Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 2150/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2150/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 2150/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 2150/2013
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE M. M. Ș. Judecător
L. B. Judecător
S. P. M. Judecător
Grefier M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva sentinței penale nr. 456 din 22 octombrie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns inculpatul C. R., asistat de avocați C. M. și B. C., apărători aleși, C. G. și C. S., ambii asistați de avocat M. B. și N. O., apărători aleși, lipsind inculpații C. V., reprezentat fiind de avocat M. B., apărător ales și C. I., reprezentat fiind de avocat N. O., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, av. N. a arătat că nu știa că la acest termen se soluționează cauza pe fond, fiind anunțat doar de termenul pt verificarea măsurii preventive. Solicită amânarea cauzei pentru pregătirea apărării, întrucât nu a citit sentința și nici motivele de recurs ale parchetului, deși a depus diligențe pentru a urmări dosarul.
Având cuvântul asupra cererii formulate, reprezentantul parchetului a solicitat respingerea acesteia, întrucât apărătorii au fost anunțați și au avut posibilitatea să observe dosarul până la ora strigării acestuia.
Curtea respinge cererea de amânare formulată, apărătorii având posibilitatea să observe actele dosarului.
Nemaifiind cereri de formulat, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței penale, menținerea arestării preventive și trimiterea pentru continuarea judecății la T. D..
Arată că în mod greșit s-a apreciat că urmărirea penală s-a efectuat de un organ necompetent, unele acte s-au efectuat de polițiști, dar cu delegare din partea procurorului; s-au întocmit acte de cercetare de organele de poliție în noaptea respectivă, ca urmare a sesizării prin 112, s-a intervenit de poliție și jandarmerie; prin ordonanța din 26 mai 2013 s-au desemnat de procuror 3 ofițeri de poliție pentru a efectua acte de urmărire penală; nu există nici un motiv de nulitate absolută a urmăririi penale și nici nu se arată care acte sunt lovite de nulitate.
Cu privire la măsura arestării preventive arată că până în prezent instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și că nu există nici o justificare de a se înlocui, având în vedere gravitatea faptei; urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale; se mențin temeiurile arestării preventive pentru inculpați.
Avocat C. M. pentru inculpatul C. R., solicită respingerea recursului parchetului, menținerea sentinței penale atacate inclusiv în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive.
Arată că este adevărat că procurorul poate delega organele de cercetare penală pentru a întocmi acte de urmărire, contează însă valoarea probatorie a acestor probe strânse de organele de cercetare penală.
De asemenea, declarația inculpatului C. R. a fost consemnată de procuror; celelalte acte de urmărire penală au fost efectuate de poliția judiciară deși dosarul era la urmărirea penală proprie a procurorului.
Mai arată că s-a împlinit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive; inculpatul nu are antecedente penale și se pot impune obligații pentru a nu influența desfășurarea procesului penal.
Avocat B. C. pentru același inculpat, solicită respingerea recursului parchetului, ca nefondat; arată că în mod corect a apreciat instanța de fond că s-au încălcat dispozițiile art. 209 Cod procedură penală, procurorul a delegat excesiv atribuțiile sale către organele de cercetare penale; cu privire la măsura arestării preventive arată că în mod corect s-a dispus înlocuirea și că nu mai subzistă temeiurile arestării preventive.
Avocat M. B. pentru inculpații C. S., C. G. și C. V., arată că în mod corect s-a restituit cauza la procuror, urmărirea penală este de competența exclusivă a procurorului, singura excepție fiind actele cu caracter urgent; ordonanța de delegare are caracter general, fără să arate ce acte de urmărire penală pot fi efectuate de polițiști.
Cea mai mare parte din actele dosarului sunt întocmite de poliție; nu contestă aplicarea art. 213 cod penal privind actele ce au necesitat urgență; cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive, arată că în mod corect a fost corect a fost dispusă de instanță, s-a atins termenul rezonabil al arestării preventive.
Avocat N. O. pentru inculpații C. I., C. S. și C. G., solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat.
Dacă recursul este declarat de parchet numai cu privire la măsura arestării preventive, apreciază că este inadmisibil; instanța de fond în mod greșit nu a constatat că s-a încălcat și dreptul la apărare al inculpatului C. I..
Avocat M. B. cu privire la inadmisibilitatea recursului pe măsura arestării preventive, arată că este de acord cu concluziile avocatului N. O..
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingerea excepțiilor invocate ca neîntemeiate și arată că, instanța este obligată ca, în caz de restituire, să se pronunțe pe măsura arestării preventive. Hotărârea de desesizare trebuie privită ca un tot, cu privire la ambele categorii de dispoziții; posibilitatea procurorului de a ataca soluția pe măsura arestării preventive este prevăzută de art. 332 alin. 4 cod pr.penală.
