Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 743/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 743/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 743/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 743
Ședința publică de la 02 iunie 2014
PREȘEDINTE - L. B. - Judecător
Judecător M. M. Ș.
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C..
...................
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 19 mai 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, având ca obiect apelul declarat de P. DE PE L. J. S. împotriva sentinței penale nr. 156 din data de 16 decembrie 2013, pronunțată de J. S. în dosarul cu nr._, privind pe intimații - inculpați C. N. L. și inculpat C. M. L. N..
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 156 din data de 16 decembrie 2013 pronunțată de J. S. în dosarul cu nr._, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen., a fost achitat inculpatul C. N. L., fiul lui C. și L., născut la 29.03.1989, în S., județul D., domiciliat în comuna Valea Stanciului, ., județul D., recidivist, CNP-_, pentru infracțiunile de: ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 și art. 239 alin. 1 și 5 C.pen.; vânătoare fără permis de vânătoare și vânătoare prin folosirea ogarilor sau a metișilor de ogari, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006, raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006 și art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen., a fost achitat inculpatul C.-M. L.-N., fiul lui A.-T. și M., născut la 27.10.1992 în S., județul D., domiciliat în .. Poștei, nr. 11, județul D., fără ocupație, fără antecedente penale, CNP-_, pentru infracțiunile de vânătoare fără permis de vânătoare și vânătoare prin folosirea ogarilor sau a metișilor de ogari, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006, raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006 și art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
În temeiul art. 346 C.pr.pen., s-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată M. I.; în temeiul art. 192 pct. 3 alin. 3 C.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 494/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. S., au fost trimiși în judecată inculpații: C. N. L. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 și art. 239 alin. 1 și 5 C.pen.; vânătoare fără permis de vânătoare, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006, modificată, raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006, modificată și vânătoare prin folosirea ogarilor sau a metișilor de ogari, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, modificată raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006, modificată, fiecare dintre ele cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.; C. M. L. N., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: vânătoare fără permis de vânătoare, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006, modificată, raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006, modificată și vânătoare prin folosirea ogarilor sau a metișilor de ogari, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, modificată raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
În fapt, instanța de fond a constatat următoarele:
În seara de 23.04.2011, în jurul orelor 1900, în timp ce o patrulă formată din pădurarul manea I. și agentul de poliție P. F. efectua o acțiune de supraveghere de braconaj cinegetic, folosind în acest scop autoturismul de teren marca Opel Frontera, cu numărul de înmatriculare ZA 575 . – Asociația „T. S.”, au observat un atelaj condus de o persoană, iar în imediata apropiere a căruței, o altă persoană, însoțiți de doi câini rasa ogar, pe care-i îndemna să scotocească după vânat, precum și faptul că, în momentul în care cele două persoane – identificate ulterior în persoana celor doi inculpați – au observat autoturismul în care se aflau paznicul de vânătoare și agentul de poliție, inculpatul C. N. L. a luat câinii rasa ogar și s-a urcat cu ei în căruță, iar când agentul de poliție și paznicul de vânătoare au coborât din mașină și i-au somat să coboare, cei doi inculpați au îndemnat calul să pornească, moment în care inculpatul C. N. L. a luat o coasă, pe care a ridicat-o asupra părților vătămate M. I. și P. F., cerându-le să nu se apropie, pentru că-i taie.
Paznicul de vânătoare și polițistul le-au solicitat în mod repetat să stea pe loc, însă, deoarece inculpații nu s-au conformat, fugind de la fața locului cu căruța, paznicul de vânătoare a făcut uz de armă trăgând inițial un foc de armă în plan vertical, ulterior încă un foc de armă în roata din partea dreaptă spate a căruței, neputând însă să împiedice deplasarea atelajului. Întrucât cei doi inculpați goneau calul înspre canalul magistral de irigații, care separa fondul de vânătoare 40 Valea Stanciului de fondul Rebegi, loc unde puteau să scape de urmăritori, paznicul de vânătoare și polițistul au urcat în mașină și au pornit în urmărirea celor doi inculpați, somându-i mereu să se oprească, în tot acest timp calul fiind controlat de către inculpați, care opreau și porneau căruța succesiv, astfel determinându-i pe paznic și pe polițist ca, în mod repetat, să oprească mașina, să coboare din ea și apoi să se urce din nou în mașină pentru a-i urmări pe cei doi inculpați, această stare de fapt fiind descrisă în mod detaliat de către martorul ocular I. M..
După ce au ajuns la canalul magistral, căruța a oprit, neputând trece, astfel încât inculpatul C. N. L. a sărit din căruță împreună cu câinii și a trecut peste canalul care nu avea apă, după care a fugit pe câmp. Celălalt inculpat, C.-M. L. N. a rămas în căruță, fiind condus apoi la sediul Postului de Poliție Valea Stanciului pentru a fi audiat în legătură cu cele întâmplate, ocazie cu care acesta a relatat polițiștilor o situație de fapt conformă cu cele expuse mai sus, însă ulterior a revenit asupra acestei declarații, neprezentând o justificare plauzibilă pentru schimbarea declarației inițiale.
Inculpatul C. N. L. a negat toate acuzațiile, susținând că, de fapt, el a fost victima în seara de 23.04.2011, întrucât polițistul și paznicul de vânătoare au abuzat de funcțiile lor, trăgând cu arma în cei doi inculpați, fără nici un motiv, deoarece ei se aflau pe fondul de vânătoare pentru a tăia lucernă pentru animale, iar câinii rasa ogar se luaseră după căruță fără voia lor, precum și faptul că paznicul de vânătoare l-a împușcat în picior, iar polițistul l-a agresat fizic, toate acestea în condițiile în care inculpații nu puteau să împiedice calul să mai fugă exact înspre canalul magistral.
