Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 225/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 225/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.225
Ședința publică de la 13 Mai 2015
PREȘEDINTE C. L.
Grefier D. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror L. P.
din cadrul DIICOT – Serviciul Teritorial C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea contestațiilor formulate de inculpații D. P. și Guluș M., împotriva încheierii din 7 mai 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpatul D. P., asistat de avocat C. G., apărător ales, inculpatul Guluș M., asistat de avocat C. G., apărător ales, care substituie pe avocat B. C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat C. G. pentru inculpați, solicită admiterea contestațiilor, înlocuirea măsurii preventive a arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, întrucât s-au schimbat temeiurile inițiale ale arestării, lăsarea în libertate a inculpaților nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, nu există probe că odată plasați într-o măsură preventivă mai ușoară ar exista date că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau ar influența bunul mers al procesului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea contestațiilor ca nefondate, menținerea încheierii primei instanțe, întrucât temeiurile inițiale pentru care s-a dispus arestarea subzistă și nu s-au modificat. Rezultă în continuare suspiciunea rezonabilă a comiterii faptei pentru care sunt cercetați inculpații iar măsura arestării este necesară și proporțională în continuare.
Inculpatul D. P., având ultimul cuvânt, este de acord cu avocatul.
Inculpatul Guluș M., având ultimul cuvânt, este de acord cu avocatul.
CURTEA
Asupra contestațiilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 mai 2015, Tribunalul D., în baza art. 208 al.4 NCPP a menținut măsura arestului preventiv luat față de inculpata L. D. M., prin încheierea nr.134 din data de 21.08.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului D..
S-a menținut măsura arestului preventiv luat față de inculpatul Guluș M. prin încheierea nr.147 din data de 05.09.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului D..
S-a menținut măsura arestului preventiv luat față de inculpatul D. P., prin încheierea nr. 156 din data de 16.09.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului D..
S-a respins cererea inculpaților Guluș M. și D. P. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Pentru a pronunța această încheiere, s-a reținut că la data de 15.10.2014, s-a înregistrat rechizitoriul cu nr. 181D/P/2013, din data de 15.10.2014, privind pe inculpații: L. D. M., D. P., GULUȘ M., L. V..
În fapt, s-a reținut că în cursul anilor 2008-2012, inculpații L. V., L. D. M., ajutați de inculpatul D. P. și Guluș M. au constituit un grup infracțional, specializat în comiterea de infracțiuni de trafic de persoane și spălare de bani, care sub promisiunea oferii unor locuri de muncă bine plătite în Italia, au racolat, transportat și exploatat sexual în zonele Arosio, regiunea Lombardia mai multe tinere domiciliate pe raza județului D..
Astfel, au racolat-o pe minora Lacatoș A. N. care domicilia la acea vreme în mun. Caracal, jud. O. și a convins-o să se mute la domiciliul său din ., jud. D..
Împreună cu inculpata L. D. M. și D. P. au convins-o pe minoră să meargă în Italia și să practice prostituția deoarece i-au promis că va câștiga o mare sumă de bani din această activitate.
După ce numita Lacatoș A. N. a împlinit vârsta de 18 ani, împreună cu inculpații L. D. M. și D. P. a plecat în Italia în zona Como .> În perioada 2008 – 2012 numita Lacatoș A. N. a practicat prostituția fără a fi bătută sau amenințată de câtre inculpați, iar banii în mare parte au fost încasați de către inculpatul D. P.. De asemenea și inculpata L. D. M. i-a perceput numitei Lacatoș A. N., lunar, sume de bani cuprinse între 200 – 500 euro.
Partea vătămată Lacatoș A. N. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 25.000 euro împotriva lui D. P. arătând că acesta a investit banii atât în renovarea casei din . cât și în trei autovehicule.
La data de 04.04.2014 partea vătămată C. C. a formulat plângere penală împotriva inculpatei L. D. M. și inculpatului L. V. .
Partea vătămată declară că în cursul lunii februarie 2012 inculpatul L. V. a venit la domiciliul ei împreună cu Z. A. Aurela și i-a propus să-l însoțească în Italia pentru a lucra la o spălătorie auto.