Inculpatul C. R., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor.
Inculpatul C. S., în ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu concluziile apărătorilor săi.
Inculpatul C. G., având cuvântul declară că își însușește concluziile apărătorilor săi.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 456 din 22 octombrie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._, în baza art. 332 alin. 2 cod procedură penală, a fost restituită cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale.
În baza art. 332 alin. 3 cod procedură penală, art. 139 alin. 1 cod procedură penală și art. 145 cod procedură penală, a fost înlocuită arestarea preventivă dispusă în cauză față de fiecare dintre inculpații C. R., C. S. și C. G. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul C. fără încuviințarea instanței.
A fost obligat fiecare dintre cei 3 inculpați să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la Poliția C. conform planului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 12 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul C. R. să nu se apropie de partea vătămată C. I., membrii familiei acestuia, martorii M. Angel G., B. P., D. M., T. A. D., B. P. M., B. M. M., Sfârlogea D. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect iar fiecare dintre inculpații C. G. și C. S., au fost obligați să nu se apropie de partea vătămată C. R., membrii familiei acestuia și martorii M. Angel G., B. P., D. M., T. A. D., B. P. M., B. M. M., Sfârlogea D. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția fiecăruia dintre inculpați asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22 și 3 cod procedură penală.
S-a dispune punerea în libertate a fiecăruia dintre inculpații: C. R., fiul lui I. și M., născut la data de 06.04.1979 în C., CNP_, cu domiciliul în C., . nr. 18, jud. D., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 68/31.05.2013 emis de T. D., C. G., fiul lui N. și R., născut la data de 01.02.1992 în C., jud. D., CNP_, cu domiciliul în C., . nr. 50B, județul D., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 67/27.05.2013 emis de T. D. și C. S., fiul lui N. și R., născut la data de 08.02.1993, în C., jud. D., CNP_, cu domiciliul în C., . nr. 50B, județul D., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 66/27.05.2013 emis de T. D., dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul cu nr. 356/P/2013 din data de 15.07.2013 al Parchetului de pe lângă T. D. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților C. R., C. I., C. G., C. S. și în lipsă a inculpatului C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
- inculpatul/parte vătămată C. R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i din codul penal;
- inculpatul/parte vătămată C. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. 2 cod penal și art. 321 alin. 1 din codul penal cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal ;
- inculpații C. G. și C. S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 182 alin. 1 cod penal, art. 189 alin. 1 cod penal și art. 321 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
- inculpatul C. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. art. 182 alin. 1 cod penal, art. 189 alin. 2 cod penal și art. 321 alin. 1 din codul penal cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b cod penal ;
În fapt în actul de trimitere în judecată au fost reținute următoarele:
La începutul lunii mai 2013 între inculpatul/parte vătămată C. R., pe de o parte, și inculpatul/parte vătămată C. I. și inculpatul C. V., pe de altă parte, a izbucnit o stare conflictuală generată de faptul că martora C. Kasandra, fiica inculpatului/parte vătămată C. R., avea o relație de concubinaj cu numitul C. M., fiul inculpatului C. V., relație cu care familiile celor doi nu erau de acord.
Astfel, în jurul datei de 22-23.05.2013, martora C. Kasandra, însărcinată, a părăsit domiciliul concubinului său, care o agresase fizic, mergând să locuiască împreună cu părinții ei.
După plecarea martorei C. Kasandra din locuința numitului C. M., conflictul dintre cele două familii s-a intensificat, membrii acestora adresându-și reciproc amenințări.
La 25.05.2013, în jurul orelor 23,30 - 24,00, inculpatul-parte vătămată C. I. a plecat de la domiciliul său, situat pe . nr. 50B, cu autoturismul său, marca Audi A6, de culoare albă, înmatriculat sub nr._, însoțit de inculpații C. V., C. G. și C. S., deplasându-se pe . locuia inculpatul/parte vătămată C. R., pe care l-a întâlnit însă în trafic, conducând autoturismul marca Renault Megane, înmatriculat în Franța sub nr. AK.578.PC, avându-l ca pasager pe fratele său, martorul C. C..
Pe fondul stării conflictuale preexistente, între ocupanții celor două autoturisme au avut loc șicanări în trafic, inculpatul-parte vătămată C. I. manevrând autoturismul său de asemenea manieră încât să blocheze deplasarea celuilalt autoturism, condus de inculpatul-parte vătămată C. R..