Cu privire la direcția și locul de tragere cu arma cu alice, din probele administrate în faza de urmărire penală a rezultat faptul că au fost trase doar două focuri de armă, nu trei, așa cum a afirmat inculpatul C. N. L., unul dintre focuri în plan vertical, altul în roata din dreapta spate a căruței, nefiind nici un semn al loviturii căruței în sparte, în blană, astfel cum a susținut inculpatul. De asemenea, s-a reținut că focurile nu au fost executate din mersul mașinii, ci de pe loc, fiind greu de imaginat varianta expusă de către inculpatul C. N. L., în sensul că paznicul de vânătoare conducea autoturismul pe câmp și vorbea cu inculpații, trăgea cu arma pe geamul deschis înspre căruța ce se afla în dreapta mașinii și mai și nimerea.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 27.06.2013, în temeiul art. 344 C.pr.pen., instanța de fond a repus cauza pe rol, pentru a pune în discuție încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, iar prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 09.12.2013, s-a apreciat că hăituirea și scotocirea sunt incluse în infracțiunea de braconaj, în măsura dovedirii vinovăției directe a inculpaților, astfel încât s-a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost sesizată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond, cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților (respectiv de: ultraj prevăzută de art. 239 alin. 1 și art. 239 alin. 1 și 5 C.pen., vânătoare fără permis de vânătoare prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată și vânătoare prin folosirea ogarilor sau a metișilor de ogari prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006 modificată raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată, fiecare dintre ele cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. – în ceea ce-l privește pe inculpatul C. N. L., și vânătoare fără permis de vânătoare prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată și vânătoare prin folosirea ogarilor sau a metișilor de ogari prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006 modificată raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. - în ceea ce-l privește pe inculpatul C. M. L. N.), a constatat că nu există probe certe care să conducă la concluzia că inculpații ar fi săvârșit aceste infracțiuni, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, în cea ce privește infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 C.pen., instanța de fond a reținut faptul că aceasta este o infracțiune complexă care implică săvârșirea a două infracțiuni: una de amenințare, insultă, lovire etc. și o altă infracțiune referitoare la protecția autorității, respectiv prima infracțiune trebuie să fie săvârșită față de o persoană reprezentantă a autorității de stat. În speța de față, infracțiunea de ultraj se referă la pretinse activități de amenințare cu coasa, exercitate de inculpatul C. față de partea vătămată M. I. și partea vătămată – agentul de poliție Pordana F., amenințări care, așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, ar fi fost exercitate de acesta atunci când fugea cu căruța, împreună cu celălalt inculpat, și era urmărit de cele două părți vătămate cu autoturismul de teren în care se aflau.
Față de acest aspect, instanța de fond, raportat și la practica judiciară în materie, a apreciat că pentru a se reține săvârșirea infracțiunii de amenințare, activitățile desfășurate de o persoană trebuie să fie apte de a crea o temere persoanei vătămate, aspect ce nu a putut fi reținut în condițiile concrete din cauza de față, având în vedere, pe de o parte, faptul că inculpatul era într-o activitate de îndepărtare de cele două părți vătămate, de deplasare în sensul distanțării față de acestea, iar, pe de altă parte, reținând și faptul că cele două părți vătămate erau înarmate, partea vătămată M. I. – paznicul de vânătoare – cu o pușcă de vânătoare, iar agentul de poliție cu pistolul din dotare, situație în care o simplă agitare în direcția lor de către inculpatul C., în timp ce fugea, a acelei coase, din punct de vedere logic nu putea să dea naștere unei temeri pentru părțile vătămată, pentru a se reține săvârșirea infracțiunii de amenințare.
Prima instanță a mai reținut și faptul că, în cauza de față, partea vătămată M. I. a făcut și uz de armă, din dotare. trăgând două focuri de armă către căruța în care se aflau cei doi inculpați, activitate nelegală și disproporționată față de pericolul infracțiunii de braconaj pretins săvârșite de cei doi inculpați și, de asemenea, nejustificat, deoarece nu s-a putut reține - așa cum s-a reținut de către P. - faptul că uzul de armă a fost legal și s–a folosit pentru a prinde pe cei doi inculpați, deoarece acest lucru se putea realiza și fără a se face acel uz de armă, în urma căruia inculpatul C. a și fost rănit, dat fiind faptul că inculpații se deplasau cu o căruță, iar părțile vătămate cu un autoturism de teren, fiind în mod evident faptul că părțile vătămate puteau să-i prindă și să blocheze deplasarea căruței pentru ca apoi să încerce imobilizarea celor doi inculpați dată fiind diferența dintre viteza de deplasare a unei căruțe și viteza de deplasare a unui autoturism de teren, imobilizare care, de altfel, au și reușit să o facă până în final.
Legat de acest aspect, în ceea ce privește partea vătămată M. I., instanța de fond a reținut și faptul că atâta timp cât a depășit limitele legale ale atribuțiilor sale de serviciu, legea nu-l mai putea apăra, chiar dacă acesta avea calitatea de funcționar investit cu autoritate de stat.
Referitor la infracțiunea de braconaj pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, instanța de fond a reținut faptul că, potrivit dispozițiile Legii nr. 407/2006, această infracțiune constă în vânătoarea fără respectarea condițiilor prevăzute de lege, respectiv fără permis de vânătoare, în afara perioadelor în care vânătoarea este permisă, prin folosirea câinilor rasa ogar sau metiși de ogar etc., iar vânătoarea este definitivă ca fiind o activitate de căutare, scotocire, hăituire etc. având ca finalitate prinderea vânatului.
Față de aceste dispoziții legale, s-a constatat că, într-adevăr, în seara respectivă, cei doi inculpați au fost depistați de echipajul format din M. I. – paznicul de vânătoare și P. F. – agent de poliție, pe un lot cultivat cu lucernă ce aparținea inculpatului C. N. L., acesta fiind surprins în timp ce se deplasa pe lotul respectiv însoțit de doi câini rasa ogar, timp în care inculpatul C.-M. L. N. se afla în căruța proprietatea sa, cu care cei doi inculpați se deplasaseră în locația respectivă. În momentul în care C. N. L. a văzut autoturismul de teren cu care paznicul de vânătoare și polițistul de deplasau spre locul în care se aflau cei doi inculpați, a urcat împreună cu câini în căruță și a cerut inculpatului C.-M. L. N. să plece din locul în care se aflau, motivat de faptul că ar fi fost posibil ca paznicul de vânătoare să împuște cei doi câini.
Partea vătămată M. I. - împreună cu agentul de poliție - a urmărit cu autoturismul de teren în care se aflau căruța inculpaților, le-a cerut acestora să se oprească și, văzând că inculpații nu s-au conformat solicitări sale, a făcut uz de armă, trăgând în direcția căruței, lovind roata din spate a căruței și împușcând în același timp, cu alice, pe inculpatul C. în picior, iar atunci când căruța urmărită de autoturismul părților vătămate a ajuns la un canal de desecare, a oprit, inculpatul C. sărind din căruță și fugind, iar inculpatul C.-M. L. a rămas în căruță, căruță care a fost blocată de autoturismul părților vătămate, după care inculpatul C.-M. L. cu căruța a fost condus la postul de poliție.
