Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 830/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 830/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 830/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE A.

DECIZIA PENALĂ NR. 830

Ședința publică de la 18 iunie 2014

PREȘEDINTE A. M. S.- judecător

M. C. G.- judecător

Grefier F. U.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul

Parchetului de pe lângă C. de A. C.

***

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 13 iunie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. D. și inculpatul G. D. împotriva sentinței penale nr. 234 din data de 23 mai 2013 pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .

C.

Asupra apelurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 234 din data de 23 mai 2013 pronunțată de T. D. în dosarul nr._, în baza art. 334 cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului în actul de sesizare din infracțiunea prev. de art. 20 cod penal raportat la art. 174,175 lit. i cod penal în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b cod penal și din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 cod penal în infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b cod penal.

În baza art. 182 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b cod penal și art. 76 lit. c cod penal a fost condamnat inculpatul G. D. fiul lui Ș. și F., născut la data de 21.04.1993 în mun. Hunedoara, jud. Hunedoara, domiciliat în com. Unirea, ., jud. D., CNP_, la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 181 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b cod penal și art. 76 lit. e cod penal a fost condamnat același inculpat la 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 cod penal.

În baza art. 861 cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 862 cod penal.

În baza art. 863 cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului D.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. 5 cod penal.

În baza art. 88 cod penal și art. 350 alin. 3 lit. b cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului detenția preventivă de la 24 septembrie 2012 la zi și s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.

S-a luat act că părțile civile B. B. N. și I. R. M. au renunțat la acțiunile civile formulate în cauză.

A fost admisă în parte acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă S. C. Județean de Urgență C..

A fost obligat inculpatul la 426,70 lei despăgubiri civile către partea civilă reprezentând parte a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părții civile I. R. M., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data de 22 09.2012 la data plății efective a debitului;

A fost obligat inculpatul la 2.034, 30 lei despăgubiri civile către partea civilă reprezentând parte a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părții civile B. B. N. sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data de 22 09.2012 la data plății efective a debitului.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

A fost obligat inculpatul la 634 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 22.10.2012 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. la nr._ rechizitoriul cu nr. 615/P/2012 din data de 22.10.2012 al Parchetului de pe lângă T. D., rechizitoriu prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G. D. pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i cod penal și art. 181 alin. 1 cod penal.

În fapt, s-a reținut că în seara zilei de 21.09.2012, părțile vătămate B. B. și I. R. M. s-au deplasat la un bar de pe raza localității Plenița (bar administrat de numitul T. a lui V.). La bar s-au deplasat cu mașina părții vătămate I. R. M., mașina fiind condusă de martorul U. M. D..

În jurul orelor 1,00-1,30, părțile vătămate B. și I. au plecat de la bar, cu intenția de a merge fiecare la locuința sa. La volanul autoturismului marca Mercedes a urcat martorul U. M. D. (acesta nu consumase băuturi alcoolice), pe scaunul din dreapta față a urcat partea vătămată B. B., iar pe bancheta din spate a urcat partea vătămată I. R..

În timp ce se deplasau pe raza localității Plenița, în zona pieței din localitate, martorul U. a observat în oglinda retrovizoare a autoturismului pe care îl conducea, un alt autoturism care circula în spatele său și care îi făcea semnale cu farurile, pentru a opri. Cunoscând că acel autoturism aparține inculpatului G. D. (între inculpat și părțile vătămate existase anterior o relație de amiciție) partea vătămată B. B. i-a cerut martorului să oprească. În momentul în care autoturismul inculpatului G. D. (marca Volkswagen Tuareg) a ajuns în dreptul autoturismului condus de martorul U., inculpatul aflat la volanul autoturismului său, a coborât geamul portierei și i-a cerut părții vătămate B. B. să vină până la el, pentru a discuta ceva. Partea vătămată B. B. a coborât din autoturism și s-a deplasat lângă autoturismul inculpatului, în dreptul portierei șoferului. În acel moment, inculpatul, aflat în interiorul autoturismului său, pe scaunul șoferului, l-a lovit o singură dată cu cuțitul, în zona gâtului pe B. B.. B. B. a țipat, strigând „ mă tăie " și a început să fugă de lângă autoturismul inculpatului. Inculpatul a coborât din autoturism, cu cuțitul în mână, continuând să-l urmărească pe B. B., cu intenția vădită de a-l mai agresa.

Din autoturismul condus de martorul U. M., a coborât partea vătămată I. R. M., care a început să alerge după cei doi, intenționând să-i ia apărarea părții vătămate B. B..

Dându-și seama că în spatele său aleargă o persoană, inculpatul G. D. a renunțat să mai alerge după partea vătămată B. B., s-a întors și, văzând-o pe partea vătămată I. R., a început să alerge cu cuțitul în direcția acestuia. La rândul său, partea vătămată I. R., văzând intenția agresivă a inculpatului, s-a întors, intenționând să se refugieze în autoturismul din care coborâse. Nu a reușit acest lucru, întrucât a fost ajuns din urmă de către inculpat, care l-a lovit cu cuțitul o singură dată, în zona lombară, în urma acestei lovituri, partea vătămată căzând pe sol, cu fața în sus.

Deoarece inculpatul încerca să continue agresarea cu cuțitul, partea vătămată a început să lovească cu picioarele în direcția inculpatului, pentru a se apăra de alte agresiuni, astfel că a fost înțepată de inculpat, încă de două ori, cu același cuțit, una dintre lovituri fiind aplicată în piciorul stâng, cealaltă în piciorul drept. Imediat după această agresiune, inculpatul a urcat în autoturismul cu care venise, luând cu el cuțitul și părăsind, în grabă locul faptei.

Părțile vătămate au urcat în autoturismul condus de martorul U., fiind conduse inițial la S. din localitatea Plenița, pentru acordarea îngrijirilor medicale.

Dată fiind gravitatea leziunilor, cele două părți vătămate au fost transferate la S. C. Județean de Urgență C., unde s-a intervenit chirurgical.

Examinarea medico-legală a celor două părți vătămate a condus la concluzia că acestea au suferit leziuni traumatice ce au fost produse prin tăiere/înțepare, leziuni ce necesită pentru vindecare 25 de zile îngrijiri medicale (în ceea ce o privește pe partea vătămată I. R. M.) și respectiv 40-45 zile îngrijiri medicale (în ceea ce o privește pe partea vătămată B. B.), leziunile fiind de natură a-i pune în primejdie viața părții vătămate B. B.. În acest sens, sunt rapoartele de constatare medico-legal nr. 4017/Al din 05.10.2012 (în ceea ce o privește pe partea vătămată I. R.) și respectiv 4018/Al din 05.10.2012 (în ceea ce o privește pe partea vătămată B. B..

Starea de fapt descrisă în actul de inculpare a fost reținută în baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile părților vătămate, actele medicale menționate, declarația martorului U. D., martor ocular la conflictul dintre părți, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, actele medico-legale, declarațiile inculpatului.

După săvârșirea infracțiunilor, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, la data de 22.09.2012, după începerea urmăririi penale, față de acesta fiind emis mandat de aducere.

La data de 24.09.2012 inculpatul a fost depistat de organele de poliție, fiind condus la sediul parchetului. La sediul parchetului inculpatul a venit însoțit de martorii P. D. și Ș. A., solicitând audierea acestora, în apărarea sa.

Cu ocazia audierii sale, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunilor.

În apărare inculpatul a propus audierea celor doi martori, care l-au însoțit la sediul parchetului. Cei doi martori au confirmat în parte susținerile inculpatului.

Reținându-se subiectivitatea declarațiilor acestor doi martori (martorul P. D., deși nu este angajat în condiții legale, îl ajută în mod frecvent pe tatăl inculpatului la activitatea brutăriei pe care acesta o deține, iar martora Ștefanescu este prietenă de familie cu familia inculpatului), avându-se în vedere și consimțământul acestora a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-științifice, tip poligraf, pentru a se stabili dacă aceștia au avut un comportament simulat, cu ocazia audierilor în calitate de martori.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 08.10.2012 al IPJ D. s-a concluzionat că răspunsurile celor doi martori la întrebările relevante ale cauzei, au provocat modificări specifice unui comportament simulat.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a propus audierea altor doi martori Miciulică Lavinel Mitei și M. F. A. despre care a afirmat că ar fi fost de față la momentul conflictului.

După audierea martorilor s-a reținut că declarațiile acestora sunt contradictorii atât cu susținerile inculpatului, dar și cu declarațiile martorilor P. D. și Ș. M. A. D., care au prezentat cu totul altă modalitate de producere a conflictului. S-a mai constatat și că declarațiile celor doi martori M. A. și Miciulică Lavinel sunt contradictorii în anumite aspecte între ele.

În urma analizei depozițiilor inculpatului și ale celor patru martori s-a reținut că aceștia se contrazic cu privire la modalitatea de producere a conflictului care a avut ca rezultat vătămarea celor două părți vătămate.

Cu ocazia audierii sale la parchet la data de 24.09.2012 inculpatul a declarat că în noaptea de 21/22.09.2012 după tragerea sa din interiorul autoturismului de către cele două părți vătămate a fost doborât pe sol și lovit de către părțile vătămate cu pumnii și picioarele în zona toracică, abdominală și a membrelor superioare.

Din oficiu s-a dispus examinarea medico-legală a inculpatului, examinare care s-a efectuat în aceeași zi. Cu ocazia examinării nu au fost constatate leziuni traumatice specifice acestor leziuni, singurul aspect reținut în raportul de constatare medico-legală nr. 4022/Al/10.10.2012, fiind acela că a prezentat o imobilizare pe atelă gipsată antebrahiopalmară stângă urmare a unei entorse, radiografia prezentată, neprezentând leziuni osoase traumatice.