Astfel, în timp ce se deplasau pe . Frunzei, în direcția Liceului T. V., inculpatul-parte vătămată C. I. a acroșat cu partea dreaptă a autoturismului său, partea stângă a autoturismului condus de inculpatul-parte vătămată C. R., determinându-l pe acesta să vireze dreapta până lângă trotuar și să oprească, la intersecția cu . autoturismul aproximativ oblic, cu partea dreapta orientată către bordură, poziție în care a fost găsit cu ocazia cercetării locului faptei.
Așa cum s-a constatat cu această ocazie, autoturismul inculpatului-parte vătămată C. R. prezenta pe aripa stângă față și pe partea exterioară a roții din stânga față, urme de vopsea albă, produse prin stratificare recentă pe elementul de caroserie, jantă și pneu, aripa stângă față fiind înfundată la îmbinarea cu spoilerul, care era smuls din prinderi în partea stânga și atârna liber pe carosabil.
De asemenea, lângă pneul din stânga al autoturismului marca Renault, cu numărul AK-57 8-PC, a fost identificat un element de caroserie auto ( ornament de prag) de culoare albă, identificat ulterior ca provenind de la autoturismul inculpatului-parte vătămată C. I. ( procese-verbale și planșe foto filele 15-44).
După ce au oprit, în contextul descris mai sus, părțile au coborât din mașini și au început o discuție în contradictoriu, care a degenerat rapid în acte de violență.
Astfel, inculpatul parte vătămată C. R., care avea asupra sa un cuțit tip baionetă, cu lama de 40 cm, i-a aplicat cu acesta inculpatului parte vătămată C. I., o lovitură în zona abdominală, după care a fugit, împreună cu martorul C. C., fiind urmăriți de ceilalți patru autori.
Inculpatul parte vătămată C. R. a parcurs astfel o distanță de aproximativ 50 m, pe ., ajungând în dreptul imobilului cu nr. 68, aparținând martorei Bezengheanu P., a escaladat gardul, pentru a scăpa de urmăritori, acțiune ce nu și-a atins însă scopul, spațiul dintre gard și corpul de imobil fiind de numai 1,5 m.
În această împrejurare, inculpații C. V., C. G. și C. S. au smuls mai multe scânduri din gardul imobilului cu nr. 66 aparținând martorului M. Angel și i-au aplicat inculpatului parte vătămată C. R. mai multe lovituri peste membrele superioare și inferioare, până când acesta a scăpat din mână sabia cu care-l agresase pe inculpatul - parte vătămată C. I.. În timpul agresiunii, inculpații au spart și geamul locuinței martorei Bezengheanu P..
După ce inculpatul parte vătămată C. R. a fost dezarmat, inculpatul C. S. s-a deplasat în dreptul intersecției străzii General D. cu . se găseau cele două autoturisme, a urcat la volanul autoturismului marca Audi A6 cu nr._, și, turând motorul „ la maxim", conform propriei declarații, a condus până în dreptul imobilului nr. 68 de pe . se aflau ceilalți participanți la altercație.
Inculpații C. G. și C. V. l-au imobilizat pe inculpatul parte vătămată C. R. și l-au introdus în portbagajul autoturismului marca Audi A 6, apoi, împreună cu inculpatul parte vătămată C. I., care a ocupat locul din dreapta față, având asupra sa sabia cu care fusese agresat, au intenționat să părăsească zona.
În aceste momente, la fața locului a sosit un echipaj al organelor de poliție, care fuseseră alertate prin apelul de urgență 112, de către martorul Bezengheanu M. M., cu privire la scandalul ce se desfășura în stradă.
La vederea echipajului de poliție, inculpatul C. S., aflat la volanul autoturismului, a demarat în trombă, deplasându-se cu viteză pe . direcția Centrului M. Zonal D., fiind urmărit de autospeciala organelor de poliție, care avea semnalele luminoase și acustice în funcțiune, pe o distanță de 300-400 m, până în dreptul imobilului cu nr.50A, unde a oprit pe partea stânga a carosabilului.
Inculpatul C. I. a coborât din autoturism având în mână sabia, fapt ce i-a determinat pe lucrătorii de poliție să îndrepte spre ei arma din dotare și să-i someze să arunce sabia.
Procedând la identificarea ocupanților autoturismului marca Audi A6 cu nr._ și la cercetarea acestuia, organele de poliție l-au găsit în portbagaj pe inculpatul parte vătămată C. R., care era în stare de inconștiență și prezenta sânge în zona feței.
