Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 504/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 504/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 504/2014

Dosar nr._ - contestație -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.504

Ședința publică de la 25 Iunie 2014

PREȘEDINTE V. Mireajudecător

Grefier B. D.

Ministerul Public reprezentat de procuror A. G.

din cadrul D. – Serviciul T. C.

c.c.c.

Pe rol, judecarea contestației formulată de D. – B. T. G., împotriva sentinței penale nr.71 din 21 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, privind pe condamnatul C. L. M..

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns condamnatul, asistat de avocat S. V., apărător ales.

Procedura completă.

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, modificarea acesteia în sensul următoarelor critici:

- în mod greșit prima instanță a constatat că infracțiunea prev.de art.8 din Legea nr.39/2003 a fost dezincriminată, întrucât prin decizia nr.12 din 2.06.2014 a ÎCCJ s-a stabilit că dispozițiile respective se regăsesc în incriminarea din art.367 CP, nefiind dezincriminate.

- în mod greșit s-a redus pedeapsa aplicată condamnatului pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 CP la 3 ani și 4 luni închisoare, întrucât limita maximă a pedepsei care trebuia avută în vedere este de 5 ani închisoare, astfel cum rezultă din conținutul art.244 NCP, dispozițiile art.320¹ CPP neaplicându-se în cazul aplicării legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.

- în mod greșit nu s-a înlăturat pedeapsa complementară aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, în condițiile în care art.244 NCP nu prevede această pedeapsă.

- în mod greșit nu s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată până în prezent.

Avocat S. V. pentru condamnat, a solicitat admiterea în parte a contestației formulate de parchet pentru criticile dezvoltate la pct.3 și 4 din cuprinsul contestației.

În ceea ce privește critica descrisă la pct.1 din cuprinsul contestației, s-a solicitat să fie respinsă ca neîntemeiată, arătându-se că decizia nr.14/2014 a ÎCCJ este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, iar în ceea ce privește critica descrisă la pct.2, s-a arătat că în mod corect prima instanță, aplicând principiul legii penale mai favorabile, s-a raportat la maximul special al pedepsei, astfel cum acesta rezultă ca urmare a reținerii dispozițiilor art.320¹ Cod pr.penală.

Condamnatul a solicitat respingerea contestației formulate ca nefondată.

CURTEA

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.71 din 21 februarie 2014, Tribunalul G., în baza art. 595 C.pr.pen. combinat cu art. 23 din Legea nr. 255/2013, art. 4 C.pen. combinat cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, art. 6 alin. 1 C.pen., art. 244 alin. 2 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Tg-J. cu privire la condamnatul C. L. - M., fiul lui M. și M., născut la data de 03.12.1988 în localitatea D., județul V., CNP_, cu domiciliul în localitatea D., .. A2, ., județul V., deținut în Penitenciarul Tg-J. în vederea executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99 din 23.05.2012 a Tribunalului V..

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice, de 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de perturbare a funcționării unui sistem informatic, de 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de deținere fără drept de dispozitive sau date informatice, de 1 an și 2 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de alterare fără drept a datelor informatice, de 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de fraudă informatică, de 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare/a datelor de identificare fictive, de 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin transmiterea neautorizată a oricăror date de identificare, de 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional (asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni), de 5 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune, de 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de spălare a banilor și de 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de furt.

S-a constatat dezincriminată infracțiunea de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional (asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni) și s-a dispus încetarea executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru această infracțiune.

S-a redus la 3 ani și 4 luni pedeapsa închisorii stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 34 din Legea nr. 15/1968, s-a dispus ca condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 174 din 02.12.2013 emis de Tribunalul V. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 20.01.2014 sub nr._, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Tg-J. constituită în baza H.G. nr. 836 din 30 octombrie 2013, a sesizat tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 6 din Legea nr. 255/2013, modificată prin O.U.G. nr. 116/2013 în legătură cu condamnatul C. L. - M., fiul lui M. și M., născut la data de 03.12.1988 în localitatea D., județul V., CNP_, cu domiciliul în localitatea D., .. A2, ., județul V., deținut în Penitenciarul Tg-J., solicitând a se dispune cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 alin. 1 din Codul penal, în vigoare din 01.02.2014.

