Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 685/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 685/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 685/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE A.
DECIZIA PENALĂ NR. 685
Ședința publică de la 13 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. B. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - I. G.
Grefier – M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. de la P. de pe lângă C. de A. C.
……………….
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 29 aprilie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelul promovat de P. DE PE L. J. T. J. împotriva sentinței penale nr. 2736 din data de 25 noiembrie 2014, pronunțată de J. Tîrgu J. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul – inculpat C. A. M..
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelului de față;
Prin sentința penală nr. 2736 din data de 25 noiembrie 2014 pronunțată de J. Tîrgu J. în dosarul cu nr._, în temeiul art. 386 C.p.p., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. A.-M. prin actele de sesizare, din infracțiunile prev. de art. 335 alin.1 C.p. în infracțiunile prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, atât pentru fapta săvârșită la data de 18.05.2013 cât și pentru fapta săvârșită la data de 18.06.2013; s-a admis cererea inculpatului C. A.-M. fiul lui M. și C., născut la data de 13.08.1980 în Tg. J., județul Gorj, domiciliat în Bumbești J., ., CNP._, de judecare a cauzei potrivit procedurii prevăzută de art. 375 Cod pr. pen.
În temeiul art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu referire la art. 5 NCP cu aplicarea art. 374 alin 4 rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul C. A.-M. la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru fapta săvârșită la data de 18.05.2013; în temeiul art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu referire la art. 5 NCP cu aplicarea art. 374 alin 4 rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul C. A.-M. la pedeapsa închisorii de un an și șase luni pentru fapta săvârșită la data de 18.06.2013; conform art. 33 lit.a și 34 lit.b C.p. din 1969, s-au contopit pedepsele de: 8 luni închisoare aplicată pentru fapta săvârșită la data de 18.05.2013, cu cea de un an și șase luni aplicată pentru fapta săvârșită la data de 18.06.2013, rezultând pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul C. A.-M. urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 CP din 1969 cu referire la art. 5 NCP, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 CP din 1969 și s-a atras atenția inculpatului C. A.-M. asupra dispozițiilor art. 83 CP din 1969.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 4493/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. Tg. J., a fost trimis în judecată inculpatul C. A. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.335 alin. 1 C.pen.; de asemenea, prin rechizitoriul nr. 3195/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului C. A. M., pentru săvârșirea inf. prev. de art. 335 alin. 1 CP.
S-au constatat în fapt următoarele:
În dimineața de 18.06.2013, în jurul orelor 08:55, în timp ce conducea autoturismul marca BMW înmatriculat în străinătate sub nr._, pe . mun. Tg-J., în zona Complexului Rodna, inculpatul C. A.-M. a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră, iar cu ocazia controlului, a prezentat agenților de circulație cartea de identitate și actele autoturismului, nu însă și permisul de conducere, susținând că posedă un permis eliberat de autoritățile engleze, stabilindu-se pe parcursul cercetărilor că inculpatul a urmat cursurile unei școli de șoferi în Anglia, însă până în momentul respectiv nu reușise să obțină nici permisul de conducere provizoriu, care de altfel nu este valabil pe teritoriul României.
Din adresa nr._/17.07.2013 emisă de Punctul Național Focal a rezultat că potrivit răspunsului atașatului de afaceri interne al MAI acreditat la Londra, inculpatul nu posedă permis de conducere emis de autoritățile britanice, iar din adresa nr._/25.07.2013 emisă de SPCRPCÎV Gorj a reieșit că nu figurează în evidențe ca posesor al permisului conducere.
De asemenea, s-a constatat că în data de 18.05.2013, orele 02:30, cu prilejul efectuării controlului circulației rutiere pe DN66 Bumbesti-J., în zona intersecției cu . poliție rutieră au oprit pentru control autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpatul C. A.-M., care nu a putut prezenta nici un permis de conducere și a declarat că deține permis de conducere eliberat de autoritățile engleze, iar din adresa Punctului Național FOCAL nr._ din 13.06.2014 a rezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere eliberat de autoritățile din Marea Britanie, menționându-se că a prezentat cu ocazia audierii un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritățile britanice în data de 22.08.2013, ulterior depistării în trafic de către lucrătorii de poliție din cadrul P.. oraș Bumbești-J., permis cu care acesta însă nu putea să conducă autovehicule în România, ci doar pe teritoriul Angliei, cu condiția să fie însoțit în autoturism de către o persoană deținătoare de permis de conducere.
Văzând și disp. art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. coroborat cu art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., instanta de fond, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpate înainte de o condamnare definitive pentru vreuna dintre acestea, a pronunțat în speță o soluție de condamnare a acestuia pentru ambele fapte descrise anterior, iar la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, a avut în vedere atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului, deși, initial, acesta negase săvârșirea faptelor, atitudinea referitoare la circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor, faptul că a mai săvârșit fapte pedepsite de legea penală, ceea ce denotă faptul că este nu vorba despre o excepție în atitudinea acestuia, dar nici de o constantă.
Astfel, pe de o parte, prima instanță a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol (infracțiunile pentru care inculpatul a fost cercetat fiind infracțiuni de pericol, iar nu de rezultat) și care ar fi putut fi vătămate – viața persoanei, sănătatea și integritatea acesteia, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic.
Pe de altă parte, s-a reținut și faptul că, totuși, inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, regretând și recunoscând săvârșirea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs, precum și conduita oscilantă a acestuia în societate atât anterior săvârșirii faptei - reieșită din antecedentele penale - cât și ulterior, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei și la aflarea adevărului, cu respectarea exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Aceste împrejurări de fapt au creat instanței de fond convingerea asupra faptului că inculpatul a conștientizat pe deplin gravitatea faptelor comise și că incidentele ce fac obiectul prezentei cauze au fost, sunt și mai ales nu se vor mai repeta, inculpatul fiind o persoană ajuns la vârsta deplinei maturități, având capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, iar pe viitor va adopta o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială.