Dând dovadă de o agresivitate deosebită, după deschiderea portbagajului, cei patru ocupanți ai autoturismului au început să lovească din nou pe inculpatul parte vătămată C. R., apoi și-au manifestat intenția să urce în mașină și să plece, determinându-i astfel pe cei doi lucrători de poliție, ASP Manghescu D. și . cadrul Secției 3 Poliție C., să solicite ajutorul altor echipaje de poliție, jandarmi și organe ale Serviciului de Intervenție Rapidă.
De asemenea, au fost solicitate și două echipaje SMURD care i-au transportat pe inculpații părți vătămate C. I. și C. R., la Spitalul Clinic de Urgență C., pentru îngrijiri medicale.
Cu ocazia cercetărilor, la fața locului au fost identificate și ridicate articole de îmbrăcăminte și obiecte personale aparținând participanților la altercație, precum și două teci pentru cuțit, una în lungime de 25 cm și alta în lungime de 40 cm, ambele din imitație piele, de culoare maro.
S-a constatat că teaca pentru cuțit în lungime de 40 cm, prevăzută cu sistem de închidere cu capsă, avea ruptă capsa respectivă, iar în timpul cercetării autoturismului marca Renault Megane cu nr. AK-578-PC, pe husa scaunului din dreapta față, la îmbinarea dintre șezut și spătar a fost identificată o capsă metalică de fixare, prinsă de un fragment de imitație piele, de culoare maro.
Conform Raportului de constatare medico-legală nr. 2031VAI din 13.06.2013, în urma agresiunii exercitate asupra sa, inculpatul parte vătămată C. I. a suferit o plagă înjunghiată de aproximativ 7 cm, penetrantă, cu interesare hepatică și de colon, leziune ce s-a putut produce în data de 25/26.05.2013, prin lovire cu un corp dur și obiect tăietor-înțepător, a necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale și i-a pus în primejdie viața.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2032/Al din 13.06.2013, rezultă că inculpatul parte vătămată C. R. a suferit un politraumatism, fractură cu deplasare, deschisă, tip I, 1/3 inferioară, ambele oase gamba stângă; fractură cu deplasare col radial stâng, cu luxație de cot, plagă tăiată deget IV mâna dreaptă, escoriații genunchi stâng, TCF, leziuni care s-au putut produce în data de 25/26.05.2013 prin lovire cu un corp dur, necesită 75-80 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața.
Față de inculpatul parte vătămată C. R. a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din 27.05.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
Prin încheierea nr. 144 din 31.05.2013 pronunțată de T. D. în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. R., pe o durată de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.
În cauză a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 68 din 31.05.2013.
Ulterior, prin încheierea din data de 3.06.2013 pronunțată de T. D. a constatat îndeplinită procedura prevăzută de art. 150 alin. 2 C.pr.pen. și a constatat că termenul de 29 de zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului curge de la data de 31.05.2013 până la data de 28.06.2013 inclusiv.
La data de 03.06.2013 inculpatul C. R. a fost încarcerat. (fila 75 dosar nr._ ) .
Prin încheierea cu nr. 183 din data de 21.06.2013 pronunțată în dosarul cu nr._/63/2013 T. D. măsură a fost prelungită pe o durată de 30 de zile începând cu data de 29.06.2013 până la data de 28.07.2013 inclusiv.
Prin ordonanța din 27.05.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații C. G. și C. S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. 2, art. 182 alin. l și art. 321 alin. l din Cp.
Prin încheierea nr. 141 din 27.05.2013 pronunțată de T. D. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. G. și C. S. pe o durată de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă .
Au fost emise mandatele de arestare preventivă cu nr. 66 și 67 (filele 17,18 dosar nr._ )
La data de 27.05.2013 inculpații C. S. și C. G. au fost încarcerați și depuși în Arestul IPJ D.. (filele 29 și 31 dosar nr._ ) .
Măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea cu nr. 183 din data de 21.06.2013 pronunțată de T. D., în dosarul cu nr._/63/2013 până la data de 28.07.2013 inclusiv.
Prin ordonanța din 31.05.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul C. V. pentru săvârșirea infractiuni prev. de art. 189 alin. 2, art. 182 alin. l și art. 321 alin l din Cp.
Prin încheierea nr. 146 pronunțată de T. D. la 01.06.2013 în dosarul nr._/63/2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. V., pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului nr. 69 emis în cauză.
Prin ordonanța din 31.05.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. 2 și art. 321 alin. l din Cp.
Prin încheierea nr. 191 din 01.07.2013 pronunțată de T. D. în dosarul nr._/63/2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului parte vătămată C. I., pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului emis în cauză.
Prin încheierea nr. 186 din 05.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2013 a fost casată în parte încheierea nr. 191 din 01.07.2013 a Tribunalului D., în sensul că reduce perioada pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului parte vătămată C. I., la 25 de zile, începând cu data încarcerării.
