Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2351/2012. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2351/2012 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-11-2012 în dosarul nr. 2351/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2351
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2012
PREȘEDINTE V. T.- judecător
G. C.- judecător
V. M.- judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de asigurătorul . și părțile civile G. S., M. A., M. N. – prin procurator M. A., împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 20 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, privind pe inculpatul D. C. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul D. C. P., asistat de avocat V. L., apărător ales, lipsind recurentul asigurător . pentru care se prezintă consilier juridic I. S., recurenții părți civile G. S., M. A., M. N. – prin procurator M. A. și partea responsabilă civilmente . – prin administrator judiciar A. INSOLVENCY SPRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că au fost depuse la dosar concluzii scrise și practică judiciară din partea recurentului asigurător ., prin consilier juridic, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Consilier juridic I. S. pentru recurentul asigurător ., având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și reducerea despăgubirilor civile până la cuantumul dovedit și înlăturarea sumelor privind cheltuielile de transport. Cu privire la recursurile formulate în cauză de părțile civile, a solicitat respingerea acestora ca nefondate.
Avocat V. L. pentru inculpatul D. C. P., având cuvântul, a solicitat respingerea recursului formulat de asigurător și admiterea recursurilor formulate de părțile civile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul a solicitat respingerea recursurilor formulate în cauză de asigurător și părțile civile, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, arătând că latura civilă a cauzei a fost în mod corect soluționată.
Inculpatul D. C. P., având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 75 din data de 23 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de către părțile civile M. N., prin procurator M. A., cu domiciliul în comuna Chiajna, ., județul I., M. A. și G. S., domiciliată în ., ..4, județul I. în contradictoriu cu inculpatul D. C. P. domiciliat în B., ., nr.15, județul C. S., partea responsabilă civilmente . prin administrator judiciar A. INSOLVENCY SPRL, cu sediul în Timișoara, ., județul T., asigurător . cu sediul procesual ales la Sucursala Slatina - Slatina, . . 4, parter, județul O..
A fost obligat inculpatul alături de asigurătorul S.C G. Asigurări SA să plătească părților civile M. N. suma de 1.518,39 lei, M. A. suma de 856,87 lei și G. S. suma de 30.000 lei daune materiale și sumele de 60.000 lei către partea civilă M. N., 100.000 lei către partea civilă M. A. și 100.000 lei către partea civilă G. S., cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către părțile civile, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 33 din data de 11.02.2011, pronunțată în dosarul nr._, prima instanță a soluționat latura penală a cauzei și a dispus condamnarea inculpatului D. C. P., la 1 an și 4 luni, închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa, prev. și ped. de art. 178 al. 1 si 2 C.p, coroborat cu art. coroborat cu art. 5 lit. g și art. 31 lit. c din Lg. 319/206 și cu art. 2 pct. 9 din HG. nr. 1425/2006, cu aplicarea art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală.
În baza art. 71 din Codul penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la momentul executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art. 81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit în baza art. 82 din Codul penal.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 din Codul de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate.
Totodată, în baza art. 3201 alin. 5 Cod procedura penala, prin încheierea din 9.02.2011, instanța a disjuns acțiunea civilă împotriva inculpatului, reținându-se că pentru soluționarea acesteia se impune în continuare administrarea de probe în fața instanței.
P. încheierea din 9.02.2012, părțile civile s-au constituit, în termen legal, părți civile astfel: G. S. cu sumele de_,60 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 200.000 euro daune morale, M. A. cu suma de 200.192,99 Euro, dintre care 192,99 Euro despăgubiri materiale și 200.000 euro daune morale, M. N. cu suma de 200.341,98 euro, dintre care 341,98 euro reprezentând daune materiale și 200.000 euro daune morale, ulterior depunând note scrise privind defalcarea cheltuielilor solicitate drept daune materiale.
După disjungere, s-a format dosarul nr._ la data de 9.02.2011, suspendat la data de 6.04.2011.
Împotriva sentinței penale nr. 33/11.02.2011, au declarat recurs părțile civile, iar prin decizia penală nr. 1965/18.11.2011 Curtea de Apel C. a luat act de retragerea recursurilor declarate.
