Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 937/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 937/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 937/2013
Dosar nr._ - Art.178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.937
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
PREȘEDINTE C. Mereanujudecător
G. Ciobanujudecător
V. Mireajudecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul A. A. A., împotriva sentinței penale nr.437 din 12 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat N. F., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat N. F. pentru inculpat, a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii primei instanțe și pe fond, modificarea acesteia în sensul următoarelor critici:
În principal, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate inculpatului, arătându-se că în raport de circumstanțele în care au fost comise faptele și de împrejurarea că inculpatul a încălcat o singură regulă de circulație (nu a respectat semnificația indicator Stop), se impunea aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic, dar și aplicarea unei alte modalități de executare mai blânde, respectiv art.81 Cod penal.
În sprijinul recursului declarat, s-a arătat, totodată că partea vătămată A. Imeam Sali a fost spitalizată o singură zi, iar numărul de zile necesare pentru vindecare se situează la limita calificării faptei ca infracțiune.
S-a solicitat reducerea limitelor pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni, dar și înlăturarea infracțiunii prev.de art.863 alin.3 lit.e Cod penal.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat, arătând că hotărârea instanței de fond este temeinică atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare a pedepsei stabilite.
A precizat că accidentul s-a produs din vina exclusivă a inculpatului și a avut ca urmare decesul unei persoane și vătămarea corporală a unei alte persoane care se deplasau regulamentar pe trotuar.
În ceea ce privește obligația impusă inculpatului constând în interdicția de a conduce autovehicule pe durata termenului de încercare, a apreciat că în mod corect a fost stabilită de instanță.
Inculpatul a arătat că este de acord cu apărătorul său și că deplasarea efectuată pe raza municipiului C. a avut ca scop admiterea sa la facultate.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.437 din 12 februarie 2013, Judecătoria C., în baza art. 178 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul A. A. A. - fiul lui N. și A., ns. la data de 09.12.1991 în mun. A., jud. Teleorman, domiciliat în A., ., ., ., CNP_, cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 184 alin. 1, 3 C.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b, 34 lit. b C.p. s-au contopit pedepsele stabilite anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În temeiul 71 C.p. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
In baza art. 861 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, din care 3 ani reprezintă durata pedepsei aplicate, iar 3 ani reprezintă intervalul de timp fixat de instanță.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.p.
In temeiul art. 863 C.p. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman și să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. b, c, d C.p.
În temeiul art. 863 alin. 3 lit. e C.p. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să nu conducă niciun vehicul.
În baza art. 347 C.p.p. rap. la art. 3201 alin. 5 C.p.p. s-au disjuns acțiunile civile formulate de părțile civile A. Saleh Ib Emhemed, A. Imeam Sali și Spitalul Clinic Județean de Urgență C. și s-a acordat termen la data de 09.04.2013.
A fost obligat inculpatul la 1.100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 8187/P/2011 din data de 01.11.2012 al Parchetului de pe lîngă Judecătoria C., înregistrat pe rolul instanței sub nr._ a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A. A. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cp și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cp, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
Îm sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 20.07.2011 în timp ce conducea autovehiculului marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare_, pe . municipiul C., nerespectând dispozițiile legale și măsurile de prevedere pentru conducerea unui autoturism pe drumurile publice a produs un accident de circulație în urma căruia a intervenit decesul numitei A. M. M. și vătămarea corporală a părții vătămate A. Imeam Sali.
Conform rechizitoriului întocmit, starea de fapt descrisă mai sus, rezultă din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului cu schiță și planșe foto; rezultatul testării cu aparatul alcooltest; raport de constatare medico legală - autopsie; raport de expertiză tehnică; declarații inculpat; declarație martori și alte înscrisuri.
În fața instanței de judecată, inculpatul a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În temeiul art. 3201 alin. 3 C.p.p. instanța a procedat la audierea inculpatului A. A. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că la data de 20.07.2011 în jurul orelor 1640 inculpatul A. A. A., în timp ce circula cu autoturismul marca Audi A4 dinspre . . a oprit la indicatorul „Stop" și nu a cedat prioritate de trecere autoturismului condus de către P. R. M. lovindu-l și răsturnându-l.