Examinarea autoturismului marca VW Tuareg, condus de inculpat la momentul conflictului a condus la concluzia că acesta prezenta pe portiera din dreapta pe stâlpul din dreapta al parbrizului două și respectiv o urmă punctiformă, puțin probabil de a se fi produs prin lovire cu piatra, așa cum susține inculpatul (date fiind dimensiunile foarte mici ale acestor urme).

În rechizitoriu s-a mai reținut că prin rezoluția din 22.09.2012 a fost începută urmărirea penală împotriva învinuitului G. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și vătămare corporală, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i și art. 181 alin. 1 C.pen., iar prin ordonanța din data de 24.09.2012 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul G. D. pentru săvârșirea acestor infracțiuni.

Prin ordonanța din data de 24.09.2012 s-a dispus reținerea inculpatului G. D. pentru 24 de ore, de la data de 24.09.2012, orele 12.45 și până la data de 25.09.2012,orele 12,45, iar prin referatul din 25.09.2012 s-a propus Tribunalului D. arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus.

Prin încheierea din data de 25.09.2012 pronunțată în dosarul cu nr._/63/2012 T. D. a admis propunerea și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile, începând cu data de 25.09.2012 și până la data de 23.10.2012, inclusiv. Prin încheierea cu nr. 253 din 28.09.2012, C. de A. C. a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului, prin respingerea recursului declarat de acesta.

Prin rezoluția din data 12.10.2012 a fost începută urmărirea penală față de învinuiții P. D. și Ș. M. A. D., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. 1 C.pen., iar prin actul de sesizare al instanței, în temeiul art. 18 1 C.pen. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei .

Prin încheierea din data de 22.10.2012 pronunțată de T. D. în dosarul nr._ în temeiul art. 300 1 C.pr.pen. rap. la art. 148 lit. f C.pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G. D., iar ulterior prin încheierile din data de 3.12.2012, 28.01.2013, 11.03.2013 și 22.04.2013 în temeiul art. 300 2 C.pr.pen rap. la art. 160 b C.pr.pen.

La data de 22.10.2012 urmărirea penală a fost finalizată, a fost întocmit rechizitoriul, iar dosarul a fost înaintat Tribunalului D. și înregistrat la nr._ în data de 22.10.2012.

Pe parcursul judecății au fost audiate părțile civile I. R. M. (fila 74 vol. I), B. B. N. (fila 75 vol. I), inculpatul (filele 76 -78 vol. I), martorii U. M. D. (filele 120 -121 vol. I), Ș. M. A. (fila 122 -123 vol. I), P. D. (filele 124 125 vol. I), M. F. A. (fila 147 vol. I), Miciulică Lavinel Mitel (fila 165 vol. I).

Au fost reaudiate părțile civile B. B. N. (fila 6 vol. II) și I. R. M. (fila 21 vol. II) și a fost depus referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. D. (filele 161,162 vol. I). Inculpatul a fost reaudiat la 20 mai 2013( fila 52).

La cererea inculpatului, în apărare, instanța a încuviințat și au fost audiați martorii U. E. A. ( fila 30 vol. II) și M. V. ( filele 50 – 51 vol. II).

La dosar s-au depus acte în circumstanțiere pentru inculpat, șase înscrisuri reprezentând rapoarte ale arbitrilor referitoare la desfășurarea unor meciuri de fotbal, două plângeri penale formulate de U. E. A. și P. M. D. însoțite de certificate medico-legale eliberate de IML C..

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe întreg parcursul procesului penal prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În seara zilei de 21 septembrie 2012, inculpatul, însoțit de martorul P. D. au mers la un bar situat pe raza comunei Plenița, cunoscut sub denumirea de „ La T. a lu׳ V.”.

La aproximativ o jumătate de oră după sosirea celor doi, în bar au intrat și părțile vătămate B. B. și I. R. M. împreună cu martorul U. M. D..

După un timp, partea vătămată B. B. s-a ridicat de la masa unde stătea împreună cu I. R. și U. M. și a mers undeva în spatele barului pentru a da muzica mai tare, după care a început să danseze, să facă plecăciuni, manifestând un comportament ostentativ mai ales față de inculpat care nu locuia în aceiași comună cu părțile vătămate și care obișnuia să vină des în . se întâlni cu fetele de aici. În plus, inculpatul conducea un autoturism a cărui marcă și valoare impresiona.

La un moment dat inculpatul și martorul P. D. s-au ridicat și au plecat, dar înainte de a părăsi incinta barului, inculpatul a mers și a dat muzica mai încet. Cei doi s-au deplasat apoi cu autoturismul inculpatului în . la locuința inculpatului au luat-o pe martora Ș. A. care se afla în vizită la mama inculpatului, întorcându-se în . o conduce pe martoră acasă.

După plecarea inculpatului, părțile vătămate au mai rămas un timp în bar, după care s-au urcat în autoturismul aparținând părții vătămate I. R. și au plecat. Autoturismul era condus de martorul U. M. având în vedere că părțile vătămate consumaseră băuturi alcoolice.

În timp ce se deplasau pe raza comunei, în apropiere de una din intrările în piața din localitate, au observat circulând în fața lor autoturismul inculpatului, și pentru că acesta nu avea viteză prea mare, l-au depășit, iar în timpul depășirii i-au făcut semn să oprească, partea vătămată B. B. fiind hotărât să îi reproșeze inculpatului comportamentul avut cu ceva timp înainte când, înainte de a pleca din bar îi dăduse muzica mai încet.

Inculpatul a oprit, iar autoturismul în care se aflau părțile vătămate a fost oprit câțiva metri mai în față, puțin inclinat față de axul drumului.

Părțile vătămate au coborât din mașină și au început să arunce cu pietrele de pe acostamentul drumului spre mașina inculpatului, iar B. B. i-a reproșat comportamentul sfidător pe care l-a avut la bar adresându-i și injurii. Inculpatul le-a cerut să înceteze a mai arunca cu pietre și le-a adresat la rândul său injurii. În acest context, B. B. urmat îndeaproape de I. R. s-au îndreptat către portiera stânga a autoturismului inculpatului, iar inculpatul a deschis portiera cu intenția de a coborî, în același timp scoțând cu mâna dreaptă un briceag din buzunarul de la spate al pantalonilor. B. B. a ajuns primul lângă portieră și i-a aplicat o palmă inculpatului, care nu apucase să coboare efectiv din mașină, iar în continuare a început să-l tragă pentru a-l coborî din mașină. În același timp, inculpatul, aflat încă în mașină și de la înălțimea pe care o avea în această poziție dată fiind înălțimea mașinii, i-a aplicat și el o lovitură cu briceagul părții vătămate B. B. cauzându-i acestuia o plagă în regiunea latero –cervicală stângă. B. B. a reușit să-l tragă din mașină pe inculpat și I. R. a început să-i aplice lovituri inculpatului. B. B. a sesizat că sângerează și nu l-a mai lovit pe inculpat, acțiunea de lovire fiind continuată de I. R.. Inculpatul s-a folosit din nou de briceag și, în timp ce încă se mai afla la sol și încerca să se ridice a lovit cu briceagul producându-i părții vătămate I. R. trei plăgii, una la nivelul regiunii lombare și două la nivelul coapsei stângii și coapsei drepte.

Conflictul a durat aproximativ 2 minute și a încetat atunci când B. B. s-a reîntors la mașina cu care veniseră fiind urmat de I. R., iar inculpatul a urcat la volanul mașinii sale, a ocolit mașina părților vătămate și a plecat.

Pentru că partea vătămată B. B. sângera abundent, martorul U. i-a condus pe I. R. și pe B. B. la S. din Plenița, iar de aici cei doi au fost transportați cu o ambulanță la S. de Urgență din C..

Potrivit celor menționate în rapoartele de constatare medico legală întocmite de medicii specialiști legiști, părțile vătămate au fost prezentate la serviciul UPU din cadrul SCUJ C., iar în dimineața zilei de 22.09.2012 au fost internați: B. B. în Secția ORL, iar I. R. în secția Chirurgie III.

Inculpatul i-a condus la domiciliile lor pe cei doi martori după care s-a reîntors la domiciliu său și pentru că în timpul nopții a început să îl doară mâna stângă, în dimineața următoare a plecat împreună cu mama sa la S. de Urgență din C.. În urma examinării s-a constatat că prezenta o entorsă radiocarpiană stângă, fiindu-i aplicată o atelă gipsată.

În cuprinsul rapoartelor de constatare medico – legală nr. 4017/A1 din 5 .10.2012 ( în ceea ce îl privește pe partea vătămată I. R.) și nr. 4018/A1 din 5.10.2012 ( în ceea ce îl privește pe partea vătămată R. B.) s-a concluzionat că cei doi au suferit leziuni traumatice ce au putut fi produse cu un corp tăietor – înțepător, au necesitat pentru vindecare 25 zile îngrijiri medicale ( partea vătămată I. R.) și, respectiv, 40-45 zile îngrijiri medicale ( partea vătămată B. B.), leziunile fiind de natură a-i pune în primejdie viața părții vătămate B. B.. În ceea ce privește modul de producere s-a menționat că loviturile au putut fi aplicate din față, spate, lateral stânga-dreapta, iar în raportul de constatare referitor la I. R. s-a menționat că la examenul local au fost constatate: plagă înjunghiată regiunea paravertebrală stângă, dinspre medial spre lateral de aproximativ 5 cm, oblică, cu un traiect ascendent prin masa musculară de 7 cm, sângerare moderată; plagă orizontală superficială de aproximativ 4 cm fața medială 1/3 superioară coapsa dreaptă; plagă superficială de aproximativ 2 cm fața medială 1/3 superioară coapsa stângă.