Au fost atașate sesizării fișa de evaluare a deținutului (filele 4-5), sentința penală nr. 99 din 23.05.2012 a Tribunalului V. pronunțată în dosarul nr._ în fotocopie (filele 8 - 24), mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 174 din 02.12.2013 emis de Tribunalul V. - dosar nr._ (fila 7), minuta încheierii nr. 1106 din 09.12.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ în fotocopie (fila 6).

Analizând sesizarea privind aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a constatat că, C. L. - M. este deținut în Penitenciarul Tg-J. în vederea executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99 din 23.05.2012 a Tribunalului V., definitivă prin decizia penală nr. 3764 din 29.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 02.12.2013, executare ce urmează a se împlini la data de 03.06.2018, din care s-a scăzut arestul preventiv de 181 zile.

Prin sentința penală nr. 99 din 23.05.2012 a Tribunalului V., astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3764 din 29.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au contopit următoarele pedepse stabilite în sarcina condamnatului:

- 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate prevăzută de art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 74-76 C.pen. din 1969 și art. 320¹C.pr.pen. din 1968;

- de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice prevăzută de art. 44 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 74-76 C.pen. din 1969 și art. 320¹C.pr.pen. din 1968;

- de 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de perturbare a funcționării unui sistem informatic prevăzută de art. 45 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74-76 C.pen. din 1969 și art. 320¹C.pr.pen. din 1968;

- de 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de deținere fără drept de dispozitive sau date informatice prevăzută de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 74-76 C.pen. din 1969 și art. 320¹C.pr.pen. din 1968;

- de 1 an și 2 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de alterare fără drept a datelor informatice prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 74-76 C.pen. din 1969 și art. 320¹C.pr.pen. din 1968;

- de 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 74-76 C.pen. din 1969 și art. 320¹C.pr.pen. din 1968;

- de 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare/a datelor de identificare fictive prevăzută de art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 74-76 C.pen. din 1969 și art. 320¹C.pr.pen. din 1968;

- de 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin transmiterea neautorizată a oricăror date de identificare prevăzută de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 74-76 C.pen. din 1969 și art. 320¹C.pr.pen. din 1968;

- de 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional (asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni) prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 74-76 C.pen. din 1969 și art. 320¹C.pr.pen. din 1968;

- de 5 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 74-76 C.pen. din 1969 și art. 320¹C.pr.pen. din 1968 și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. din 1969;

- de 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a, b și c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, art. 74-76 C.pen. din 1969 și art. 320¹C.pr.pen. din 1968;

- de 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 C.pen. din 1969 art. 74-76 C.pen. din 1969 și art. 320¹C.pr.pen. din 1968.

În baza art. 33-34 C.pen. din 1969 s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C.pen. din 1969.

Din această pedeapsă a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data 22.09.2010 până la data de la 21.03.2011.

A fost aplicată condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reglementate anterior prin art. 64 alin. 1 lit. a și b C.pen. din 1969.

În baza hotărârii judecătorești de condamnare s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 174/2012 din 02.12.2013, executarea pedepsei începând la data de 02.12.2013.

În timpul executării pedepsei aplicată prin sentința mai sus indicată, la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care constituie cadrul normativ general de aplicare a legii penale de dezincriminare după judecarea definitivă a cauzei, „legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi”.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care constituie cadrul normativ general de aplicare a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.

Așadar, dispozițiile art. 6 din Codul penal reglementează, cu caracter obligatoriu și strict, situația de extraactivitate a legii penale noi mai favorabile care, datorită voinței legiuitorului retroactivează, în așa fel încât nici o persoană să nu execute o pedeapsă mai grea decât cea prevăzută de lege în momentul executării.

S-a constatat așadar că, în contextul consacrării explicite în Constituția României a principiului separației puterilor în stat, prin art. 6 din Codul penal a fost stabilită relația de prevalență a principiului aplicării legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive în raport cu principiul autorității lucrului judecat.

Principiul aplicării legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive constituie un principiu derivat din principiul constituțional al legalității pedepselor reglementat prin art. 23 alin. 12 din Constituție: „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și temeiul legii”.

Astfel cum a decis Curtea Constituțională (Decizia nr. 511 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 75 din 30.01.2014), este „sarcina legiuitorului să decidă cărui principiu îi acordă prevalență”.

