Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 739/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 739/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 739
Ședința publică de la 2 iunie 2014
PREȘEDINTE C. C. Judecător
V. T. Judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din datele de 6 mai, respectiv 20 mai 2014, ce fac parte integrantă din prezenta sentință, privind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. S. și inculpatul A. C. G. împotriva sentinței penale nr. 196 din 26 noiembrie 2013, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
La apel au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față;
Prin sentința penală nr. 196 din 26 noiembrie 2013, pronunțată de J. S. în dosarul nr._, în baza art. 215 al. 1,2 C.p a fost condamnat inculpatul A. C. G., fiul lui D. și E., născut la data de 25.06.1973 în orașul S., județul M., CNP -_, de cetățenie română, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, comisar șef poliție în cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări București, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Dr.Tr.S., ., ., ., județul M., la 4 ani închisoare pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate M. M. S..
În baza art. 288 al. 1 C.p. a mai fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate M. M. S..
În baza art. 291 C.p. a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate M. M. S..
În baza art. 215 al. 1,2 C.p. cu aplic. art. 41-42 C.p. a fost condamnat inculpatul A. C. G. la 5 ani închisoare pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate C. D. I..
În baza art. 288 al. 1 C.p. cu aplic. art. 41-42 C.p.a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate C. D. I..
În baza art. 291 C.p. cu aplic. art. 41-42 C.p. a mai fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate C. D. I..
În baza art. 215 al. 1,2 C.p. a mai fost condamnat inculpatul A. C. G. la 5 ani închisoare pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate F. C. V..
În baza art. 215 al. 1,2 C.p. a mai fost condamnat inculpatul A. C. G. la 4 ani închisoare pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate C. L. M..
În baza art. 290 C.p. a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare pentru fapta săvârșită în dauna părții vătămate C. L. M..
În baza art. 33-34 C.p. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b C.p.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestului preventiv de la 12.04.2013 la zi și menține starea de arest preventiv.
În baza art. 11 pc. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 al. 1 și art. 291 C.p. în dauna părții vătămate F. C. V..
A fost respinsă cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice în instigare la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 al. 1 și art. 291 C.p. în dauna părții vătămate F. C. V..
În baza art. 11 pc. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b C.p. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 C.p. în dauna părții vătămate P. D..
În baza art. 11 pc. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.p. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 215 al. 1,2 și art. 290 C.p. în dauna părților vătămate G. J.-I. și M. I.-M..
În baza art. 118 lit. e C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. C. G. a sumelor de 24.800 lei și 1200 lei.
În baza art. 346 C.p.p rap. la art. 14 al. 3 lit. a C.p.p. s-a dispus anularea actelor false: certificatul de atestare fiscală nr. 2389/24.07.2012 emitent ANAF București, adresa nr._/24.07.2012 emitent MAI-IGPR București, contractul individual de muncă nr._/14.05.2012 încheiat între C. D. I. și DGIPI, adeverința de venit nr. 5486/03.08.2012 emitent DGIPI București, adevrința nr._/24.07.2012 emitent DGIPI, adevrința nr._/29.05.2012 emitent DGIPI, legitimația . nr._ pe numele C. D. I., raportul din 03.04.2013 întocmit de C. L.-M., aprobat de IGPR.
Au fost desființate contractele nr. 26/1313/14.05.2010 și 198/18.05.2010 încheiate între F. C. V. și B. T. suc. Dr. TR. S..
În baza art. 14 lit.b C.p.p.rap. la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul A. C. G. la 72.748,52 lei către partea civilă B. T. suc. Dr. TR. S..
A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă de P. S..
A fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă P. D..
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă C. D. I..
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă F. C. V. pentru daune morale.
În baza art. 191 C.p.p a fost obligat inculpatul A. C. G. la 7000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 1577/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. S. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A. C.-G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin. 1,2 C.pen., art.288 C.pen. și art.291 C.pen. cu aplic, art.33 lit.a C.pen. ; infracțiunilor prev. și ped. de art.215 alin. 1,2 C.pen., art.288 C.pen. și art.291 C.pen., cu aplic, art.41-42 C.pen. și art.33 lit.a C.pen. ; 2 infracțiuni prev. și ped. de art.215 alin. 1,2 C.pen., art.288 C.pen., art.291 C.pen. cu aplic, art.33 lit.a C.pen.; o infracțiune prev. și ped. de art.215 alin.l C.pen.; 2 infracțiuni prev. și ped. de art.20 C.pen. rap. la art.215 alin. 1,2 C.pen., art.290 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit.a C.pen..
În fapt, s-a reținut că:
1. La data de 03.08.2012, D.G.A.-Serviciul Județean Anticorupție M. a înregistrat plângerea numitului M. M.-S. - învinuit în dosarul nr.361/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., pentru fraude fiscale, prin care a sesizat că în cursul lunii iulie 2012, fără să rețină datele, a fost indus în eroare de către inculpatul
A. C.-G. prin manopere frauduloase, folosirea unor înscrisuri oficiale falsificate, inculpatul însușind în mod injust 24.800 lei. Astfel, partea vătămată i-a relatat inculpatului că este urmărit penal de către I.P.J.M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor pentru infracțiuni de fraudă fiscală și nu avea posibilitatea să părăsească țara, fiind dat în consemn, totodată afirmând că i s-a reținut un prejudiciu de 1.000.000 lei, iar la data respectivă avea asupra sa suma de 25.000 lei.
Inculpatul A. C.-G., comisar șef în cadrul D.G.I.P.I. București - Structura Centrală, calitate și grad profesional cunoscute de către partea vătămată, a afirmat că are posibilitatea să achite în parte prejudiciul la sediul A.N.A.F. București în limita sumei pe care o avea asupra sa victima, 25.000 lei, iar prin folosirea certificatului de atestare fiscală să fie scos din consemn.
M. M.-S. i-a înmânat suma de 24.800 lei, iar după un interval de timp și cu convingerea că s-au deplasat împreună la sediul A.N.A.F București, inculpatul care reținuse suma de bani, i-a înmânat un certificat de atestare fiscală - emitent A.N.A.F. București înregistrat cu nr.2389/24.07.2012.
Partea vătămată a fost menținută în eroare cu privire la achitarea prejudiciului în parte, inculpatul înmânându-i și o adresă cu nr._/24.07.2012 emitent M.A.I. - I.G.P.R. București, semnată – chestor principal de poliție T. P., care nu este autorul scriptural al semnăturii, din conținutul căreia rezulta că prin ordonanța emisă de P. de pe lângă Tribunalul M. s-a dispus scoaterea din consemnul impus la nivelul Poliției Române a numitului M. M.-S..
M. M.-S. a revenit în orașul S., județul M., cu autoturismul, oprit de către un echipaj de poliție, condus la sediul I.P.J.M. și reținut 24 de ore.
În aceste împrejurări, cele două documente cu conținut fictiv au fost identificate de către organele de poliție din cadrul I.P.J. M. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, în autoturismul marca BMW X6 cu numărul de înmatriculare_, deținut de către M. M.-S..
Tot cu această ocazie, partea vătămată M. M.-S. a luat la cunoștință de la organele de poliție că în realitate, suma de 24.800 lei ce reprezintă în parte prejudiciul în dosarul respectiv nu a fost achitată, așa cum a rezultat din înscrisul primit de la inculpatul A. C.-G..
Din adresa nr._/01.08.2012 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală a rezultat că numărul de înregistrare al certificatului de atestare fiscală nu este al Direcției de Comunicare Relații Publice și Mass-Media, semnată șef-serviciu ec.V. Ș., semnătura nu corespunde niciunui angajat al acestei Direcții, iar la data întocmirii certificatului respectiv, V. Ș., angajat al acestei unități, se afla în concediu de odihnă.
Prin ordonanța din 25.04.2013 s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafice asupra mai multor înscrisuri, reprezentând mijloace materiale de probă în cauză, printre care și certificatul de atestare fiscală, emis de A.N.A.F., înregistrat cu nr.2389/24.07.2012, iar prin raportul de expertiză nr._/27.05.2013 s-a stabilit că scrisul de mână de la rubrica „nr..din. ", a fost executat de către inculpatul A. C.-G..
2. Prin procesul-verbal din data de 22.10.2012, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă J. Dr.Tr.S. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în cursul lunii august 2012, numitul C. D. I. folosind o adeverință de venit fictivă, emitent D.G.I.P.I. București, a încercat să obțină un credit bancar de la GARANTI BANK - S. Dr.Tr.S., act ce poartă ștampila corespunzătoare instituției emitente.
S-a consemnat că persoana menționată a fost ajutată la completarea înscrisului falsificat de către comisarul șef de poliție A. C.-G. din cadrul D.G.I.P.I. - Structura Centrală.
S-a format dosarul penal al Parchetului de pe lângă J. Dr.Tr.S. nr.5070/P/2012, trimis pentru a fi conexat la dosarul penal nr.l577/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. S., investit cu supravegherea cercetărilor penale față de învinuitul A. C.-G..
Din datele actelor cercetărilor și materialului probatoriu, a rezultat că în cursul lunii martie 2012, inculpatul 1-a cunoscut pe numitul C. D. I., care și-a exprimat intenția de a se angaja în cadrul Serviciului de Informații Externe și inculpatul i-a propus ca în schimbul unor sume de bani, să îi faciliteze angajarea, dar în cadrul D.G.I.P.I. în funcție de
ofițer operativ.
Victima a fost menținută în eroare, cunoscând gradul profesionalal inculpatului -comisar șef în cadrul aparatului central, care i-a cerut să-și întocmească un dosar cu documente necesare angajării cu referire la rude apropiate, studii, avere, neimplicare politică, curriculum vitae, dosar ce a fost completat și remis inculpatului.
C. D. I. de bună-credință, la intervale diferite de timp și conform cererii inculpatului, i-a înmânat acestuia fie direct, fie prin Serviciul de transfer electronic de bani WESTACO EXPRESS din cadrul OMV, suma de 4300 euro echivalentă în lei.
Plățile efectuate către inculpatul A. C.-G. au fost confirmate de recipisele și chitanțele puse la dispoziție de către partea vătămată, precum și de către adresa .. nr._/04.06.2013 unde sunt evidențiate mai multe tranzacții efectuate de către partea vătămată către inculpat.