S-a avut în vedere vechea reglementare sub imperiul căreia au fost săvârșite faptele și care, în cazul unui concurs de infracțiuni, reprezintă legea mai favorabilă, astfel că, în temeiul art. 386 C.p.p., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. A.-M. prin actele de sesizare, respectiv din infracțiunile prev. de art. 335 alin.1 C.p. în infracțiunile prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, atât pentru fapta săvârșită la data de 18.05.2013 cât și pentru fapta săvârșită la data de 18.06.2013, cu consecința admiterii cererii inculpatului M. de judecare a cauzei potrivit procedurii prevăzută de art. 375 Cod pr. pen..
Astfel, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 81 CP din 1969 cu referire la art. 5 NCP, s-a suspendat condiționat executarea acestei pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 CP din 1969.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. DE PE L. J. T. J., solicitând desființarea sentinței, întrucât pedeapsa rezultantă stabilită de instanța de fond este greșită, deoarece a stabilit că, în cauză, legea mai favorabilă este legea anterioară, însă stabilind pedepse pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, a dispus contopirea acestora conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal anterior și a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă mai mare decât cele aplicate, deși nu a făcut precizări cu privire la un eventual spor de pedeapsă care, de altfel, nici nu se impune în speță; în consecință, solicită pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Apelul este fondat.
Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prev de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului este nelegală, astfel încât apelul declarat este fondat.
Așadar, inculpatul C. A. M. a fost trimis în judecată și condamnat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, întrucât acesta a recunoscut în totalitate faptele săvârșite, pentru 2 infracțiuni prev de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
Instanța de fond, apreciind în mod legal că mai favorabilă este legea anterioară, a reținut vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la pedepse cu închisoare în cuantum de 8 luni, respectiv 1 an și 6 luni.
Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite de inculpat înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în mod legal s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile prev de art. 33 lit. a Cod Penal anterior privind concursul de infracțiuni și, respectiv, art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal anterior privind stabilirea pedepsei principale în caz de concurs de infracțiuni. Or, conform acestui din urmă articol, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Așadar, dispozițiile legale menționate mai sus, care reglementează contopirea pedepselor în cazul concursului de infracțiuni, prevăd aplicarea pedepsei celei mai grele, un eventual spor de pedeapsă fiind stabilit în mod facultativ numai în cazul în care s-ar aprecia că pedeapsa cea mai grea stabilită de instanță nu ar fi îndestulătoare.
Or, în cauza de față, instanța de fond a stabilit pedepse pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, în cuantum de 8 luni, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, iar ca urmare a contopirii acestor pedepse conform art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod Penal anterior, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, fără a face referire la necesitatea aplicării unui spor de pedeapsă. De altfel, una astfel de spor nici nu s-ar impune în cauza de față, întrucât la stabilirea cuantumului pedepselor de 8 luni, respectiv 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, s-au avut în vedere în totalitate criteriile prev de art. 72 Cod Penal anterior, lege apreciată în mod legal ca fiind mai favorabilă, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană tânără, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, fiind – de asemenea – o persoană fără antecedente penale.
În consecință, instanța de apel apreciază că instanța de fond a aplicat pedepse îndestulătoare raportat la gravitatea faptelor săvârșite și la datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel încât nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, în contextul cauzei justificându-se pe deplin menținerea cuantumului pedepsei rezultante, de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile art. 81 Cod Penal anterior, reacția socială fiind astfel proporțională atât cu gravitatea cât și cu circumstanțele personale pozitive ale inculpatului, căruia societatea îi dă șansa unei reintegrări sociale adecvate, ținând cont că este o persoană, așa cum am arătrat, fără antecedente penale, având mai multe locuri de muncă atât în țară cât și în străinătate, în prezent fiind plecat în Anglia, cu contract de muncă, în acest sens existând și înscrisuri la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de parchet este fondat, astfel încât, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va fi admis, va fi desființată sentinta de fond, în parte, sub aspectul laturii penale, iar în baza art. 33 lit a, art. 34 lit. b Cp anterior, vor fi contopite pedepsele aplicate inculpatului în cauza de față în pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 (unu) an si 6 (șase) luni închisoare, iar în baza art 81 Cod Penal anterior, art.5 Cod Penal, se va dispune suspendarea conditionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani si 6 luni, conform art. 82 Cod Penal anterior și i se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod Penal anterior, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii, cu intenție, a unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Constatând legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice ale cauzei, se vor mentine celelalte dispozitii din sentință, care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. DE PE L. J. T. J. împotriva sentinței penale nr. 2736 din data de 25 noiembrie 2014, pronunțată de J. Tîrgu J. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul – inculpat C. A. M..
Desființează sentinta în parte, sub aspectul laturii penale.
În baza art. 33 lit a, art. 34 lit. b Cp anterior.
Contopește pedepsele aplicate inculpatului în cauza de față în pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 (un8) an si 6 (șase) luni închisoare.
În baza art 81 Cod Penal anterior, art.5 Cod Penal;
Dispune suspendarea conditionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani si 6 luni, conform art. 82 Cod Penal anterior.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art 83 Cod Penal anterior.
Mentine celelalte dispozitii din sentință, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 MAI 2015.
Președinte, Judecător,
L. B. I. G.
Grefier,
M. N.
Red. Jud. L. B.
Jud. fond: S. P.
Dact. 4 + 1 ex./A.T. – 26 mai 2015
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
