Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 892/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 892/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 892/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 892
Ședința publică de la 19 aprilie 2013
PREȘEDINTE A. M. S.- judecător
C. L.- judecător
M. C. G.- judecător
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Pachetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 11 aprilie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de părțile civile B. N., B. M., B. A. D. și C. C. V., și asigurătorul . SA București împotriva sentinței penale nr. 3716 din data de 29 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, privind pe inculpatul G. C. T..
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3716 din data de 29 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 346 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 908, 909, Vechiul cod civil au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile B. N., B. M. și B. A. D., domiciliați în mun. C., ., . și C. C. V., domiciliat în ..
În temeiul art. 49, art. 50 și art. 52 din Lg. 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. și asigurătorul de răspundere civilă și S.C. E. R. A. R. S.A. la plata în părți egale a sumei de 15.000 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 90.000 lei reprezentând daune morale către părțile civile B. N. și B. M..
În baza art. 49, art. 50 și art. 52 din Lg. 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. și asigurătorul de răspundere civilă și S.C. E. R. A. R. S.A. la plata în părți egale a sumei de 9.000 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 21.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă B. A..
În temeiul art. 49, art. 50 și art. 52 din Lg. 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. și asigurătorul de răspundere civilă și S.C. E. R. A. R. S.A. la plata în părți egale a sumei de 5000 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 12.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă C. C. V..
S-a luat act de tranzacția încheiată între asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. și partea civilă G. O. A., domiciliată în mun. C., ., jud. D..
În baza art. 346 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 908, 909, Vechiul Cod Civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C.. În baza art. 49, art. 50 și art. 52 din Lg. 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. și asigurătorul de răspundere civilă și S.C. E. R. A. R. S.A. la plata în părți egale a sumei de 8.633,90 lei către S. C. Județean de Urgență C., reprezentând cheltuielile de spitalizare ale numitului B. M. A..
În baza art. 49, art. 50 și art. 52 din Lg. 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. și asigurătorul de răspundere civilă și S.C. E. R. A. R. S.A. la plata în părți egale a sumei de 18.460,12 lei către S. C. Județean de Urgență C., reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții civile B. A. D..
În baza art. 49, art. 50 și art. 52 din Lg. 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. și asigurătorul de răspundere civilă și S.C. E. R. A. R. S.A. la plata în părți egale a sumei de 4.007,61 lei către S. C. Județean de Urgență C., reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții civile C. C. V..
În baza art. 49, art. 50 și art. 52 din Lg. 136/1995 a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. și asigurătorul de răspundere civilă și S.C. E. R. A. R. S.A. la plata în părți egale a sumei de 580,30 lei către S. C. Județean de Urgență C., reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții civile G. O. A..
S-a luat act că S. C. de Urgență Sf. P. București nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul G. C. T., fiul lui M. și M., născut la data de 08.11.1978, în mun. C., jud. D., C.N.P.:_, domiciliat în com. L., ., jud. D. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.000 de lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința penală numărul 2199/22.09.2011 a Judecătoriei C. inculpatul G. C. T., pentru săvârșirea infracțiunilor deucidere din culpă prevăzută deart. 178 alin. 1, 2 C.pen. (victimă B. A.) și trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3C.pen. (părți vătămate B. A. D., G. O. A. și C. C. V.) și s-a dispus disjungerea soluționării laturii civile.
A fost expusă în continuare situația de fapt reținută prin hotărârea de condamnare constând în esență în aceea că, la data de 12.09.2009 în jurul orelor 2115 în timp ce conducea autoturismul marca Vauxhall pe drumul național DN 56, inculpatul G. C. T. datorită neatenției și fără a se asigura corespunzător a pătruns pe contrasens pentru a depăși un autoturism și a lovit frontal autoturismul condus regulamentar din sens contrar de către B. A. D.. În urma impactului B. M. A., pasager în autoturismul condus de B. A. D. în vreme ce acesta precum ceilalți doi pasageri, G. O. A. și C. C. V. au suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare peste 50 de zile de îngrijiri medicale respectiv 40-45 de zile de îngrijiri medicale în cazul lui C. C. V..
În vederea soluționării acțiunii civile disjunse prima instanță a administrat proba cu înscrisuri și proba cu martori, în acest sens fiind audiați martorii P. E., P. M. (pentru părțile civile B. N. și B. M.), P. C. (pentru partea civilă C. C. V.), D. A. (pentru partea civilă B. A.).