Față de această situație de fapt, reținând totodată că infracțiunea de braconaj, din punct de vedere subiect, poate fi săvârșită numai cu intenție, instanța de fond, față de declarațiile inculpaților - care s-au coroborat cu declarațiile martorului C. I. V., date atât la urmărirea penală cât și în faza de judecată -, a reținut că cei doi inculpați au plecat cu căruța pentru a vedea dacă din lotul cultivat cu lucernă aparținând inculpatului C., au fost efectuate sustrageri de către terțe persoane, în același timp ei luând și o coasă pentru a tăia iarbă pentru animale, iar câinii au ieșit după circa 10-15 minute în urmărirea căruței, câini ce ar aparține unui văr de-al inculpatului C., care este și vecin limitrof cu acesta.
Martorul C. a arătat faptul că l-a sunat pe C. și i-a spus despre faptul că cei doi câini au pornit în urmărirea căruței, iar inculpatul i-a solicitat să încerce să-i întoarcă din drum, lucru pe care acesta nu a reușit să-l facă, așa încât cei doi câini au prins căruța din urmă, situație în care inculpatul C. i-a urcat în căruță, iar atunci când a ajuns la lotul cultivat cu lucernă a coborât fiind urmat de cei doi câini.
Instanța de fond a reținut, de asemenea, faptul că atunci când inculpatul C. însoțit de cei doi câini se deplasa pe lotul cultivat cu lucernă, nu s-a făcut dovada că acesta ar fi întreprins activități de scotocire, căutare etc., în sensul de a îndemna cei doi câini să umble după vânat, singura mărturie în acest sens fiind cea a martorului I. M., mărturie care a fost înlăturată ca nefiind credibilă, deoarece, așa cum a rezultat din probele administrate în fața instanței, acesta se afla la o distanță de circa 2 Km de locul în care se afla lotul de lucernă al inculpatului C. și unde acesta era însoțit de cei doi câini, așa cum a rezultat din schița cadastrală aflată la fila 90 din dosar, întocmită de inginer S. N., specialist APIA, precum și din depoziția martorului A. S., situație în care, având în vedere că acesta se afla pe un tractor al cărui motor era în funcțiune, nu avea cum să audă îndemnurile lui C. adresate câinilor de a scotoci după vânat, mai ales că tot același martor declară că nu a auzit focurile de armă executate de partea vătămată M. I..
De altfel, audiat în fața instanței, martorul în cauză a arătat că ar fi în relații de dușmănie cu inculpatul C., iar mărturia sa a fost contrazisă de mărturia martorului A. S..
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat nu sunt întrunite elementele infracțiunii de braconaj, atât cu privire la latura subiectivă, cât și cu privire la latura subiectivă și, pe cale de consecință, a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a C.pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen. și a dispus achitarea inculpatului C. N. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 1 și art. 239 alin. 1 și 5 C.pen.; vânătoare fără permis de vânătoare și vânătoare prin folosirea ogarilor sau a metișilor de ogari, prevăzută și pedepsită de art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006, raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006 și art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și, de asemenea, achitarea inculpatului C.-M. L.-N. pentru săvârșirea infracțiunilor de vânătoare fără permis de vânătoare și vânătoare prin folosirea ogarilor sau a metișilor de ogari, prevăzută și pedepsită de art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006, raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006 și art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006, raportat la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
Referitor la latura civilă, instanța de fond, în temeiul art. 346 C.pr.pen., a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată M. I., având în vedere faptul că nu s-a putut reține că acesta ar fi suferit vreun prejudiciul moral, deoarece, în ceea ce privește infracțiunea de ultraj care ar fi putut atrage o răspundere din partea inculpaților sub aspectul daunelor morale constând în pretinsa temere și angoasă suferită de acesta, a dispus achitarea inculpaților, reținând că fapta săvârșită de inculpatul C. nu era aptă a produce nici un fel de temere părții vătămate, atâta timp cât aceasta din urmă era înarmată cu o pușcă, iar însoțitorul său – agentul de poliție – cu pistolul din dotare și simpla agitare a unei coase în direcția sa nu putea să-i creeze vreun sentiment de temere sau panică, așa cum acesta a susținut.
Totodată, prima instanță a luat act de împrejurarea că partea vătămată P. F. nu s-a constituit partea civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 18 decembrie 2013 a declarat recurs P. DE PE L. J. S., iar prin Încheierea de ședință din data de 13 februarie 2014, a fost calificată calea de atac conform art. 10 alin. 2 din Lg. 255/2013, ca fiind apel.
În motivele de apel formulate de P. de pe lângă J. S., s-a solicotat desființarea sentinței întrucât este nelegală și netemeinică, iar pe fond, în raport de legea mai favorabilă, schimbarea încadrării juridice, inclusiv înlăturarea stării de recidivă pentru inc. C. N. L., cu precizarea că deși s-a dispus achitarea, instanța de fond nu a dispus restituirea bunurilor care au fost ridicate de la inculpatul C..
A menționat că hotărârea este netemeinică, întrucât în mod greșit au fost achitați cei doi inculpați, la dosarul cauzei existând probe care dovedesc vinovăția acestora; astfel, din probatoriu rezultă că inc. C. a acționat violent și nu partea vătămată M. I., așa cum s-a reținut de instanța de fond, neexistând o depășire a limitelor atribuțiilor de serviciu, iar imobilizarea atelajului inculpaților prin uzul armamentului legal deținut a fost în limitele legale, raportat la acțiunile celor doi inculpați, de oprire a atelajului, iar apoi de pornire în momentul apropierii organelor investite cu exercițiul autorității de stat; cu privire la infracțiunea de braconaj cinegetic, aspectele reținute în considerentele sentinței sunt contrazise de probatoriul administrat pe parcursul procesului penal, din declarația inc. C. M. imediat după săvârșirea infracțiunilor rezultând în mod neechivoc intenția acestora de a vâna fără autorizație cu ogarii, declarația acestui inculpat coroborându-se cu declarația martorului I. M. și a părților vătămate; cu privire la această infracțiune, din declarațiile inculpaților rezultă că s-au deplasat într-o cultură de lucernă, însă din declarațiile martorilor I. M. și ale părților vătămate rezultă că inc. C. se afla pe un loc cultivat cu grâu și nu pe terenul său, fiind însoțit de cei doi câini din raza ogar; în consecință, menționează că apărarea inculpaților este infirmată de probele administrate, din care rezultă,că aceștia se aflau pe fondul de vânătoare și desfășurau activități de căutare a vânatului, martorul I. auzindu-i cum îndemnau câinii; precizează că uzul de armă au fost legal, pentru cele două părți vătămate dispunându-se neînceperea urmăririi penale, soluție care nu a fost contestată.
