Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 10/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 10/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ Nr. 10/2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE M. E. P. Judecător
T. M. Judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de partea civilă T. M. împotriva sentinței penale nr. 43 din 23 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul parte civilă, asistat de avocat P. E., apărător ales și intimatul inculpat C. F., asistat de avocat N. C., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, s-a luat declarație inculpatului, care s-a atașat la dosarul cauzei, apoi, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat N. C. pentru intimatul inculpat, depune la dosar chitanța din care rezultă că s-a achitat amenda
Avocat ales P. E. pentru apelantul parte civilă, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile și rejudecarea, avându-se în vedere motivele de apel invocate și depuse în scris la dosar, cu obligarea inculpatului intimat la cheltuielile judiciare în apel.
Sub aspectul laturii penală se arată că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mică, în condițiile în care pentru vindecare au fost necesare 13 – 14 zile de îngrijiri medicale iar cu privire la latura civilă, în mod greșit nu i-au fost acordate despăgubirile materiale și morale în cuantumul solicitat.
S-a arătat că în mod greșit a fost acordată suma de 1077, 57 lei daune materiale întrucât în mod greșit instanța de fond înlăturând depozițiile martorilor U. M. F. și U. I. au afirmat că s-a cheltuit 800 – 100 lei pe medicamente pe motiv că respectivele susțineri nu au fost dovedite cu înscrisuri. Totodată a arătat că în mod greșit au fost diminuate daunele morale la suma de 500 lei, sumă extrem de mică față de suferința fizică a persoanei vătămate și au fost diminuate cheltuielile de judecată făcute de partea civilă.
Avocat ales N. C. pentru intimatul inculpat C. F., solicită respingerea apelului cu privire la două din motivele de apel invocate. Instanța de fond a reținut starea de tulburare provocată de partea vătămată (în ceea ce privește latura penală), arată că inculpatul este infractor primar, are în întreținere doi copii. Aceeași justificare a avut-o și pe latură civilă cu privire la daunele morale de 500 lei. Martorii audiați, înlăturați de instanță au fost socrul și cumnatul iar alte dovezi nu există. Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, arată că lasă la aprecierea instanței și nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului învederează că apelul părții civile este întemeiat; cuantumul amenzii aplicate inculpatului este foarte mic; săvârșirea faptelor de violență sunt tot mai frecvente astfel că o amendă în cuantum de 2500 lei ar fi suficientă pentru a-i înlătura starea de sfidare a celorlalți. De asemenea arată că nu se justifică reducerea cuantumului cheltuielilor solicitate de partea civilă. Solicită admiterea apelului părții civile sub aspectul laturii penale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales și numai are nimic de adăugat.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 43 din 23 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, în baza art. 180 alin.2 și art. 63 din VCP, cu aplic. art. 3, 5 N.C.p.p. și art. 375, art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul C. F., fiul lui C. și Nicolița, născut la data de 21.03.1977 în Filiași, jud. D., cu domiciliul în Filiași, sat Fratoștița, ., jud. D., CNP_, la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 din VCP.
În baza art. 25 raportat la art. 397 N.C.p.p. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. M. și obligă pe inculpat la plata sumei de 1077,58 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin.1 N.C.p.p, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 120 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin. 2 N.C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă T. M. a sumei de 300 lei ,cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător ales.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul cu numărul 958/P/2013 din 30.021.2014, inculpatul C. F. a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin.2 C.p.
În fapt s-a reținut că în noaptea de 07.09.2013, inculpatul C. F. pe fondul unei stări conflictuale preexistente a avut o altercație cu partea civikă T. M., pe care a întâlnit-o în extravilanul localității Fratoștița, care a culminat cu exercitarea unor acte de violență asupra acesteia, cu consecința producerii unor leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 13 – 14 zile îngrijiri medicale de la data producerii, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 172/A.2 din 23.09.2013 eliberat de Institutul de Medicină Legală C..
