Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 803/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 803/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 803/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 803

Ședința publică de la 3 iunie 2015

PREȘEDINTE C. C. Judecător

A. D. Judecător

Grefier L. M. P.

Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. C.

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință din data de 25 mai 2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind soluționarea apelurilor declarate de partea responsabilă civilmente asigurător S.C. E. R. A.-R. S.A. (F. S.C. A. S.A.), și părțile civile P. I. M., P. I., P. M. I., P. E. D., P. A.- M., P. E. O., P. D., împotriva sentinței penale nr. 13 din 3 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ .

La apel au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

CURTEA,

Asupra apelurilor de față:

Prin sentința penală nr. 13 din 3 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în baza art. 192 alin. 2 CP, cu aplic, art. 374 și 375 și art. 396 alin. 10 CPP, a fost condamnat inculpatul I. I. F., fiul lui C. și R. M., născut la 04.09.1994 în Calafat – D., cu domiciliul în ._, cetățean român, studii 11 clase, fără antecedente penale, fără ocupație, necăsătorit, la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 91 CP, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, termen stabilit potrivit art. 92 alin. 1 CP.

În baza art. 93 alin. 1 CP, s-a impus inculpatului ca, pe perioada termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil schimbare a locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă:

- să comunice informații de natură a permite controlul mijloacelor de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. c CP, s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. 3 CP, s-a impus inculpatului ca, în perioada de supraveghere să presteze o muncă neremunerată pe o durată de 60 zile, în folosul Primăriei comunei D. județul D..

În baza art. 91 alin. 4 CP, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. 1 CP, referitoare la nerespectarea cu rea credință a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse.

În baza art. 25 rap. la art. 397 CPP, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de P. I. M., în numele și ca reprezentantă legală a minorilor P. E. D. și P. E. O., și a fost obligat inculpatul alături de partea responsabilă civilmente . – R. SA la plata sumei a câte 600 lei/lunar prestație periodică în favoarea minorilor, de la data săvârșirii faptei – 28.03.2013 și până la majoratul acestora sau intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației și la câte 50.000 lei cu titlu de daune morale.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. M. I. și obligă inculpatul alături de partea responsabilă civilmente la 10.000 lei cu titlu de daune materiale.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. I. și partea civilă P. D. și obligă partea responsabilă civilmente alături de inculpat la câte 10.000 lei daune morale.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. A. M. și obligă inculpatul alături de partea responsabilă civilmente la 50.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 alin. 1 CPP, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 541/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat a fost trimis în judecată inculpatul I. I. F., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 CP.

Analizând actele și lucrările dosarului, s-a reținut următoarea stare de fapt:

În ziua de 28.03.2013, în jurul orelor 12,00, inculpatul I. I. F. se afla la volanul autoturismului său Ford Mondeo BH-2199-BK, rulând pe DJ 553 Poiana M. – D., autoturism în care se mai aflau și martorii B. Ș. I. și B. G. M..

La . inculpatul nu a respectat obligația de a se deplasa prin localitate cu viteza legală de 50 km/h și pe fondul acestei împrejurări, dar și a faptului că autoturismul său prezenta defecțiuni la sistemul de direcție și frânare, în momentul în care a ajuns în zona km 22 + 800 m a DJ 553 și a constatat prezența unui grup de persoane a schimbat direcția de mers cu intenția de a ocoli grupul de persoane, fapt urmare căruia a trecut cu roțile din stânga ale autoturismului său pe banda de contrasens și a izbit-o în plin pe victima P. C. care fără să se asigure și prin loc nepermis s-a angajat în traversarea străzii cu intenția de a ajunge la autoturismul Dacia 1310_ ce-l avea parcat pe sensul opus de deplasare a autoturismului condus de inculpat. Urmare impactului violent victima P. C. a fost proiectată în aer și apoi izbită pe bordura din dreptul drumului, iar autoturismul condus de inculpat a fost frânat de acesta și virat pe contrasens reușind să-l oprească după parcurgerea unei distanțe de circa 30 m. Victima a suferit leziuni multiple, constând în secționarea trunchiului cerebral și boltă de craniu, leziuni incompatibile cu viața.

Starea de fapăt de mai sus a fost demonstrată cu următoarele probatorii: declarații martori, declarații inculpat, procesul –verbal de cercetare la fața locului și concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză, a reținut cu prisosință că producerea accidentului din data de 28.03.2013 s-a datorat atât culpei inculpatului I. I. F., constând în aceea că a rulat la volanul autoturismului său cu depășirea limitei maxime de viteză admisă în localitate și având la autoturism defecțiuni la sistemul de frânare și direcție, cât și culpei victimei P. C., constând în aceea că s-a angajat în traversarea DJ 553 fără să se asigure și prin loc nepermis.