După o perioadă, scurtă de timp, inculpatul i-a prezentat părții
vătămate un formular contract individual de muncă pentru persoane fizice înregistrat la Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, pe care există aplicata ștampila acestei instituții, iar apoi o legitimație de serviciu tip MAI, precum și două adeverințe din care rezultă că partea vătămată este angajată Ia D.G.I.P.I., documente cu conținut fictiv folosite de către inculpat pentru a menține în eroare partea vătămată.
Aceasta, de bună-credință, a fost convinsă că este angajată ca ofițer operativ în cadrul D.G.I.P.I., pentru al menține în continuare în eroare, inculpatul A. C.-G. i-a trasat sarcini de serviciu părții vătămate specifice muncii de informații, ofițer operativ, plătindu-i totodată salariul aferent primelor 3 luni de activitate.
Sumele de bani reprezentând contravaloarea salariului au fost transmise fie prin virament bancar, fie prin remitere directă, valoare totală - 3.500 Roni, în timp ce inculpatul primise de la victimă 4.300 euro în echivalent lei.
Prin ordonanța din 25.04.2013, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafice asupra mai multor înscrisuri, reprezentând mijloace materiale de probă în cauză, printre care și contractul individual de muncă prezentat de inculpatul A. C. G., părții vătămate C. D. I., adeverințele emise de către D.G.I.P.I. pe numele părții vătămate, precum și plicul în care partea vătămată a primit una din adeverințe.
Prin raportul de expertiză nr._/27.05.2013 s-a stabilit că scrisul de mână de la rubricile „încheiat și înregistrat sub nr..din.", „angajator.” cu sediul în. ", înregistrată la Registrul Comerțului/autoritățile publice din.", „sub nr..", „cod fiscal.", „reprezentată legal prin.", „salariul de bază lunar este de." - de pe fila nr. 1 și rubrica „angajator." de pe fila nr. 2 ale contractului individual de muncă a fost executat de către inculpatul A. C.-G..
De asemenea, scrisul olograf de pe plicul de culoare maro în care partea vătămată C. D. I. a primit o adeverință emisă de D.G.I.P.I., precum și scrisul de la rubrica „nr..din." de pe adeverința nr._/24.07.2012 primite de la inculpatul A. C. G. a fost executat tot de către acesta din urmă.
A fost supusă expertizării și legitimația de serviciu cu . nr._ emisă pe numele C. D. I., iar prin raportul de expertiză nr._/15.05.2013 experții au concluzionat că aceasta este contrafăcută.
Pentru verificarea veridicității acestei legitimații s-a solicitat Inspectoratului General al Poliției Române să comunice dacă a emis acest document, iar prin adresa nr._/14.03.2013 unitatea a comunicat inexistența documentului de legitimare.
3. La data de 04.02.2013, partea vătămată F. C. V. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că inculpatul A. C.-G. a indus-o în eroare cu privire la contractarea unui credit bancar, dosarul fiind înregistrat cu nr. 677/P/2013 la P. de pe lângă J. Dr.Tr.S..
Ulterior, dosarul a fost reunit cu dosarul nr. 1577/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. S..
Din cercetări s-a stabilit că F. C. V. este căsătorită cu numitul F. I. C., iar inculpatul A. C.-G. a fost moșul de botez al fiului acestora. Având în vedere relațiile de afinitate existente între partea vătămată și inculpat, acesta din urmă prin manopere dolosive a intrat în posesia cărții de identitate a părții vătămate și a altor documente necesare, în baza cărora pe numele lui F. C. V. a încheiat contractul de credit la B. T. - S. Dr.Tr.S..
S-a stabilit că la încheierea contractului de credit a fost folosită adeverința de venit cu nr. 473/21/11.05.2010 emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M. pe numele părții vătămate F. C. V., adeverință cu conținut fictiv, deoarece susnumita nu a fost niciodată angajată a acestei unități (aspect confirmat și din adresa Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara nr. CR_/04.03.2013).
În luna martie 2010, partea vătămată F. C. V. și soțul acesteia F. I. C. au avut o înțelegere cu inculpatul A. C.-G. să îl ajute pe acesta din urmă prin contractarea unui credit pe numele lui F. I. C., însă ratele să fie ulterior suportate de către inculpat.
După încheierea contractului de credit, partea vătămată F. C. V. s-a deplasat la S. Dr.Tr.S. a Băncii T., de unde, fiind indusă și menținută în eroare de către inculpat, a ridicat suma de 20.000 lei, sumă de bani ce credea că provine din creditul pe numele soțului său, însă, în realitate banii reprezentau contravaloarea creditului încheiat de inculpat pe numele său. Banii i-a remis, conform înțelegerii, inculpatului A. C.-G..
În luna septembrie 2012 a fost notificată prin executor judecătoresc că pe numele său figurează două credite restante la B. T. în valoare de 20.500 lei și respectiv 38.000 lei, contractate în datele de 14.05.2010 și respectiv 18.05.2010.
Existența celor două credite bancare a fost confirmată și de adresa nr. 1111/04.04.2013 emisă de B. T..
Din declarațiile părții vătămate F. C. V. și a martorului F. I. C., soțul acesteia, a rezultat că inculpatul A. C.-G. se afla în relații apropiate cu funcționarul bancar P. G. C., care s-a ocupat personal de efectuarea formalităților cu ocazia încheierii contractelor de credit. Acest aspect este confirmat și de documentația obținută de la B. T., majoritatea actelor fiind semnate de către numita P. G. C., în calitate de reprezentant al băncii.
4. Din exploatarea autorizației de interceptări nr.3 din 19.03.2013, emisă de J. S., a rezultat că în perioada 02.04. -05.04._, inculpatul A. C. G., de la postul telefonic cu numărul_, a purtat discuții cu mama sa, A. E. (cunoscută V.) la postul telefonic_, în legătură cu mutarea în interesul serviciului a unui agent de poliție de la Postul de poliție Balta la Poliția municipiului Dr.Tr.S..
Din procesele verbale de redare a convorbirilor, a rezultat că mama inculpatului îi cunoaște pe părinții agentului de poliție în cauză, care i-au solicitat sprijinul pentru transferul fiului lor de la Postul de poliție Balta la Poliția municipiului Dr.Tr.S..
Inculpatul a confirmat verbal că poate să îl ajute, apoi din discuțiile următoare rezultă că părinții agentului de poliție vor trimite o sumă de bani în euro, prin transfer bancar, de la GARANTI BANK Dr.Tr.S., lucru care se întâmplă în ziua de 05.04.2013.
Transferul banilor în cuantum de 1200 lei (echivalentul a 250 euro) a fost efectuat în data de 05.04.2013, prin GARANTI BANK SA – S. Dr.Tr.S., de către C. Vergil (tatăl polițistului C. L. M.) în contul inculpatului A. C.-G. conform avizului_.35.25._.
Martorii C. Vergil și C. G., părinții agentului de poliție, au confirmat faptul că au plătit suma de 1200 lei către inculpatul A. C.-G., însă nu au recunoscut că banii au fost plătiți pentru ca inculpatul să rezolve transferul fiului lor ci au precizat că banii i-au primit de la mama inculpatului și nu au făcut altceva decât să îi depună la bancă în contul inculpatului.
Afirmațiile acestora nu s-au coroborat însă cu datele rezultate interceptate în cauză, care denotă fără nici un fel de dubiu scopul pentru care a fost plătită suma de 1200 lei, respectiv facilitatea transferului agentului de poliție C. L. M. de la Postul de poliție Balta la Poliția municipiului Dr.Tr.S..
A fost identificat numitul C. L. M., agent de poliție în cadrul Postului de poliție Balta, care a confirmat în declarația sa că la începutul lunii aprilie 2013, pe data de 01 sau 02, a fost contactat telefonic de către inculpatul A. C. G. de la postul_, care 1-a îndrumat să întocmească un raport în care să solicite mutarea în interesul serviciului la Poliția municipiului Dr.Tr.S..
Raportul de mutare a fost trimis în 03.04.2013 către inculpatul A. C. G. prin fax la un număr indicat de inculpat, respectiv_( ce aparținea ORI și nu D.G.I.P.I., cum i-a relatat inculpatul).
Ulterior, la 05.04.2013, inculpatul i-a remis prin fax, raportul respectiv, ce conținea în mod nereal, aprobarea conducerii I.G.P.R. Astfel, pe raportul transmis exista o semnătură indescifrabilă și o ștampilă cu denumirea unității titulare, respectiv „Ministerul Administrației și Internelor".
In aceste condiții, a rezultat fără echivoc săvârșirea unei noi infracțiuni de înșelăciune săvârșită de către inculpatul A. C. G..
5. La data de 17.04.2013, a fost înregistrată plângerea părții vătămate P. D. domiciliat în București, care a sesizat următoarele:
In luna Iunie 2012 a fost contactat de către inculpat, fost coleg de școală, care i-a cerut cu titlu de împrumut suma de 3.000 roni, motivând că îi este necesară pentru acoperirea unor cheltuieli generate de închirierea unei locuințe din București.
Partea vătămată i-a remis suma cu termen de scadență 7 zile.
Inculpatul nu i-a restituit suma și partea vătămată l-a apelat de mai multe ori, însă inculpatul fie nu a răspuns la telefon, fie a stabilit alte termene de restituire a împrumutului, pe care nu le-a respectat.
Contactat de circa 40-50 ori, inculpatul a invocat diferite motive (plecat din țară, ședințe, spitalizare, probleme de serviciu).
La data de 07.04.2013 partea vătămată a reușit să-1 întâlnească pe inculpat, si l-a somat că va depune un memoriu împotriva sa la DGIPI unde știa că este angajat, (fapt neinfirmat de către inculpat, transferat deja la ORI București) și pentru a-1 menține în eroare în sensul de a avea convingerea că îi va remite împrumutul, i-a înmânat un card bancar (Bancpost nr._ și un cod PIN).
A afirmat că după data de 15.04.2013 cardul va fi alimentat și va putea să încaseze suma de 3.000 roni. Mai mult, odată cu predarea cardului, i-a întocmit și un înscris în care era consemnat codul PIN al cardului, precum și data la care urma să retragă suma de bani.
Rezultă faptul că în acest cont nu urmau să fie virate sume de bani cu destinație salariu, așa cum inculpatul a indus și reținut în eroare pe partea vătămată.
Tot în susținerea afirmațiilor sale, partea vătămată P. D. a depus o planșă fotografică din care s-a observat mai multe mesaje de tip SMS primite sau transmise de către acesta inculpatului A. C.-G., prin care îi solicită restituirea sumelor de bani.