Situația de fapt așa după cum a fost reținută de instanță a rezultat din coroborarea întregului material probator administrat în cauză atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, respectiv: declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor: U. D., P. D., Ș. A., M. F. A., Miciulică Lavinel Mitel, U. A. și M. V., aspectele de fapt ce rezultă și pot fi constatate din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 22 septembrie 2012, procesul verbal întocmit în urma examinării autoturismului aparținând inculpatului, din planșele foto ce însoțesc cele două procese verbale, din actele medico –legale întocmite în cauză, respectiv poziționarea leziunilor, modul de producere, localizare, dar din cele ce rezultă din actele depuse la dosar de inculpat în apărare pe parcursul cercetării judecătorești.

În drept, s-a apreciat că faptele săvârșite de inculpat în condițiile și împrejurările expuse în situația de fapt descrisă mai sus și reținută de instanță întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 cod penal ( parte vătămată B. B. ) și vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 cod penal ( parte vătămată I. R.). Instanța nu va reține ca fiind incidente dispozițiile art. 174, 175 lit. i cod penal în ceea ce privește faptele comise de inculpat în dauna părții vătămate B. B. în virtutea următoarelor considerente:

Pentru a se reține existența infracțiunii de omor nu este suficient ca obiectul cu care s-a cauzat leziunea să fie apt pentru a ucide și ca zona vizată de lovitură să fie o zonă a corpului ce include organe vitale; mai este necesar ca din împrejurările cauzei să rezulte, în mod neechivoc, că inculpatul și-a reprezentat posibilitatea morții victimei și că el a urmărit sau a acceptat acest rezultat.

În speță, în cadrul unui conflict verbal deja existent, în condițiile în care părțile vătămate își manifestaseră în mod neîndoielnic intenția de a-l coborî pe inculpat din mașină și partea vătămată B. B. trăgea de inculpatul aflat pe scaunul mașinii, pentru a scăpa de acțiunile exercitate asupra sa inculpatul a scos din buzunar briceagul și a lovit în direcția părții vătămate, o singură dată, cauzându-i acestuia o plagă la nivelul regiunii latero - cervicale stângii, leziune care potrivit opiniei exprimate în actul medico-legal a pus în primejdie viața părții vătămate.

În condițiile acestei stări de fapt, s-a constatat că intenția de a ucide nu poate fi reținută deoarece inculpatul nu a aplicat lovitura din față, la întâmplare, cu posibilitatea de a leza regiuni anatomice cunoscute ca vitale și având reprezentarea morții victimei, ca rezultat eventual al acțiunii sale. Esențială sub acest aspect este împrejurarea că, în momentul lovirii, inculpatul era încă pe scaunul mașinii sale, era agresat de partea vătămată care îl trăgea afară și, în această situație, el a lovit cu briceagul, pentru a se desprinde din strânsoare, și nu pentru a ucide, rezultat ce nu a fost nici măcar acceptat.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 334 cod procedură penală, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice stabilită prin actul de inculpare în sensul celor menționate.

Deși, în apărarea inculpatului, atât cu ocazia concluziilor orale prezentate în fața instanței cât și în scris cu ocazia concluziilor scrise s-a susținut că inculpatul a acționat în legitimă apărare, prima instanță nu a reținut ca fiind incidente în speță dispozițiile art. 44 cod penal.

Astfel, de esența legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acesteia și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.

Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie un atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva unei persoane ori unui interes obștesc și să le pună în pericol grav.

De asemenea, și fapta săvârșită în legitimă apărare trebuie să îndeplinească următoarele condiții, respectiv să fii fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului.

Ori în cauză, s-a constatat că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici cele referitoare la apărare.

Astfel, după cum rezultă din situația de fapt reținută pe baza tuturor probelor administrate, la momentul la care inculpatul a început să exercite acțiuni violente cu cuțitul nu se poate aprecia că acțiunile exercitate până la acel moment de către părțile vătămate ( lovirea cu pietre a mașinii, injuriile adresate inculpatului, palma primită de la B. B. și faptul că acesta trăgea de inculpat) pot fi considerate ca un atac care să pună în pericol grav persoana inculpatului sau drepturile acestuia. Mai mult împrejurările în care au avut loc cele întâmplate, începând chiar cu momentul în care cele două mașini au staționat demonstrează că inculpatul avea și alte posibilități de înlăturare a atacului, prin alte mijloace, nu prin săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală. De asemenea, în aprecierea inexistenței legitimei apărări instanța mai are în vedere și faptul că inculpatul era înarmat ( aspect pe care, în cele din urmă, l-a recunoscut) pe când părțile vătămate nu.

Referitor la reținerea dispozițiilor legale prevăzute de art. 44 alin. 3 cod penal prima instanță a constatat că atâta timp cât motivat de cele arătate nu se poate constata că inculpatul a acționat în legitimă apărare, nu se poate reține că inculpatul „ ar fi depășit” limitele unei apărări proporționale.

În speță, prima instanță a reținut și a aplicat dispozițiile referitoare la provocare prevăzute de art. 73 lit. b cod penal. Astfel, potrivit textului de lege menționat, scuza provocării există atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Datorită acțiunilor desfășurate de părțile vătămate amintite mai sus, respectiv lovirea cu pietre a mașinii, injuriile adresate inculpatului, palma primită de la B. B. și faptul că acesta trăgea de inculpat se poate reține că inculpatul a săvârșit infracțiunile într-o stare de încărcare nervoasă, iar această stare de tulburare a fost determinată de faptele vădit provocatoare ale părților vătămate.

În ceea ce privește persoana inculpatului s-a constatat că potrivit mențiunilor înscrise în fișa de cazier judiciar, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. La data comiterii faptelor avea vârsta de 19 ani. Potrivit referatului de evaluare, inculpatul nu mai are frați, locuiește împreună cu părinții în . să își petreacă timpul liber în . . fost prieten cu părțile vătămate, relațiile răcindu-se motivat de existența unor dispute legate de o tânără cu care avusese o relație mai întâi inculpatul și, ulterior, partea vătămată B. B., dar și de existența unor sentimente de invidie manifestate de părțile vătămate cauzate de achiziționarea de către inculpat a autoturismului cu care circula în noaptea conflictului. În ceea ce privește perspectivele de reintegrare în societate ale inculpatului s-a concluzionat că, în viitor, comportamentul acestuia poate fi influențat pozitiv prin dezvoltarea abilităților de selectare a anturajului și prin ocuparea unei părți a timpului liber prin desfășurarea constantă a unei activități constructive. În schimbarea comportamentală se poate baza pe resurse personale ( motivație de evitare a unei alte sancțiuni, proiecte prosociale de viitor, atașament față de familie) și familiale ( mediu în care beneficiază de susținere atât material cât și afectiv).

Reținând vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile anterior menționate și având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor așa după cum sunt prevăzute de art. 52 cod penal, respectiv gradul de pericol social, modul și împrejurările de comitere a faptelor, circumstanțele personale ce caracterizează persoana inculpatului, limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, dispozițiile art. 73 lit. b cod penal și art. 76 lit. c, e cod penal, instanța îi va aplica inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. 2 cod penal și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 cod penal. Potrivit art. 33 lit. a, art. 34 lit. b cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

Având în vedere modul și împrejurările de comitere a faptelor, tipul infracțiunilor săvârșite, valorile sociale ocrotite de lege prin incriminarea faptelor de genul celor comise de inculpat, prima instanță a interzis acestuia, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin.2 cod penal.

Întrucât inculpatul are vârsta de 19 ani, nu are antecedente penale, nu este cunoscut ca o persoană cu un comportament contrar normelor de conviețuire socială și având în vedere și cele reținute în referatul de evaluare, dar și perioada de arest preventiv ce se poate constitui într-un serios avertisment pentru inculpat, prima instanță a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepselor aplicate poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpatului. Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, s-a dispus, în baza art. 861 cod penal suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa finală aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 862 cod penal.

În baza art. 863 cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului D.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. 5 cod penal.

Întrucât inculpatul a fost judecat aflat fiind în stare de arest preventiv, în baza art. 88 cod penal și art. 350 alin. 3 lit. b cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului detenția preventivă de la 24 septembrie 2012 la zi și s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.

Având în vedere declarațiile părților vătămate date în fața instanței de judecată și înscrisurile depuse la dosar ( filele 19,20 vol. II) s-a luat act că părțile civile B. B. N. și I. R. M. au renunțat la acțiunile civile formulate în cauză.

Pentru că în vederea vindecării leziunilor suferite părțile vătămate au fost internate în S. C. Județean nr. 1 C., iar unitatea sanitară a efectuat cheltuieli cu administrarea tratamentului, aspecte ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar ( filele 108-110 vol. I ) a fost admisă în parte acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. reducând corespunzător cuantumul despăgubirilor solicitate avându-se în vedere reținerea circumstanței provocării. Astfel, a fost obligat inculpatul la 426,70 lei despăgubiri civile către partea civilă reprezentând parte a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părții civile I. R. M., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data de 22 09.2012 la data plății efective a debitului. Pentru aceleași considerente, a fost obligat inculpatul la 2034, 30 lei despăgubiri civile către partea civilă reprezentând parte a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părții civile B. B. N. sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data de 22 09.2012 la data plății efective a debitului.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel parchetul de pe lângă T. D. și inculpatul G. D..

Prin motivele de apel, formulate în scris, parchetul a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i C.pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 C.pen.

În dezvoltarea acestui motiv de apel s-a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut în argumentarea schimbării de încadrare juridică că nu se poate reține intenția de a ucide deoarece în cauză s-a dovedit că inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură cu un briceag în zona gâtului, secționându-i mai multe vase, lovitura a fost de o mare intensitate victima fiind transportată la spital unde a suferit o intervenție chirurgicală fără de care inevitabil s-ar fi produs decesul. S-a mai arătat că, din raportul de constatare medico-legală existent la fila nr. 73 dosar urmărire penală rezultă că plaga ce i-a fost cauzată persoanei vătămate B. B. N. a fost atât de profundă încât a ajuns până la coloana vertebrală și urmare sângerării abundente din profunzime s-a practicat hemostază cu fire reparate pe vasele secționate. Or, în raport de aceste circumstanțe nu se putea reține decât că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, pentru caracterizarea laturii subiective a infracțiunii de omor fiind esențială intensitatea loviturii aplicate, concretizată de consecințele produse, sens în care s-a invocat și jurisprudența Curții Supreme de Justiție (deciziile nr. 72/2000 și nr. 150/2000).