În cauză a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 91 din 01.07.2013, măsura preventivă expirând la data de 25.07.2013.
Situația de fapt a fost probată cu procese - verbale de cercetare la fața locului și fotografii judiciare; concluzii preliminare și certificate medico-legale;. declarațiile martorilor; înscrisuri, obiecte - corp delict ridicate de la fața locului și declarațiile inculpaților .
La data de 15.07.2013 urmărirea penală fiind finalizată, a fost întocmit rechizitoriul cauza fiind înregistrată la nr._ pe rolul Tribunalului D. .
Prin încheierea din 16 iulie 2013, în baza dispozițiilor art. 3001 cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv pentru fiecare dintre inculpații C. R., C. I., C. G. și C. S., iar în baza art. 1608a cod procedură penală raportat la art. 1602 cod procedură penală au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații C. I., C. G. și C. S..
Prin decizia penală 1617 din 19.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ /a1 a fost admis recursul inculpatului C. I. declarat împotriva încheierii mai sus menționată, a fost revocată măsura arestării preventive dispusă față de acest inculpat și în baza art. 1451 cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în sarcina inculpatului fiind stabilite obligațiile prevăzute de lege.
Prin aceeași decizie au fost respinse recursurile declarate de inculpații C. R., C. G. și C. S..
Prin încheierea din data de 9.09.2013 pronunțată de T. D. în dosarul cu nr._ rămasă definitivă prin decizia penală cu nr. 1708/2013 a Curții de Apel C., au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații C. G. și C. S. și menținută măsura arestării preventive a fiecăruia dintre inculpații C. R., C. G. și C. S..
La termenul din 14 octombrie 2013 inculpații, prin apărători aleși, au invocat nelegalitatea actelor procesuale și procedurale întocmite în faza de urmărire penală solicitând, în conformitate cu art. 332 cod procedură penală restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
În susținerea cererii s-a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 253 C.p.p. întrucât după prezentarea materialului de urmărire penală ce a avut loc la data de 12.07.2013 și după data sesizării instanței cu rechizitoriu, organele de cercetare penală au completat probatoriul cu acte noi, respectiv la data de 15.07.2013 când P. a înaintat instanței avizul Comisiei de Control și avizare din cadrul IML C. (filele 14,15), fără a proceda la prezentarea din nou a materialului de urmărire penală, ceea ce încalcă dreptul la apărare a inculpaților.
Al doilea motiv invocat a fost acela că procurorul a folosit excesiv competența delegării fiind încălcate dispozițiile art. 209 C.p.p. în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor ce revin procurorului, exclusiv în activitatea de cercetare penală în administrarea probelor, în raport de infracțiunile deduse judecății, dar și în ceea ce privește cererile de probe formulate de inculpați constând în administrarea unor probe în cursul urmăririi penale (filele 248,249), care s-au efectuat prin delegare.
Un alt motiv de nelegalitate l-ar constitui faptul că la data constatării infracțiunii flagrante organul de urmărire penală sesizat, avea obligația de a delimita dacă potrivit sesizării făcute de organul de cercetare penală prin proces verbal de constatare, urmărirea penală va urma procedura specială sau cea de drept comun, avându-se în vedere modalitățile diferite de sesizare și de administrare a probelor.
În final s-a susținut că urmărirea penală este lovită de nulitate întrucât inculpatului C. I. nu i-a fost luată o declarație de învinuit la data începerii urmării penale, respectiv 31.05.2013, și în condițiile în care organele de urmărire penală au dispus în aceeași zi punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea inculpatului cu toate că acesta se afla în spital, fără a-i da posibilitatea de a lua la cunoștință de învinuirile aduse, deși această obligație incumbă organelor de urmărire penală. Mențiunea ulterioară a procurorului, la data când inculpatul C. I. avea deja calitatea de inculpat nu echivalează cu respectarea dreptului la apărare.
T., având a se pronunța asupra aspectelor invocate a constatat următoarele:
Prin rezoluțiile procurorului din data de 26 mai 2013 s-a dispus începerea urmăririi penale după cum urmează:
- învinuitul C. R. ( fila 122) pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174,175 lit. c cod penal;
- învinuitul C. S. ( fila 153) pentru infracțiunile de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 cod penal, lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 2 cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal;
- învinuitul C. G. ( fila 164) pentru infracțiunile de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 cod penal, lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 2 cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal;
- învinuitul C. V. ( fila 201) pentru infracțiunile de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 cod penal, lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 2 cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
Prin ordonanța din aceiași dată, respectiv din data de 26 mai 2013 ( fila 105), a aceluiași procuror, au fost delegați nominal, ofițeri din cadrul Serviciului de investigații Criminale al IPJ D. în vederea audierii martorilor identificați în cauză.