S-a reținut că inculpatul a recunoscut la interogatoriu parțial săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, susținând că i-a aplicat părții civile T. M. o singură lovitură cu palma, după ce, în prealabil, a deposedat-o de ciomagul pe care îl avea asupra sa, însă actele sale de agresiuni au fost determinate de însăși partea vătămată prin modul in care s-a manifestat anterior exercitării violențelor asupra acesteia.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu s-a probat cu :declarația părții vătămate,certificatul medico-legal,declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
In cadrul procedurii de cameră preliminară partea vătămată T. M. a formulat cerere de constituire parte civilă cu suma de 10.000 lei, din care: 8000 lei reprezentând daune morale constând în suferința fizică și psihică rezultată în urma producerii infracțiunii și 2000 lei reprezentând daune materiale constând în cheltuielile efectuate cu actele medicale și medico-legale, cu medicamentele, cu transportul la spital sau la I.M.L., cu plata altor persoane pentru efectuarea diferitelor munci, lipsa aportului in gospodărie.
In probațiune, partea civilă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale constând în audierea martorilor U. I. și U. F.. A anexat adeverință medicală.
Prin rezoluția din 28 martie 2014, în baza dispozițiilor art. 346(2) C.pr.pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 958/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași și s-a dispus începerea judecătii.
În ședința de judecată din 28.04.2014, instanța a dispus schimbarea calificării faptei reținută în sarcina inculpatului C. F. din infr. prev. de art. 180 C.P. în infr. prev. de art. 193 (1) Cod Penal și i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 374 alin. 4 C.p.p. conform cărora până la începerea cercetării judecătorești, poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește și că nu solicită administrarea de probe,cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată, situație în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Inculpatul a recunoscut în totalitate fapta astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială solicitată de partea civilă și de inculpat, pentru dovedirea laturii civile, martorii U. M. F.,U. I. și L. T. fiind audiați la termenul de judecată de la 19 mai 2014 ( filele 28, 29 dosar) și respectiv la termenul de judecată de la 23 iulie 2014( fila nr. dosar)..
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
In ziua de 07.09.2013 inculpatul C. F. aflându-se pe câmpul din apropierea satului Fratoștița, jud. D., s-a întâlnit cu partea civilă T. M. și în urma unor discuții contradictorii, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată peste față cu palma, acesta dezechilibrându-se iar în cădere s-a lovit la piciorul drept.
În urma leziunilor suferite,partea vătămată a fost examinată medico-legal, din certificatul medico-legal cu numărul 1729/A2/12.09.2013 al IML C. rezultând că aceasta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 13-14 zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt reținută a fost confirmată de recunoașterea inculpatului și de înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, anume declarația părții vătămate,certificatul medico-legal nr. 1729/A2 din 09.09.2013,declarațiile martorilor L. T. (filele 17 - 18 d.u.p.), B. V. (fila 19 - 20 d.u.p.).
La termenul de judecată din 28.04.2014, instanța a pus în discuția părților reîncadrea juridică a infracțiunii săvârșite de inculpat din infracțiunea de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 din C.p. de la 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin.2 din N.C.p.
S-a constat că fapta inculpatului care, în ziua de 07.09.2013 a lovit-o cu palma peste față pe partea vătămată T. M. cauzându-i acesteia leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 13-14 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe,prevăzută de art. 180 alin.2 N.C.p.
Elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alineatul 2 din Codul penal este reprezentat de acțiunea de lovire, urmarea imediată constând în leziuni produse persoanei vătămate ce au necesitat pentru vindecare 13 – 14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii acestora, fiind rezultatul direct al lovirii.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, persoana inculpatului care a fost sincer în cursul procesului penal și a dat declarații, va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite raportat la împrejurarea că, inculpatul a aplicat persoanei vătămate lovitura în condițiile primirii unui mesaj amenințător privitor la viața fiului său din partea părții vătămate ( potrivit susținerilor martorului L. T.- fila 18 dosar urmărire penală - partea vătămată i-a transmis inculpatului că îi va omorî copilul dacă nu va înceta cu injuriile ), împrejurare de natură a crea inculpatului o anumită stare de incitare .
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 180 alin 2 din Codul penal, ce prevăd pentru săvârșirea acestei infracțiuni pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda, a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii ..