Hotărârea primei instanțe a fost criticată și sub aspectul reținerii greșite a prevederilor art. 73 lit. b C.pen., atât față de infracțiunea săvârșită în dauna persoanei vătămate B. B. N. cât și față de cea comisă în dauna persoanei vătămate I. R. M.. S-a arătat că, pentru a reține această circumstanță atenuată prima instanță a avut în vedere o altă situație de fapt decât cea expusă în rechizitoriu cu ignorarea declarației singurului martor ocular din cauză, martorul U. D. ale cărui declarații se coroborează cu actele medicale și cu declarațiile persoanelor vătămate. În privința martorilor P. D., Ș. A., M. F. A. și Miciulică Lavinel Mitel, ale cărora declarații au fost avute în vedere de prima instanță s-a arătat că niciunul dintre martori nu au fost martori oculari, primii doi fiind și sancționați administrativ pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă. În argumentarea faptului că declarațiile acestor martori nu reflectă realitatea s-a invocat și rezultatul testului poligraf din care rezultă că au manifestat un comportament simulat.

Un motiv de apel a vizat reținerea nelegală a dispozițiilor art. 76 lit. c C.pen. pentru infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 C.pen., în condițiile în care erau incidente prevederile art. 76 lit. d C.pen. potrivit cărora atunci când maximul special al pedepsei închisorii este de 1 an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim până la minimul general.

În cadrul ultimului motiv de apel s-a susținut că sentința este netemeinică deoarece în mod neoportun s-au reținut dispozițiile art. 861 C.pen. S-a arătat că în raport de natura infracțiunilor săvârșite, de gradul de pericol social sporit al acestora, determinat și de urmările socialmente periculoase ale faptelor în cazul persoanei vătămate B. B., de împrejurările în care acestea au fost comise și modul extrem de violent în care a acționat inculpatul aplicând patru lovituri de cuțit celor două persoane vătămate nu se putea concluziona că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare. În ceea ce privește persoana infractorului s-a arătat că a fost ignorată atitudinea acestuia de nerecunoaștere a infracțiunilor săvârșite, poziția sa oscilantă și aspectul că, după comiterea acestora s-a sustras urmăririi penale.

În ședință publică, cu ocazia dezbaterilor, ca urmare a intrării între timp în vigoare a noului cod penal, procurorul de ședință a suplimentat motivele de apel și a solicitat să fie aplicată ca lege penală mai favorabilă legea penală nouă respectiv codul penal actual.

Prin motivele scrise de apel formulate prin avocat ales, inculpatul a solicitat într-o primă teză ca, în temeiul art. 396 alin. 5 C.pr.pen. rap.la art. 16 alin. 1 lit. d C.pr.pen. să se dispună achitarea sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală gravă, în cauză fiind incidente prevederile art. 26 alin 1 C.pen. ce reglementează „Excesul neimputabil”, reglementat și în codul penal anterior prin dispozițiile art. 44 alin. 3 sub denumirea de „Exces justificat”.

În susținerea acestui motiv de apel s-a arătat că, din analiza materialului probator, așa cum a fost interpretat și de prima instanță, rezultă că inculpatul G. D. nu a urmărit nici un moment uciderea persoanei vătămate B. B.. În acest sens s-a invocat faptul că persoana vătămată B. B. a arătat expres în declarația dată în ședința publică din 25.03.2013 că el a inițiat atacul asupra inculpatului deoarece a vrut „să îi dea o lecție” și că numai după ce i-a aplicat mai multe lovituri cu palma și cu pumnul, acesta a scos un briceag și i-a solicitat să fie lăsat în pace. S-a arătat că declarația persoanei vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor P. D. și Ștefăneascu M. A. în ceea ce privește inițierea conflictului singurul aspect asupra căruia martorul a declarat nereal constituindu-l faptul că a venit la mașina inculpatului cu persoana vătămată I. R. și că împreună cu aceasta l-au tras pe inculpat „pe geamul deschis al portierei stânga față” și nicidecum pe ușa deschisă. O astfel de situație de fapt este confirmată și de vătămările suferite de inculpat la mâna stângă și constatate prin raportul de constatare medico-legală din 10.10.2012 respectiv imobilizare prin atelă gipsată antebrahiopalmară stânga, urmare unei entorse. S-a mai arătat că, determinant în stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul G. D. este și faptul că, din declarația martorului P. D. rezultă că, inculpatul a părăsit localul când a observat intențiile persoanelor vătămate dar și împrejurările învederate de partea vătămată B. B. în cuprinsul declarației pe care a dat-o în fața primei instanțe în sensul că, după ce inculpatul a îndreptat cuțitul către el, a încercat din nou să-l lovească dar, fiind în stare de ebrietate i-a dat peste mâna în care inculpatul avea cuțitul și s-a auto-lezat - „i-am dat peste mâna cu briceagul și din această lovitură briceagul a sărit și m-a lovit în zona gâtului”, același martor declarând și faptul că „Am vrut să îl lovesc iar inculpatul s-a ferit în sensul în care a întors capul și a lovit cu briceagul la întâmplare mișcându-l stânga - dreapta. Această declarație dată de persoana vătămată B. B. s-a arătat că este aceea care reflectă realitatea concluzie care se impune și în raport de faptul că, în versiunea prezentată în declarația de la urmărire penale, dinamica loviturii apare imposibil de realizat dat fiind poziția incomodă a unui conducător auto.

Sub aspectul stării de tulburare și temere în care s-a aflat inculpatul s-a arătat că relevante sunt următoarele împrejurări:

- inculpatul a fost urmărit și blocat în trafic cu autoturismul de către persoanele vătămate, împrejurare descrisă pe larg chiar de partea vătămată B. B. în declarația dată în fața primei instanțe;

- inculpatul a fost tras pe geamul portierei sale în exteriorul autoturismului de către părțile vătămate așa cum reiese din depozițiile martorilor P. D., Ș.-M. A., Miciuliucă Lavinel și M. F. și din declarațiile inculpatului;

- în ajutorul său nu au intervenit persoanele aflate în autoturism. În acest sens s-a arătat că, din analiza coroborată a declarațiilor date în cauză de martori, părți vătămate și inculpat rezultă incontestabil că numiții P. D. și Ș. - M. A. au asistat la incident. În ceea ce-l privește pe martorul U. M. declarațiile date în cauză sunt contradictorii impunându-se concluzia că nu s-a aflat în autoturismul persoanelor vătămate. În acest sens s-a arătat că în declarația de la urmărire penală a susținut că inculpatul circula în aceeași direcție cu ei în vreme ce persoanele vătămate au declarat că mașina condusă de inculpat venea din sens opus. S-a invocat și faptul că, în declarația dată în fața primei instanțe a susținut că, după ce au plecat din bar s-au deplasat către casa sa, în . a învederat că în seara respectivă a condus mașina lui R. I. pentrr că acesta consumase băuturi alcoolice. S-a arătat că aceste aspecte dovedesc nesinceritatea martorului deoarece, dacă părțile vătămate consumaseră băuturi alcoolice, nu avea cine să conducă autoturismul la întoarcere, în . martorul ar fi fost lăsat acasă, în . susținerea faptului că martorul U. M. nu s-a aflat în seara respectivă în autoturism s-a arătat că prezența sa a fost contestată de martorii Miciulică Lavinel și Mârtan F. și s-a susținut că, în intervalul de aproximativ o oră scurs între momentul consumării conflictului și momentul în care părțile vătămate au ajuns la spitalul din Plenița, martorul U. M. a fost luat de părțile vătămate din altă locație și învățat ce să declare. S-a arătat că acest aspect este confirmat de declarația martorului U. E. A. care, în fața instanței de fond a învederat că, la câteva zile după conflict, a fost oprit de R. I. care i-a propus să fie martor și să declare că la conflict a fost și U. M..

- faptul că inculpatul avea o vârstă fragedă, respectiv 19 ani și o constituție firavă iar persoanele vătămate îl depășeau numeric, aveau 31, respectiv 24 de ani și o constituție atletică.

- faptul că partea vătămată B. B. era înarmată cu un cuțit, aspect dovedit cu declarațiile inculpatului și declarațiile martorilor P. D., Ș.- M. A., Miciulică Lavinel și Mârtan F..

- împrejurare că faptele s-au petrecut după miezul nopții, când pe stradă nu se mai aflau alte persoane care ar fi putut interveni.

În subsidiar s-a solicitat să se rețină în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit. a C.pen. anterior - depășirea limitelor legitimei apărări - și să se aplice o pedeapsă orientată sub minimul special, cu suspendarea condiționată a executării, conform art. 81 C.pen. iar în cazul în care nu se va reține această circumstanță atenuantă să se rețină circumstanța atenuantă legală prev. de art. 73 lit. b C.pen. anterior - provocarea.

S-a solicitat ca, cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei să se țină cont de faptul că persoanele vătămate au provocat incidentul, urmărindu-l pe inculpat, de atitudinea adoptată de persoanele vătămate ulterior incidentului în sensul că au ascuns și ulterior vândut autoturismul marca Mecedes deși acesta purta urme ale infracțiunii comise de inculpat și de atitudinea oscilantă manifestată pe parcursul procesului penal, de faptul că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale, a rămas la domiciliul său și a relatat rudelor despre cele întâmplate, de vârsta fragedă a acestuia, lipsa antecedentelor și faptul că nu era perceput anterior incidentul drept o persoană violentă, de relația de prietenie pe care a avut-o cu persoanele vătămate.