În Italia inculpații L. D. M. și L. V. au determinat-o pe partea vătămată să practice prostituția timp de două luni, însușindu-și majoritatea banilor obținuți din această activitate.
Partea vătămată C. C. se constituie parte civilă în procesul penal urmând să menționeze suma la primul termen de judecată.
La data de 06.05.2014, partea vătămată D. L. a formulat plângere penală împotriva inculpaților L. D. M., L. V. și D. P..
Aceasta a precizat faptul că în cursul anului 2011 a fost racolată de către inculpatul D. P. prin înșelăciune, acesta promițându-i că avea posibilitatea să-i găsească un loc de muncă în Italia ca menajeră.
După ce a transportat-o în Italia și a cazat-o, D. P. prin amenințări a determinat-o să practice prostituția la stradă în localitatea Arosio, iar mai târziu, nefiind mulțumit de sumele obținute din prostituție a vândut-o pentru suma de 3.000 de euro celorlalți inculpați, L. V. și L. D. M..
Partea vătămată D. L. zisă R. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 euro.
La data de 27.05.2014 partea vătămată B. D. A. a formulat plângere penală împotriva inculpaților L. D. M., L. V. și Guluș M. arătând că în cursul lunii august 2012 cei trei au racolat-o prin promisiunea oferirii unui loc de muncă în Italia ca menajeră.
După ce a fost găzduită în locuința inculpatului Guluș M., aceasta a fost transportată în Italia de către L. V. împreună cu T. A. și G. A..
În Italia, partea vătămată a practicat prostituția în folosul inculpaților L. D. M., L. V. și Guluș M. împotriva cărora se constituie parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând despăgubiri pentru traumele suferite pe perioada exploatării respectiv 2012 – 2013.
La data de 24.06.2014 partea vătămată G. P. a formulat plângere penală împotriva inculpatului Guluș M. arătând că în cursul anului 2013 acesta prin exercitarea de violențe asupra ei a obligat-o să practice prostituția în Italia unde ajunsese cu sprijinul soților L. D. M. și L. V. .
Partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 7.500 euro reprezentând banii pe care i-a obținut din activitatea de prostituție timp de aproximativ 6 luni, în perioada martie – august 2013 și care i-au fost luați de către inculpatul Guluș M..
La data de 19.08.2014 partea vătămată P. S. I. a sesizat organele de poliție din cadrul BCCO C., despre faptul că în vara anului 2012 a fost victima infracțiunii de trafic de persoane, făptuitorul fiind inculpatul Guluș M..
Astfel, în timp ce se afla în Italia și practica prostituția în folosul soților L. D. M. și L. V., datorită faptului că nu obținea venituri mulțumitoare pentru cei doi aceștia au plasat-o inculpatului Guluș M. care a transportat-o în G. cu avionul și a cazat-o într-o locuința unde locuia acesta cu concubina sa T. A..
Ulterior, inculpatul Guluș M. a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați de origine pakistaneză care plăteau câte 30 euro pentru un raport sexual.
Partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 30.000 lei împotriva inculpatului Guluș M..
P. a apreciat că întregului material probator evidențiază faptul că în cauză sunt întrunite condițiile prev de art 327 lit a Cpp,și art 63 alin 1 rap la art. 46 alin 1 Cpp, și a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L. V., L. D. M., D. P. și Guluș M..
Analizând măsura arestării preventive luată față de inculpații L. D. M., Guluș M. și D. P., în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că arestarea preventivă este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea și prelungirea măsurii preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 208 alin. 4 C.p.p., în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Potrivit art. 202 Cpp, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, iar potrivit art. 202 alin.3 Cpp, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Instanța a constatat, potrivit art. 207 alin. 4 C.p.p, că la data discutării legalității și temeiniciei stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat luarea și prelungirea măsurii arestării preventive se mențin.
Astfel, din probele existente la dosarul de urmărire penală, respectiv declarațiile persoanelor vătămate; procesul verbal întocmit de organele de poliție, declarațiile martorilor, a rezultat suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a faptelor reținute în sarcinile acestora.