Analizând materialul probator administrat, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, prima instanță a reținut în esență că sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale întrucât există fapta ilicită a inculpatului, există prejudiciu și legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
A constatat totodată că, în cauză, s-au constituit părți civile părțile vătămate B. N., B. M., B. A., G. O. A., C. C. V. și S. C. Județean de Urgență C..
Părinții victimei B. M. A., numiții B. N. și B. M. s-au constituit părți civile cu suma 45.000 lei reprezentând daune materiale și 2.000.000 lei daune morale
Partea vătămată B. A. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 250.000 lei, din care 50.000 lei reprezentând daune materiale și 200.000 lei daune morale.
Partea vătămată G. O. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 175.000 lei, din care 50.000 lei reprezentând daune materiale și 125.000 lei daune morale.
Partea vătămată C. C. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 lei, din care 50.000 lei reprezentând daune materiale și 100.000 lei daune morale.
Referitor la daunele materiale solicitate de parțile civile B. N. și B. M., părinții victimei decedate B. M. A., prima instanță a reținut din declarațiile martorilor P. E. și P. M. și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (chitanțe, facturi, bonuri fiscale), că părțile civile B. N. și B. M. au avut cheltuieli în cuantum de 15.000 lei, care au constat în cheltuieli pe care le-au efectuat pe perioada cât fiul lor a fost internat în spital la terapie intensivă anterior decesului, cu înmormântarea fiului lor B. M. A. și toate pomenile ulterioare.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă B. A. D., s-a reținut din declarațiile martorului D. A. și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (chitanțe, facturi, bonuri fiscale) că acesta a probat efectuarea unor cheltuieli în cuantum de 9.000 lei, reprezentând banii cheltuiți cu ocazia internării în spital și cu prilejul recuperării ulterioare.
În legătură cu daunele materiale solicitate de partea civilă C. C. V., s-a reținut din declarația martorului P. C. și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (chitanțe, facturi, bonuri fiscale) că acesta a probat efectuarea de cheltuieli în cuantum de 5000 lei, reprezentând banii cheltuiți cu ocazia internării în spital și cu prilejul recuperării ulterioare.
Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile, prima instanță a reținut că, dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani iar criteriile de evaluare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi cântărite în bani.
A arătat că, în sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat dar să fie și echitabilă, moderată, proporțională cu întinderea pagubei suferite și să nu constituie o cauză de îmbogățire fără just temei.
În raport de aceste considerente prima instanță a reținut că părțile civile B. N. și B. M., prin pierderea fiului lor, decedat în mod intempestiv ca urmare a unui accident rutier, au suferit un prejudiciu de ordin moral. Din declarațiile martorilor audiați în cauză a reținut că părțile civile B. N. și B. M. erau puternic legate afectiv de fiul acestora B. M. A. iar prin moartea acestuia, s-a creat în viața lor o lipsă irecuperabilă, fiind puternic afectați psihic. În raport de aceste considerente a apreciat că suma de 90.000 lei cu care vor fi despăgubite părțile civile este o modalitate echitabilă, moderată și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă B. A. D., fratele victimei accidentului B. M. A. a apreciat că, față de numărul de îngrijiri medicale (50-55 zile), tulburările produse ca urmare a accidentului rutier, pierderea fratelui de care era legat afectiv, suma de 21.000 lei reprezentând daune morale, cu care va fi despăgubită partea civilă, este o modalitate echitabilă, moderată și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În legătură cu daunele morale solicitate de partea civilă C. C. V. s-a apreciat că, față de numărul de îngrijiri medicale (40-45 zile), tulburările produse ca urmare a accidentului rutier, suma de 21.000 lei reprezentând daune morale, cu care va fi despăgubită partea civilă, este o modalitate echitabilă, moderată și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În legătură cu persoana care poate fi obligată la plata acestor despăgubiri, în raport de dispozițiile art. 54 alin.2 din Legea nr. 136/1995, modificată prin OUG nr. 61/2005, aprobată prin Legea nr.283/2005 și art. 49 din același act normativ a apreciat că la plata despăgubirilor civile dovedite de părțile civile trebuie obligat direct asigurătorul de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Întrucât la data producerii accidentului, autoturismul marca Vauxhall cu numărul de înmatriculare_, avea polițe la două societăți de asigurare, polițe care au fost confirmate de asigurătorii de răspundere civilă S.C. A. R. A. S.A. și S.C. E. R. A. R. S.A. față de prevederile art. 52 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R. a dispus obligarea ambilor asigurători la plata despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile civile B. N., B. M., B. A. D. și C. C. V., și asigurătorul . SA București.