Prin urmare, în temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 3 și art. 5, ambele din Codul penal republicat,și luarea în considerare a deciziei ÎCCJ din 14 aprilie 2014 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, pedeapsă de natură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 ind. 1 C.p.
În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că partea vătămată T. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei daune materiale și 8.000 lei daune morale .
Pentru dovedirea pretențiilor civile partea vătămată T. M. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu martorii U. I. și U. F..
Potrivit art. 249 din codul de procedură civilă republicat, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege,
Analizând înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor audiați, instanța a apreciat că partea vătămată a făcut în parte dovada cheltuielilor materiale solicitate, motiv pentru care îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 1077,58 lei cu acest titlu.
. Atare cheltuieli reprezintă prejudiciul cauzat prin achiziționarea anumitor medicamente și procurarea anumitor acte medicale în cuantum de 177,58 lei și care se regăsesc în bonurile fiscale datate 25.04.2014 în sumă de 24 lei, respectiv 21.07.2014 în sumă de 18,58 lei, chitanțele privind plata consultațiilor în cuantum de 135 lei- filele 8-11 dos urm pen. - .
La aceste sume s-a adăugat contravaloarea prejudiciului încercat de partea civilă prin plata făcută către alte persoane care l-au ajutat la treburile gospodărești.
Au fost luate în considerare declarațiile martorilor propuși spre audiere respectiv, U. M. F. și U. I.,( ginerele respectiv cuscrul părții vătămate ) care au învederat că timp de 2-3 luni după producerea infracțiunii, partea civilă a avut nevoie de ajutor care a venit din partea celor doi, și care au fost recompensați cu 40-50 de banițe de porumb, iar valoarea unei banițe se situa în jurul valorii de 20 lei.
Instanța a făcut o medie, și a stabilit că prejudiciul părții vătămate generat de incapacitatea de muncă a fost de 900 lei ( 45 banițe x 20 lei/ baniță ), prejudiciu generat prin plata culturii de porumb către cei doi martori.
Susținerile martorilor conform cărora partea vătămată ar fi cheltuit în jur de 800-1000 lei pentru a-și achiziționa medicamente nu a fost susținută de către cel prejudiciat prin înscrisuri, și în consecință nu au fost luate în seamă.
Potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă republicat, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, partea civilă făcând dovada daunelor materiale doar în cuantum de 1077,58 lei.
Prin urmare, în baza art. 19 din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul de procedură penală republicat, raportat la art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea art. 13 din Codul de procedură penală republicat, cu referire la articolul 1.349 și la articolul 1.357, ambele din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. M., în contradictoriu cu inculpatul C. F. și a obligat inculpatul să plătească părți civile suma de 1077,58 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului material și suma de 500 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului moral.
Instanța a apreciat că cererea de obligare a inculpatului la plata daunelor morale este întemeiată parțial în ceea ce privește cuantumul, dat fiind faptul că partea civilă a suferit nu numai o vătămare a integrității corporale – așa cum rezultă din certificatul medico – legal, ci și o suferință psihică. dar pe de altă parte mesajul transmis de către partea vătămată către inculpat prin intermediul martorului L. T. prin care îi amenință cu moartea copilul vine să diminueze din gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat și în egală măsură să atenueze și sancțiunea aplicată acestuia.
Astfel, instanța a avut în vedere faptul că orice faptă de lovire determină inerente suferințe fizice persoanei vătămate și o suferință psihică ce reiese din sentimentul de insecuritate indus victimei.
În baza dispozițiilor art. 274 alin 1 din Codul de procedură penală republicat, cu aplicarea prevederilor art. 13 din Codul de procedură penală republicat, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă T. M., criticând soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei, atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
În esență, s-a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, în raport de gravitatea faptei produse, numărul de zile de îngrijiri medicale și atitudinii procesuale a inculpatului.
Sub aspectul daunelor materiale și morale, s-a solicitat să se aibă în vedere întregul probatoriu administrat în cauză și să se dispună majorarea acestora la cuantumul solicitat prin cererea de constituire de parte civilă.