În consecință, Ministerul Public a solicitat aplicarea legii mai favorabile și condamnarea celor doi inculpați, pentru inculpatul C. N. L. arătând că prin sentința penală nr. 191/2010 a fost condamnat pentru fapte concurente cu cele din cauza de față, impunându-se contopirea, iar pentru inculpatul C. M. L. N. solicitând ca modalitate de executare suspendarea executării pedepsei.
Apelul este fondat.
Analizând hotărârea apelată în raport de criticile invocate, pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, se constată că este nelegală și netemeinică, astfel încât apelul declarat de parchet este fondat.
Astfel, inculpații C. N. L. și C. M. L. N. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vânătoare fără permis de vânătoare și vânătoare prin folosirea ogarilor sau a metișilor de ogari, respectiv pentru inc. C. N. L. și infracțiunea de ultraj.
Astfel, este adevărat că, în general, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, având de asemenea dreptul de a nu contribui la propria acuzare (art. 99 alin. 2 Cod Procedură Penală), revenind organelor judiciare obligația de a administra probe atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului.
În cazul în care există însă probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinice, acesta constituind însă un drept, dar și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță. Mai mult, conform art. 103 alin. 1 Cod Procedură Penală, probele nu au valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
Ori, în cauza de față, instanța de fond a apreciat în mod greșit probatoriul administrat în cauză, concluzionând că nu s-ar fi făcut dovada că s-ar fi întreprins activități de scotocire, căutare, în sensul prevăzut de lege, respectiv activitățile desfășurate de inc. C. N. L. nu puteau să dea naștere unei temeri pentru părțile vătămate, pentru a se reține săvârșirea infracțiunii de amenințare.
În mod legal se arată în motivele de apel că instanța de fond a reținut o cronologie greșită a faptelor, primul care a acționat violent fiind inculpatul C. N. L. și nu partea vătămată M. I., nefiind vorba de depășirea limitelor atribuțiilor de serviciu. Astfel, în raportul întocmit la 23 mai 2011 de numitul P. F. M. din cadrul I.P.J. D., rezultă că la data respectivă s-a executat, împreună cu pădurarii din cadrul Asociației T. S. București o acțiune pe Fondul de V. 40 Valea Stanciului pentru prevenirea faptelor de braconaj cinegetic, formându-se două echipe. Împreună cu M. I., agentul de poliție s-a deplasat la 1000 metri S-V de pădurea B., observând o căruță tractată d e un cal, condusă de o persoană, iar în apropiere se afla o altă persoană, însoțită de doi câini rasa ogar, persoana care-i însoțea dirijându-i spre a scormoni vânatul. În momentul în care s-au apropiat, persoana respectivă a urcat în căruță cu cei doi câini și a ridicat o coasă, îndreptând-o asupra acestora, amenințându-i că „îi omoară”, iar cealaltă persoană a încercat să fugă cu căruța. Întrucât persoanele nu s-au conformat somațiilor verbale, una dintre ele fiind agresivă, M. I. a folosit arma din dotare, executând un foc de avertisment în plan vertical, după care, din nou au fost somați și, întrucât nu s-au conformat, s-a executat foc în direcția pneurilor căruței, pentru a îngreuna deplasarea, fără însă ca aceasta să se oprească. Căruța a fost urmărită de echipaj cu ajutorul autoturismului, adresând din nou somații verbale celor două persoane pentru a opri căruța, aceasta, datorită imposibilității de trecere, fiind oprită lângă canalul de irigații magistral ce desparte Fondul de V. Valea Stanciului de Fondul Rebegi, moment în care una dintre cele două persoane a sărit din căruță cu cei doi câini, fugind pe câmp.
În același raport se arată că membrii echipajului s-au legitimat, procedând la identificarea persoanei rămase în căruță, în persoana inculpatului C. M. L. N., care a arătat că cei doi câini din rasa ogar aparținând inc. C. N. L., aceasta fiind persoana care fugise prin canalul de irigații.
Partea vătămată M. I., în declarațiile date la 25 aprilie 2011, 07 mai 2011 și 23 mai 2011, a arătat că la data de 23 aprilie 2011, în timp ce se afla în serviciul de pază pe raza fondului de vânătoare împreună cu agentul de poliție P. F., au fost amenințați cu o coasă de către inc. C. N. L., care se afla pe fondul de vânătoare împreună cu doi câini ogari.
Martorul I. M. a declarat pe parcursul procesului penal că, în ziua de 23 aprilie 2011 se afla cu tractorul la semănat și a văzut autoturismul poliției trecând pe lângă tractor, împrejurare care i-a atras atenția, menționând de asemenea că a văzut căruța în care se aflau inculpații C. și C. și cei doi câini ogari, pe tarlaua situată dincolo de canalul magistral de irigații, în extravilanul comunei Valea Stanciului. Același martor că a văzut când inc. C. s-a dat jos din căruță, însoțit de cei doi ogari, s-a îndepărtat de căruță, îndemnând câinii să caute „în toate părțile”, inculpatul C. mergând cu căruța în direcția în care se deplasa și inc. C. cu cei doi câini. Același martor arată că, în momentul în care a apărut autoturismul în care se afla agentul de poliție, inc. C. s-a deplasat cu câinii spre căruță, a urcat în aceasta, a luat o coasă și a îndreptat-o spre agentul de poliție și paznicul de vânătoare, care coborâseră din autoturism și se aflau lângă căruța celor doi inculpați. Martorul arată că deși nu auzit ce s–a discutat, a văzut ceea ce s-a întâmplat, întrucât s-a urcat pe cabina tractorului pentru a vedea mai bine, precizând de asemenea că nu a auzit nici un foc de armă, datorită zgomotului de la tractor.