De asemenea, din conținutul art. 6 din Codul penal a rezultat că legiuitorul a reglementat limitativ posibilitatea de încălcare a autorității lucrului judecat, reducând în acest fel la minimul necesar atingerile aduse hotărârilor judecătorești definitive.

Pe cale de consecință, instanța de judecată, realizându-și atributul de aplicare a legii este obligată să aplice dispozițiile art. 6 C.pen. și, în privința pedepselor închisorii sau amenzii, să le reducă la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, acolo unde este cazul.

Așadar, dispozițiile art. 6 alin. 1 din Codul penal condiționează reducerea pedepsei aplicată anterior de faptul ca aceasta să depășească maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită.

Potrivit hotărârii primei instanțe, unele dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat anterior C. L. - M. sunt reglementate și pedepsite prin dispozițiile Codului penal în vigoare de la data de 01.02.2014 după cum urmează:

- infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate este prevăzută de art. 360 alin. 1, 2 și 3 C.pen. și se pedepsește, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni;

- infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice este prevăzută de art. 364 C.pen. și se pedepsește, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni;

- infracțiunea de perturbare a funcționării sistemelor informatice este prevăzută de art. 363 C.pen. și se pedepsește, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 4 luni;

- infracțiunea de deținere fără drept de dispozitive sau date informatice este prevăzută de art. 365 alin. 2 C.pen. și se pedepsește, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu închisoarea de la 2 luni la 1 an și 4 luni;

- infracțiunea de alterare a integrității datelor informatice este prevăzută de art. 362 și se pedepsește, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni;

- infracțiunea de fraudă informatică este prevăzută de art. 249 C.pen. și se pedepsește, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni;

- infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare/a datelor de identificare fictive este prevăzută de art. 250 alin. 2 C.pen. și se pedepsește, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 4 luni;

- infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin transmiterea neautorizată a oricăror date de identificare este prevăzută de art. 250 alin. 3 C.pen. și se pedepsește, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni;

- infracțiunea de înșelăciune săvârșită prin calități mincinoase și alte mijloace frauduloase este prevăzută de art. 244 alin. 2 C.pen. și se pedepsește, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni;

- infracțiunea de furt este prevăzută de art. 228 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și se pedepsește, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu închisoarea de la 4 luni la 2 ani.

De asemenea, infracțiunea de spălare de bani în forma în care a fost săvârșită de condamnat este prevăzută la art. 29 alin. 1 lit. a, b și c din Legea nr. 656/2002 și este pedepsită, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu închisoarea de la 2 ani la 6 ani și 8 luni.

Prima instanță a constatat că pentru infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice, infracțiunea de perturbare a funcționării sistemelor informatice, infracțiunea de deținere fără drept de dispozitive sau date informatice, infracțiunea de alterare a integrității datelor informatice, infracțiunea de fraudă informatică, infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare/a datelor de identificare fictive, infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin transmiterea neautorizată a oricăror date de identificare, infracțiunea de furt și pentru infracțiunea de spălare de bani s-au stabilit pedepse care nu depășesc maximul special prevăzut prin noile dispoziții penale și că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 C.pen. în cazul acestor condamnări.

Totodată, a constatat că pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune săvârșită prin calități mincinoase și alte mijloace frauduloase depășește maximul special de 3 ani și 4 luni închisoare, astfel că s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 C.pen. și s-a redus pedeapsa la acest maxim.

Pe de altă parte, s-a constatat că infracțiunea de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional (asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni) reglementată prin art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.pen. din 1969 a fost dezincriminată prin dispozițiile art. 126 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal.

Potrivit primei instanțe, conținutul constitutiv al art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.pen. din 1969 nu se regăsește în dispozițiile art. 367 C.pen. deoarece existența acestei din urmă infracțiuni este condiționată de caracterul organizat al grupului infracțional, astfel cum această noțiune este definită la alin. 6 al acestui articol, ceea ce este specific fostei infracțiuni reglementată prin art. 7 din Legea nr. 39/2003, de asemenea, abrogată prin dispozițiile art. 126 din Legea nr. 187/2012.

În concluzie, reținând incidența art. 4 C.pen. prima instanță a constatat dezincriminată infracțiunea de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional (asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni) și a dispus încetarea executării pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare stabilită pentru această infracțiune.