La dat de 31 mai 2013 ( fila 214) s-a dispus începerea urmăririi penale și față de învinuitul C. I. pentru lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 2 cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
Raportat la întreg materialul atașat în dosarul de urmărire penală, susmenționata ordonanță are un caracter general, în fapt actele de urmărire penală fiind efectuate, în proporție majoritară de ofițerii și lucrătorii de poliție fie în faza actelor premergătoare, fie ulterior momentului începerii urmăririi penale, activitatea de urmărire penală a procurorului mărginindu-se la: efectuarea unei a doua cercetări la locul conflictului în data de 26 mai 2013 ( ulterior cercetării efectuată de lucrătorii Secției 3 de poliție imediat după conflict ); audierea persoanelor cercetate în calitate de învinuiți și inculpați; întocmirea unor adrese către diverse instituții; audierea a 4 martori din totalul de 10 indicați în actul de sesizare a instanței. Deși în dosarul de urmărire penală există cereri de probatorii formulate la diferite intervale de timp de persoanele cercetate și față de care se dispusese începerea urmăririi penale, în data de 12 iulie 2013, dată la care se și prezintă materialul de urmărire penală, procurorul a respins toate cererile apreciindu-le ca inutile.
În fine, din examinarea întreg materialului de urmărire penală instanța a constatat că situația de fapt din actul de sesizare a instanței și rezolvările juridice adoptate s-a bazat într-o proporție covârșitoare pe acte de cercetare efectuate de organele de poliție și nu de către procuror în condițiile în care, în cauză fusese dispusă începerea urmăririi penale și pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor calificat.
Art. 209 alin. 3 cod procedură penală prevede în mod imperativ efectuarea de către procuror a urmăririi penale în cazurile expres arătate, printre acestea fiind și omorul calificat.
La stabilirea competenței exclusive a efectuării urmăririi penale în sarcina procurorului, legiuitorul a avut în vedere însăși gravitatea faptelor incriminate, valoarea relațiilor sociale ocrotite și necesitatea efectuării unei anchete efective și eficiente girată de calitatea de magistrat a procurorului.
Art. 217 alin. 4 cod procedură penală, interpretat și privit și prin prisma art. 135 cod procedură penală, dă posibilitatea procurorului să dispună prin ordonanță, ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare, însă acest text de lege nu trebuie interpretat ca o posibilitate de derogare pentru procuror de la îndatoririle expres date în sarcina lui de către legiuitor și delegarea acestor atribuții în sarcina organului de poliție judiciară, scopul delegării fiind efectuarea de urgență a anumitor acte procesuale care fie s-ar putea pierde, fie neefectuarea lor într-un anume interval de timp ar duce la întârzierea soluționării cauzei dincolo de o durată rezonabilă.
A interpreta altfel dispozițiile art. 217 alin. 4 cod procedură penală ar însemna o acceptare tacită de substituire de competență cu încălcarea evidentă a legii și a obligațiilor impuse de art. 2 CEDO pe plan procedural – efectuarea unei anchete efective privind circumstanțele morții - în condițiile în care acest text al convenției este unul primordial și consacră una din valorile fundamentale ale societăților democratice.
Nu în ultimul rând trebuie menționat că ineficiența unei anchete poate conduce la pedepsirea unei persoane nevinovate sau la nepedepsirea unei persoane vinovate.
Având în vedere toate cele mai sus arătate instanța a constatat ca întemeiat motivul de nulitate invocat referitor la necompetența organului de urmărire penală.
În ceea ce privește celelalte motive invocate referitoare la: încălcarea dreptului la apărare pentru cele susținute în cerere; la atașarea la dosar a avizelor actelor medico legale ulterior momentului prezentării materialului de urmărire penală, instanța le-a constatat ca neîntemeiate având în vedere că fie au fost discutate și soluționate definitiv prin hotărârile pronunțate în soluționarea cererilor vizând măsurile preventive ( încălcarea dreptului la apărare), fie nu pot fi apreciate ca fiind apte de a produce o vătămare procesuală vreuneia dintre persoanele cercetate ( atașarea la dosarul instanței a avizelor referitoare la actele medico-legale).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 332 alin. 2 cod procedură penală instanța a restituiti cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale.
Potrivit art. 332 alin. 3 cod procedură penală " în cazurile în care dispune restituirea instanța se pronunță și asupra măsurilor preventive…".
Conform dispozițiilor art. 160b cod procedură penală și art. 139 alin. 1 cod procedură penală dacă s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă.