Martorul P. I., în declarația dată la 25 aprilie 2011, menționează că în ziua de 23 aprilie 2011 a participat la o acțiune organizată pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor de braconaj, iar în jurul orelor 19:00 a fost solicitat de cealaltă echipă, întrucât surprinsese două persoane care se aflau la braconaj însoțite de doi câini rasa ogar, astfel încât s-a deplasat către canalul de irigații care desparte Fondul de V. Valea Stanciului de Fondul Rebegi, unde au găsit o căruță și o persoană, în căruță aflându-se o coasă și o lopată, membrii celuilalt echipaj relatându-i cele întâmplate. Martorul arată că persoana aflată lângă căruță era inculpatul C. M. L. N., care a fost condus la sediul postului de poliție, unde a afirmat că împreună cu celălalt inculpat, C. L., a intenționat să prindă iepuri împreună cu cei doi câini din rasa ogar.
Împrejurările menționate în declarațiile martorilor și părții vătămate sunt confirmate de declarația inculpatului C. M. L. N. dată la 23 aprilie 2011, în care acesta a relatat că în ziua respectivă, în jurul orelor 18:00 a fost contactat telefonic de către prietenul său, inc. C. N. L., care i-a spus inițial că merg la câmp pentru a tăia iarbă, iar după ce a înhămat calul, s-a deplasat spre locuința lui C., care a ieșit la poartă însoțit de doi câini din rasa ogar. Inculpatul menționează că l-a întrebat pe C. L. motivul pentru care este însoțit de câini, iar acesta i-a răspuns că „poate vrea să prindă vreun iepure”. Ca urmare, cei doi inculpați au urcat în căruță însoțiți de cei doi câini și s-au deplasat în afara localității, în apropierea stației de pompare a apei, unde inc. C. a coborât însoțit de cei doi ogari și a început să caute iepuri. După circa 10 minute l-a observat pe inc. C. alergând spre căruță, făcându-i semn cu mâna să se deplaseze cu căruța spre el, iar în momentul în care a urcat, însoțit de cei doi câini, i-a spus că trebuie să fugă, întrucât a observat mașina paznicului de vânătoare. Același inculpat arată că deși fuseseră somați să oprească căruța, aceasta a fost oprită în dreptul canalului, moment în care inc. C. a fugit, traversând acest canal, cu precizarea că oprit căruța numai după ce a fost tras un foc de armă.
Ulterior, în declarația dată la 1n mai 2012, după 1 an de la data săvârșirii faptelor, inculpatului C. M. L. N., fără a justifica schimbarea conținutului declarației inițiale, a arătat că la data de 23 aprilie 2011 s-a deplasat cu inc. C. N. L. cu căruța pentru a verifica plantația de lucernă, iar în momentul în care au plecat de la locuința inc. C., au văzut căinii care s-au luat după aceștia și, deși au fost goniți de către inc. C., câinii s-au deplasat în urma acestora. În aceeași declarație, inculpatul arată că în momentul în care au trecut podul ce separa satul Valea Stanciului de câmpul unde nu aveau voie cu ogarii, fiind fond de vânătoare, au urcat câinii în căruță și au continuat deplasarea către terenul cu lucernă, în momentul în care inc. C. a căruță pentru a verifica terenul, cei doi câini sărind după el, motiv pentru care inculpatul C. s-a întors la căruță, unde s-au reîntors și ogarii și au plecat spre casă, pe același drum, însă după 200 – 300 metri au observat un autoturism în care se aflau paznicul de vânătoare M. I. și un polițist din comună.
Susținerile inculpatului din cuprinsul declarației dată după circa 1 an de la săvârșirea faptelor, sunt însă vădit pro forma, neputând să infirme probatoriile administrate în cauză și probele ce-i incriminează, inclusiv declarația acestui inculpat, dată în ziua săvârșirii faptelor, în care a relatat modalitatea în care s-au derulat întâmplările.
De asemenea, inculpatul C. N. L. a negat săvârșirea infracțiunilor, menționând că la 23 aprilie 2011, împreună cu coinculpatul C. M. L. N. s-au deplasat pentru a tăia iarbă, fiind sunat de un prieten, numitul C. I., care i-a spus că a văzut câinii care se luaseră după căruța lor, astfel încât i-a cerut martorului să-i întoarcă din drum, însă acesta i-a spus că nu a reușit.
Există astfel contradicții în chiar declarațiile celor doi inculpați, respectiv inc. C. a arătat în declarațiile ulterioare faptelor că cei doi câini au plecat după aceștia imediat, iar inc. C. a arătat că acei doi câini au fost observați de martorul C. I., care de altfel a și încercat să-i oprească.
Deși inculpații au invocat în apărare depășirea limitelor atribuțiilor de către părțile vătămate, prin Ordonanța nr. 622/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul D. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. F. pentru infracțiunea de purtare abuzivă reclamată de către inc. C. N. L., în considerentele ordonanței reținându-se că nu există nici o probă că numitul P. l-ar fi agresat pe inc. C. N. L.,.
Întrucât, așa cum am arătat mai sus, invocarea nevinovăției de către cei doi inculpați contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză, iar probele nu au valoare dinainte stabilită prin lege, instanța de apel apreciază neechivoc că probele administrate în faza de urmărire penală, imediat după săvârșirea faptelor, sunt cele care reflectă adevărul și-i plasează pe cei doi inculpați în câmpul infracțional, astfel încât soluția de achitare adoptată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, aprecierea dată de către această instanță tuturor probelor administrate nefiind conformă cu criteriile de evaluare a probelor reglementate în sistemul nostru procesual penal.
Susținerea inculpatului C. N. L. în sensul existenței în cauză, eventual, a unei tentative nepedepsibile, întrucât vânătoare, în sensul legii, are ca finalitate prinderea vânatului, existența infracțiunii fiind condiționată în opinia apărării de prinderea acestui vânat, este nefondată.
Astfel, în art. 1 lit. u) din Legea nr. 407/2006, se menționează că prin vânătoare se înțelege „acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, aflate în stare de libertate. Nu constituie acțiune de vânătoare capturarea autorizată a exemplarelor din speciile de interes cinegetic în scop științific, urmată de eliberarea acestora”. Așadar, una dintre modalitățile alternative de săvârșire a infracțiunii de braconaj este aceea de pândire, respectiv căutare, având ca finalitate capturarea, nefiind însă obligatoriu pentru existența infracțiunii ca rezultatul urmărit să se producă.