Prin motivele de recurs formulate în scris, părțile civile B. N., B. M. au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul stabilirii greșite a cuantumului daunelor materiale și a aprecierii greșite a cuantumului daunelor morale și au solicitat admiterea acțiunilor civile așa cum au fost formulate. Au arătat că la aprecierea daunelor materiale prima instanță trebuia să țină cont de faptul că prin decesul fiului în vârstă de 19 ani părțile vătămate au suferit o traumă psihică majoră și să acorde daune morale într-un cuantum mai mare ținând cont și de suma acordată de asigurător părții civile G. O. dar și de limita maximă pe care o poate acorda asigurătorul.
Partea civilă B. A. D. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale solicitând majorarea acestora. A arătat că există o discrepanță vădită între sumele acordate de asigurător părții civile G. O. și sumele ce i-au fost lui acordate de prima instanță, care nu a ținut cont de trauma psihică suferită și ca urmare a decesului fratelui său iar majorarea cuantumului daunelor se impune și ca urmare a lipsei de implicare a societăților de asigurare care nu au întreprins nici un demers pentru acoperirea prejudiciului.
Partea civilă C. C. V. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale solicitând majorarea acestora în cuantumul solicitat. A arătat că prima instanță nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că partea civilă a suferit în urma accidentului de circulație mai multe intervenții chirurgicale și a apreciat greșit suma stabilită cu titlu de daune morale, ignorând prejudiciile psiho-fizice ce au decurs din faptul că a fost în cinci rânduri internat în spital, a suportat patru intervenții chirurgicale, imobilizare forțată în aparate gipsate, sechele postraumatice care i-au afectat negativ participarea la viața socială.
Asigurătorul . SA București a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul stabilirii greșite a despăgubirilor către partea civilă S. C. Județean de Urgență C., într-un cuantum mai mare decât cel solicitat. O altă critică a vizat obligarea în mod greșit doar a asigurătorului nu și a inculpatului la plata despăgubirilor.
Curtea, examinând sentința recurată și actele dosarului, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3856 alin.3 C.pr.pen., constată următoarele:
Cu privire la recursurile declarate de părțile civile B. N., B. M. și B. A. se impune precizarea că suma primită de partea civilă G. O. de la asigurător, în urma încheierii unei tranzacții, nu poate constitui un criteriu care să fie avut în vedere cu ocazia examinării acțiunii civile deoarece sub aspectul daunelor materiale instanța are în vedere prejudiciul patrimonial suferit și dovedit cu probele administrate în cursul judecății în vreme ce, în cazul daunelor morale stabilirea cuantumului acestora presupune o doză de aproximare avându-se însă în vedere consecințele negative suferite de părțile civile pe plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Cu ocazia cuantificării daunelor morale instanța trebuie să țină cont de asemenea de faptul că suma globală stabilită are rolul de a compensa prejudiciul moral cauzat, fără ca prin aceasta să se încerce o reparare cu mult peste vătămarea produsă, determinând o îmbogățire fără justă cauză. Nu se poate ține cont în schimb de limita maximă până la care pot fi acordate despăgubiri de către societățile de asigurare deoarece aceasta este prevăzută pentru a se putea face plata inclusiv în cazul unor accidente cu un număr foarte mare de victime fără să aibă semnificația că, în fiecare caz în parte, se pot acorda despăgubiri în cuantumul maximului special.
În ceea ce privește recursurile declarate de părțile civile B. N. și B. M. se constată că sunt parțial întemeiate deoarece, acordând suma de 15.000 lei, cu titlu de daune materiale, prima instanță a interpretat greșit probele administrate în cauză respectiv înscrisurile și declarațiile martorelor P. E. și P. M. din care reiese că sumele cheltuite de părțile civile cu ocazia spitalizării fiului (înainte de a deces), cu ocazia înmormântării și a pomenirilor ulterioare au fost în cuantum de 35.500 lei.