Înscrisul (bilețel de culoare portocalie) primit de partea vătămată de la inculpatul A. C. G. a fost supus expertizării criminalistice grafologice, iar prin raportul de expertiză criminalistică nr._/27.04.2013, s-a concluzionat că grupurile cifrice „17.05.2013" și „1200-1400" de pe bilețelul respectiv au fost executate de către inculpatul A. C. G..
6. Din exploatarea parțială a rezultatelor perchezițiilor informatice, în două din cele cinci sisteme de calcul, au fost identificate înscrisuri (rapoarte de mutare) în format electronic ce aveau ca titulari pe G. J.-I. și M. I.-M..
Cele trei documente - rapoarte de mutare - (pe numele lui M. I.-M. existând două astfel de documente) au fost create în calculatoarele inculpatului la 04.02.2012, 12.03.2012, respectiv 13.03.2013.
În urma analizării documentelor, au fost identificate și audiate cele două persoane al căror nume există înscris pe acestea, stabilindu-se următoarele:
În luna martie 2013, M. I. M., ofițer în cadrul Agenției Naționale Antidrog - Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog M., cunoscându-1 pe inculpatul A. C. G. ca ofițer cu funcție de conducere în cadrul SIPI M., 1-a contactat și l-a consultat cu privire la intenția de a se muta în cadrul altei structuri de poliție.
Inculpatul A. C.-G. i-a propus să se transfere în cadrul SIPI M., sens în care în următoarele zile, l-a îndrumat cum să întocmească raportul de mutare și modalitatea prin care să îl transmită în vederea aprobării din partea conducerii DGIPI - București.
Inculpatul A. C.-G., sesizând interesul lui M. I. M., în legătură cu mutarea, s-a oferit să-1 ajute, aducând ca principal argument faptul că are cunoștințe care pot aproba raportul.
Prin urmare, sub pretextul aprobării raportului, inculpatul i-a comunicat că are nevoie de suma de 200 Euro, pretinzând această sumă de la M. I.-M..
Astfel, M. I.-M., fiind convins de ajutorul ce urma să-1 primească de la inculpatul Avrămeascu C.-G., a întocmit raportul în format electronic și 1-a comunicat prin e-mail, la adresa indicată de către inculpat. Pentru a-i întări convingerea soluționării, inculpatul i-a comunicat faptul că raportul conține o eroare, în sensul că denumirea unității „Direcția Generală de Informații și Protecție Internă" și-a schimbat denumirea în „Departamentul de Informații și Protecție Internă", sens în care M. I.-M. a întocmit un nou raport pe care 1-a înaintat în aceeași modalitate, prin e-mail.
În ceea ce privește suma de bani, M. I.-M., a promis că o să încerce să o procure, deoarece nu dispunea de acești bani la momentul respectiv, acțiunea nefiind dusă la finalizare, întrucât inculpatul a fost reținut și ulterior arestat preventiv.
La începutul anului 2012, numitul G. J.-I., subofițer în cadrul I.S.U. „Drobeta" M., 1-a cunoscut prin intermediul lui B. I. (soțul actual al mamei sale), pe inculpatul A. C.-G..
Cu această ocazie, inculpatul a sesizat interesul lui G. J.-I. de a se muta cu serviciul la I.P.J. M., astfel că i-a creat convingerea că îl poate ajuta să se transfere.
Cu ocazia unei întâlniri ulterioare, în luna februarie 2012, inculpatul A. C.-G. i-a prezentat lui G. J.-I. un raport scris în numele său, prin care se solicita mutarea sa din cadrul I.S.U. „Drobeta" al Județului M. la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate M.. Inculpatul A. C.-G. 1-a determinat pe G. J.-I. să semneze acest raport, întărindu-i convingerea că va efectua demersurile necesare pentru obținerea aprobărilor, ocazie cu care victima a observat persoanele care urmau să aprobe raportul și despre care cunoștea că au acest atribut.
Tot pentru a-i întări convingerea că se ocupă de aprobarea raportului, în luna martie 2013, inculpatul A. C.-G. 1-a vizitat pe G. J.-I. în timp ce se afla la un curs de perfecționare în carieră, în localitatea Ciolpani, lângă municipiul București, ocazie cu care inculpatul i-a comunicat că nu trebuie să facă alte demersuri, ci trebuie doar să aștepte dispoziția de mutare.
S-a reținut că faptele constituie tentativă la infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată. S-a invocat dec.nr.3841 din 18 septembrie 2001 a CSJ, conform căreia, în cazul în care partea vătămată nu a fost indusă în eroare și, dându-și seama că poate fi înșelată, nu a început executarea contractului, ci a sesizat organele de poliție, care au autorizat livrarea supravegheată a bunurilor care au făcut obiectul infracțiunii, fapta a rămas în stadiul tentativei, iar infracțiunea de înșelăciune nu s-a consumat, fiind condiționată de producerea pagubei în patrimoniul părții vătămate.
În cursul cercetării judecătorești, a fost interogat inculpatul, au fost audiate părțile vătămate C. L. M., F. C. V., M. I. M., C. D. I., M. M., martorii C. Vergil, F. I. C., B. I., T. E. C., R. G., D. E., P. G. C., B. Nicușor V., a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiza grafică a documentelor.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținu următoarele:
Inculpatul A. C. G. a deținut până la data de 01.11.2012 funcția de comisar de poliție, ofițer în cadrul Direcției Generale de Informații și Protecție Internă-aparat central, fără a avea calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare. Din data de 01.11.2012 funcționează în cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări.
1. Din plângerea și declarațiile părții vătămate M. M. S. din cursul urmăririi penale și al judecății, a rezultat că în luna iulie 2012 l-a contactat telefonic pe inculpatul A. C. G., cu care se cunoștea anterior, și s-au întâlnit în București la o cafea. În data de 24.07.2012 s-au întâlnit din nou în București, în zona hotelului Intercontinental, partea vătămată i-a spus că are un dosar penal pentru evaziune fiscală și că trebuie să plătească o parte din prejudiciu, având asupra lui suma de 24.800 lei.Inculpatul s-a oferit să-l ajute. S-au deplasat fiecare cu autoturismul său până într-o parcare, unde partea vătămată i-a predat inculpatului suma de 24.800 lei. În circa o oră inculpatul s-a întors și i-a înmânat un certificat de atestare fiscală - emitent A.N.A.F. București înregistrat cu nr.2389/24.07.2012, care adeverea faptul că partea vătămată nu are datorii fiscale. Inculpatul nu i-a înmânat și chitanța de plată a sumei de 24.800 lei către ANAF.
Partea vătămată i-a mai spus că ar vrea să iese din țară, inculpatul oferindu-se să verifice dacă este dat în consemn la frontieră. S-au deplasat în zona Palatului Parlamentului, unde partea vătămată a așteptat în parcare, iar după circa o oră și jumătate inculpatul a revenit și i-a inmânat adresă cu nr._/24.07.2012 emitent M.A.I. - I.G.P.R. București, semnată – chestor principal de poliție T. P. din care rezultă că prin ordonanța nr, 49/23.07.2012 emisă de P. de pe lângă Tribunalul M. s-a dispus scoaterea din consemnul impus la nivelul Poliției Române a numitului M. M.-S..
În data de 28.07.2012,fiind oprit de organele de poliție în S., în mașina părții vătămate s-au găsit cele două înscrisuri înmânate de inculpat.
Din adresa nr._/01.08.2012 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală rezultă că numărul de înregistrare al certificatului de atestare fiscală nu este al Direcției de Comunicare Relații Publice și Mass-Media, semnată șef-serviciu ec.V. Ș., semnătura nu corespunde niciunui angajat al acestei Direcții, iar la data întocmirii certificatului respectiv, V. Ș., al cărui nume este menționat în adresă, se află în concediu din data de 23.07.2012.
Expertiza grafică efectuată în cursul urmăririi penale relevă faptul că scrisul de mână de la rubrica „nr..din. ", din adresa nr. 2389/24.07.2012 a ANAF a fost executat de către inculpatul A. C.-G..
Inculpatul a negat total starea de fapt, susținând că nu a înmânat părții vătămate cele două înscrisuri, nu a primit suma de bani, iar partea vătămată a formulat plângere pentru a se răzbuna întrucât inculpatul a oferit relații ofițerilor de poliție B. N., I. I., P. A., despre locația părții vătămate, despre care știa că este dat în urmărire, informații în urma cărora a fost prins.
Este adevărat că în raportul întocmit de comisar B. N. la data de 28.07.2012 se menționează că în perioada 26-28.07.2012 A. C. G. l-a contactat telefonic informând că dorește să ajute la prinderea lui M. M.. În același raport, ofițerii de poliție au reținut că informațiile transmise de inculpat nu erau reale. Astfel, inculpatul a susținut că partea vătămată se află în București, că folosește autoturismul cu nr. de înmatriculare_ . În realitate, din declarațiile părții vătămate a rezultat că acesta folosea autoturismul cu număr de înmatriculare_, cu care a și fost surprins de organele de poliție. Inculpatul a mai comunicat că în data de 28.07.2012 M. M. urmează să se deplaseze în S.. În data de 28.07.2012, ora 10.30, inculpatul i-a sunat pe polițiști spunând că M. M. se pregătește să plece din București, el îl va însoți, urmând să revină cu un telefon după ieșirea din București, să le anunțe traseul pe care se va deplasa. La ora 12.00, inculpatul i-a sunat din nou afirmând ,, am aflat că M. M. a fost prins în S.,, Este evident că informațiile furnizate de inculpat au fost false, întrucât partea vătămată nu ar fi avut timpul necesar să se deplaseze din București în S. în aproximativ o oră. Inculpatul a urmărit să-și creeze un alibi, întrucât mai devreme sau mai târziu, partea vătămată avea să-și dea seama că a fost înșelat, iar suma de 24.800 lei nu a fost achitată la ANAF.
Inculpatul nu a putut explica existența scrisului său pe adresa nr. 2389/24.07.2012, găsită în posesia părții vătămate.
Un alt motiv invocat de inculpat pentru inexistența faptei l-a reprezentat împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 24.800 lei. Apărarea a fost neîntemeiată. De fapt, în declarația din data de 19.10.2012 partea vătămată a precizta că se constituie parte civilă cu suma de 24.800 lei. Ulterior a revenit, ceea ce nu înseamnă că a renunțat la pretențiile împotriva inculpatului, având posibilitatea să formuleze separat acțiune civilă.