În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 CP, instanța apreciind că 50% din vina producerii accidentului a purtat-o victima P. C., care s-a angajat în traversare DJ 553 fără să se asigure și prin loc nepermis, iar 50% din vina producerii accidentului a purtat-o inculpat-o, care a rulat la volanul autoturismului său cu depășirea limitei maxime de viteză admisă în localitate și având la autoturism defecțiuni la sistemul de frânare și direcție.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminat pentru faptele săvârșite, gradul de pericol social concret al faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care potrivit fișei de cazier nu a mai fost condamnat anterior, cât și poziția inculpatului în timpul procesului penal, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și a solicitat să fie judecat în procedura simplificată prev de art. 396 alin. 10 CPP.

În raport de aceste aspecte, instanța a apreciat că aplicarea față de inculpat a unei pedepse cu închisoare în condițiile art. 91 CP este suficientă pentru reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele.

În urma accidentului rutier produs la data de 28.03.2013, din culpa inculpatului și victimei P. C., a rezultat decesul acestuia din urmă.

Instanța a apreciat că decesul victimei, ca urmare a faptei ilicite a acestuia și a inculpatului a produs părților civile P. E. D., P. E. O., P. M. I., P. I. și P. D., următoarele prejudicii materiale, constând în cheltuieli de înmormântare, pomeniri ulterioare, și prejudicii morale, constând în suferința de ordin afectiv provocată prin pierderea unei persoane apropiate, astfel:

Părților civile P. E. D. și P. E. O., prejudiciul moral în cuantum de câte 50.000 lei, părții civile P. M. I., prejudiciu material în cuantum de 10.000 lei, părților civile P. I. și P. D., prejudicii morale în cuantum de câte 10.000 lei fiecare, iar părții civile P. A. M., prejudiciu moral în cuantum de 50.000 lei.

În dovedirea pretențiilor solicitate, părțile civile au administrat proba cu înscrisuri și au fost audiați următorii martori I. Gigel și R. F. C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

Instanța a reținut întrunirea, în speță a condițiilor răspunderii civile delictuale, prev. de art. 1349 Cod civil, a răspunderii pentru fapta proprie, prev de art. 1357 cod civil și reparării prejudiciului, în cazul răspunderii delictuale, prev de art. 1381 și urm. Cod civil

În ceea ce privește despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit în absența unor probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze pentru partea civilă ceea ce îi lipsește, ca urmarea faptei săvârșite de inculpat.

Cum obligația la despăgubirile materiale stabilite de codul civil nu distinge asupra prejudiciului, se apreciază că este supus reparării și prejudiciul moral, iar existența acestuia este de necontestat.

Din probele administrate, instanța a reținut că minorii P. E. D. și P. E. O., au suferit un prejudiciu moral, suferință resimțită de pierderea timpurie a soțului și tatălui acestora, din administrarea acelorași probe rezultând ca defunctul era o persoană apreciată, un bun familist, muncitor. De asemenea, victima era sprijinul material și moral al acestora, ca de altfel și al celorlalți fii ai săi, P. M. I., P. A. M., care nu au mai avut posibilitatea să-și continue studiile, al mamei sale, P. I. și fratelui său P. D., pierderea soțului, tatălui și fratelui, producându-le incontestabil o traumă psihică profundă și ireversibilă.

Cât privește întinderea prejudiciului, acesta nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcție de împrejurările concrete ale speței, instanța va acorda părților civile despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă.

În cauză, s-a apreciat că se justifică pe deplin acordarea daunelor morale în cuantum de câte 50.000 lei pentru minorii P. E. D. și P. E. O., reprezentați în proces de mama lor P. I. M., care s-a constituit parte civilă cu această sumă, în numele și ca reprezentantă legală a minorilor.

De asemenea, a fost justificată acordarea daunelor morale în cuantum de 50.000 lei, părții civile P. A. M., fiul victimei și a câte 10.000 lei pentru partea civilă P. I. și partea civilă P. D., mama și respectiv fratele victimei.

Aceste sume nu sunt în măsură a compensa în întregime pierderea suferită dar sunt în măsură a atenua urmările faptei.

De altfel, nici nu ar fi posibil a se stabili cu certitudine ce sumă ar putea acoperi în întregime o asemenea pierdere.