De asemenea, este nefondată susținerea inculpaților și, respectiv, motivarea instanței de fond în sensul că părțile vătămate și-ar fi depășit limitele atribuțiilor de serviciu, întrucât probele administrate demonstrează că inc. C. L. a fost cel care a acționat violent, amenințând cu coasa aflată în căruță, folosirea armamentului legal deținut de către părțile vătămate a fost în limitele legale și s-a datorat opoziției celor doi inculpați de a opri atelajul la somațiile acestora.
Cu privire la infracțiunea de braconaj cinegetic, așa cum am arătat și mai sus, inculpatul C. - în prezența tatălui său - a declarat la data de 23 aprilie 2011 modul în care s-au derulat împrejurările, rezultând în mod neechivoc intenția celor doi inculpați de a se deplasa pe fondul de vânătoare însoțiți de cei doi ogari, pentru a vâna fără autorizație.
Ca urmare, instanța de apel constată că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată a fost dovedită cu certitudine cu probatoriul administrat în cauză, ce confirmă situația de fapt relevată prin actul de sesizare a instanței, modalitatea de apărare utilizată de cei doi inculpați – respectiv negarea realității evidente – neputând influența convingerea bazată pe probe certe de vinovăție.
Analizând motivul de apel formulat de parchet în ședința publică de la 19 mai 2014, instanța de apel constată - în raport de dispozițiile Deciziei nr. 265/06 mai 2014 a Curții Constituționale - că dispozițiile art. 5 din codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile -, că, în cauza de față, mai favorabilă este legea veche, cu privire la inc. C. N. L., respectiv legea nouă cu privire la inc. C. M. L. N..
Astfel, determinarea legii penale mai favorabile impune o examinare comparativă a dispozițiilor fiecăreia dintre legile succesive, atât cu privire la condițiile de incriminare a faptei, la condițiile de tragere la răspundere, cât și cu privire la sancțiunile de drept penale prevăzute în fiecare dintre aceste legi, iar apoi o evaluare concretă a efectelor fiecăreia dintre aceste legi, pentru a se stabili care dintre acestea este mai favorabilă inculpatului.
Cu privire la inculpatul C. N. L., comparând cele două legi sub aspectul naturii și duratei sancțiunilor prevăzute pentru faptele săvârșite, se constată că legea modificată prevede limite minime și maxime mai reduse, însă, având în vedere cauzele de agravare și de atenuare prevăzute în codul penal anterior - dispozițiile care reglementează contopirea pedepselor, pedeapsa în cazul recidivei postcondamnatorii -, se apreciază că legea veche este lege mai favorabilă.
Astfel, în urma examinării comparative a celor două legi, cu referire la toate instituțiile incidente, instanța de apel constată - reținând și principiul neagravării situației în propria cale de atac - că Lg. 407/2006 nemodificată este mai favorabilă, cu referire la circumstanțele atenuante prevăzute de vechiul cod penal, acestea nu pot examinate ca instituții autonome și, în consecință, față de împrejurarea că, în favoarea inculpatului se apreciază că se impune reținea circumstanțelor atenuante, raportat la consecințele acestor circumstanțe, se va reține că este mai favorabilă vechea incriminare.
Analizând actele dosarului, se constată că inculpatul C. N. L. a fost condamnat anterior pentru fapte concurente prin sentința penală nr. 191/20.09.2010 a Judecătoriei S., definitivă prin decizia penală nr. 173/15.09.2011 a Tribunalului D. (faptă săvârșită la 09.10.2009) la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu aplic. art. 81 Cod Penal anterior, astfel încât, constatând îndeplinire cerințele prev de art. 85 Cod Penal anterior, se va dispune anularea suspendării condiționate a acestei pedepse și contopirea cu pedepsele care se vor aplica în cauza de față pentru infracțiuni concurente.
Invocăm în acest sens decizia obligatorie pronunțată de instanța supremă la 13 octombrie 2008, respectiv decizia nr. 42, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit modalitatea în care se determină pedeapsa cer urmează a fi executată în cazul în care există două infracțiuni intenționate săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicându-se dispozițiile art. 85 Cod Penal anterior, contopirea pedepselor potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, respectiv a pedepsei a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă, iar pedeapsa rezultantă astfel determinată se va contopi cu cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.
Ori, în cauza de față se constată că infracțiunea pentru care inculpatul C. N. L. a fost condamnat prin sentința penală nr. 191/2010 a Judecătoriei S., este concurentă atât cu infracțiunile din cauza de față cât și cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplic. art. 81 Cod Penal anterior prin sentința penală nr. 258/20.12.2010.
Ca urmare, stabilind vinovăția inc. C. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în cauza de față, se va dispune condamnarea acestuia, iar la individualizarea judiciară se vor avea în vedere, în totalitate, criteriile prevăzute de lege, cu precizarea că deși individualizarea pedepsei este un proces interior strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci, din contră, trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Apreciind în cazul acestui inculpat că legea anterioară este lege mai favorabilă, cu referire la circumstanțele atenuante, se va reține în sarcina acestuia art. 74 alin. 2 Cod Penal anterior, respectiv împrejurarea că este o persoană tânără, cu studii medii, iar la data săvârșirii faptelor avea un loc de muncă, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, respectiv se apreciază că pedepse de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj, respectiv 1 an închisoare pentru infracțiunea de braconaj cinegetic, sunt în măsură să asigure scopul pedepsei.
În consecință, se va dispune – în raport de decizia menționată anterior – contopirea pedepselor aplicate în cauza de față cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea concurentă, iar pedeapsa rezultantă va fi contopită cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 258/2010 a Judecătoriei S., la care se va adăuga un spor de 6 luni închisoare, astfel încât inculpatul va executa în total 1 an și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inc. C., instanța de apel are în vedere că atingerea scopului pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă parte.
Ori, în cauză, față de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunilor, se constată că se justifică în acest moment modalitatea neprivativă de libertate a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile art. 861 cod penal anterior, această modalitate fiind în măsură să asigure conștientizarea consecințelor faptelor comise, reacția socială fiind proporțională atât cu gravitatea faptelor cât și cu circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană tânără, astfel încât societatea îi dă șansa unei reintegrări sociale adecvate, coerciția și exemplaritatea pedepsei putând fi asigurate prin rigorile impuse de dispozițiile art. 863 și următoarele cod procedură penală, respectiv ca, pe durata termenului de încercare să se supună unor măsuri de supraveghere, inculpatul trebuind să conștientizeze necesitatea de a respecta strict condițiile impuse de instanță, iar prin acesta să se obțină o reeducare concretă și viabilă a acestuia.