În ceea ce privește declarația martorului B. S., administrată în cursul judecății, nu a fost reținută de către instanță. În tot cursul urmăririi penale și chiar în prima parte a declarației date în instanță, partea vătămată M. M. nu a relevat prezența vreunei persoane în autoturismul cu care s-a deplasat în București. Dimpotrivă, a susținut că de fiecare dată a rămas în mașină, întrucât nu a găsit loc de parcare. Ori, nu și-ar fi pus această problemă, dacă altcineva conducea autoturismul. De asemenea nu se justifică de ce partea vătămată și inculpatul ar fi discutat în particular problema părții vătămate, dar acesta ar fi înmânat suma de 24.800 lei inculpatului de față cu martorul.
Din probele prezentate mai sus, s-a reținut că inculpatul l-a indus în eroare pe partea vătămată M. M.-S., prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase( respectiv i-a creat convingerea falsă că i-a plătit datoria fiscală și este scos din consemn la frontieră), obținând un folos material injust (suma de 24.800 lei), pricinuind o pagubă părții vătămate(prin diminuarea patrimoniului cu aceeași sumă). Fapta s-a săvârșit prin mijloace frauduloase, respectiv prin falsificarea unor înscrisuri oficiale(certificat de atestare fiscală nr.2389/24.07.2012, adresă cu nr._/24.07.2012 emitent M.A.I. - I.G.P.R. București) prin contrafacerea scrierii, de natură să producă consecințe juridice, înscrisuri pe care inculpatul le-a și folosit, înmânându-le părții vătămate în vederea producerii unei consecințe juridice.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art.215 alin. 1,2 C.pen., art.288 al.l C.pen., art.291 C.pen., cu aplic, art.33 lit.a C.pen.
2. În cursul lunii martie 2012, inculpatul A. C. G. 1-a cunoscut pe numitul C. D. I., prin intermediul martorului R. G.. Cei doi s-au întâlnit la locuința martorului discutând despre posibilitatea angajării părții vătămate în cadrul Serviciului de Informații Externe. Inculpatul i-a propus să îi faciliteze angajarea, dar în cadrul D.G.I.P.I. în funcție de ofițer operativ.
Deși inculpatul nu a recunoscut că pentru acest serviciu i-a pretins părții vătămate sume de bani, convorbirile înregistrate de partea vătămată dovedesc contrariul. Astfel, din discuția purtată între partea vătămată și R. G., redată la filele 34-41 vol II din dosarul de urmărire penală, a rezultat că se punea problema ca partea vătămată să predea inculpatului în DR. TR. S., pentru început, suma de 10.000.000 lei vechi. Partea vătămată nu îi cunoștea funcția inculpatului și nici numele, decât prenumele”C.” și își manifesta îngrijorarea de a nu pierde suma de 10.000.000 lei,( al cărei echivalent, 250 euro, trebuia să îi fie expediată de mamă din Italia) fără ca inculpatul să-i rezolve angajarea. Era de acord să plătească suma de 250 euro, urmând ca diferența de 4500 euro să o achite după semnarea contractului la SIE. R. G. îl asigură că inculpatul este persoană de încredere și în situația în care nu se va rezolva, chiar el îi va restitui suma.
Potrivit înregistrării de la fila 41-42, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul pentru a-i înmâna o parte din actele necesare dosarului de angajare și conform declarației părții vătămate, întâlnirea a avut loc în S., la sfârșitul lunii aprilie 2012, ocazie cu care inculpatul i-a spus să pregătească suma de 1000 lei, sumă pe care a cheltuit-o pe sticle de Wiskey și țigări pentru șefii de la București, în vederea angajării părții vătămate. Tot atunci i-a dat numărul personal de telefon. La data de 02.05.2012 partea vătămată expediază prin sistemul de transfer OMV suma de 1000 lei inculpatului.
În data de 13.05.2012 partea vătămată a susținut că inculpatul l-a chemat la București, l-a așteptat la metrou în zona Ș. cel M., l-a cazat la hotelul MAI pe . i-a adus să completeze niște formulare privind accesul la informații clasificate. În dimineața următoare s-a întâlnit cu inculpatul într-un KFC din apropierea sediului DGIPI, unde i-a prezentat un formular de contract individual de muncă, pe care i-a cerut să-și completeze datele personale. Tot acolo a venit un bărbat mai solid, cu înălțime 1,70-1,75 m, vârsta aproximativ 40-45 de ani, cu barbă și mustață, părul brunet grizonat, cu care a susținut interviul. Partea vătămată s-a întâlnit apoi cu inculpatul la metrou la Universitate, acesta felicitându-l că a trecut interviul și urmează să primească contractul de muncă. După acest pas, inculpatul i-a perceput suma de 2000 de euro. Împrejurarea a fost confirmată de discuția purtată între C. și R. G., redată la filele 41-49 vol II, în care C. îi spune acestuia despre întâlnirea de la București, interviu, completarea contractului de muncă, pe care urmează să-l primească. R. G. cunoștea de la A. faptul că partea vătămată trebuie să plătească suma de 2000 euro, bani pe care partea vătămată i-a primit prin Western Union de la mamă din Italia. Suma totală pretinsă ar fi fost de 5000 euro.
Din înregistrarea de la fila 49 a rezultat că inculpatul i-a înmânat părții vătămate o copie a contractului de muncă, în care îi atrage atenția asupra ștampilei MAI-DIPI. Stabilesc să se întâlnească la București, ca partea vătămată să-și ridice legitimația, să semneze angajament de confidențialitate, declarații de avere, etc.
Ulterior, partea vătămată a susținut că a mers în București, a fost cazat de inculpat tot la hotelul MAI, unde i-a înmânat suma de 8000 lei, fapt ce l-a nemulțumit pe inculpat, întrucât se înțeleseseră pentru 2000 euro. La plecare, inculpatul a venit în gară, înainte de plecarea trenului și i-a înmânat contractul de muncă în original, fără ca partea vătămată să observe că este neștampilat. La solicitarea părții vătămate, după o săptămână inculpatul i-a adus contractul înregistrat sub nr._/14.05.2012, ștampilat și semnat.
Prin raportul de expertiză nr._/27.05.2013 întocmit în dosarul de urmărire penală s-a stabilit că scrisul de mână de la rubricile „încheiat și înregistrat sub nr..din.", „angajator.” cu sediul în. ", înregistrată la Registrul Comerțului/autoritățile publice din.", „sub nr..", „cod fiscal.", „reprezentată legal prin.", „salariul de bază lunar este de." - de pe fila nr. 1 și rubrica „angajator." de pe fila nr. 2 ale contractului individual de muncă a fost executat de către inculpatul A. C.-G., iar impresiunea ștampilei de la rubrica „angajator” de la fila 2 a fost realizată cu ajutorul unei ștampile cu substanță de culoare albastră de diferite nuanțe.
Pentru a-l menține în continuare în eroare asupra calității de angajat DGIPI, inculpatul A. C.-G. i-a trasat sarcini de serviciu părții vătămate specifice muncii de informații, ofițer operativ.
În înregistrările prezentate de partea vătămată s-au constatat discuții între părți privind funcția pe care a fost angajat, atribuțiile, salariul.
În data de 16.06.2012 partea vătămată primește primul „salariu” în contul de la BRD, 1425 lei. Observând că expeditorul este inculpatul și nu angajatorul, partea vătămată l-a contactat pe inculpat, care a motivat că, fiind prima lună de activitate, nu a fost trecut pe statul de plată, iar salariul i l-a ridicat el din casierie. Ulterior, la solicitarea inculpatului, partea vătămată a susținut că i-a mai înmânat acestuia, în locuința sa, suma de 1000 euro.
La data de 04.07.2012 partea vătămată a mai expediat inculpatului prin serviciul OMV suma de 4100 lei.
După data de 16.07.2012, inculpatul l-a chemat pe partea vătămată în București să-și ridice salariul din casierie, întrucât spunea că sistemul informatic al MAI a suferit un atac cibernetic. Ca de fiecare dată, inculpatul a evitat ca partea vătămată să ajungă la sediul DGIPI, înmânându-i el suma de 560 lei, reprezentând normă de hrană, iar după câteva zile diferența de 2500 lei. Tot în acea împrejurare i-a mai înmânat părții vătămate două adeverințe, cu conținut fictiv, din care rezulta că partea vătămată este angajată la D.G.I.P.I.
La insistențele părții vătămate, inculpatul i-a predat și legitimația de serviciu . nr._, care, așa cum a rezultat din raportul de expertiză nr._/15.05.2013, este contrafăcută. Cu adresa nr._/14.03.2013 Inspectoratul General al Poliției Române a comunicat inexistența documentului de legitimare.
Din înregistrarea de la fila 51 vol II, a rezultat că inculpatul se întâlnește cu R. G. și C. D. I. în zona hanului S..
La data de 26.08.2012 A. a expediat prin OMV Transfer suma de 3500 lei reprezentând „salariul „ pe luna iulie 2012.
În august 2012 partea vătămată i-a spus inculpatului că dorește să obțină un credit pentru a-și cumpăra o mașină, având nevoie de o adeverință de salariat. Inculpatul îl îndrumă spre Garanti Bank suc. S., unde, din înregistrări, rezultă că acesta o cunoștea pe funcționara P. G.. Inculpatul s-a ocupat de procurarea adeverinței de salariat nr. 5486/03.08.2012 ( Prin adresa DGIPI de la fila 5 vol IV nr. de înregistrare nu aparține acestei instituții). Cererea de credit a fost respinsă, întrucât verificându-se la angajatorul DGIPI s-a constatat că partea vătămată C. I. nu era angajat. Dovadă au fost convorbirile între partea vătămată și inculpat, filele 65-69 vol II, în care inculpatul încearcă să-l convingă de faptul că din eroare funcționarul de la bancă a sunat la parcul auto. Promite să discute cu G. ( P.) și să rezolve.
Dându-și seama că a fost înșelat, partea vătămată a luat legătura cu inculpatul și i-a reproșat unde s-au dus banii lui, să-i considere imprumut și să-i restituie, așa cum a rezultat din înregistrarea de la filele 78 și urm. O perioadă, inculpatul nu îi mai răspunde la telefon, fapt ce îl determină pe partea vătămată să meargă la locuința din S. a inculpatului și să discute cu soția acestuia( filele 71-76). La un moment dat soția inculpatului îi propune să îi dea banii, pe care urma să îi împrumute de la fratele ei, pentru ca partea vătămată să uite cele întâmplate.