Sub aspectul daunelor materiale solicitat, instanța a apreciat că partea civilă P. M. I., unul din fii victimei a făcut dovada prejudiciului material în cuantum de 10.000 lei, constând în cheltuieli de înmormântare (c/val prosoape, batiste, basmale, vase, alimente, băutură, muzică, slujbă religioasă, sicriu, groapă), cheltuieli care au fost dovedite cu înscrisuri(filele 75-78 din dosar), acestea fiind confirmate și de martorii I. Gigel și R. F. C., astfel că va admite în parte cererea părții civile.

În ceea ce privește prestația periodică în favoarea minorilor P. E. D. și P. E. O., solicitată de P. I. M., în numele și ca reprezentant legal al acestora, s-a apreciat că se justifică stabilirea unei astfel de prestații, motivat de faptul că cei doi minori sunt elevi în Municipiul Calafat, nu au posibilitate să locuiască în Municipiul Calafat, așa încât sunt nevoiți să facă zilnic naveta pe ruta D. – Calafat – Calafat – D..

De aceea, instanța a stabilit prestație periodică în cuantum de câte 600 lei lunar în favoarea minorilor, de la data săvârșirii faptei – 28.03.2013 și până la majoratul acestora sau intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.

Referitor la modul de achitare ala cestor despăgubiri, inculpatul a fost obligat alături de asiguratorul . – R. SA la plata sumelor de câte 50.000 lei, cu titlu de daune morale, în favoarea minorilor P. E. D. și P. E. O. și P. A. M., a sumelor de câte 10.000 lei daune morale în favoarea părților civile P. I. și P. D. și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile P. M. I., cât și a prestației periodice de câte 600 lei lunar în favoarea celor doi minori.

Asiguratorul a fost obligat alături de inculpat la plata acestor sume în limita sumei asigurate, mașina condusă de inculpat având asigurarea obligatorie de răspundere civilă, așa încât, asiguratorul, în raport de noile prevederi legale în materie, poate fi obligat la repararea prejudiciului ca urmare a producerii riscului asigurat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea responsabilă civilmente - asigurătorul de răspundere civilă . R. SA și părțile civile P. I. M., P. I., P. M. I., P. E. D., P. A.- M., P. E. O., P. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, partea responsabilă civilmente S.C. E. R. ASIURARE R. S.A. criticat sentința pentru netemeinicie, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, aprecind că instanța de fond a acordat părților civile daune morale disproporționat de mari în raport cu amploarea prejudiciului moral cauzat părților civile, cuantumul acestor fiind excesiv, trasformându-se într-o adevărată modalitate de îmbogățire fără justă cauză, fiind ignorată împrejurarea că accidentul rutier s-a produs și din culpa victimei.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit.a Cod procedură penală, desființarea sentinței penale apelate pe latură civilă și rejudecând, diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile la un nivel rezonabil.

Părțile civile P. I., P. I. M., P. M. I., P. A. M., P. E. D., P. E. O. și P. D., prin motivele de apel formulate au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, au susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra constituirii de parte civilă a părților civile P. I. M., în calitate de soție supraviețuitoare a victimei și respectiv P. I., mama victimei. Totodată, instanța de fond a acordat nelegal despăgubiri civile unei persoane care nu avea calitatea de parte civilă, respectiv P. I. și a omis acordarea daunelor morale către partea civilă P. M. I., fiu al victimei, creându.se o situație neechitabilă pentru acesta în raport de ceilații copii ai victimei.

În cadrul criticilor de netemeinicie, au susținut că sumele acordate de instanța de fond cu titlu de despăgubiri morale nu corespund prejudiciului moral cauzat mamei, soției, fratelui și copiilor prin decesul rudei apropiate. Astfel, soția victimei a fost profund afectată în plan psihologic, fiind diagnosticată cu tulburare afectivă cu episoade depresive majore, fiindu-i recomandat tratament de specialitate, inclusiv psihoterapie, pe care nu l-a putut urma datorită lipsei posibilităților materiale. De asemenea, copiii victimei au fost nevoiți să contribuie la îngrijirea casei, neputându-și continua în bune condiții studiile, care ar fi trebuit să fie principala lor obligație la această vârstă.

Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform disp. art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, C. constată că apelul formulat de părțile civile este fondat, iar apelul declarat de partea responsabilă civilmente – asiguratorul . R. SA este nefondat, pentru următoarele considerente :

Procedând la soluționarea acțiunii civile alăturată celei penale, prima instanță constatat îndeplinite condițiile pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciul moral și material cauzat părților civile prin decesul victimei P. C., ca urmare a faptei ilicite a inculpatului I. I. F., care a condus autoturismul care prezenta defecțiuni la sistemul de frânare și direcție, cu depășirea limitei maxime de viteză admisă în localitate, reținând totodată și culpa concurentă a victimei, care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și fără a se asigura în mod corespunzător.

Examinând modul de soluționare a laturii civile, C. constată că în cauză s-au constituit părți civile împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente S.C. E. R. A. R. S.A. următoarele persoane:

- P. I. M., în calitate de soție supraviețuitoare a victimei, care a solicitat suma de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 25.000 Euro cu titlu de daune morale

- P. I., în calitate de mamă a victimei, care a solicitat suma de 15.000 Euro cu titlu de daune morale

- P. D., în calitate de frate, care a solicitat suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale

- P. M. I. și P. A. M., fii majori ai victimei, care au solicitat suma de 35.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale

- P. E. D. și P. E. O., fii minori ai victimei care au solicitat suma de 50.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale și 600 lei lunar cu titlu de prestație periodică . Constituirea de parte civilă s-a făcut prin reprezentantul legal, P. I. M..

Audiați nemijlocit de prima instanță, părțile civile P. M. I. și P. I. M. au solicitat și repararea prejudiciului material, prin obligarea părții responsabile civilmente la plata sumei de 25.000 lei reprezentând cheltuielile cu înmormântarea victimei.

Deși a reținut că părților civile le-a fost produsă incontestabil o traumă psihică profundă prin pierderea soțului, fiului, fratelui, respectiv tatălui, constatând astfel îndeplinită condiția premisă a producerii unui prejudiciu moral prin fapta ilicită a inculpatului, prima instanță a omis acordarea de daune morale către soția și mama victimei.

Astfel, eronat a reținut prima instanță că partea civilă P. I. M. s-a constituit parte civilă doar în numele și pentru copiii minori ai victimei, ignorând precizarea existentă la fila 42-43 dosar fond din care rezultă fără echivoc intenția acesteia de a trage la răspundere civilă inculpatul și partea responsabilă civilmente pentru prejudiciul moral suferit în calitate de soție a victimei, pe care l-a estimat la suma de 25.000 Euro.

De asemenea, C. constată că în mod greșit a acordat prima instanță despăgubiri morale numitei P. I., consemnând eronat prenumele mamei victimei, acela de I..

În ceea ce privește cuantificarea daunelor morale în raport cu prejudiciul suferit de părțile civile, C. apreciază că sumele acordate de prima instanță nu sunt de natură să realizeze o atenuare a suferinței cauzate acestora prin decesul prematur al victimei, fiind insuficiente în raport cu dimensiunea traumei psihice suferite.

Este adevărat că daunele morale reprezintă o modalitate creată jurisprudențial, de atenuare a prejudiciului suferit de victima unei infracțiuni, ce nu se concretizează într-o diminuare a patrimoniului acesteia ca urmare a producerii faptei păgubitoare, ca în cazul distrugerilor de bunuri, a cheltuielilor pentru tratamente medicale, ci reprezintă un prejudiciu de natură pur psihică, constând în suferințele subiective ale rudelor apropiate acesteia, afectarea negativă a vieții sociale, profesionale, de familie etc. Din acest motiv, nu există nici un criteriu (nici măcar jurisprudențial) pentru stabilirea cuantumului acestor daune, fiind lăsate la aprecierea instanței, de la caz la caz.

În speță, C. constată că urmarările directe ale accidentului soldat cu decesul victimei P. C. sunt dramatice, conform raportului de psihodiagnostic și evaluare clinică existent la fila 113 dosar fond partea civilă P. I. M. suferind tulburare afectivă cu . major, ca urmare a decesului soțului aceasta devenind singurul întreținător al familiei.

De asemenea, C. reține că și părțile civile P. E. D. și P. E. O.(copiii minori ai victimei), dar și P. A. M. și P. M. I.(copii majori ai acesteia) au suferit un prejudiciu imens de ordin moral, întreaga lor viață fiind schimbată în mod dramatic prin pierderea tatălui, principalul întreținător al familiei.

Nu în ultimul rând, C. constată că datorită decesului tatălui, suferințele morale ale soției și copiilor victimei, se vor prelungi dincolo de momentul producerii lor, minorii suferind pe mai departe și lipsa mamei, nevoită să plece la muncă în străinătate pentru a asigura existența familiei, iar copiii majori nu au mai avut posibilitatea continuării studiilor.