Separat de aceasta prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO, durata arestării preventive nu poate depășii un termen rezonabil, termen care însă trebuie apreciat de la caz la caz funcție de circumstanțele fiecăruia, de complexitatea cauzei, de atitudinea inculpaților, dar mai ales de modul în care este instrumentat cazul de către autoritățile judiciare.
În speță, inculpații au fost arestați până în acest moment pe durate cuprinse între 142 și 149 zile în condițiile în care s-a constatat nulitatea urmăririi penale și deci implicit a unei mari părți a actelor de urmărire penală ce au constituit temeiuri pentru luarea măsurii arestării preventive.
Raportat la aceste împrejurări, la durata arestării preventive care în opinia instanței, a atins un termen rezonabil s-a dispus înlocuirea arestării preventive dispusă în cauză față de fiecare dintre inculpații C. R., C. S. și C. G. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul C. fără încuviințarea instanței, în cauză nemaiexistând nici un temei care să justifice păstrarea celei mai aspre dintre măsurile preventive prevăzute de lege.
Au fost obligați fiecare dintre cei 3 inculpați să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la Poliția C. conform planului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Potrivit art. 145 alin. 12 cod procedură penală inculpatul C. R. a fost obligat să nu se apropie de partea vătămată C. I., membrii familiei acestuia, martorii M. Angel G., B. P., D. M., T. A. D., B. P. M., B. M. M., Sfârlogea D. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
Fiecare dintre inculpații C. G. și C. S. au fost obligați să nu se apropie de partea vătămată C. R., membrii familiei acestuia și martorii M. Angel G., B. P., D. M., T. A. D., B. P. M., B. M. M., Sfârlogea D. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția fiecăruia dintre inculpații menționați asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22 și 3 cod procedură penală.
S-a dispuspunerea în libertate a fiecăruia dintre inculpații C. R., C. G. și C. S., dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă T. D., solicitând trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la T. D. și menținerea arestării preventive a inculpaților.
S-a arătat prin motivele de recurs că în mod greșit s-a apreciat că urmărirea penală s-a efectuat de un organ necompetent, întrucât unele acte s-au efectuat de polițiști, dar cu delegare din partea procurorului; s-au întocmit acte de cercetare ce au necesitat urgență de organele de poliție în noaptea respectivă, ca urmare a sesizării prin 112. Prin ordonanța din 26 mai 2013 s-au desemnat de procuror 3 ofițeri de poliție pentru a efectua acte de urmărire penală; nu există nici un motiv de nulitate absolută a urmăririi penale și nici nu se arată care acte sunt lovite de nulitate. Cu privire la măsura arestării preventive s-a arătat că până în prezent instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și că nu există nici o justificare de a se înlocui această măsură, având în vedere gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, menținându-se temeiurile arestării preventive.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod greșit că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută, fiind efectuată de un organ necompetent.
Astfel, potrivit art. 209 alin. 3 C.p.p., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracțiunii prev. de art. 174, 175 C.p.
În cauză a fost respectată această dispoziție legală imperativă, urmărirea penală fiind efectuată de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă T. D., acesta efectuând majoritatea actelor de urmărire penală din cauză, respectiv audierea martorilor M. Angel G., B. P., C. Kasandra, C. I., D. M., N. Orlando, C. C., audierea învinuiților și ulterior a inculpaților, întocmirea procesului verbal de cercetare la fața locului, de predare a corpurilor delicte, a adreselor către IML, a mandatelor de aducere și a mai multor procese verbale de consemnare a unor stări de fapt.
Totodată, în cauză, la data de 26.05.2013, prin ordonanță, procurorul a delegat trei lucrători de poliție din cadrul IPJ D., Serviciul de Investigații criminale, în vederea audierii unor martori identificați în cauză. Se mai constată că lucrătorii de poliție astfel delegați au audiat doar 4 martori în cauză.
Or, potrivit art. 217 alin. 4 C.p.p., în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare.
Este așadar neîntemeiată motivarea instanței de fond în sensul că, în fapt, actele de urmărire penală au fost efectuate, în proporție majoritară, de ofițerii și lucrătorii de poliție, activitatea de urmărire penală a procurorului fiind limitată, această afirmație fiind contrazisă de ansamblul actelor dosarului de urmărire penală.
Mai mult, susținerea instanței de fond că, deși în dosarul de urmărire penală există cereri de probatorii formulate la diferite intervale de timp de persoanele cercetate, în data de 12 iulie 2013 procurorul a respins toate cererile apreciindu-le ca inutile, nu poate constitui un argument în susținerea tezei nulității urmăririi penale, procurorul fiind cel în măsură să aprecieze concludența și utilitatea probelor solicitate de părți.