În ceea ce privește suma acordată acelorași părți civile cu titlu de daune morale se constată în primul rând că, atâta timp cât prejudiciul nepatrimonial este personal, era necesar ca despăgubirile să fie apreciate și acordate în funcție de traumele psihice ocazionate fiecăreia dintre părțile civile. În urma propriului examen, ținând cont de argumentele invocate în recursurile declarate de părțile civile între care și faptul că în urma accidentului de circulație părțile civile și-au pierdut fiul la o vârstă fragedă și au fost nevoite să asiste și la suferințele acestuia din perioada spitalizării curtea apreciază că pentru compensarea traumele psihice majore suportate suma de 60.000 lei pentru fiecare este suficientă, fără să poate fi considerată o îmbogățire fără justă cauză, ceea ce s-ar întâmpla în situația în care daunele morale ar fi acordate în cuantumul solicitat de părțile civile.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă B. A., este întemeiat în parte atât sub aspectul daunelor materiale cât și în ceea ce privește daunele morale. Astfel, referitor la daunele materiale prima instanță a acordat suma de 9.000 lei cu ignorarea înscrisului sub semnătură privată și a declarației martorului D. A. din care a reieșit că în perioada spitalizării a împrumutat-o pe partea civilă cu 10.000 lei, bani pe care aceasta i-a folosit în vederea recuperării sănătății aspect probat și cu înscrisurile depuse la dosar (chitanțe care atestă plata unor sume de bani către unitățile spitalicești) și indirect cu înscrisurile medicale din care rezultă gravitatea leziunilor suferite, pentru care a necesitat 90 - 120 de zile de îngrijiri medicale iar nu 50-55 de zile de îngrijiri medicale, cum greșit a reținut prima instanță, cheltuielile ocazionate părții civile cu medicamentația, alimentația specială, transport etc. fiind de natură să justifice suma împrumutată de la martor.
Cât privește cuantumul daunelor morale curtea apreciază că suma de 21.000 lei este prea mică pentru a fi apreciată ca reprezentând o compensare rezonabilă a prejudiciul moral suferit de partea civilă și care a derivat atât din propriile suferințe fizice cât ca urmare a pierderii tragice a fratelui său, în condițiile în care partea civilă a condus autoturismul la momentul producerii accidentului de circulație. În acest context se apreciază că suma de 35.000 lei reprezintă o compensare rezonabilă fără să se poate considera că ar avea drept urmare o îmbogățire fără just temei, ceea ce s-ar întâmpla în situația în care daunele morale ar fi acordate în cuantumul solicitat de partea civilă.
Și în ceea ce privește recursul declarat de partea civilă C. C. V., curtea constată că este întemeiat în parte atât sub aspectul daunelor materiale cât și în ceea ce privește daunele morale. Astfel, referitor la daunele materiale constată că prima instanță a acordat suma de 5.000 lei cu ignorarea înscrisurilor aflate la dosar din care rezultă gravitatea leziunilor suferite de partea civilă și care se coroborează cu depoziția martorului P. C. care are cunoștință de sumele cheltuite de partea civilă cu fiecare dintre cele patru intervenții chirurgicale la care a fost supusă și cu deplasările la unități spitalicești din municipiul București, suma ce va fi reținută de curte cu acest titlu fiind de 15.000 lei.
Cât privește cuantumul daunelor morale, ca și în cazul celorlalte părți civile curtea apreciază că suma de 12.000 lei este prea mică pentru a fi apreciată ca reprezentând o compensare rezonabilă a prejudiciului moral suferit de această parte civilă prejudiciu ce decurge în principal din perioadele de timp cât i-a fost afectată negativ participarea la viața socială ca urmare intervențiilor chirurgicale pe care a fost obligat să le suporte, suma de 15.000 de lei fiind apreciată ca reprezentând o compensare rezonabilă fără să se poate considera că ar avea drept urmare o îmbogățire fără just temei.
Cu privire la recursul asigurătorului curtea constată că este întemeiat în ceea ce privește critica referitoare la despăgubirilor civile acordate părții civile S. C. Județean de Urgență C. și care au fost stabilite greșit de prima instanță, în urma examinării cu superficialitate a solicitării de constituire ca parte civilă a unității spitalicești și a înscrisurilor depuse în dovedirea acțiunii civile, suma de 18.460,12 lei acordată cu titlu de cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții civile B. A. D. reprezentând de fapt suma solicitată de unitatea sanitară ca urmare a cheltuielilor ocazionate de spitalizarea tuturor părților civile.
Este nefondată critica din recursul asigurătorului privind obligarea inculpatului alături de asigurător, pentru următoarele considerente:
Potrivit Deciziei nr. 1/28.03.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției în soluționarea unui recurs în interesul legii, societatea de asigurare are în procesul penal numai calitatea de asigurător, răspunderea acesteia putând fi angajată în mod direct potrivit art. 55 alin.1 din Legea 136/1995.