Față de acestea, în cauză se justifică acordarea unor daune morale în cuantum ridicat, pentru a asigura o atenuare a suferințelor îndurate de familia victimei în cauză, în același timp nu se poate face abstracție de faptul că acestea nu pot fi în niciun caz compensate în bani, așa cum se pretinde de către părțile civile și nici de culpa concurentă a victimei care determină reducerea cuantumului cuvenit cu 50%.

Totodată, nu pot fi primite nici criticile asigurătorului de răspundere civilă, sumele acordate nefiind de natură să determine o îmbogățire fără justă cauză, câtă vreme probatoriul administrat a evidențiat că victima era o persoană apreciată în societate, bun familist, care asigura prin muncă o stare de confort financiar familiei, decesul prematur al acestuia spulberând securitatea materială a soției și fiilor, așa cum s-a reținut în considerentele anterioare.

Prin urmare, C. concluzionează că se impune majorarea daunelor morale acordate părților civile și totodată remedierea omisiunii primei instanțe de a acorda astfel de despăgubiri soției și mamei victimei, motiv pentru care va admite apelurile declarate de acestea în temeiul art. 421 pct. 2 lit.a) Cod procedură penală, va desființa sentința apelată pe latură civilă și rejudecând va proceda la reproporționaliza sumele cuvenite acestora, pornind de la criteriul proximității gradului de rudenie și constanța legăturii personale dintre victimă și membrii familiei.

În concret, C. apreciază că se impune acordarea unor despăgubiri morale în cuantum de câte 100.000 lei către cei doi copii minori ai victimei și respectiv de câte 70.000 lei către cei doi copii majori, sumele fiind diferențiate în considerarea faptului că fiii majori ai victimei s-au constituit părți civile cu sume mai mici decât cele solicitate de cei minori, considerând că minorii vor resimți în plan afectiv mult mai acut lipsa tatălui.

Poporționalizând în același mod daunele morale cuvenite soției, mamei și fratelui victimei, prin raportare la criteriile avute în vedere chiar de către părțile civile care au solicitat sume diferențiate în raport de gradul de rudenie și calitatea de soț supraviețuitor, C. va acorda suma de 50.000 lei părții civile P. I. M. (soția), 30.000 lei părții civile P. I. (mama) și respectiv 20.000 lei părții civile P. D. ( frate) la 20.000 lei, cu titlu de daune morale.

Totodată, în raport de aceste considerente mai sus dezvoltate, C. reține că nu pot fi valorificate criticile invocate în cauză asigurator pentru diminuarea daunelor acordate, jurisprudența acestei instanțe fiind constantă în acordarea de daune morale consistente în spețe similare, mai ales atunci când consecințele faptei se propagă în timp asupra minorilor, lăsându-i pentru totdeauna fără ocrotirea tatălui.

În concluzie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul declarat de asigurator este nefondat și va fi respins ca atare, urmând ca în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală să se dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de asigurătorul . R. SA, împotriva sentinței penale nr. 13 din 3 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, ca nefondat.

Admite apelurile declarate de părțile civile P. I. M., P. I., P. M. I., P. E. D., P. A.- M., P. E. O., P. D., împotriva sentinței penale nr. 13 din 3 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată, în parte, numai pe latură civilă și rejudecând în acest limite,

Obligă partea responsabilă civilmente-asigurătorul . R. SA,către fiecare din părțile civile P. E. D. și P. E. O.(copii minori) la câte 100.000 lei, cu titlu de daune morale.

Obligă partea responsabilă civilmente-asigurătorul . R. SA către fiecare din părțile civile P. A. M. și P. M. I.(copii) la 70.000 lei, cu titlu de daune morale.

Obligă partea responsabilă civilmente-asigurătorul . R. SA către partea civilă P. I. M. (soție) la 50.000 lei, cu titlu de daune morale.

Obligă partea responsabilă civilmente-asigurătorul . R. SA către partea civilă P. I. (mama) la 30.000 lei, cu titlu de daune morale.

Obligă partea responsabilă civilmente-asigurătorul . R. SA către partea civilă P. D.( frate) la 20.000 lei, cu titlu de daune morale.

Mentine celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.

Obligă asigurătorul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 200 lei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de părțile civile rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 3 iunie 2015.

C. C. A. D.

Grefier,

L. M. P.

Red.jud. CC

j.f.E.M.

I.B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 803/2015. Curtea de Apel CRAIOVA