Cum, prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a stabilit cu caracter definitiv că infracțiunile ce au făcut obiectul judecății și pentru care s-au stabilit pedepse au fost comise în pluralitate sub forma concursului real de infracțiuni și având în vedere că pluralitatea de infracțiuni s-a desăvârșit sub imperiul Codului penal din 1969, în temeiul art. 3 C.pen. ce reglementează principiul activității legii penale și al art. 10 din Legea nr. 187/2012 potrivit cu care tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, tratamentul sancționator aplicat pluralității sub forma concursului de infracțiuni în cauza dedusă judecății s-a reținut că este cel prevăzut în dispozițiile art. 34 C.pen. din 1969.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație D.I.I.C.O.T. - B. T. G., solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond, modificarea acesteia în sensul următoarelor critici:

- în mod greșit nu s-a înlăturat pedeapsa complementară aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, în condițiile în care art.244 NCP nu prevede această pedeapsă.

- în mod greșit nu s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată până în prezent.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de către D. – B. T. G., din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:

Potrivit art.6 alin.1 Cod penal „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.

Pe de altă parte, art.187 NCP, stabilește că prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta în forma consumată fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Analizând actele de la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor legale menționate, Curtea constată că niciuna dintre pedepsele aplicate condamnatului C. L. M. nu depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal pentru infracțiunile săvârșite de condamnat.

În acest sens, contrar opiniei exprimate de prima instanță și în concordanță cu criticile formulate de parchet, Curtea constată că nici în cazul pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 CP nu se impune reducerea pedepsei, întrucât aceasta reprezintă limita maximă prevăzută de art.244 NCP.

La stabilirea legii penale mai favorabile, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, instanța de judecată trebuie să țină seama de „maximul special prevăzut de legea nouă”, astfel cum acesta rezultă din textul de lege incriminator și nu de limita maximă care rezultă ca urmare a reținerii dispozițiilor art.320¹ Cod pr.penală, întrucât aceste dispoziții legale reprezintă o cauză de reducere a pedepsei.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.14 din 16 iunie 2014 a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art.320¹ alin.7 CPP.

Pe de altă parte, Curtea reține că în mod greșit prima instanță a constatat că infracțiunea prev.de art.8 din Legea nr.39/2003 a fost dezincriminată, întrucât din cuprinsul s.p.nr.99 din 23 mai 2012 a Tribunalului V., rezultă că la săvârșirea faptelor au participat trei persoane și că sunt astfel întrunite cerințele art.367 alin.6 NCP.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.12 din 2 iunie 2014 a stabilit că faptele prev.de art.323 Cod penal anterior și art.8 din Legea nr.39/2003 se regăsesc în incriminarea din art.367 Cod penal, nefiind dezincriminate.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare din cadrul Penitenciarului Târgu Jiu, constând dezincriminată infracțiunea prev.de art.8 din Legea nr.39/2003 și reducând pedeapsa aplicată condamnatului pentru infracțiunea de înșelăciune de la 5 ani închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare.

În ceea ce privește critica vizând înlăturarea pedepsei complementare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de înșelăciune, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât în condițiile în care legea veche a prevăzut o astfel de pedeapsă, iar cuantumul pedepsei complementare aplicate (4 ani) nu depășește limita maximă de 5 ani, prevăzută de art.66 NCP, în cauză nu se impune înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.425¹ alin.7 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va admite contestația formulată de D.I.I.C.O.T. - B. T. G., va desființa hotărârea atacată și pe fond, va respinge sesizarea Comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului Tg. J. formulată în cauza privind pe condamnatul C. L. M..

În baza art.275 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite contestația formulată de D.I.I.C.O.T. - B. T. C., împotriva sentinței penale nr.71 din 21 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .

Desființează hotărârea atacată.

Respinge sesizarea Comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului Tg. J. formulată în cauza privind pe condamnatul C. L. M..

Cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2014.

V. M.

Pentru Grefier,

B. D. – în CM

Semnează Grefier șef secție

N. L.

j.f.C.C.

PS/09.07.2014

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 850/2014....		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1008/2014. Curtea... →

Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 504/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 504/2014. Curtea de Apel CRAIOVA