Ulterior, inculpatul a depus în contul de la BRD al părții vătămate la intervale scurte de timp sume de bani: 200 lei la data de 20.09.2012, 350 lei la data de 01.10.2012, 250 lei la data de 02.10.2012, 500 lei la data de 12.10.2012, 200 lei la data de 16.10.2012, 450 lei la data de 18.10.2012, 100 lei la data de 23.10.2012, 200 lei la data de 28.10.2012, 200 lei la data de 21.12.2012. Inculpatul a încercat astfel să restituie o parte din suma primită de la partea vătămată pentru facilitarea angajării și a-l descuraja pe acesta să formuleze plângere penală. De asemenea i-a promis angajarea pe un post la Poliția S., așa cum a rezultat din înregistrările telefonice( fila 141 vol IV).
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că l-a folosit pe C. D. ca și informator, nu i-a înmânat niciun document care să-i creeze impresia că este angajat. Inculpatul are susțineri contradictorii în declarațiile date în cursul procesului. Astfel, în declarația din 12.04.2013( fila 31 vol VIII) a susținut că o dată, de două ori pe lună îi plătea părții vătămate prin card bancar, personal în numerar sau prin OMV Transfer sume cuprinse între 500-1000 lei. Nu a primit sume de bani de la C., nici în interes personal, nici în interesul muncii. Ulterior, pus în fața probelor directe, înscrisuri privind transferul sumelor de bani, în declarația de la fila 45, inculpatul a arătat că suma de 1000 lei primită prin OMV Transfer provenea de fapt de la socrul inculpatului. Nu s-a explicat de ce a fost depusă de partea vătămată. Despre sumele de 4100 lei, respectiv 1275 lei, a susținut că de asemenea proveneau de la alte persoane, dar nu le poate preciza. Tot în această declarație inculpatul a afirmat că i-a restituit lui C. 3500 lei din sumele pe care i le-a dat, deși anterior declarase că fie nu a primit sume de bani de la partea vătămată, fie îi erau trimise de alte persoane prin intermediul acestuia, caz în care nu ar fi trebuit restituite. Cu privire la convorbirile telefonice nu le-a contestat și nu a putut dovedi netemeinicia lor. În declarația dată în fața instanței, contrar celor susținute anterior, inculpatul a arătat că se împrumuta reciproc cu partea vătămată.
Apărarea inculpatului a fost contrazisă cu înscrisurile și înregistrările audio depuse la dosar de către partea vătămată. În cursul judecății, inculpatul a susținut că aceste înregistrări sunt nelegale, obținute fără încuviințarea prealabilă a instanței. Susținerea este neîntemeiată, întrucât, conform art. 916 alin.2 C.pr.pen., înregistrările efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.
Din succesiunea faptelor a rezultat fără dubiu că inculpatul a reușit, la intervale diferite de timp și în baza aceleiași rezoluții, să îl determine pe C. D.-I. să îi dea diverse sume de bani, prezentându-i documente false cu privire la angajarea în cadrul DGIPI – MAI. Inculpatul l-a menținut în eroare, plătindu-i sume de bani, cu titlul de salariu, i-a înmânat legitimație de serviciu, adeverință pentru medic și adeverință de venit pentru obținerea unui credit bancar.
Fapta s-a săvârșit prin mijloace frauduloase, respectiv prin falsificarea unor înscrisuri oficiale(contractul individual de muncă înregistrat sub nr._/14.05.2012, adeverința de salariat nr. 5486/03.08.2012, legitimație de serviciu) prin contrafacerea scrierii, de natură să producă consecințe juridice, înscrisuri pe care inculpatul le-a și folosit, înmânându-le părții vătămate în vederea producerii unor consecințe juridice.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art.215 alin. 1,2 C.pen., art.288 al.l C.pen., art.291 C.pen., cu aplic. art.41-.42 C.pen. și art.33 lit.a C.pen.
La individualizarea pedepselor s-a ținut seama de limitele speciale prev. de Codul penal pentru fiecare infracțiune, de împrejurările faptelor( acte repetate de inducere și menținere în eroare), dar și de persoana inculpatului. Instanța va face aplicarea dispozițiilor privind concursul real de infracțiuni.
În ce privește latura civilă, din ansamblul probelor administrate a rezultat că inculpatul ar fi pretins de la partea vătămată suma totală de 5000 de euro. Partea vătămată susține că a plătit echivalentul a 4300 de euro, fără a –și dovedi decât în parte pretențiile. Astfel, cu înscrisuri dovedește plata prin serviciul Westaco Express OMV a sumelor de 1000 lei, 4100 lei, 1275 lei. Cuantumul sumelor înmânate inculpatului este incert. Partea vătămată susține că ar mai fi vorba de 8000 lei și 1000 euro. Partea vătămată a recuperat de la inculpat, cu titlu de „ salarii” si alte depuneri în cont după luna septembrie 2012, suma de 10.435 lei, motiv pentru care instanța a respins ca neîntemeiată cererea în despăgubiri a părții civile C. D. I..
În baza art. 14 al. 3 lit. a C.p.p., a dispus anularea actelor false: contractul individual de muncă nr._/14.05.2012 încheiat între C. D. I. și DGIPI, adeverința de venit nr. 5486/03.08.2012 emitent DGIPI București, adeverința nr._/24.07.2012 emitent DGIPI, adeverința nr._/29.05.2012 emitent DGIPI, legitimația . nr._ pe numele C. D. I.,
3. La data de 04.02.2013, partea vătămată F. C. V. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că inculpatul A. C.-G. a indus-o în eroare cu privire la contractarea unui credit bancar.
Ca și în celelalte cazuri, inculpatul a negat săvârșirea faptei. Astfel, în prima declarație dată în cauză, la data de 12.04.2013, fila 31 vol VIII, inculpatul a arătat că a fost coleg de serviciu cu F. I. C. la poliția de frontieră din anul 2000 și este moșul de botez al copilului acestuia și al lui F. C. V.. O singură dată a mers cu F. I. la B. T. pentru ca acesta să obțină un credit. Nu s-a justificat de ce l-ar fi însoțit dacă nu a fost coplătitor, girant, nu a beneficiat de vreo sumă de bani și nici nu a intervenit la funcționarii bancari cu care se cunoștea, astfel cum a declarat inculpatul. Știe că soții F. au cumpărat un teren și au contractat două credite, unul în lei și unul în valută.
În declarația dată în cursul judecății, inculpatul a revenit și recunoscut că încă din anul 2005 a contractat credite pe numele soților F., ale căror rate le achita fie personal, fie le dădea acestora suma de bani necesară, ei depunând-o la bancă. Astfel, inculpatul a beneficiat de un credit la Bancpost, în prezent achitat, unul la BCR, achitat parțial. În anul 2007, în aceleași condiții a beneficiat de un credit la B. T. suc. Dr. TR. S..
În anul 2010, partea vătămată a susținut că inculpatul le-a spus că dorește să facă o refinanțare la creditul de la B. T., motiv pentru care a mers împreună cu F. I. la suc. Dr. TR. S.. B. a cerut o garanție imobiliară, iar soții F. nu au fost de acord să pună ipotecă pe casă. Atunci inculpatul le-a spus că va cumpăra pe numele lor un teren, pe care îl vor aduce garanție. Cu acea ocazie, inculpatul i-a cerut lui F. I. să semneze o împuternicire în alb. După circa o săptămână, au fost trimiși de către inculpat la BNP I. M. unde au semnat actul de vânzare-cumpărare nr. 855/24.03.2010. Ulterior, F. I. a mers cu inculpatul la bancă să finalizeze formalitățile. În după-amiaza aceleiași zile, inculpatul a sunat-o pe F. V. să vină la bancă să ridice banii. S-a discutat in biroul directoarei P. G., cunoștință apropiată a inculpatului. La casierie, părții vătămate i s-a solicitat un comision de 1200 lei. După intervenția telefonică a numitei P. G., părții vătămate i s-a eliberat suma de 20.000 lei, pe care a predat-o inculpatului în prezența numitei P. G.. După câteva săptămâni inculpatul a venit la locuința soților F. și le-a spus că trebuie să plătească două rate la T., una de 450 lei, alta de 500 lei lunar, inmânându-le două cartonașe cu numărul de cont, depuse în copie la fila 171 dosar fond. În luna mai 2011 F. C. a fost chemată la bancă să semneze niște acte, care se înnoiesc din 2 în doi ani. F. I. a fost chemat la bancă pe motiv că la un control s-au găsit niște documente nesemnate. Până în toamna 2011 inculpatul le-a predat lunar sumele de 800 lei, respectiv 450 lei pentru achitarea creditelor. În septembrie 2012 au primit somații de la bancă, aflând cu această ocazie că există două credite pe numele F. C. V. de 20.500 lei și 38.000 lei încheiate în luna mai 2010, pentru care s-a folosit adeverința de venit nr. 473/21/11.05.2010 emisă de IJPF M.. Partea vătămată a dedus că inculpatul a contractat aceste credite, folosindu-se de actul său de identitate, de relațiile pe care le avea la bancă, întrucât ea nu a fost angajată niciodată la poliția de frontieră.
Inculpatul a prezentat o altă variantă, respectiv că dorea să cumpere un teren în Hinova dar nu mai putea contracta credit ipotecar, întrucât mai avea unul. Contrar susținerilor din prima declarație și din concluziile pe fond, inculpatul recunoaște că s-a înțeles cu soții F. să cumpere terenul pe numele lor și să ia creditul de 16.000-18.000 de euro. A precizat că nu știe care din soții F. a ridicat banii. A negat că a primit de la F. C. suma de 20.000 lei și că a întocmit adeverința de venit pe numele ei.
Instanța a apreciat că varianta reală este cea prezentată de partea vătămată și soțul acesteia, F. I. C., din următoarele considerente:
Din adresa nr. 3866/02.09.2013 a Băncii T. către F. I. C.( fila 77 dosar fond) a rezultat că acesta avea un credit de nevoi personale în valoare de 9660 lei, conform contractului nr. 43/06.02.2007, care înregistra restanțe, un credit pe cont curent, în valoare de 19.500 lei, conform contractului nr. 26/70/06.02.2007, de asemenea restant, precum și creditul de nevoi personale cu garanție imobiliară, în valoare de 18.000 euro, acordat prin contractul nr. 121/09.04.2010, care înregistra o restantă de 17.711 euro. Din adresa nr. 3779/22.08.2013 a Băncii T. către F. C. V.( fila 77 dosar fond) rezultă că aceasta este codebitor/garant ipotecar la creditul de nevoi personale cu garanție imobiliară, acordat lui F. I. C., prin contractul nr. 121/09.04.2010.