Cu privire la infracțiunea de vătămare corporală săvârșită asupra părții vătămate I. R. a solicitat ca, în temeiul art. 396 alin. 6 C.pr.pen. rap. la art. 16 lit. g C.pr.pen. să se dispună încetarea procesului penal deoarece prin manifestarea expresă de voință, de la termenul de judecată din 08.04.2013, partea vătămată I. R. și-a retras plângerea prealabilă.

La termenul de judecată din 16.01.2014 a fost audiat inculpatul G. Dens (filele nr. 44-45 dosar apel)..

La termenul de judecată din 25.02.2014 a fost audiată martora C. (fostă Ș.) M.-A. (filele nr. 77-78 dosar apel) iar la termenul de judecată din 13.06.2014 a fost audiat martorul U. M. D. (filele nr. 145-146 dosar apel).

Examinând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor de apel formulate și din oficiu, în limitele prev. de art. 417 C.pr.pen., curtea constată următoarele:

Prima instanță, procedând la examinarea materialului probator administrat în cauză a reținut o situație de fapt greșită, acordând relevanță exclusivă declarației pe care a dat-o în instanță persoana vătămată B. B. pe data de 25.03.2013 (filele nr. 6-9, vol. II, dosar tribunal), deși această declarație nu se coroborează cu niciuna dintre celelalte probe administrate în cauză fiind contrazisă chiar și de declarațiile date de inculpat ulterior acestui moment procesual. Or, pentru stabilirea adevărului, în cauză, ar fi trebuit să analizeze în mod critic declarația dată în ședință publică de persoana vătămată și să o aibă în vedere numai în măsura se corobora cu alte mijloace de probă.

În urma propriului examen curtea constată că situația de fapt corectă este aceea reținută în actul de sesizare.

Se reține astfel că, în noaptea de 21/22. 09.2012, în jurul orelor 0100 - 0130, persoanele vătămate B. B. și I. R. M. au plecat de la un bar aflat pe raza localității Plenița, unde consumaseră băuturi alcoolice cu intenția de se deplasa la domiciliile lor, cu autoturismul părții vătămate I. R., condus de martorul U. M. D..

În timp ce se deplasau pe raza localității Plenița, în zona pieței din această localitate, martorul U. M. D. a observat în oglinda retrovizoare un autoturism care circula în spatele său și care-i făcea semnale cu farurile pentru a opri. Recunoscând autoturismul respectiv ca fiind autoturismul inculpatului G. D., persoana vătămată B. B. i-a cerut martorului să oprească. După ce martorul U. M. s-a conformat solicitării persoanei vătămate B. B. și a oprit autoturismul, inculpatul G. D. a ajuns cu autoturismul său marca Volkswagen Tuareg în dreptul autoturismului în care se aflau părțile vătămate și, după ce a coborât geamul portierei, i-a cerut persoanei vătămate B. B. să se deplaseze până la mașina sa pentru a discuta ceva. Persoana vătămată a răspuns solicitării și s-a deplasat la autoturismul inculpatului însă, după aproximativ 3-4 secunde din momentul în care a ajuns lângă portiera șoferului, inculpatul aflat în interiorul autoturismului, a lovit-o o singură dată cu un cuțit în zona gâtului. În urma acțiunii inculpatului persoana vătămată B. B. a început să țipe și să strige „mă tăie” și a fugit de lângă autoturism dar a fost urmat de inculpat care a coborât din mașină și a început să alerge după el cu cuțitul în mână. În acest moment din autoturismul condus de martorul U. M. D. a coborât persoana vătămată I. R. M. care a început să alerge după cei doi cu intenția de a-i lua apărarea persoanei vătămate B. B.. Observând-o pe persoana vătămată I. R. în spatele său inculpatul G. D. a renunțat să mai alerge după persoana vătămată B. B. și a început să alerge cu cuțitul în mănă după persoana vătămată I. R. care a încercat să se refugieze în autoturismul din care coborâse. Inculpatul G. D. a reușit însă să o prindă pe persoana vătămată I. R. și a lovit-o o singură dată cu cuțitul în zona lombară, lovitură în urma căreia persoana vătămată I. R. a căzut la sol, cu fața în sus. Întrucât inculpatul a continuat să încerce să o lovească cu cuțitul partea vătămată s-a apărat cu picioarele împrejurare în care a fost înțepată de inculpat de două ori, cu același cuțit, una dintre lovituri fiind aplicată în piciorul stând iar cealaltă în piciorul drept.

În urma agresiunilor din noaptea de 21/22.09.2012 persoana vătămată B. B. a suferit o leziune - plagă înjunghiată regiunea latero-cervicală stânga, profundă până la coloana vertebrală - care a necesitat 40-45 de zile de îngrijiri medicale și i-a pus viața în primejdie iar persoana vătămată I. R. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt reținută mai sus se probează cu declarațiile date de persoanelor vătămate B. B. și I. R. în faza urmăririi penale declarații ce se coroborează cu mențiunile procesului - verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, mențiunile actelor medico-legale și declarațiile constante pe care le-a dat martorul U. M. pe tot parcursul procesului - penal, inclusiv în faza apelului.

Astfel, persoanele vătămate, în faza urmăririi penale, au susținut situația de fapt astfel cum a fost reținut de instanța de apel.

Ulterior pe parcursul judecării cauzei la termenul de judecată din 03.12.2012, deși nu au fost audiate de instanță cu privire la situația de fapt, din susținerile acestora referitoare la daunele civile suferite rezultă cu certitudine menținerea poziției procesuale din faza urmării penale (filele nr. 74, 75, vol. I, dosar tribunal).

La termenul de judecată din 25.03.2013, atunci când instanța, potrivit mențiunilor încheierii de ședință de la acest termen, la solicitarea apărătorului ales al inculpatului, a procedat la audierea persoanei vătămate B. B., aceasta și-a schimbat declarația dată în faza urmăririi penale și a susținut că declarația din această fază a fost dată într-o stare care nu-i permitea să relateze cu amănunte și a fost de acord cu cele relatate de prietenul lui. Cu privire la cele întâmplate la momentul incidentului a declarat că ei au fost cei care i-au făcut semn inculpatului să oprească iar din autoturism a coborât doar el, nu și I. R. iar după ce s-a apropiat de portiera de geamul șoferului, el și inculpatul și-au adresat reciproc injurii. A mai arătat persoana vătămată că la un moment dat i-a dat o palmă inculpatului în timp ce acesta se afla pe bancheta mașinii după care l-a tras afară din mașină pe ușa care era deschisă și i-a aplicat două lovituri cu pumnii, lovituri în urma cărora inculpatul a reacționat scoțând de la buzunarul din spate al pantalonilor un briceag cu care a lovit la întâmplare mișcându-l la stânga și la dreapta, după ce în prealabil întorsese capul. În aceste condiții persoana vătămată B. B. i-ar fi dat peste mâna în care inculpatul ținea briceagul iar din această lovitură „briceagul a sărit” și l-a lovit în zona gâtului. A mai susținut persoana vătămată că, după ce a fost tăiat s-a speriat și a fugit către mașina lui R. I. și nu știe ce s-a mai întâmplat în continuare.

În ceea ce o privește pe persoana vătămată I. R., audiată la termenul de judecată din 08.04.2013, cu toate că și aceasta a revenit asupra declarațiile date în faza urmăririi penale, susținând că la momentul la care a dat declarația din faza urmăririi penale se afla sub efectul anesteziei iar declarația sa a constat mai mult în niște răspunsuri de da sau nu, în fața primei instanțe nu a relatat modalitatea producerii incidentului motivat de faptul că la momentul respectiv s-a aflat în stare de ebrietate și nu-și amintește ce s-a întâmplat.

Un prim aspect care se impune a fi evidențiat referitor la declarațiile date de persoanele vătămate la termenele de judecată din 25.03.2013 și 08.04.2013 este acela că modalitatea în care au justificat declarațiile date la urmărire penală nu este de natură să convingă instanța cu privire la faptul că cele consemnate la acel moment procesual nu ar corespunde realității în condițiile în care audierile au avut loc în seara zilei de 22.09.2012 (între orele între orele 1615 - 1640 a fost audiată persoana vătămată I. R. iar între orele 1645 - 1710 B. B.) când efectele stărilor invocate de cele două persoane vătămate în mod cert nu mai puteau subzista.

Examinând în continuare declarațiile date de persoanele vătămate în ședință publică se constată că declarația persoanei vătămate B. B., declarație care, așa cum s-a arătat a fost reținută de prima instanță în cadrul situației de fapt, nu este susținută de nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, persoana vătămată I. R. susținând că nu-și amintește ce s-a întâmplat iar inculpatul, audiat ulterior, în ședința publică din 20.05.2013 a recunoscut numai faptul că a avut un briceag pe care l-a mișcat la întâmplare negând însă cele susținute de persoana vătămată cu privire la momentul inițial al producerii incidentului (a susținut în continuare că cele două persoane vătămate au coborât din autoturism și au aruncat cu pietre) și la aspectul că a fost tras din mașină pe ușa portierei iar nu pe geamul acesteia.

Pe lângă acest aspect declarația dată de persoana vătămată B. B. în faza urmăririi penale așa cum s-a arătat se coroborează cu celelalte mijloace de probă indicate mai sus, mijloace de probă care, în același timp, dovedesc faptul că cele declarate în ședință publică nu corespund realității.