Dosarul a fost repus pe rol la data de 20.02.2012
La termenul din 14.03.2012 a fost conceptată partea responsabilă civilmente . prin administrator judiciar A. INSOLVENCY SPRL
În cauză părțile civile au solicitat proba testimonială cu 2 martori și cu înscrisuri
Asigurătorul a formulat la data de 14.03.2012, note de ședință și o cerere prin care solicită introducerea în cauză a . BUCURESTI, în calitate de responsabilă civilmente, aceasta fiind societatea la care era angajat victima M. A..
În susținere s-a depus un set de înscrisuri privind practica altor instanțe în cauze similare, proces verbal de cercetare întocmit de ITM O., ..09.1990 a Municipiului București, prin care s-a desfăcut căsătoria dintre părintii victimei.
La termenul din 16.05.2012 au fost audiați martorii G. C. și S. I., propuse de părțile civile.
La același termen prima instanță a pus în discuție cererea de suspendare a cauzei formulată la data de 14.03.2012, de ., în baza art. 36 din Lg. 85/2006, cerere pe care instanța a respins-o.
De asemenea s-a respins și cererea de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a . BUCURESTI, ca tardiv formulată, având în vedere dispoz. art. 16 C.p.p.
Analizând actele si lucrările dosarului, în considerarea întregului material probator administrat în cauza, s-au reținut următoarele:
Conform art. 14 alin. 1 Cod procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, iar potrivit dispozițiilor cuprinse în alin. 3 al aceluiași articol repararea pagubei se face potrivit legii civile.
Față de aceste prevederi, temeiul juridic al răspunderii civile a inculpatului pentru paguba cauzată prin infracțiune îl constituie reglementarea din art. 998-999 cod civil și art. 14 Cod procedură penală.
Răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie este instituita prin articolele 998 si 999 Cod civil, care constituie temeiuri pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii.
În acest scop, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a)existența unui prejudiciu; b)existența unei fapte ilicite; c)existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; d)existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
In ce privește existența vinovăției, a faptei ilicite și a persoanei care a săvârșit-o, aceste condiții au fost verificate în cadrul dosarului penal nr._ . Astfel, instanța a constatat fapta ilicita constând într-o fapta prevăzută de legea penala, si anume art.178 alin.1 și 2 Cod penal, legătura de cauzalitate directa si indirecta dintre fapta ilicita si prejudiciul produs și vinovăția sub forma culpei cu prevedere (ușurința).
În consecința, având în vedere cele menționate la stabilirea răspunderii delictuale instanța va cerceta doar îndeplinirea condiției existenței unui prejudiciu.
Pe lângă inculpat, în calitate de autor al faptei ilicite de ucidere din culpă, mai este răspunzător pentru plata prejudiciului cauzat și asigurătorul de răspundere civilă obligatorie, S.C G. Asigurări SA (care răspunde alături de inculpatul D. C. P.).
În ceea ce privește asiguratorul de răspundere civila obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 41-42 din Legea nr. 136/1995 din_ privind asigurările si reasigurările în România, în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii fata de terțele persoane păgubite si pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, asiguratorul putând fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
Cu privire la autoturismul condus de inculpat si implicat în accident, la data săvârșirii faptelor era încheiata cu S.C G. Asigurări SA polița de asigurare de răspundere civila auto ./19/A19/PD nr._ valabila de la 01.01.2010 la 31.12.2010 (f. 35 dup), forma de asigurare reglementata de Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule
Pentru anul în care a fost săvârșită fapta de către inculpat respectiv 2010, limita de despăgubire ce poate fi acordată de asiguratorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul si același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, s-a stabilit la un nivel de_ euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naționala a României
În privința acțiunii civile exercitate de părțile civile G. S. M. A. și M. N., prima instanță a avut în vedere că aceștia au solicitat despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru daune morale.
Prima instanță a constatat că exista un prejudiciu material produs părților civile, întrucât acesta au efectuat cheltuieli cu transportul - bilete de avion, cu înmormântarea și pomenirile ulterioare și un prejudiciu moral provocat de suferința produsă familiei prin dispariția bruscă si prematură a victimei.
Repararea prejudiciului are drept scop înlăturarea efectivă a efectelor faptei săvârșite si nu constituie o sursa de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus, față de paguba suferită. Din aceasta perspectivă, prima instanță a verificat care este prejudiciul real încercat de părțile civile.