Cel de-al doilea autoturism din cauza impactului și-a modificat traiectoria și în cădere a lovit cei doi pietoni care circulau pe trotuarul din partea dreaptă a direcției sale de deplasare. În urma accidentului A. M. M. a decedat.
Din raportul de constatare medico-legală autopsie nr. 2978/A3/18.10.2011 emis de C. a rezultat că moartea numitei A. M. M. în vârstă de 28 de ani a fost violentă și s-a datorat șocului mixt traumatic și hemoragic consecința unui politraumatism cu hemoragie meningee, fracturi multiple și rupturi de viscere. Între leziunile de violență produse prin lovire cu și de corpuri dure în condițiile accidentului de trafic rutier și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată.
c
Potrivit certificatului medico legal nr. 1368/A2/26.07.2011 al IML C. A. Imeam Sali în vârstă de 2 ani a necesitat pentru vindecare leziunilor suferite în urma accidentului de circulație un număr de 10-12 zile de îngrijiri medicale.
În cauză s-a întocmit un raport de expertiză tehnică de către Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile din cadrul Tribunalului D. care a stabilit că accidentul s-a produs ca urmare a culpei exclusive a inculpatului A. A. A. care în condițiile în care a circulat cu o viteză superioară limitei legale permise nu a respectat semnificația indicatorului rutier „Stop" și neacordând prioritate de trecere a lovit autoturismul condus de către P. R. M. care, în urma răsturnării, a lovit cele două părți vătămate,
Expertul a stabilit că în momentul producerii accidentului de circulație autoturismul inculpatului circula cu viteza de 52 km/h, iar autoturismul martorului P. R. M. avea viteza de 57 km/h.
Expertul tehnic a stabilit în mod categoric faptul că viteza cu care se deplasa cel de-al doilea autoturism condus de către P. R. M. nu are legătură de cauzalitate cu producerea accidentului de circulație.
Accidentul și urmările sale au fost posibile datorită pătrunderii în intersecție a autovehiculului inculpatului cu încălcarea regulilor de circulație care impun obligația de a opri autovehiculul în momentul în care se circulă pe un drum pe care este amplasat indicatorul OPRIRE. Mai mult decât atât viteza de deplasare a autoturismului inculpatului era superioară limitei maxime legale de 50 km/h ce era stabilită pentru deplasarea în localități.
L
Din cuprinsul expertizei a rezultat faptul că P. R. M. nu a avut nicio posibilitate pentru a evita producerea accidentului întrucât din momentul apariției stării de pericol creată prin pătrunderea autoturismului inculpatului pe drumul principal acesta a avut la dispoziție un timp de 0,26 secunde, deși îi era necesar 2,12 secunde pentru a lua măsuri de evitare a accidentului.
Cele două părți vătămate nu au avut de asemenea nicio posibilitate de a evita accidentul întrucât se deplasau regulamentar pe trotuarul special amenajat pentru pietoni.
Prin comportarea sa inculpatul a încălcat prevederile art. 35 alin 1, art. 57 alin. 2 din OUG 195/2002. Referitor la posibilitățile de evitare a accidentului expertiza a stabilit că acesta putea fi evitat doar de inculpat dacă supraveghea cu atenție calea de rulare, iar în momentul în care a ajuns la în intersecție respecta semnificația indicatorului OPRIRE, reducând viteza, oprind în locul care-i oferea vizibilitate, și acorda prioritate de trecere tuturor vehiculelor ce se deplasau pe drumul cu prioritate.
Cu ocazia audierii atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut și regretat faptul că, din cauza neatenției și încălcării regulilor de circulație a produs un accident de circulație în urma căruia victima A. M. M. a decedat, iar partea vătămată A. Imeam Sali a suferit mai multe leziuni.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. A. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cp și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cp
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criterile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, urmările grave produse, vârsta victimei A. M. M. (28 ani) și a părții vătămate A. Imeam Sali (2 ani), culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, normele legale pe care acesta le-a încălcat în circulația cu autoturismul pe drumurile publice, persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
In baza art. 86 1 C.p., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, ținând cont de împrejurările comiterii faptei, vârsta inculpatului, atitudinea manifestată de acesta pe parcursul procesului penal, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, din care 3 ani reprezintă durata pedepsei aplicate, iar 3 ani reprezintă intervalul de timp fixat de instanță.