Astfel, în legătură cu procesul - verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexe (filele nr. 26-33, dosar urmărire penală) se reține că, în cuprinsul acestuia se menționează că la locul incidentului, situat în localitatea Plenița, la intersecția dintre .. Stadionului, la o distanță de 25 m de una dintre intrările în piață, au fost identificate pe asfalt pe o distanță de aproximativ 4 m liniari mai multe pete de culoare roșie, ce par a fi de sânge, astfel de pete fiind identificate și pe un număr de trei pietre, aflate pe acostament. Mențiunile acestui proces-verbal confirmă așadar pe de o parte locul producerii incidentului iar pe de altă parte agresarea persoanei vătămate B. B. în modalitatea expusă de aceasta, modalitatea de expunere a petelor de sânge de asfalt - liniar, pe o distanță de aproximativ patru metri - fiind de natură să dovedească faptul că, după ce a fost agresat, B. B. a fugit de la locul producerii incidentului. Cât privește criticile formulate de inculpat prin avocat ales, cu ocazia susținerii apelului declarat în cauză, în sensul că nu s-a stabilit cu certitudine că aceste urme de sânge ar fi urme de sânge uman, putând proveni de la animale sacrificate în târg nu poate fi primită ca reală dat fiind în principal modalitatea expunerii dar și declarațiile inculpatului care nu a contestat faptul că persoanele vătămate ar fi suferit leziuni în cadrul incidentului din noaptea de 21/22.09.2012.

Mențiunile certificatelor medico - legale eliberate celor două persoane vătămate fac dovada leziunilor suferite de acestea dar sunt de natură să convingă instanța și cu privire la veridicitatea declarațiilor date de persoanele vătămate în faza urmăririi penale. Astfel, în cazul persoanei vătămate B. B. s-a constatat existența unei plăgi înjunghiate profunde în regiunea latero - cervicală stânga, plagă ce a ajuns până la coloana vertebrală și care dat fiind intensitatea loviturii ce ar fi putut-o cauza exclude producerea acesteia în modalitatea susținută de persoana vătămată în declarația dată în fața instanței de judecată la 25.03.3013 presupunând o acțiune intenționată, de natură să imprime loviturii forța care a putut provoca o astfel de leziune iar nu o lovitură deviată, ca urmare a lovirii de către persoana vătămată a mâinii în care inculpatul ținea briceagul, care ar fi putut produce acesteia o zgârietură sau cel mult o leziune superficială.

Și în ceea ce o privește pe persoana vătămată I. R. leziunile constatate în certificatul medico-legal aflat la fila nr. 70 dosar urmărire penală confirmă situația de fapt expusă de persoanele vătămate și de martorul U. M. în faza urmăririi penale: o plagă tăiată paravertebral stânga (vertebre lombare), corespunzătoare loviturii aplicate de inculpat în zona lombară, plăgi tăiate în partea superioară a coapselor stânga și dreapta, corespunzătoare unor lovituri aplicate de inculpat cu cuțitul în timp ce persoana vătămată se afla la pământ și încerca să se apere cu picioarele de loviturile de cuțit pe care intenționa să i le aplice inculpatul.

Cu privire la martorul U. M. se constată că, atât în faza urmării penale cât și în fața primei instanțe și în apel a confirmat cele relatate de persoanele vătămate în faza urmăririi penale cu privire la modalitatea în care acestea au fost agresate.

Criticile constant formulate de inculpat, în sensul că martorul nu a fost prezent la locul unde s-a produs incidentul, sunt nefondate, elementele invocate în dovedirea acestui aspect neputând conduce la această concluzie.

Singurul aspect care ar putea fi considerat contradictoriu în declarațiile date de acest față de declarațiile date de persoanele vătămate în faza urmăririi penale îl reprezintă direcția în care se deplasa autoturismul inculpatului în momentul întâlnirii cu autoturismul părții vătămate I. R.. Astfel, martorul U. M. a susținut constant că autoturismul inculpatului se deplasa în aceeași direcție cu autoturismul condus de el în vreme ce, în declarațiile date de părțile vătămate în faza urmăririi penale, s-a consemnat că, în timp ce părțile vătămate se deplasau către locuințele lor, în dreptul pieței, s-au întâlnit cu autoturismul condus de inculpat. Se constată însă că, în cuprinsul acestor declarații, persoanele vătămate nu au fost interogate cu privire la modalitatea concretă în care a avut loc această întâlnire situație față de care, raportat la ansamblul materialului probator administrat în cauză, concluzia care se impune este aceea că aspectul respectiv nu reprezintă o contradicție ci este rezultatul unei omisiuni de consemnare, fără relevanță sub aspectul veridicității declarațiilor.

În ceea ce privește faptul că nesinceritatea martorului ar fi dovedită prin aceea că persoanele vătămate consumaseră băuturi alcoolice și, dacă mergeau la domiciliul martorului din . cine să conducă autoturismul până la domiciliile acestora din localitatea Plenița, reprezintă o simplă speculație fără susținerea probatorie atâta timp cât persoanele vătămate ar fi putut și să rămână peste noapte la domiciliul martorului sau, față de timpul scurs de la momentul consumării băuturilor alcoolice, ora la care se efectua deplasarea și distanța ce urma să parcursă era posibil ca persoana vătămată I. R. să-și asume riscul de a conduce autoturismul pe drumul de întoarcere.

Referitor la intervalul de timp care ar fi trecut de la data producerii incidentului și până la momentul la care persoanele vătămate au ajuns la spital, interval de timp care ar fi fost foarte lung și în care se susține că persoanele vătămate l-ar fi căutat pe martorul U. M. și l-ar fi convins să depună depoziție în cauză, se constată că la ora 0435 persoana vătămată se afla deja la spitalul din C. și era supus examenului ORL. Susținerea conform căreia ar fi trecut un interval de timp foarte lung nu poate fi primită în condițiile în care pe de parte declarațiile părților și martorilor referitoare la ora exactă a producerii incidentului nu pot fi primite decât sub rezerva factorului subiectiv care marchează percepția fiecărei persoane în parte asupra scurgerii timpului iar pe de altă parte gravitatea leziunilor cauzate persoanei vătămate B. B., cert constatate cu înscrisurile medicale depuse la dosar din care rezultă i-a fost pusă viața în primejdie, exclude posibilitatea ca persoana vătămată să se preocupe de preconstituirea unor probe în locul salvării propriei vieți. Nici faptul că martorul U. E. A., la câteva zile după conflict, ar fi fost abordat de persoana vătămată I. R. care i-ar fi propus să dea declarații în cauză prin care să confirme că martorul U. M. a fost prezent la incident nu poate conduce la o concluzie contrară atâta timp cât, și în ipoteza în care depoziția martorului ar fi reală, un astfel de aspect nu poate dovedi decât faptul că persoana vătămată I. R. a intenționat să-și preconstituie probe în condițiile în care inculpatul nega prezența martorului la locul incidentului și, la propunerea sa, se procedase la audierea în calitate de martor a unor persoane care declaraseră că persoanele vătămate au fost singure la momentul incidentului.

Nici declarațiile martorilor Miciulică Lavinel și Mârtan F., invocate de inculpat în dovedirea acestui aspect, ca de altfel nici declarațiile martorilor P. D. și Ș. A. nu pot fi primite deoarece, contradicțiile majore între declarațiile acestor martori, dar și între declarațiile lor și declarațiile inculpatului, contradicții ce vor fi evidențiate în continuare, au format convingerea instanței că martorii în cauză au dat declarații contrare realității, considerent în raport de care vor fi înlăturate din ansamblul materialului probator.

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului, spre deosebire de declarațiile date de persoanele vătămate în faza urmăririi penale declarații care, așa cum s-a arătat, se coroborează cu declarațiile martorului U. M. și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, depozițiile inculpatului nu sunt susținute de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, în declarația dată în faza urmăririi penale inculpatul G. D. a susținut că, în seara zilei de 21/22.09.2012, după ce a fost împreună cu martorul P. D. în același local unde fuseseră și părțile vătămate, ocazie cu care a constat că nu erau însoțite de nicio altă persoană și erau în stare de ebrietate, s-a deplasat la locuința părinților săi din localitatea Unirea de unde a luat-o pe martora Ș. A. pe care urma să o ducă la domiciliul din localitatea Plenița. Când a ajuns pe . Plenița a observat autoturismul persoanei vătămate I. R. și, dorind să evite un conflict, s-a hotărât să continue deplasarea pe o altă stradă. Autoturismul său a fost urmat de autoturismul părții vătămate iar la o intersecție acestea l-au depășit și i-au barat drumul. A relatat în continuare inculpatul că părțile vătămate, care nu erau însoțite de vreo altă persoană, au coborât din autoturism și au început să arunce cu pietre în mașina sa împrejurare care l-a determinat să coboare geamul portierei și să se solicite să înceteze. Persoana vătămată B. B. s-a deplasat în schimb la autoturismul său și, din partea din spate a luat un cuțit după care atât el cât și persoana vătămată I. R. s-au apropiat de autoturismul său și amândoi l-au prins de mâna stângă reușind să-l tragă din mașină pe geamul portierei și doborându-l la sol unde l-au lovit cu picioarele în zona abdominală, toracică și a membrelor inferioare. În momentul în care a reușit să se ridice de pe sol persoana vătămată B. B. a intenționat să-l lovească cu cuțitul însă el l-a lovit peste mâna în care avea acest obiect și, este posibil ca în acel moment partea vătămată să se fi „înțepat în gât”. A mai arătat inculpatul că, în tot acest timp persoana vătămată I. R. a continuat să-l lovească cu picioarele în zona lombară și a membrelor inferioare iar atunci când persoana vătămată B. B. a încercat din nou să-l lovească cu cuțitul i-a împins pe amândoi fiind posibil ca B. B. să-l fi tăiat cu cuțitul pe I. R..