Partea civilă M. A. a pretins un prejudiciu în cuantum de 192,99 euro, daune materiale și_ euro daune morale, partea civilă M. N. a pretins un prejudiciu în cuantum de 341,98 euro daune materiale și_ euro daune morale,partea civilă G. S. a pretins un prejudiciu de 63.809,60 lei daune materiale și_ euro daune morale, însă aceste pretenții nu s-au confirmat în totalitate.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de părțile civile M. A. și M. N. reprezentând c/val.bilete de avion Valencia – București și retur în cazul tatălui victimei, prima instanță a reținut că acestea au fost dovedite, fiind depuse la dosar biletele.(fl.43 și 45).
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă G. S. reprezentând cheltuieli legate de înmormântare, parastase și ședințe terapeutice, s-a reținut că partea civilă a dovedit doar în parte aceste cheltuieli.
Martora G. C.(fl.115) a declarat că a fost o înmormântare foarte mare, au participat în jur de 200 persoane, la priveghi de asemenea au fost sute de persoane, a fost un meniu bogat. A arătat că a auzit de la persoanele care făceau cumpărăturile că s-a cheltuit suma de 15.000 lei pentru pregătirea mesei și cumpărarea batistelor și prosoapelor. A mai precizat că locul de veci era al bunicii dar s-a mai făcut o criptă deasupra.
Martora a precizat că ulterior s-au făcut pomeni la 14 zile, unde au fost 40-50 persoane, apoi la 40 de zile, au fost în jur de 60 persoane, apoi s-au făcut pomeni la 3 luni, 6 luni, 1 an, 1 an și 6 luni, la care au participat aproximativ 30 persoane, dar nu știe concret ce sume s-au cheltuit.
Martora S. I. (fl.117), sora părții civile G. S., a prezentat o situație oarecum similară, dar a arătat că la pomana din ziua înmormântării au fost peste 100 de persoane, că fiica sa cea mare a împrumutat-o pe sora ei cu suma de_ lei fiindu-i necesară pentru cheltuielile cu înmormântarea.
A mai arătat martora că a mers împreună cu sora sa la cumpărături și au făcut împreună niște socoteli din care a rezultat că a cheltuit aproximativ suma de 30.000 lei de la deces până în prezent.
Depozițiile martorelor s-au coroborat și cu bonurile fiscale depuse la dosar(fl.36-41).
Având în vedere aceste probe directe si ținând cont de obiceiul locului privind înmormântările, partea civilă G. S. a făcut dovada că pentru înmormântare si toate pomenirile făcute până în prezent, a cheltuit suma de 30.000 lei, diferența până la suma de 63.809,60 lei solicitată nu este probată iar pentru cheltuielile cu recuperarea medicală nu a depus nici un document justificativ.
Prima instanță a arătat că nu poate specula cu privire la efectuarea unor cheltuieli oricât de evidentă ar părea susținerea părții, fiind limitată în analiză la ceea ce se demonstrează prin înscrisuri sau declarații de martori.
Raportat la daunele morale solicitate de părinții și fratele victimei, prima instanță a reținut că valoarea daunelor morale se stabilește prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanță a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, atât în plan fizic, cât și psihic, cum este cazul în speță, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, precum și măsura în care este afectată situația familială, profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părții civile.
De asemenea s-a reținut că trebuie să existe o proporționalitate între suferința provocată, care deși nu poate fi cuantificată, poate fi cel puțin estimată, evaluarea neputând fi una pur subiectivă sau de natură a duce la o îmbogățire fără just temei.
Din depozițiile martorelor audiate, a rezultat că familia victimei a fost foarte afectată, mama sa îmbolnăvindu-se de diabet, tensiune, a avut probleme cu inima, fiind internată de mai multe ori, iar în final s-a pensionat deoarece n-a mai putut să lucreze.
Fratele victimei lucra cu carte de muncă în Spania împreună cu tatăl său, dar nu s-a mai putut întoarce la muncă deoarece a fost nevoit să rămână alături de mama sa datorită problemelor de sănătate ale acesteia.
Prima instanță a avut în vedere că părinții victimei sunt despărțiți din anul 1990, victima rămânând să locuiască cu mama sa, ceea ce presupune o relație mai apropiată cu aceasta în raport de tată, impunându-se astfel acordarea unor daune morale diferențiate.