Existența creditelor de nevoi personale din 2007 și a contractului nr. 121 încheiat la data de 09.04.2010, a susținut ipoteza părții vătămate, în sensul că inculpatul i-a indus în eroare că dorește să facă o refinanțare.
Din extrasul de cont emis de B. T. suc. Dr. Tr. S. aflat la fila 168-170 dosar fond s-a observat că la data de 23.04.2010 se acordă lui F. I. C. un credit în valoare de 18.000 lei, nr. de cont fiind RO84 BTRL 0260 411H E296 88XX. După o stornare a tranzacției, suma de 17.900 lei este ridicată de A. C. G.. Se constată că afirmația inculpatului, în sensul că nu știe care din soții F. a ridicat banii, este mincinoasă. Ridicarea sumei de către inculpat nu era posibilă fără o împuternicire dată de titularul contului, F. I. C.. Se confirmă astfel declarația martorului F. I., conform căreia a semnat o împuternicire în alb.
Din chitanțele de plată aflate la filele 82-92 a rezultat că inculpatul a achitat personal suma de 115 euro din 15.06.2010 până în 22.06.2011 în contul RO84 BTRL 0260 411H E296 88XX, titular F. I. C., motiv pentru care soții F. nu au avut cunoștință de existența acestui credit.
Inculpatul nu a justificat de ce le înmâna lunar suma de 800 lei, aceasta reprezentând suma necesară plății celor două rate la contractele nr.26/1313/14.05.2010 și 198/18.05.2010 încheiate pe numele F. C. V., respectiv 209 lei+556 lei lunar. Partea vătămată mergea la bancă cu cartonașele înmânate de inculpat și făcea plata fără să cunoască în contul căror credite de făcea depunerea. Casierul, așa cum a susținut chiar martora P. G., funcționar bancar, nu putea să dea detalii cu privire la tipul creditului sau ce reprezintă valoarea din contul respectiv, calculatorul afișându-i doar rata și dobânda pa luna respectivă, eventual restanțele.
Pe de altă parte, observând dosarul de credit nr. 26/1313/14.05.2010, s-a constatat că creditul de 20.500 lei a fost acordat doar pe baza copiei cărții de identitate a părții vătămate și a referatului întocmit de consilierul bancar. La dosar nu există adeverința de venit a clientului, minuta de aprobare a creditului. referatul cuprinde mențiuni nereale, privind profesia clientului( economist/contabil la IJPF M.), vechimea la locul de muncă, număr copii în întreținere. Dosarul nu cuprinde nici scadențarul ratelor semnat de către client. Așa cum a declarat martora P. G., dosarul a fost întocmit într-o altă agenție a băncii T., dar trebuia aprobat de sucursală. În baza actelor din acest dosar, creditul nu putea fi aprobat. Cu toate acestea, la data de 18.05.2010 ora 11,52 partea vătămată ridică din casieria Suc. Dr. TR. S. suma de 20.000 lei, deși normal suma trebuia ridicată de la agenția unde s-a depus cererea de credit. Nu poate fi reținută afirmația martorei P. G., în sensul că se mai apela la această variantă când agenția nu deținea cash suma necesară, întrucât 20.000 lei nu este o sumă foarte mare.
Din contractul de credit nr. 198/18.05.2010, a rezultat că creditul de 38.000 lei a fost acordat în baza adeverinței de venit nr. 473/21/11.05.2010 emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M. pe numele părții vătămate F. C. V.. În cursul urmăririi penale s-a stabilit că adeverința are conținut fictiv, deoarece susnumita nu a fost niciodată angajată a acestei unități, așa cum rezultă din adresa Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara nr. CR_/04.03.2013. De altfel, adeverința respectivă are aplicate în copie xerox ștampila și semnăturile reprezentanților angajatorului, nu are completată rubrica venituri, nefiind de natură să ducă la admiterea cererii de credit. Expertiza grafică efectuată în cauză a concluzionat că adeverința nu cuprinde semne grafice efectuate de inculpat. În dosarul de credit, cererea de credit, acordul de consultare a bazei de date a Centralei riscurilor bancare, de prelucrare a datelor, declarația privind existența altor credite sunt semnate în alb de partea vătămată. Referatul de asemenea cuprinde date nereale privind locul de muncă, vechimea, starea civilă, fiind semnat de directorul adjunct retail P. G., directorul operațiuni P. M. și consilierul R. C. A.. Tot aceste trei persoane au semnat minuta prin care se aprobă acordarea creditului, fără îndeplinirea condițiilor bancare. În aceeași dată, 18.05.2010, ora 15,32, partea vătămată a ridicat din casieria sucursalei Dr. TR. S. suma de 38.000 lei.
Observând contractul de credit nr. 198/18.05.2010, se constată că clientul datora anticipat suma de 950 lei, comision de acordare și 190 lei, comision de risc, în total suma de 1140 lei, fără a exista la dosar dovada plății acestor sume. Partea vătămată a invocat faptul că la ridicarea sumei de 20.000 lei i s-a solicitat inițial un comision de 1200 lei, iar după intervenția telefonică a funcționarei P. G., s-a renunțat la comision. Instanța reține că ar fi fost vorba de suma de 1140 lei, comision datorat conform contractului nr. 198/18.05.2010.
Toate acestea au confirmat susținerile părții vătămate că nu a avut cunoștință de cele două credite, ea considerând că suma de 20.000 lei reprezintă refinanțare la creditul din 2007, pe numele soțului, la care era garant ipotecar.
Expertiza grafică efectuată în cauză a confirmat că semnăturile clientului din cele două contracte de credit și contractul de garanție reală mobiliară au fost executate de F. C. V.. Acest lucru a fost posibil în luna mai 2011 când F. C. declară că a fost chemată la bancă să semneze niște acte, care se înnoiesc din 2 în 2 ani.
Inculpatul a indus în eroare partea vătămată cu ajutorul funcționarei bancare P. G., cu care se află în relații foarte apropiate. Martora a fost cercetată în dos. penal nr._ pentru infracțiuni de înșelăciune, în calitate de funcționar bancar, prin acordarea de credite în baza unor documente false, în complicitate cu alte persoane. Deși martora a negat relația de prietenie cu inculpatul, din actele dosarului a rezultat că după ce aceasta s-a mutat cu serviciul la Garanti Bank, inculpatul și-a deschis cont la această bancă, l-a trimis și pe C. D. să ia credit de la Garanti, i-a promis ajutorul pentru repunerea în funcție după ce a fost suspendată.
Motivul pentru care inculpatul a procedat astfel a fost că avea datorii la bănci. Pe lângă cele contractate pe numele părții vătămate, din înscrisurile ridicate de la locuința inculpatului, chitanțe de plată rate, rezultă că în data de 04.03.2010 a contractat un credit de 57.600 euro pe numele său, de asemenea mai avea un credit pe numele soției, la care achitau și 20.000 lei lunar, în condițiile în care venitul mediu al inculpatului, conform adeverinței de venit, era de 4000 lei. În plus, din convorbirea telefonică cu o doamnă-probabil F. C.( fila 53 vol VIII) a rezultat că inculpatul este ingrijorat de faptul că a împrumutat bani de la cămătari. De asemenea, inculpatul și-a ridicat o casă de vacanță în Hinova, fiind acționat în judecată de constructor pentru plata sumei de 63.948 lei, reprezentând jumătate din cost.
O altă dovadă a fost aceea că, după ce a fost sunat de către partea vătămată, care i-a reproșat contractarea celor două credite pe numele său, începând cu data de 20.06.2012 până în data de 07.03.2013, inculpatul a depus în contul de alocație al fiicei părții vătămate de la BRD, sume cuprinse între 20 lei și 500 lei, chiar de mai multe ori pe lună. Inculpatul a susținut că reprezentau cadou pentru copil și ajutor pentru părinți, întrucât aveau o situație materială grea, F. I. fiind disponibilizat de la locul de muncă. Apărarea nu a fost reținută, dat fiind că inculpatul avea la momentul respectiv o mulțime de datorii, fiind somat la rândul său pentru neplata datoriilor la BRD și T.. Aceste sume au fost expediate pentru plata parțială a ratelor restante la creditele contractate pe numele părții vătămate, pentru a o determina să nu formuleze plângerea.
În drept, fapta inculpatului de a induce și menține în eroare partea vătămată F. C. V. prin folosirea unor mijloace frauduloase (mijlocul fraudulos nu trebuie să constituie neapărat prin el însuși o infracțiune), cu scopul de a obține pentru sine un folos material injust - credit bancar și căreia i-a pricinuit o pagubă prin suportarea creditului bancar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.215 alin. 1,2 C.pen.
Pentru fapta săvârșită, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, individualizată, conform criteriilor prev. de art. 72 C.p.
Întrucât din probe nu a rezultat că inculpatul ar fi autorul falsificării adeverinței de venit nr. 473/21/11.05.2010 emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M. și nici că ar fi folosit-o știind că este falsă, instanța a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pc. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 al. 1 și art. 291 C.p. în dauna părții vătămate F. C..
Instanța a respins cererea reprezentantului parchetului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, întrucât nu s-a identificat autorul falsului și implicit nu se poate reține intenția directă a inculpatului de a determina o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.
În ce privește latura civilă, partea vătămată F. C. s-a constituit parte civilă cu sumele de bani restante, conform contractelor de credit și daune morale.
Potrivit art. 14 al. 3 C.p.p., repararea pagubei prin plata unei despăgubiri bănești are caracter subsidiar reparării în natură, respectiv dacă repararea în natură nu este cu putință. Repararea în natură se realizează prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală ori parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare.
În speță, este posibilă repararea pagubei în natură prin desființarea înscrisului. Astfel, a rezultat din probe că partea vătămată nu a consimțit la încheierea contractelor de credit, pe care le-a semnat din eroare.
Conform art. 953 Cod civil de la 1864, în vigoare la data încheierii contractelor, consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare. Potrivit art. 954, eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției. în conformitate cu art. 961, convenția făcută prin eroare dă loc numai acțiunii de nulitate.