Cu privire la inculpatul C. M. L. N., instanța de apel, constatând de asemenea dovedită vinovăția în săvârșirea infracțiunilor de braconaj pentru care a fost trimis în judecată, apreciază însă - în urma examinării comparative a Lg. 407/2006 nemodificată, respectiv cea în forma actuală, cu referire la toate instituțiile incidente, în special însă cu referire la natura și limitele pedepsei prevăzute de cele două legi - că este mai favorabilă legea în forma actuală (limitele de pedeapsă fiind mult mai reduse).
Ca urmare, cu privire la acest inculpat, constatând întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev de art. 42 alin. 1 lit. a din Lg. 407/2006 modificată prin Lg. 187/2012, respectiv art. 42 alin. 1 lit. c din aceeași lege modificată, se va dispune schimbarea încadrării juridice.
La individualizarea judiciară a pedepselor care se vor aplica se vor avea în vedere în totalitate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev de art. 74 Cod Penal, în special modul și împrejurările de comitere a infracțiunilor, nivelul de educație, vârsta, situația socială și familială a inculpatului.
Astfel, inculpatul C. M. L. N. va fi condamnat la pedeapsa amenzii, stabilirea acesteia urmând a fi efectuată în raport cu dispozițiile codului penal, prin sistemul zilelor amendă. Așadar, instanța de apel va stabili cuantumul amenzii care se va aplica acestui inculpat prin înmulțirea celor două variabile, respectiv cuantumul zilelor amendă și numărul zilelor amendă, valoarea unei zile amendă urmând a fi determinată în raport de persoana inculpatului, așa încât amenda ce se va stabili să fie percepută atât de câtre inculpat cât și de către societate ca o sancțiune veritabilă, dar în același timp să nu-l pună pe acesta în imposibilitatea plății unei astfel de amenzi (suma corespunzătoare unei zile amendă va fi stabilită la 10 lei și, în raportr de pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, se va stabili un număr de 180 zile amendă).
Ca urmare, inculpatul C. M. L. N. va fi condamnat la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.800 lei pentru fiecare din cele două infracțiuni săvârșite, iar în raport de dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. c Cod Penal privind contopirea pedepselor, se va stabili ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă nun spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 2.400 lei reprezentând 245 zile amendă.
Se va atrage atenția inculpatului mai sus menționat asupra dispozițiilor art. 63 Cod Penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul în care, cu rea-credință nu execută, în tot sau în parte, amenda la care a fost condamnat.
În raport de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod Procedură Penală, se va admite apelul declarat de parchet, se va desființa sentința penală apelată, iar în baza art. 386 alin. 1 cod procedură penală cu aplic. art. 5 cod penal, se va schimba încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul C. M. L. N. a fost trimis în judecată, astfel: din art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006 rap. la art. 42 alin. 2 lit. a din aceeași lege, în infracțiunea prev de art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată prin Legea nr. 187/2012; din art. 42 alin. 1 lit. b rap la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006, în infracțiunea prev de art. 42 alin. 1 lit. c din Legea nr. 407/2006 modificată prin Legea nr. 187/2012.
În baza art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 5 cod penal, va fi condamnat inculpatul C. M. L. N. la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.800 lei (reprezentând 180 zile amendă); în baza 42 alin. 1 lit. c din Legea nr. 407/2006 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 5 cod penal, va fi condamnat același inculpat la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.800 lei (reprezentând 180 zile amendă); în baza art. 39 alin. 1 lit. c cod penal, se va dispune ca inculpatul C. M. L. N. să execute pedeapsa amenzii în cuantum de 2.400 lei (reprezentând 240 zile amendă) și se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 cod penal.
În baza art. art. 239 alin. 1 și 5 cod penal anterior cu aplic. art. 37 lit. a cod penal anterior și art. 74 alin. 2 Cod penal anterior, art. 76 cu aplic. e cod penal anterior, art. 5 cod penal, va fi condamnat inculpatul C. N. L. la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în baza art. 42 alin.1 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată, art.42 alin.2 lit. a din Legea 407/2006 modificată, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal anterior, art.74 alin. 2 cod penal anterior, art.76 lit. c cod penal anterior, cu aplic. art. 5 cod penal, va fi condamnat același la pedeapsa de 1 an închisoare; în baza 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006 modificată, art.42 alin.2 lit.a din legea 407/2006 modificată, art.37 lit.a cod penal anterior, art.74 alin.2 cod penal anterior, art.76 lit.c cod penal anterior, cu aplic. art. 5 cod penal, va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de l an închisoare.
Se va constata că infracțiunile din cauza de față sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal anterior, prin s.p.nr.191/20.09.2010 a Judecătoriei S., definitivă prin d.p.nr.173 din 15.09.2011 a Tribunalului D. ( infracțiune săvârșită la data de 9 octombrie 2009).
În baza art.85 Cod penal anterior, se va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. N. L. prin s.p.nr.191/20.09.2010 a Judecătoriei S., definitivă prind.p.nr.173 din 15.09.2011 a Tribunalului D.; în baza art. 36 alin.1 Cod penal anterior, art. 34 lit. b Cod penal anterior, art.5 Cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate în cauza de față cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. N. L. prin s.p.nr.191/20.09.2010 a Judecătoriei S., definitivă prin d.p. nr.173 din 15.09.2011 a Tribunalului D., în pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare.
Se va constata că infracțiunea pentru care inculpatul C. N. L. a fost condamnat prin s.p.nr.191/20.09.2010 a Judecătoriei S., definitivă prin d.p. nr.173 din 15.09.2011 a Tribunalului D.( infracțiune săvârșită la 9 octombrie 2009), este concurentă cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal anterior, prin s.p. nr.258/20.12.2010 a Judecătoriei S. ( infracțiunii săvârșite la 30 octombrie 2008).
Se va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr.258/20.12.2010 a Judecătoriei S..
În baza art. 33 lit.a, art.34 lit. b cod penal anterior, art.39 alin.1 Cod penal anterior, art.5 cod penal, se va contopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată mai sus cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată s.p. nr.258/20.12.2010 a Judecătoriei S. a cărei suspendare condiționată a fost anulată, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se va adauga un spor de 6 luni închisoare, astfel încât inculpatul C. N. L. va executa în total pedeapsa de1 an și 6 luni închisoare.