In acest sens, ținând cont de trauma psihică a părților civile, legăturile victimei cu membrii familiei sale, vârsta la data survenirii decesului, 30 de ani, speranța de viață a acestuia, decesul tragic și brusc al său, sunt suficiente elemente care să justifice acordarea unor daune morale în cuantum de 60.000 lei către partea civilă M. N., 100.000 lei către partea civilă M. A. și 100.000 lei către partea civilă G. S..
În consecință, prima instanță a admis în parte acțiunea, în temeiul art. 998 - 999 C.civ, art. 1000 (3) C.civ și art. 49 - 50 din Legea nr. 136/1995 obligând inculpatul alături de asiguratorul S.C G. Asigurări SA să plătească părților civile M. N. suma de 1.518,39 lei, M. A. suma de 856,87 lei și G. S. suma de 30.000 lei daune materiale și sumele de 60.000 lei către partea civilă M. N., 100.000 lei către partea civilă M. A. și 100.000 lei către partea civilă G. S., cu titlu de daune morale .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs asigurătorul . și părțile civile G. S., M. A., M. N. – prin procurator M. A..
În recursul formulat de asigurător . s-a solicitat casarea sentinței și reducerea daunelor materiale și morale acordate părților civile. S-a arătat că în mod greșit a fost acordată contravaloarea biletelor de transport avion întrucât partea civilă M. N. și M. A. au domiciliul în România, . și nu în Spania. Daunele morale au fost acordate într-un cuantum prea mare. Nu au fost luate în considerație în mod concret suferințele psihice determinate de cauzarea morții victimei întrucât nu au existat prejudicii directe asupra situației familiale proprii a victimei, aceasta nefiind căsătorită și neavând copii. Evenimentul rutier a fost încadrat în categoria accidentelor de muncă astfel că se poate vorbi fără echivoc de o culpă comună în producerea accidentului, vinovăția aparținând atât victimei cât și angajatorului acesteia și părții responsabile civilmente, respectiv angajatorului inculpatului. Instanța de fond nu a ținut cont de procesul verbal întocmit de ITM și nici de Ordinul CSA 5/2010 privind stabilirea răspunderii în situația culpei concurente.
P. motivele de recurs formulate de părțile civile s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile. S-a arătat că instanța de fond nu a stabilit în mod corect cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și pomenirile ulterioare iar daunele morale au fost greșit apreciate având în vedere suferința tuturor membrilor familiei. De asemenea, părinții inculpatului au fost marcați de moartea prematură a fiului, G. S. suferind tulburări psihice, depresie și având nevoie de tratament de specialitate.
Recursurile formulate sunt nefondate.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cadrul daunelor materiale trebuie incluse atât cheltuielile efectuate de părțile civile cu transportul, respectiv bilete de avion cât și cele privind înmormântarea și pomenirile ulterioare. Deși asigurătorul susține că instanța de fond a acordat aceste sume fără temei, părțile civile au fost nevoite să se deplaseze din străinătate în România datorită faptei ilicite a inculpatului.
Cheltuielile de înmormântare și pomenire au fost stabilite în mod corect având în vedere declarația martorelor G. C. și S. I. care au precizat sumele necesare cumpărăturilor, rezultând astfel o sumă de 30.000 lei.
În privința despăgubirilor morale au fost avute în vedere relațiile apropiate dintre victimă și părțile civile, părinții victimei respectiv fratele victimei, suferințele psihice cauzate acestuia, sumele stabilite de către instanța de fond cu titlu de despăgubiri civile fiind de natură să contribuie la repararea prejudiciului cauzat.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge recursurile formulate în cauză de asigurătorul . și părțile civile G. S., M. A., M. N. – prin procurator M. A., ca nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 C.p.p., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de asigurătorul . și părțile civile G. S., M. A., M. N. – prin procurator M. A., împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 20 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă recurenții la câte 150 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 noiembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. T. G. C. V. M.
Grefier,
M. I.
Red.jud.G.C.
j.f.A.L.B.
O.A.
| ← Proxenetismul. Art. 329 C.p.. Decizia nr. 2337/2012. Curtea de... | Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Decizia nr. 2364/2012.... → |
|---|