Ulterior, în ședința publică din 03.12.2012, inculpatul a menținut declarația dată în faza urmăririi penale (filele nr. 76-78 dosar tribunal)

La data de 20.05.2013 a fost reaudiat iar în declarația aflată la filele nr. 52-53, dosar tribunal a revenit asupra poziției procesuale și a susținut că, după ce părțile vătămate l-au scos afară din mașină, trăgându-l pe geamul portierei, ocazie cu care „i-au rupt mâna”, l-au lovit iar mai apoi l-au tras de umeri și l-au ridicat în picioare. În acel moment a scos un briceag pe care-l avea la buzunarul din spate al pantalonilor, a pus mâna stângă la ochi și cu mâna dreaptă în timp ce se dădea în spate îi amenința și îi întreba de ce îl lovesc. În aceste condiții s-ar fi rănit persoana vătămată B. B. iar în ceea ce o privește pe persoana vătămată I. R. a fost rănită probabil în aceleași împrejurări.

Un prim aspect care conduce la concluzia nesincerității inculpatului îl constituie faptul că declarațiile sale nu se coroborează cu actele medicale aflate la dosar. Astfel, conform celor relatate de inculpat cele două părți vătămate nu numai că l-au supus unei acțiuni de o violență deosebită, trăgându-l pe geamul portierei și doborându-l la sol dar ulterior i-au aplicat în mai multe rânduri multiple lovituri cu picioarele atât în zona abdominală cât și în zona toracelui și a membrelor inferioare. Or, în prezența unor astfel de agresiuni, existența unor leziuni de violență este inevitabilă iar din certificatul medico-legal aflat la fila nr. 76 doar urmărire penală rezultă că, în urma examinării, s-a constatat că acesta prezintă atelă gipsată antebrahiopalmară stângă și a fost diagnosticat cu entorsă radiocarpiană stângă fără să se constate existența vreunei alte leziuni.

În ceea ce privește faptul că persoanele vătămate ar fi declanșat conflictul, aruncând cu pietre în autoturismul său, curtea reține că nici această afirmație nu este veridică, din procesul-verbal aflat la fila nr. 37 dosar urmărire penală rezultând că, în urma examinării autoturismul inculpatului, s-a constatat că acesta prezenta doar patru urme de lovire, de dimensiuni foarte mici iar nu urme specifice exercitării activității de aruncare cu pietre de care le acuză inculpatul pe cele două persoane vătămate. Pe de altă parte și în situația în care urmele respective ar putea fi provocate în urma unei acțiuni similare celei invocate de inculpat, faptul că acesta a fost depistat de organele de organele de poliție după două zile de la momentul incidentului și, așa cum se va arăta în continuare, a propus în apărare martori ale căror declarații urmează a fi înlăturate ca subiective, nu este exclusă posibilitatea ca urmele respective să fi fost produse special pentru a fi ulterior invocate în apărare.

Un alt aspect de natură să dovedească nesinceritatea inculpatului îl reprezintă faptul că, în toate declarațiile date în cauză a susținut că a încercat să evite un incident cu persoanele vătămate însă acestea i-au blocat drumul. În condițiile în care lucrurile s-ar fi petrecut în felul acesta iar inculpatul s-ar fi temut de o eventuală altercație, reacția normală ar fi fost aceea ca, în momentul în care persoanele vătămate au aruncat cu pietre în autoturismul său sau cel mai târziu atunci când a observat că B. B. a luat un cuțit din autoturism, să încerce să-și continue deplasarea iar în măsura în care, față de poziționarea autoturismului persoanei vătămate I. R., acest lucru nu era posibil, să efectueze deplasarea cu spatele, din procesul - verbal la fața locului și planșele foto anexe rezultând cu certitudine existența unei astfel de posibilități în condițiile în care incidentul a avut loc pe o stradă publică, deschisă circulației iar nu într-un loc înfundat.

Examinând în continuare depozițiile inculpatului raportat la celelalte mijloace de probă administrate în cauză se constată că, depoziția dată de inculpat în faza urmăririi penale se coroborează în ansamblu cu declarațiile martorilor P. D. și Ș. A.. Nu același lucru se poate spune despre declarația pe care a dat-o inculpatul în fața primei instanțe la data de 20.05.2013, declarație prin care inculpatul contrazice depozițiile acestor martori. Se reține în acest sens că, în cuprinsul acestei declarații, inculpatul a recunoscut că a avut la el „un briceag” iar persoanele vătămate au fost rănite cu acesta. Ca și în faza urmăririi penale și în fața primei instanțe, martorii Ș. A. și P. D. au susținut însă declarația dată de inculpat în faza urmării penale în sensul că persoana vătămată B. B. a fost rănită cu propriul cuțit iar ulterior, în fața instanței de apel martora Ș. A. nu a mai oferit nici un detaliu cu privire la circumstanțele în care s-a ajuns la rănirea lui B. B. susținând că nu a observat astfel de detalii întrucât s-a speriat foarte tare.

În condițiile în care, așa cum s-a arătat, inculpatul și-a schimbat poziția procesuală, ar putea fi reținute ca veridice declarațiile martorilor P. D. și Ș. A. numai dacă nu ar fi contrazise de celelalte mijloace de probă din cauză.

Pe de o parte însă, martorul U. M. a avut o atitudine procesuală constantă pe parcursul întregului proces penală, confirmând depozițiile date de persoanele vătămate în faza urmăririi penale și infirmând declarațiile celor doi martori. Pe de altă parte, declarațiile date de martorii P. D. și Ș. A., propuși de inculpat, sunt infirmate și de declarațiile celorlalți doi martori propuși tot de inculpat și anume depozițiile martorilor Miciulică Lavinel - Mitel și Mârtan F. A., audiați în faza urmăririi penale în prezența avocaților aleși ai inculpatului.

În acest sens este de observat faptul că martorul Mârtan F. - A. a declarat în faza urmăririi penale că persoana vătămată B. B. a mers la autoturismul cu care efectuase deplasarea pentru a lua cuțitul după ce inculpatul fusese tras din mașină, B. B. a fost rănit de I. R. cu un cuțit pe care acesta îl scosese de la spate și cu care încercase să-l lovească pe inculpat iar după ce a fost rănit B. B. inculpatul a luat cuțitul abandonat de I. R. și a alergat după el aproximativ 5-6 metri până când I. R. s-a împiedicat și a căzut, altercația dintre cei doi continuând pe sol. Ulterior, în fața instanței martorul a renunțat să mai relateze detalii cu privire la agresiune mulțumindu-se să susțină doar că în autoturismul persoanelor vătămate nu s-a mai aflat nicio persoană în vreme ce, în autoturismul inculpatului, s-ar aflat un bărbat și o femeie.

Aceeași este situația și în cazul martorului Miciulică Lavinel - Mitel care, în faza urmăririi penale, a prezentat aceeași situație de fapt ca și martorul Mârtan F. - A. cu excepția momentului în care B. B. ar fi luat cuțitul din mașină, acesta avându-l în mână, potrivit declarației martorului, atunci când a coborât din autoturism împreună cu I. R..

În acest context probator concluzia care se impune este aceea că niciunul dintre cei patru martori nu au fost prezenți la locul incidentului și au dat declarații în cauză pentru a-l ajuta pe inculpat să se sustragă de la stabilirea răspunderii penale, concluzie care este confirmată în privința martorilor P. D. și Ș. A. și de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 08.10.2012 conform cărora răspunsurile celor doi martori la întrebări relevante cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Se reține totodată că, în cazul martorului P. D. declarațiile nesincere sunt justificate de relațiile existente între el și familia inculpatului - în declarația de la urmărire penală a arătat că deși nu este angajat la societatea administrată de tatăl inculpatului obișnuiește să-l ajute la diferite munci, în schimbul unor sume de bani, susținere asupra căreia a revenit în fața primei instanță, fără vreo justificare.

În ceea ce privește declarația pe care a dat-o inculpatul la data de 20.05.2013, în fața primei instanței, menținută în apel, nu se coroborează nici cel puțin cu declarația dată de persoana vătămată B. B. în fața primei instanțe și este contrazisă de actele medicale, de declarațiile date de persoanele vătămate în faza urmăririi penale și de declarațiile martorului U. M. reprezentând o nouă încercare a inculpatului de a induce în eroare organele judiciare.

Referitor la poziția procesuală a inculpatului este de remarcat faptul că încă de la început a încercat să se sustragă de la stabilirea răspunderii penale astfel încât, după comiterea faptei, s-a ascuns fiind căutat în două rânduri la domiciliu de organele de poliție iar în vederea localizării sale, prin încheierea nr. 84 din 24.09.2012 Ministerul Public a fost autorizat să intercepteze și să înregistreze comunicările telefonice efectuate de la posturile telefonice aparținând inculpatului și părinților acesteia. În aceste condiții, deși fapta s-a comis pe data de 21/22.09.2012, inculpatul nu a fost audiat decât după două zile, pe data de 24.09.2012, când a fost identificat de organele de poliție. Susținerile sale în sensul că a fost la spital ar putea justifica eventual neprezentarea la sediul organului de urmărire penală pe data de 22.09.2012 când, potrivit procesului - verbal aflat la fila nr. 61 dosar urmărire penală agenții de poliție s-au deplasat la domiciliul său iar din discuțiile cu tatăl lui a rezultat că se află în municipiul C. pentru îngrijiri medicale. În aceeași zi pe numele său a fost emis însă un mandat de aducere iar cu prilejul executării la domiciliul inculpatului a fost din nou găsit tatăl acestuia care de data aceasta a declarat verbal lucrătorilor de poliție că „nu cunoaște unde se află fiul său și nu a fost contactat telefonic de către acesta”.