Fiind îndeplinite condițiile legale invocate mai sus, instanța a desființat contractele nr. 26/1313/14.05.2010 și 198/18.05.2010 încheiate între F. C. V. și B. T. suc. Dr. TR. S..
Eventualul prejudiciu moral cauzat de inculpat este incert atât în ce privește existența, cât și posibilitatea de evaluare, motiv pentru care cererea părții civile F. C. pentru acordare daune morale a fost respinsă.
Ca urmare prejudiciul, constând în ratele, dobânzile și sumele restante celor două credite, ar rămâne în patrimoniul părții vătămate B. T. suc. Dr. TR. S., care s-a constituit parte civilă în cauză pentru despăgubiri. În baza art. 14 lit.b C.p.p.rap. la art. 998 Cod civil, instanța a obligat inculpatul A. C. G. la 72.748,52 lei către partea civilă B. T. suc. Dr. TR. S..
4. Din exploatarea autorizației de interceptări nr.3 din 19.03.2013, emisă de J. S., a rezultat că în perioada 02.04. -05.04._, inculpatul A. C. G., de la postul telefonic cu numărul_, a purtat discuții cu mama sa, A. E. (cunoscută V.) la postul telefonic_, în legătură cu mutarea în interesul serviciului a unui agent de poliție de la Postul de poliție Balta la Poliția municipiului Dr.Tr.S..
A fost identificat agentul de poliție C. L. M.. Din declarațiile acestuia, a rezultat că este agent de politie in cadrul postului Balta, jud. Mehedinti. In anul 2009, si-a achizitionat locuinta in Drobeta Turnu Severin si a formulat mai multe cereri de transfer, fara succes. Mama inculpatului îi cunoaște pe părinții agentului de poliție de câțiva ani, iar aceștia i-au solicitat sprijinul pentru transferul fiului lor de la Postul de poliție Balta la Poliția municipiului Dr.Tr.S..
Din inregistrarile convorbirilor telefonice purtate intre inculpat si mama sa, in data de 02.04.2013 ora 18, aceasta i-a expus problema partii vatamate, iar inculpatul a afirmat ca il poate ajuta.
În data de 05.04.2013, ora 10.39 inculpatul a transmis pe faxul Primăriei Balta raportul de transfer cu mențiunea aprobat, având aplicată ștampila IGPR, nume chestor șef de poliție T. P. și semnat indescifrabil. Conform declarației părții vătămate, A. l-a sunat și i-a spus să nu depună raportul la IPJ M. După câteva minute, la ora 11.03, o sună pe mamă să-i comunice expedierea raportului.
La ora 14.15, A. V. îl sună pe inculpat să îi confirme că au venit oamenii de la țară și pleacă direct la S..
Conform declarației martorului C. Vergil, s-a deplasat la banca Garanti din S. pentru a depune suma de 250 euro, în contul inculpatului. Susținerea martorului, în sensul că suma i-ar fi fost înmânată de părinții inculpatului a fost contrazisă de desfășurarea evenimentelor descrise mai sus, așa cum au rezultat din convorbirile telefonice. La fel de nesinceră este și mențiunea privind deplasarea întâmplătoare în satul Plopi și întâlnirea cu A. V. din data de 05.04.2013, convorbirile telefonice dovedind deplasarea și scopul premeditat al acesteia.
Întrucât inculpatul nu avea cont în euro, martorul a luat legătura cu A. V.. Ca urmare, la ora 15.21, A. V. l-a sunat pe inculpat, care o sfătuiește să-i transmită să schimbe banii în lei. C. Vergiliu depune în contul inculpatului de la Garanty Bank suma de 1200 lei.
La ora 15.42, inculpatul i-a confirmat mamei realizarea tranzacției, iar aceasta a afirmat ,, omul îl sucii cum vru ca să lase aici.Veniră oamenii aici să lase.”
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei. În prima declarație dată în cursul urmăririi penale a susținut că este prima dată când îi aude numele lui C. L.. Ulterior, afirmă că e posibil să fi discutat la telefon în martie –aprilie 2013. Inițial a susținut că nu îi cunoaște părinții și nu a discutat niciodată cu ei, după care a revenit și arătat că a fost sunat de tatăl lui C. care urma să îi trimită suma de 1200 lei, necesară pentru achitarea ratei de leasing la contractul tatălui său. Despre raportul de transfer, nu are cunoștință, nu l-a văzut.
S-a observat în toate cazurile că inculpatul începe prin a nega total fapta ce îi este imputată, apoi pe măsură ce este pus în fața unor probe, își construiește altă apărare.
Din probele prezentate mai sus, s-a reținut că inculpatul l-a indus în eroare pe partea vătămată C. L. M., prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase( respectiv i-a creat convingerea falsă că i s-a aprobat transferul de la Postul de poliție Balta la Poliția Mun. Dr. TR. S.), obținând un folos material injust (suma de 1200 lei), pricinuind o pagubă părții vătămate(prin diminuarea patrimoniului cu aceeași sumă). Fapta s-a săvârșit prin mijloace frauduloase, respectiv prin falsificarea unui înscris sub semnătură privată(raport de transfer) prin contrafacerea subscrierii, înscris pe care inculpatul l-a încredințat părții vătămate în vederea producerii unei consecințe juridice.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art.215 alin. 1,2 C.pen., art.290 C.pen., cu aplic, art.33 lit.a C.pen.
5. În ce privește fapta de înșelăciune săvârșită în dauna părții vătămate P. D. instanța a reținut următoarele:
In luna iunie 2012 partea vătămată a fost contactat de către inculpat, fost coleg de școală, care i-a cerut cu titlu de împrumut suma de 3.000 roni, motivând că îi este necesară pentru acoperirea unor cheltuieli generate de închirierea unei locuințe din București. Părțile nu au întocmit un înscris constatator. Nu există probe certe privind scadența împrumutului: partea vătămată susține că termenul de restituire a fost după 7 zile, în timp ce inculpatul a arătat că nu au stabilit un termen, urmând ca partea vătămată să-i solicite suma când va avea nevoie.
Cert este că în lunile septembrie-octombrie 2012 partea vătămată i-a solicitat în mod repetat inculpatului restituirea sumei împrumutate, așa cum reiese din apelurile și mesajele telefonice redate la filele 4-6 vol 6, confirmate la percheziția informatică efectuată de Institutul pentru Tehnologii Avansate București, conform procesului verbal de la filele 10-12. Inculpatul a invocat diferite motive (plecat din țară, ședințe, spitalizare, probleme de serviciu) pentru a amâna întâlnirea cu partea vătămată.
La data de 07.04.2013 părțile s-au întâlnit, partea vătămată somându-l pe inculpat că va depune un memoriu împotriva sa la DGIPI unde știa că este angajat. Partea vătămată a susținut că au stabilit să se vadă pe data de 17.04.2013 ca inculpatul să-i restituie suma de 3000 lei. Susținerile părții vătămate au fost contrazise de biletul pe care inculpatul i l-a înmânat și pe care a scris data de 17.05.2013 orele 12-14 (raportul de expertiză criminalistică nr._/27.04.2013 a concluzionat că grupurile cifrice „17.05.2013" și „1200-1400" au fost executate de către inculpatul A. C. G.). Tototdată i-a înmânat un card bancar Bancpost nr._ și i-a dictat codul PIN pe care partea vătămată l-a notat pe același bilet. Inculpatul i-a adus la cunoștință că în acel moment nu sunt bani în cont, dar după data de 15.04.2013, va fi alimentat din salariu. Chiar partea vătămată recunoaște că a primit cardul ca și garanție, dar nu intenționa să-l folosească.
La data de 13.04.2013 inculpatul a fost arestat, fiind în imposibilitate fortuită de a se întâlni cu partea vătămată conform înțelegerii și a-i restitui suma.
Instanța a reținut că nu este vorba de nicio acțiune de inducere în eroare a părții vătămate, ci de neexecutarea obligației contractuale izvorâte din contractul de împrumut, litigiul fiind de natură civilă.
6. Din exploatarea parțială a rezultatelor perchezițiilor informatice, în două din cele cinci sisteme de calcul, au fost identificate înscrisuri (rapoarte de mutare) în format electronic ce aveau ca titulari pe G. J.-I. și M. I.-M.. Au fost identificate și audiate cele două persoane, rezultând următoarele:
În luna martie 2013, M. I. M., ofițer în cadrul Agenției Naționale Antidrog - Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog M., cunoscându-1 pe inculpatul A. C. G. ca ofițer cu funcție de conducere în cadrul SIPI M., ulterior avansat la DIPPI București, 1-a contactat și l-a consultat cu privire la intenția de a se muta în cadrul altei structuri de poliție.
Inculpatul A. C.-G. i-a propus să se transfere în cadrul SIPI M..
Concomitent cu aceste discuții, inculpatul i-a solicitat împrumut suma de 200 de euro pentru a plăti chiria în avans. Partea vătămată i-a spus că încearcă să facă rost de bani, fără a reuși.
Discuțiile în legătură cu transferul au continuat, sens în care s-au întâlnit în loc. Tâmna, i-a dictat raportul de mutare, pe care ulterior partea vătămată l-a redactat la calculator și i l-a expediat pe mail inculpatului, pe adresa menționată de acesta. La solicitarea inculpatului, partea vătămată a modificat câteva cuvinte(denumirea unității din „Direcția Generală de Informații și Protecție Internă" în „Departamentul de Informații și Protecție Internă", s-a șters rubrica data, calitatea și numele solicitantului). Inculpatul urma să prezinte raportul directorului său spre aprobare. Acțiunea nu s-a finalizat întrucât inculpatul a fost arestat.
Pentru existența infracțiunii de tentativă la înselăciune, inculpatul trebuie să exercite acte materiale ce intră în continutul infracțiunii de înșelăciune, respectiv să prezinte părții vătămate ca adevărată o faptă mincinoasă sau ca mincinoasă o faptă adevărată, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, doar că nu se produce rezultatul, paguba în dauna persoanei vătămate. În speță, nici partea vătămată nu pretinde că inculpatul i-ar fi promis aprobarea mutării și nici că a pretins pentru aceasta o sumă de bani. Nu se poate reține că suma de 200 de euro, pe care inculpatul a solicitat-o cu titlu de împrumut, inculpatul ar fi urmărit să o dobândească prin fapta de înșelăciune, atât timp cât, deși partea vătămată nu i-a predat-o, a continuat să-i dea relații pentru întocmirea raportului.