Este așadar neîntemeiată constatarea că situația de fapt din actul de sesizare a instanței și rezolvările juridice adoptate s-ar fi bazat într-o proporție covârșitoare pe acte de cercetare efectuate de organele de poliție și nu de către procuror, în condițiile în care majoritatea actelor de urmărire penală au fost efectuate de procuror, astfel cum s-a arătat mai sus, iar cele efectuate de organele de cercetare penală au fost întocmite în condițiile prevăzute de lege, respectiv în temeiul ordonanței de delegare dată de procuror potrivit art. 217 alin. 4 C.p.p.
Având spre soluționare numai recursul declarat de parchet, instanța nu poate analiza susținerea formulată de apărătorul inculpatului C. I. în sensul că instanța de fond în mod greșit nu a constatat că s-a încălcat și dreptul la apărare al acestui inculpat, ca argument suplimentar în susținerea nulității absolute a urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, se constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, cu consecința restituirii cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, în condițiile în care urmărirea penală a fost efectuată de către procuror cu respectarea disp. art. 209 alin. 3 C.p.p., art. 213 C.p.p. și art. 217 alin. 4 C.p.p., astfel încât, văzând și disp. art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p., va fi admis recursul, va fi casată sentința și se va trimite cauza la instanța de fond pentru continuarea judecății.
În ceea ce privește măsura arestării preventive, se constată că, potrivit art. 332 alin. 3 C.p.p., instanța este obligată ca, în caz de restituire, să se pronunțe asupra măsurilor preventive, iar calea de atac a recursului declarat potrivit art. 332 alin. 4 C.p.p. vizează hotărârea de desesizare în ansamblul său, așadar inclusiv sub aspectul dispozițiilor ce privesc măsurile preventive.
Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, cu motivarea că inculpații au fost arestați până în acest moment pe durate cuprinse între 142 și 149 zile în condițiile în care s-a constatat nulitatea urmăririi penale.
Or, în cauză, instanța de recurs apreciază, pentru considerentele expuse anterior, că nu există vreo cauză de nulitate absolută a urmăririi penale, iar, pe de altă parte, că durata arestării preventive nu a depășit până în prezent un termen rezonabil, raportat la complexitatea cauzei, comportamentul părților și diligența manifestată de autorități.
Se mai constată, în ceea ce îi privește pe inculpații arestați, că în cauză nu s-au schimbat temeiurile arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 3002 rap. la art. 160b C.p.p.
În raport cu art.5 din CEDO și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune și menține atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Astfel, arestarea inculpaților s-a dispus pentru temeiul prev. de art. 148 lit. f C.p.p.; or, și în prezent, acesta subzistă, în condițiile în care din actele dosarului (declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, actele medico-legale) rezultă indicii temeinice ce duc la presupunerea rezonabilă în sensul săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Totodată, în cauză există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din împrejurările în care faptele au fost comise, gradul ridicat de pericol social al acestora, atingerea adusă valorilor sociale apărate de lege, rezonanța socială pe care faptele au avut-o în rândul comunității, CEDO acceptând că măsura arestării preventive poate fi prelungită pentru conservarea probelor, ori pentru a proteja ordinea publică în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității, pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni sau pentru a împiedica fuga acuzatului.
Se mai apreciază așadar că până în prezent nu a fost depășită durata rezonabilă a unei detenții provizorii, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei, existând indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Curtea apreciază că, în acest moment procesual, nu există argumente care să concluzioneze că în cauză ar fi suficientă o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, aceasta nefiind în măsură să-și realizeze scopul descris de art. 136 alin. 1 C.p.p., respectiv să asigure buna desfășurare a procesului penal sau să împiedice sustragerea inculpaților de la judecată, circumstanțele personale ale acestora nefiind în măsură, numai prin ele însele, să conducă la concluzia schimbării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii.
Pentru aceste considerente, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, văzând și disp. art. 3002 rap. la art. 160b C.p.p., se va menține această măsură cu privire la inculpații C. R., C. G. și C. S..
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva sentinței penale nr. 456 din 22 octombrie 2013, pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .
Casează sentința.
Trimite cauza la instanța de fond pentru continuarea judecății.
Menține măsura arestării preventive a inculpaților C. R., C. G., C. S..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care câte 400 lei reprezentând onorariu apărător oficiu pentru inculpații C. I. și C. V. se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Noiembrie 2013.
M. M. Ș. L. B. S. P. M.
Grefier,
M. N.
Red.jud. SPM
j.f.L.L.U.
IB – 21.11.2013.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2086/2013. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 345/2013. Curtea de... → |
|---|