Ulterior, pe parcursul procesului penal, a dat declarații contradictorii și a propus martori ale căror declarații s-au contrazis între ele sau au fost contrazise chiar de inculpat cu ocazia schimbării poziției procesuale. Între martorii propuși de inculpat și ale căror declarații sunt înlăturate ca fiind subiective de instanța de apel este și declarația martorului M. V., reținută de prima instanță în dovedirea mobilului care a stat la baza declanșării incidentului. Se reține în acest sens că, acest martor, audiat la aproape opt luni de la comiterea faptei, a declarat în ședință publică că a fost în barul în care s-au aflat persoanele vătămate și inculpatul și a observat cum persoana vătămată B. B. a dat muzica mai tare și a început să danseze și să facă plecăciuni motiv pentru care inculpatul și martorul P. D. au părăsit localul. Cum nici martorul P. D. și nici inculpatul, audiați la scurt timp de la momentul la care s-au petrecut faptele, nu au făcut referire la o astfel de manifestare a persoanei vătămate B. B. nici în faza urmăririi penale și nici ulterior, cu ocazia audierii în ședință publică, concluzia care se impune, raportat și la întregul comportament procesul adoptat de inculpat este aceea că martorul a fost propus „pro cauza” și a dat declarații nereale în favoarea inculpatului.

Cât privește susținerile din apelul inculpatului privind conduita anterioară a persoanelor vătămate această împrejurare reprezintă un aspect care singular nu poate determina reținerea unei alte situații de fapt iar în condițiile stării de fapt astfel cum a fost reținută în apel este lipsită de relevanță juridică întrucât, indiferent de faptul că persoanele vătămate ar fi sau nu persoane violente incidentul pe care l-au avut cu inculpatul a fost determinat de către acesta iar legea penală ocrotește viața, integritatea corporală și sănătatea oricărei persoane, fără discriminare.

Pentru considerentele de mai sus, constatând că situația de fapt reală nu este acea reținută de tribunal, curtea constată că nejustificat s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpat împotriva persoanei vătămate B. Bogdat din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C.pen. anterior rap.la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. anterior în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C.pen. anterior, discuțiile referitoare la distincția între cele două infracțiuni găsindu-și utilitate numai în măsura în care situația de fapt reală ar fi aceea reținută de prima instanță. În condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză s-a făcut dovada că inculpatul a chemat-o pe persoana vătămată în dreptul portierei de la mașina sa după care a lovit-o cu un cuțit într-o zonă vitală (zona gâtului), cu intensitate deosebită (i-a cauzat o leziune profundă, care a ajuns până la coloana vertebrală), în urma loviturii viața victimei a fost în primejdie iar după aplicarea acesteia a alergat-o cu cuțitul în mână, toate aceste elemente dovedesc în mod cert nu numai că inculpatul a acceptat că, în urma acțiunii sale, persoana vătămată ar putea deceda ci chiar a urmărit un astfel de rezultat ceea ce caracterizează sub aspectul laturii subiective intenția directă și determină încadrarea juridică ca fiind tentativă la infracțiunea de omor iar nu vătămare corporală gravă.

Se constată totodată că, față de situația de fapt reținută în apel nejustificat prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b C.pen. anterior.

Pentru considerentele expuse curtea constată ca nefiind întemeiate criticile din apelul inculpatului prin care a solicitat să se dispună achitarea ca urmare a legitimei apărare sau reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 73 alin. 1 lit. a C.pen. anterior fiind în schimb întemeiat apelul parchetul sub aspectul încadrării juridice în ceea ce privește fapta comisă în dauna persoanei vătămate B. B..

În ceea ce privește motivul de apel formulat de inculpat cu privire la infracțiunea comisă în dauna persoanei vătămate I. R. curtea constată că poziția procesuală manifestată de aceasta în fața primei instanțe și consemnată în declarația aflată la fila nr. 21, vol. II dosar tribunal a fost în sensul că renunță la pretențiile civile și penale formulate în cauză fără ca persoana vătămată să-și exprime manifest voința de a retrage plângerea prealabilă sens în care corect prima instanță nu a dispus încetarea procesului penal, din declarația persoanei vătămate putându-se reține cu certitudine numai dorința acesteia de a nu mai fi chemată la proces. Pentru aceste considerente curtea, constatând că apelul inculpatului este nefondat, îl va respinge ca atare.

Examinând în continuare apelul declarat de parchet, sub aspectul modalității de individualizare judiciară a pedepselor și a modalității de executare instanța de apel, ținând cont de gravitatea faptelor comise de inculpat, dedusă din modalitatea în care a acționat acesta, obiectul folosit, gravitatea leziunilor dar și de persoana inculpatului care, pe de o parte este tânăr și nu este cunoscut cu antecedente penale dar pe de altă parte modalitatea de comitere a faptei dovedește că este o persoană care nu-și poate controla impulsurile violente iar atitudinea procesuală pe care a înțeles să o adopte dovedește faptul că nu înțelege gravitatea și periculozitatea unor astfel de comportamente, nu este dispus să-și asume răspunderea pentru fapte grave comise existând riscul reiterării unui comportament similar apreciază că numai aplicarea, pentru ambele infracțiuni comise, a unor pedepse cu închisoarea, orientate către minimul special prevăzut de lege și care să fie executate în regim de detenție ar putea conduce la realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei.

Cum de la data comiterii faptei și până în prezent codul penal a fost modificat se va proceda în continuare la efectuarea examenului impus de art. 5 C.pen. actual privind stabilirea legii penale mai favorabile, examen în cadrul căruia se constată pe de o parte că, în reglementarea actuală legiuitorul a înțeles să nu mai considere locul public drept o circumstanță de calificare a omorului, încadrarea juridică actuală a acestei infracțiuni fiind aceea prev. de art. 32 C.pen. actual, rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. actual iar pedeapsa prevăzută fiind închisoare de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C.pen. anterior, textul de lege actual este cel prevăzut de art. 193 alin. 2 C.pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă.

Aplicând dispozițiile noului cod penal, prin condamnarea inculpatului la pedepse orientate către minimul special - 6 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de. 32 C.pen. actual, rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. actual și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. actual - și aplicarea dispozițiilor care reglementează în prezent concursul de infracțiuni respectiv art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. actual se ajunge la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare.

Procedând la stabilirea pedepselor potrivit codului penal anterior, se constată că pentru tentativa infracțiunea de omor calificat pedeapsa este închisoare de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea unor drepturi iar pentru infracțiunea de vătămare corporală, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 5 ani închisoare. Prin condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea orientate către minimul special - 8 ani și 6 luni pentru tentativa infracțiunea de omor calificat și 2 ani pentru infracțiunea de vătămare corporală - și aplicarea dispozițiilor care reglementau anterior concursul de infracțiuni respectiv art. 33 lit. a - art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. anterior, se ajunge la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare.

În urma examenului efectuat pentru stabilirea legii penale mai favorabile, prin aprecierea globală a dispozițiilor celor două coduri se constată că legea penală mai favorabilă este legea penală nouă, în raport de care vor fi aplicate și pedepsele complementare sau accesorii potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 386 alin. 1 C.pr.pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C.pen. anterior rap. la art. art. 174, art. 175 lit. i C.pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 32 C.pen. actual rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual și din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 C.pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual.

În baza art. 32 C.pen. actual rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual va fi condamnat inculpatul G. D. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. actual.

Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 lit. a, b C.pen. actual.

În baza art. 193 alin. 2 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. actual, art. 45 alin. 1 C.pen. actual vor fi contopite pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. actual pe o durată de 3 ani.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen. actual se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 lit. a, b C.pen. actual.

În baza art. 72 alin. 1 C.pen. actual se va deduce din pedeapsa principală reținerea și arestarea preventivă de la 24.09.2012 - la 23.05.2013 inclusiv.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, cum circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută și în actualul cod penal la art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., s-a reținut că nu este incidentă în cauză, va fi reformată hotărârea sub aspectul acțiunii civile formulate de S. C. Județean de Urgență C. în sensul că va fi admisă în totalitate acțiunea civilă formulată de unitatea sanitară și va fi obligat inculpatul la plata sumelor de: 640,06 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată I. R. M. și 3691,53 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată B. B. N. reactualizate conform indicelui de inflație de la data plății efective.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Văzând și dispozițiile art. 551 pct. 4 și art. 552 alin. 1 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P. de pe lângă T. D. împotriva sentinței penale nr. 234 din data de 23 mai 2013 pronunțată de T. D. în dosarul nr._ .

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. D..

Desființează în parte sentința penală apelată, cu privire la latura penală și cu privire la latura civilă, sub aspectul cheltuielilor de spitalizare și, rejudecând:

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. art. 174, art. 175 lit. i C.pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2 C.pen. și de aplicare a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b C.pen. pentru infracțiunile deduse judecății.

Înlătură aplicarea art. 86 /1 – 86 /4 C.pen. anterior și art. 71 alin. 5 C.pen. anterior.

În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C.pen. anterior rap. la art. art. 174, art. 175 lit. i C.pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 32 C.pen. actual rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual și din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 C.pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual.

În baza art. 32 C.pen. actual rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual condamnă pe inculpatul G. D. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. actual.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 lit. a, b C.pen. actual.

În baza art. 193 alin. 2 C.pen. actual, cu aplic. art. 5 C.pen. actual condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. actual, art. 45 alin. 1 C.pen. actual contopește pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen. actual pe o durată de 3 ani.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen. actual aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 lit. a, b C.pen. actual.

În baza art. 72 alin. 1 C.pen. actual deduce din pedeapsa principală reținerea și arestarea preventivă de la 24.09.2012 - la 23.05.2013 inclusiv.

Admite acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență C. și obligă inculpatul la plata sumelor de: 640,06 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată I. R. M. și 3691,53 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată B. B. N. reactualizate conform indicelui de inflație de la data plății efective.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 iunie 2014.

Președinte, Judecător,

A. M. S. M. C. G.

Grefier,

F. U.

Red.jud.S.A.M.

j.f.L.L.U.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....  Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 850/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 830/2014. Curtea de Apel CRAIOVA