S-a mai reținut că față de criteriile prev. de art. 223 alin. 2 C.p.p., evaluând gravitatea faptelor (generată de nerespectarea dispozițiilor legale privind libertatea vieții sexuale), modul și circumstanțele de comitere a acesteia, caracterul transfrontalier al faptelor, profitând de situația materială precară a persoanelor vătămate și de naivitatea acestora, faptul că proveneau din mediul rural, iar unele erau minore la data săvârșitorii faptelor, perioada de timp îndelungată în cate inculpații au desfășurat activitatea ilicită, dar și beneficiile ilicite mari realizate de aceștia, determină instanța să aprecieze că se impune menținerea privării de libertate a inculpaților L. D. M., Guluș M. și D. P..
S-a constatat că menținerea arestării preventive este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, dar și pentru împiedicarea inculpaților de a se sustrage procesului penal.
La stabilirea pericolului public s-au avut în vedere atât date ce sunt legate de persoana inculpaților, cât si date referitoare la faptele reținute în sarcinile acestora, acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În cauza de față, instanța a considerat că pericolul rezultă din gravitatea faptelor, respectiv cuantumul mare al pedepsei prevăzută de lege, pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații.
În consecință, s-a apreciat că, în condițiile în care există date suficiente de natură a convinge un observator obiectiv cu privire la implicarea inculpaților în săvârșirea faptelor care prin natura și modul de comitere prezintă un grad ridicat de pericol social, precum și datele privind persoana inculpaților, apare ca justificată privarea de libertate a acestora, motiv pentru care nu se poate conchide că a fost încălcat principiul libertății persoanei, această restrângere a libertății inculpatului fiind conformă cu dispozițiile legale.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv, măsură care este totodată proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpaților și necesară pentru realizarea scopului prev. de art. 202 Cpp, iar o altă măsură preventiva nu ar fi suficientă pentru realizarea acestui scop.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații D. P. și Guluș M., fiind solicitată înlocuirea măsurii preventive a arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară, întrucât s-au modificat temeiurile inițiale ale arestării, nu există probe privind pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților în situația dispunerii unei alte măsuri preventive și nu există probe privind încercarea inculpaților de zădărnicire a aflării adevărului.
Contestațiile sunt nefondate.
În mod just prima instanță, procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, conform dispozițiilor art 208 Cpp, a constatat că măsura preventivă dispusă în cauză față de cei doi inculpați este legală și temeinică și se impune în continuare menținerea acesteia.
Astfel, în continuare probele administrate până în acest moment, respectiv declarațiile persoanelor vătămate; declarațiile martorilor, confirmă presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpați a faptelor pentru care sunt judecați, iar lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment, chiar în condițiile dispunerii unei măsuri preventive mai ușoare nu ar fi suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
După cum în mod just a reținut prima instanță, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care sunt judecați inculpații, respectiv infracțiunea de aderare, constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de minori, spălare de bani, modul și circumstanțele de comitere a acestor fapte pentru care probele administrate până în acest moment confirmă în continuare suspiciunea rezonabilă a comiterii, amploarea fenomenului infracțional, durata în timp a activității infracționale, urmările produse.
Toate aceste elemente imprimă faptelor un carater grav și justifică menținerea arestării preventive în continuare, în condițiile în care la acest moment subzistă temeiurile inițiale ale arestării și nu au intervenit elemente noi din care să rezulte că o a altă măsură preventivă, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar ar fi suficiente pentru realizarea scopului măsurilor preventive, conform art 202 Cpp.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că măsura arestării preventive a inculpaților D. M. și Guluș P. este necesară în continuare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și protecția ordinii publice, criticile formulate de inculpați fiind neîntemeiate, urmează a se dispune respingerea contestațiilor, iar în baza art 275 alin 2 Cpp, se va dispune obligarea inculapților la plata sumei de câte 50 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestațiile formulate de inculpații D. P. și Guluș M., împotriva încheierii din 7 mai 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2014, ca nefondate.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 13 mai 2015.
C. L.
Grefier,
D. L.
Red jud C.L.
j.f.C.M.
PS/ 10 06 2015
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 683/2015. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 685/2015.... → |
|---|