Vor interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal anterior, pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal anterior.
În baza art.861 Cod penal anterior, art.5 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. N. L., pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit conform art.862 Cod penal anterior și, în baza art. 833 Cod penal anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D., ;
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență .
Se va atrage inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. 4 Cod penal anterior, privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni, sau nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere menționate mai sus.
În baza art.71 Cod penal anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b cod penal, se va dispune confiscarea specială, cu titlu de măsură de siguranță de la inculpatul C. N. L., a unei bâte și a unei coase.
Se va lua act că părțile vătămate P. F. și Asociația de V. „3 S.” București, nu s-au constituit părți civile în cauză.
Având în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, împrejurările, modalitatea de săvârșire, precum și natura pretențiilor solicitate de către partea vătămată M. I. la instanța de fond, C. apreciază că nu se justifică acordarea unei sume cu titlu de daune morale, astfel încât se va respinge acțiunea civilă formulată de către această parte.
În baza art. 274 alin. 2 cod procedură penală, vor fi obligați inculpații la câte 600 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, la instanța de fond și urmărirea penală, din care, 300 lei pentru fiecare reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției, iar în baza art. 275 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apel, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. DE PE L. J. S. împotriva sentinței penale nr. 156 din data de 16 decembrie 2013, pronunțată de J. S. în dosarul cu nr._, privind pe intimații - inculpați C. N. L. și inculpat C. M. L. N..
Desființează sentința penală apelată.
În baza art. 386 alin. 1 cod procedură penală cu aplic. art. 5 cod penal;
Schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul C. M. L. N. a fost trimis în judecată, astfel: din art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006 rap. la art. 42 alin. 2 lit. a din aceeași lege, în infracțiunea prev de art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată prin Legea nr. 187/2012; din art. 42 alin. 1 lit. b rap la art. 42 alin. 2 lit. a din Legea nr. 407/2006, în infracțiunea prev de art. 42 alin. 1 lit. c din Legea nr. 407/2006 modificată prin Legea nr. 187/2012.
1. În baza art. 42 alin. 1 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 5 cod penal;
Condamnă pe inculpatul C. M. L. N. la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.800 lei (reprezentând 180 zile amendă).
În baza 42 alin. 1 lit. c din Legea nr. 407/2006 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 5 cod penal;
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa amenzii în cuantum de 1.800 lei (reprezentând 180 zile amendă).
În baza art. 39 alin. 1 lit. c cod penal;
Dispune ca inculpatul C. M. L. N. să execute pedeapsa amenzii în cuantum de 2.400 lei (reprezentând 240 zile amendă).
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 cod penal.
În baza art. art. 239 alin. 1 și 5 cod penal anterior cu aplic. art. 37 lit. a cod penal anterior și art. 74 alin. 2 Cod penal anterior, art. 76 cu aplic. e cod penal anterior, art. 5 cod penal;
Condamnă pe inculpatul C. N. L. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 42 alin.1 lit. a din Legea nr. 407/2006 modificată, art.42 alin.2 lit. a din Legea 407/2006 modificată, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal anterior, art.74 alin. 2 cod penal anterior, art.76 lit. c cod penal anterior, cu aplic. art. 5 cod penal;
Condamnă pe același la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 407/2006 modificată, art.42 alin.2 lit.a din legea 407/2006 modificată, art.37 lit.a cod penal anterior, art.74 alin.2 cod penal anterior, art.76 lit.c cod penal anterior, cu aplic. art. 5 cod penal;
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de l an închisoare.
Constată că infracțiunile din cauza de față sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal anterior, prin s.p.nr.191/20.09.2010 a Judecătoriei S., definitivă prin d.p.nr.173 din 15.09.2011 a Tribunalului D. ( infracțiune săvârșită la data de 9 octombrie 2009).
În baza art.85 Cod penal anterior.
Anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. N. L. prin s.p.nr.191/20.09.2010 a Judecătoriei S., definitivă prind.p.nr.173 din 15.09.2011 a Tribunalului D..
În baza art. 36 alin.1 Cod penal anterior, art. 34 lit. b Cod penal anterior, art.5 Cod penal.
Contopește pedepsele aplicate în cauza de față cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. N. L. prin s.p.nr.191/20.09.2010 a Judecătoriei S., definitivă prin d.p. nr.173 din 15.09.2011 a Tribunalului D., în pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare.
Constată că infracțiunea pentru care inculpatul C. N. L. a fost condamnat prin s.p.nr.191/20.09.2010 a Judecătoriei S., definitivă prin d.p. nr.173 din 15.09.2011 a Tribunalului D.( infracțiune săvârșită la 9 octombrie 2009), este concurentă cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal anterior, prin s.p. nr.258/20.12.2010 a Judecătoriei S. ( infracțiunii săvârșite la 30 octombrie 2008).
Anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr.258/20.12.2010 a Judecătoriei S..
În baza art. 33 lit.a, art.34 lit. b cod penal anterior, art.39 alin.1 Cod penal anterior, art.5 cod penal;
Contopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată mai sus cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată s.p. nr.258/20.12.2010 a Judecătoriei S. a cărei suspendare condiționată a fost anulată, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, astfel încât inculpatul C. N. L., va executa în total pedeapsa de1 an și 6 luni închisoare.
Interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal anterior, pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal anterior.
În baza art.861 Cod penal anterior, art.5 Cod penal;
Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. N. L., pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit conform art. 862 Cod penal anterior.
În baza art. 833 Cod penal anterior
Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul D., ;
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență .
Atrage inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal anterior.
În baza art.71 Cod penal anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b cod penal, dispune confiscarea specială, cu titlu de măsură de siguranță de la inculpatul C. N. L., a unei bâte și a unei coase.
Ia act că părțile vătămate P. F. și Asociația de V. „3 S.” București, nu s-au constituit părți civile în cauză.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I..
În baza art. 274 alin. 2 cod procedură penală, obligă inculpații la câte 600 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, la instanța de fond și urmărirea penală, din care, 300 lei pentru fiecare reprezintă onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 IUNIE 2014.
Președinte, Judecător,
L. B. M. M. Ș.
Grefier,
M. N.
Red. jud. L. B.
Jud. fond: Ghe. D.
Dact. 2 ex./A.T. – 26 iunie 2014
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 739/2014. Curtea de Apel... | Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia... → |
|---|