In temeiul art. 863 C.p. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman și să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. b, c, d C.p, iar în temeiul art. 863 alin. 3 lit. e C.p. instanța a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să nu conducă niciun vehicul, având în vedere că inculpatul a comis fapta încălcând mai multe dispoziții legale pentru conducerea pe drumurile publice a autoturismului, precum și urmările grave produse prin fapta inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul A. A. A., solicitând admiterea recursului declarat, casarea hotărârii primei instanțe și pe fond, modificarea acesteia în sensul următoarelor critici:
În principal, a solicitat reducerea pedepselor, arătându-se că în raport de circumstanțele în care au fost comise faptele și de împrejurarea că a încălcat o singură regulă de circulație (nu a respectat semnificația indicator Stop), se impunea aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic, dar și aplicarea unei alte modalități de executare mai blânde, respectiv art.81 Cod penal.
În sprijinul recursului declarat, s-a arătat, totodată că partea vătămată A. Imeam Sali a fost spitalizată o singură zi, iar numărul de zile necesare pentru vindecare se situează la limita calificării faptei ca infracțiune.
A solicitat reducerea limitelor pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni, dar și înlăturarea dispozițiilor art.863 alin.3 lit.e Cod penal.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele de la dosarul cauzei rezultă că în ziua de 20 iulie 2011, în jurul orei 16:40, în timp ce conducea autoturismul marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare_, pe . municipiul C., având o viteză de 52 km/h, inculpatul nu a oprit la indicatorul Stop și astfel a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Golf cu nr._, condus de martorul P. M..
Urmare impactului dintre cele două vehicule, autoturismul condus de martorul P. M. s-a răsturnat pe trotuar, iar în cădere a lovit-o pe victima A. M. M., care a suferit leziuni ce au condus la decesul acesteia, dar și pe partea vătămată A. Imeam Sali care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 10-12 zile de îngrijiri medicale.
Instanța de control judiciar constată, în aceste condiții, că urmare nerespectării unor reguli de circulație, reglementate de art.35 alin.1 din art.57 alin.2 din OUG nr.195/2002, inculpatul a provocat un accident de circulație care a avut ca urmare decesul unei persoane în vârstă de 28 ani și vătămarea corporală a altei persoane în vârstă de 2 ani, între acestea existând relații de rudenie (mamă, respectiv fiică).
Curtea apreciază în aceste condiții că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, în raport de circumstanțele în care a fost comisă fapta și datele care-l caracterizează pe inculpat (tânăr, fără antecedente penale, a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal).
Chiar dacă împrejurările favorabile inculpatului, invocate cu ocazia soluționării recursului, nu pot fi contestate, Curtea consideră că acestora li s-a dat eficiență juridică de către prima instanță prin aceea că a dispus executarea pedepsei în condițiile art.861 Cod penal, reținând că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea acesteia.
O reapreciere a cuantumului și modalității de executare în baza acelorași împrejurări, este în opinia instanței de recurs, nejustificată.
Curtea consideră, de asemenea, că în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit în sarcina inculpatului obligația de a nu conduce vehicule pe durata termenului de încercare.
O astfel de obligație este impusă așa cum în mod corect a reținut și prima instanță de gravitatea urmărilor faptei și pluralitatea normelor legale încălcate, dar și de frecvența cu care sunt săvârșite fapte similare prin care este pusă în pericol viața unor participanți la trafic, care, deși respectă normele care reglementează circulația pe drumurile publice, plătesc cu viața pentru ignoranța sau teribilismul altor persoane.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul declarata de inculpatul A. A. A. va fi respins ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul A. A. A., împotriva sentinței penale nr.437 din 12 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 22 aprilie 2013.
C. MereanuGeorge CiobanuValerica M.
Pentru grefier,
S. C. – în CM
Semnează grefier șef secție
N. L.
Red.jud.VM
j.f.C.P.
PS/22.05.2013
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 126/2013. Curtea de... | Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... → |
|---|