Totodată a criticat și faptul că au fost reduse cheltuielile judiciare făcute de parte, solicitându-se acordare lor integrală conform chitanței existente la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile invocate sub toate aspectele de fapt și de drept, văzând și disp. art. 417 și 418 Cod procedură penală, C. constată că în cauză a fost admisă cererea de judecare simplificată formulată de inculpatul C. F., acesta recunoscând săvârșirea faptelor penale, în împrejurările în care au fost reținute prin rechizitoriul din 30 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași.
Din ansamblul probator existent la dosarul cauzei - respectiv: declarațiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr. 1729/A2 din 9 septembrie 2013, înscrisuri medicale, declarațiile martorilor L. T. și B. V., - se reține că în ziua de 07.09.2013 inculpatul C. F. aflându-se pe câmpul din apropierea satului Fratoștița, jud. D., s-a întâlnit cu partea civilă T. M. și în urma unor discuții contradictorii, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată peste față cu palma, acesta dezechilibrându-se iar în cădere s-a lovit la piciorul drept.
În urma leziunilor suferite,partea vătămată a fost examinată medico-legal, din certificatul medico-legal cu numărul 1729/A2/12.09.2013 al IML C. rezultând că aceasta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 13-14 zile de îngrijiri medicale.
În cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor prev. de art. 5 cod penal, privind legea penală mai favorabilă, încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului fiind aceea de loviri sau alte violențe conform disp. art. 180 alin.2 cod penal vechi.
La stabilirea și individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere împrejurările și modul de săvârșire a faptelor, faptul că inculpatul a aplicat persoanei vătămate lovitura în condițiile primirii unui mesaj amenințător cu privire la viața fiului său din partea persoanei vătămate, urmările produse dar și persoana inculpatului, faptul că a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor penale, este infractor primar, singurul întreținător de familie.
Reținându-se în cauză și aplicarea disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, se apreciază că s-a făcut o corectă aplicare a disp. art. 72 cod penal vechi și art. 52 cod penal vechi, pedeapsa de 500 lei, cu executare putând duce la îndeplinirea scopului educativ și preventiv al pedepsei, corespunzând gradului de pericol social concret al infracțiunii reținută în sarcina inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, se apreciază că s-a făcut o corectă aplicare a disp. art.1349 c. civ., probele administrate în cauză stând la baza stabilirii prejudiciului material și al daunelor morale care acordate în cuantum de 500 lei, reprezintă o reparație proporțională cu prejudiciul nepatrimonial suferit de către partea civilă prin fapta inculpatului.
Instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor propuși de către partea civilă, respectiv martorii U. M. F. și U. I., respectiv ginerele și cuscrul părții civile, care au arătat că timp de 2 – 3 luni după producerea infracțiunii, partea civilă a avut nevoie de ajutorul celor doi la muncile în gospodărie, fiind recompensați cu 40 – 50 banițe de porumb, valoarea unei banițe fiind situată la suma de 20 lei.
În mod corect instanța a avut în vedere la stabilirea prejudiciului cauzat persoanei vătămate zilele de incapacitate de muncă.
Sub aspectul împrejurării că inculpatul ar fi consumat 800 – 1000 lei pe medicamente, potrivit susținerilor celor doi martori, în condițiile în care acestea nu au fost susținute de înscrisuri doveditoare, - rețete și bonuri fiscale - în mod corect nu au fost avute în vedere la stabilirea despăgubirilor materiale.
Acțiunea civilă fiind admisă în parte, în mod corect, conform disp. art. 276 alin.2 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpat la plata parțială a cheltuielilor judiciare efectuate de către partea civilă, în care intră și onorariul de apărător ales.
Față de cele arătate mai sus, C. urmează să respinsă apelul persoanei civile în temeiul art. 421 alin.1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 275 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul părții civile T. M. împotriva sentinței penale nr. 43 din 23 iulie 2014, pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă partea civilă la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2015.
M. E. P. T. M.
Grefier,
E. L.
Red.jud. T,.M.
j.f.S.M.O.
I.B. 15 Ianuarie 2015
| ← Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia... | Trădarea. Art. 155 C.p.. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