De asemenea, pentru existența infracțiunii de tentativă la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul trebuie să exercite acte materiale ce intră în continutul infracțiunii de fals, respectiv să falsifice un înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, dar acțiunea de folosire în vederea producerii de consecințe juridice să fie întreruptă. În speță, inculpatul nu a întocmit personal cele două rapoarte, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, că ar fi fost create în calculatorul inculpatului. Partea vătămată a întocmit rapoartele și le-a trimis pe mail inculpatului, dovadă fiind și imaginile cu proprietățile documentelor aflate la fila 41 vol 6, din care se constată că data și ora creării documentului este identică cu cea a accesării. Inculpatul nu a modificat niciuna din datele raportului.
Deși s-a dovedit vinovăția inculpatului în cazul C. L., nu s-a rețiut prin analogie că inculpatul urmărea, prin același mod de operare, să înșele pe partea vătămată M. I. M..
La începutul anului 2012, numitul G. J.-I., subofițer în cadrul I.S.U. „Drobeta" M., 1-a cunoscut prin intermediul lui B. I. (soțul actual al mamei sale), pe inculpatul A. C.-G.. B. I. a avut inițiativa de a-i propune inculpatului să-l ajute pe partea vătămată în realizarea unui transfer la SCCO în cadrul IPJ M.. S-au întâlnit la locuința inculpatului din DR. TR. S., acesta prezentându-i un raport, ce conținea numele și calitatea persoanelor abilitate să aprobe mutarea. Așa cum s-a observat din înscrisul intitulat „ Raport” aflat la fila 39 vol VI, raportul nu a fost semnat de către partea vătămată. În luna martie 2013, inculpatul A. C.-G. 1-a vizitat pe G. J.-I. în timp ce se afla la un curs de perfecționare în carieră, în localitatea Ciolpani, lângă municipiul București, ocazie cu care inculpatul i-a comunicat că nu trebuie să facă alte demersuri, ci trebuie doar să aștepte dispoziția de mutare.
Nici în acest caz nu au existat probe că inculpatul a falsificat înscrisul sub semnătură privată și că ar fi urmărit obținerea unui folos injust prin acțiunea desfășurată.
În vederea recuperării prejudiciului cauzat părților civile și a cheltuielilor judiciare, instanța a menținut sechestrul asigurător dispus de P. S. asupra bunurilor imobile deținute de inculpat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal P. de pe lângă J. S. și inculpatul A. C. G., criticând-o pentru nelegalitate și ntemeinicie.
În motivarea apelului, P. a susținut că hotărârea a fost pronunțată de judecătorie, instanță necompetentă material, întrucât în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice a faptelor descrise la pct. 2, 4 și 6 din rechizitoriu, din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 în infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 Cod penal, cărei judecare este dată de lege în competența de primă instanță a Tribunalului.
A susținut de a semena că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii adoptând o soluție de achitare pentru infracțiunile prev. de art. 288 alin. 1 și art. 291 CPA în dauna părții vătămate F. C. V..
Totodată a susținut că în cauză s-au aplicat pedepse greșit individualizate, impunându-se adăugarea unui spor de concurs de până la 5 ani, iar în raport de gravitatea faptelor se impunea și aplicarea pedespei complementare restrictive de drepturi.
La rândul său, inculpatul a criticiat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de înșelăciune în forma continuată prev. de art. 215 alin. 1 și 2 CPA cu aplic. art. 41 alin. 2 CPA, susținând că probatoriul administrat nu demonstrează fără dubiu vinovăția inculpatului, starea de fapt descrisă de părțile vătămate prezentând ambiguități care nasc îndoiala asupra sincerității celor relatate, astfel că instanța de fond a reținut o stare de fapt greșită, întrucât inculpatul nu este autorul faptelor reținute în sarcina sa.
În subsidiar, a arătat că în mod greșit nu s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74, art. 76 Cod penal, chiar dacă acesta nu a recunoscut acuzațiile aduse, la aplicarea pedepselor trebuia avută în vedere conduita bună anterioară a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunilor, care a deținut funcția de comisar șef în cadrul DGIPI București, iar în prezent este comisar sef de poliție în cadrul Inspectoratului General București, funcții de cemonstrează o carieră deosebită cu rezultate notabile în serviciul interesului public.
Apelurile declarate de P. și inculpatul A. C. G. sunt fondate.
Potrivit art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, hotărârile penale sunt supuse desființării cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, atunci când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.
În cauză inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. S., reținându-se în sarcina sa, printre altele, mai multe infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, din care două în forma tentată, descrise la pct. 1-6 din rechizitoriu.
Astfel, la pct. 2 din rechizitoriu, descriindu-se faptele comise de inculpat în dauna părții vătămate C. D. I., s-a reținut că în cursul lunii martie 2012, inculpatul i-a propus acestuia ca în schimbul unor sume de bani să-i faciliteze angajarea în cadrul DGIPI în funcția de ofițer operativ, victima fiind indusă în eroare dat fiind gradul profesional deținut de inculpat – comisar șef în cadrul aparatului central.
De asemenea, la pct. 4 din rechizitoriu, s-a reținut că inculpatul a pretins și primit suma de 1200 lei (echivalentul a 250 Euro) de la partea vătămată C. L. M. pentru a-l ajuta în legătură cu transferul în interesul serviciului de la Postul de Poliție Balta la Poliția Mun. Drobeta Turnu Severin. Similar, s-a reținut la ultimul punct din rechizitoriu, că în luna martie 2013, inculpatul A. C. G., sesizând interesul părții vătămate M. I. M. în legătură cu mutarea de la Agenția Națională Antidrog – Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog M. la o altă structură e poliție (SIPI M.), l-a îndrumat cum să întocmească raportul de mutare, iar sub pretextul aprobării raportului, a pretins de la acesta suma de 200 euro.
Faptele inculpatului, în calitate de comisar șef DGIPI de a pretinde de la părțile vătămate C. D. I., C. L. M. și M. I. M. diferite sume de bani, lăsând să se creadă că în virtutea funcției deținute are influență asupra persoanelor abilitate să decidă angajarea în structurile DGIPI sau după caz, în transferul la alte structuri de poliție, promisiuni care nu au fost îndeplinite ulterior, se circumscriu elementului material al infracțiunii de trafic de influență și nu celei de înșelăciune așa cum eronat s-a concluzionat prin actul de sesizare.
Potrivit art. 257 alin. 1 CPA (art. 291 alin. 1 NCP) constituie infracțiunea de trafic de influență fapta de a primi, pretinde bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
În consecință, există infracțiunea de trafic de influență ori de câte ori făptuitorul are o influență reală asupra unui funcționar sau când lasă să se creadă că are o astfel de influență, deși influența nu există în realitate, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că a intervenit sau nu pe lângă respectivul funcționar, în vederea îndeplinirii sau neîndeplinirii actului ce intră în atribuțiile de serviciu ale acestuia, sau că nu a fost indicată în concret persoana asupra căreia va fi exercitată influența, câtă vreme a fost precizat neechivoc actul a cărui indeplinire sau neîndeplinire o vizează.
Prevalarea de o influență inexistentă în realitate asupra unui funcționar, sau pretinderea sau primirea de bani urmată de neexercitarea ulterioară a influenței pentru îndeplinirea actului, deși constituie o prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase, realizează elementul material al infracțiunii de trafic de influență, aceasta având un alt obiect juridic (relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a raporturilor de serviciu) față de infracțiunea de înșelăciune (relațiile sociale referitoare la patrimoniu), această infracțiune existând independent de producerea unei pagube materiale, așa cum este în cazul infracțiunii de înșelăciune (art. 215 CPA sau art. 244 NCP).
În concluzie, se constată că faptelor mai sus descrise le-a fost dată prin rechizitoriu o greșită încadrare juridică, fapt ce a avut drept consecință sesizarea unei instanțe necompetente material, competența judecării în primă instanță a infracțiunii de trafic de influență, independent de încadrarea acesteia în disp. art. 257 CPA sau art. 291 NCP, aparținând Tribunalului și nu Judecătoriei, așa cum prevăd disp. art. 36 alin. 1 lit.a Cod procedură penală.
De asemenea, soluționând acțunea penală pentru fapte de competența instanței superioare, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, așa cum stabilesc disp.art. 281 alin. 1 Cod procedură penală care prevăd că determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind competența materială a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.
În raport de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. b teza II-a Cod procedură penală, apelurile declarate în cauză de P. și de inculpat vor fi admise, cu consecința desfințării în totalitate a sentinței penale atacate și a a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța competentă material, respectiv Tribunalul M..
În rejudecare instanța de fond stabilită ca fiind competentă material va proceda la analizarea incidenței legii penale mai favorabile inculpatului prin prisma limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile concurente ce fac obiectul judecății și a celorlalte instituții de drept penal incidente (infracțiunea continuată, concursul de infracțiuni) și va proceda la încadrarea juridică a faptelor de trafic de influență descrise la pct. 2,4 și 6 din rechizitoriu potrivit dispozițiilor art. 257 CPA sau după caz, art.291 NCP și va soluționa cauza sub toate aspectele ținând cont și de restul criticilor formulate în apel, a căror analiză este de prisos la acest moment procesual.
Verificând în conformitate cu disp. art. 424 alin. 2 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului, C. a reținut că aceasta se impune a fi menținută, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 223 alin. 1 și 2 Cod procedură penală având în vedere că subzistă în continuare atât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, dar și temeiuri noi, existând probe care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiuni grave, printre care și infracțiuni de corupție, astfel cum s-a detaliat mai sus, iar privarea de libertate a acestuia este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. În speță, natura și gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, modalitatea în care acesta a acționat, perseverența dovedită prin încălcarea sistematică a normelor de drept și conviețuire socială pe o perioadă de mai bine de 2 ani, demonstrează pericolul peentru ordinea publică rezultat din sentimentul de nesiguranță produs la nivelul întregii ordini sociale prin faptul că persoane care prin statutul deținut (în speță ofițer de poliție) sunt chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii, se folosesc de funcția deținută pentru a obține foloase materiale.
Văzând și disp. art. 275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. S. și inculpatul A. C. G. împotriva sentinței penale nr. 196 din 26 noiembrie 2013, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Desființează sentința și dispune rejudecarea cauzei de către instanța competentă material, respectiv Tribunalul M..
Menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 iunie 2014.
C. C. V. T.
Grefier,
M. I.
Red.jud.C.C.
j.f.
IB
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 743/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