Prin această decizie instanța supremă a statuat caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare, fapt ce exclude asimilarea poziției sale cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu prevede o altfel de interpretare.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 61/23.06.2005, intrată în vigoare ulterior deciziei în interesul legii nr. 1/2005 au fost aduse clarificări în ce privește modul de angajare a răspunderii asigurătorului. Astfel, spre deosebire de art. 57 din Legea 136/1995, în forma anterioară modificărilor, când legiuitorul stabilise în favoarea persoanei păgubite un drept de opțiune în exercitarea acțiunii civile (fie împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, fie împotriva asigurătorului), în actuala reglementare (art. 54 alin 1) s-a prevăzut imperativ că drepturile persoanei păgubite prin accidente de autovehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În raport de aceste dispoziții concluzia care se impune este aceea că răspunderea civilă contractuală a asigurătorului pentru plata despăgubirilor civile cuvenite persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, prin avarierea sau distrugerea de bunuri are un caracter prioritar în raport cu răspunderea civilă delictuală a celui asigurat în temeiul unui contract de asigurare. Aceasta semnifică faptul că, atunci când se pune problema stabilirii despăgubirilor pe calea unei hotărâri judecătorești drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule ai căror proprietari sunt asigurați în R. se exercită direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia și numai în subsidiar și în mod excepțional dacă întinderea răspunderii asigurătorului determinată în conformitate cu clauzele contractului de asigurare și cu normele speciale care stabilesc limita maximă a despăgubirilor de asigurare este mai mică decât cuantumul despăgubirilor stabilite în concret de instanță poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a asiguratului pentru diferența dintre plafonul maxim stabilit prin Ordin al Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și nivelul despăgubirilor acordate de instanță.
Or, în speță, cuantumul însumat al despăgubirilor materiale și morale, stabilite în favoarea părților civile nu depășește limita maximă a despăgubirilor de asigurare stabilite la nivelul anului în care s-a produs accidentul de circulație.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d C.pr.pen. vor fi admise recursurile declarate de părțile civile B. N., B. M., B. A. D. și C. C. V., și asigurătorul . SA București împotriva sentinței penale nr. 3716 din data de 29 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, vor fi extinse efectele recursului asigurătorului . Asigurări SA cu privire la asigurătorul . - R. SA cu privire la cheltuielile de spitalizare, casată sentința în parte și, în urma rejudecării majorate despăgubirile acordate părților civile B. N., B. M., B. A. D. și C. C. V. și redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile S. C. Județean de Urgență C..
Constatând totodată, în urma examinării din oficiu, că nu sunt alte motive de casare, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Vor fi obligați în solidar asigurătorii de răspundere civilă . Asigurări SA și . - R. SA să plătească recurentului parte civilă B. N. suma de 800 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din recurs, inclusiv suma de 100 lei reprezentând 25% din onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, vor rămâne în sarcina statului.
Văzând și dispozițiile art. 417 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de părțile civile B. N., B. M., B. A. D. și C. C. V., și asigurătorul . SA București împotriva sentinței penale nr. 3716 din data de 29 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Extinde efectele recursului asigurătorului . Asigurări SA cu privire la asigurătorul . - R. SA cu privire la cheltuielile de spitalizare.
Casează sentința în parte și rejudecând:
Majorează daunele materiale și morale acordate părților civile B. N. și B. M. la 35.500 lei daune materiale (sumă globală) și la câte 60.000 lei daune morale pentru fiecare dintre părțile civile B. N. și B. M., sume ce vor fi plătite în solidar de asigurătorii de răspundere civilă . Asigurări SA și . - R. SA.
Majorează daunele materiale și morale acordate părții civile B. A. la 10.000 lei daune materiale și 35.000 lei daune morale, sume ce vor fi plătite în solidar de asigurători.
Majorează daunele materiale și morale acordate părții civile C. C. V. la 15.000 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale, sume ce vor fi plătite în solidar de asigurători.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile S. C. Județean de Urgență C. la 18.460,12 lei, sumă ce va fi plătită în solidar de asigurătorii de răspundere civilă . Asigurări SA și . - R. SA.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă în solidar asigurătorii de răspundere civilă . Asigurări SA și . - R. SA să plătească recurentului parte civilă B. N. suma de 800 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Cheltuielile judiciare din recurs, inclusiv suma de 100 lei reprezentând 25% din onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. M. S. C. L. M. C. G.
Grefier,
D. L.
Red.jud.S.A.M.
j.f.Gh.B.
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 871/2013. Curtea de Apel... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
