Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 557/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 557/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 557/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 557/2015
Ședința publică de la 02 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. B. – JUDECĂTOR
Grefier - M. N.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G., de la D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial C..
………..
Pe rol, soluționarea contestațiilor formulate de inculpații V. (fost C.) A. P. și C. T. S. împotriva Încheierii nr. 384 din data de 24 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: contestatorul – inculpat V. A. P. asistat de avocat ales B. A.; contestatorul – inculpat C. T. S. asistat de avocat L. M. C., în substituire pentru avocat desemnat din oficiu Lăcarru C. T..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat B. A., având cuvântul pentru contestatorul – inculpat V. A. P., solicită admiterea contestației desființarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, întrucât, din actele depuse ls dosar rezultă că inculpatul a primit o ofertă de muncă din Germania, cu precizarea că tot în Germania locuiește și soția sa, astfel încât dorește să se deplaseze în această țară pentru a munci în construcții, cu menținerea celorlalte obligații, precizând că se pat întoarce în țară la un interval de cca. 2 – 3 luni, pentru a merge la organul de supraveghere; menționează, de asemenea, că dosarul aflat pe rolul Tribunalului O. va mai dura în timp, deoarece încă nu s-a început audierea martorilor.
Avocat L. M. C., pentru contestatorul – inculpat C. T. S., solicită admiterea contestației desființarea încheierii și, pe fond, modificarea controlului judiciar în sensul admiterii cererii formulată de inculpat – de a i se încuviința deplasarea în perioada 10 decembrie 2015 – 10 ianuarie 2016 în Spania pentru a petrece sărbătorile de iarnă.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului solicită respingerea contestațiilor ca nefondate, întrucât că încheierea este legală și netemeinică, în cauză neimpunându-se modificarea controlului judiciar, cu atât mai mult cu cât, activitatea infracțională desfășurată de inculpați a avut un caracter transfrontalier, iar plin plecarea din țară se pateu relua această activitate infracțională, cu precizarea că inculpatul V. A. P., poate să desfășoare activități lucrative și în România.
Contestatorul – inculpat V. A. P. (fost C.) solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, arătând că a încercat să lucreze în România, însă mai mult a pierdut decât a câștigat, astfel încât dorește să se deplaseze în Germania - unde se află și soția sa - pentru a munci, cu precizarea că ar câștiga mai mult în această țară decât în România.
Contestatorul – inculpat C. T. S., în ultimul cuvânt, arată că a respectat până în prezent toate obligațiile impuse, are un loc de muncă, însă dorește să fie împreună cu părinții săi de sărbători.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA,
Asupra contestațiilor de față;
Prin Încheierea nr. 384 din data de 24 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._ , printre altele, în baza art. 215 alin. 8, 9 C.p.p. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii inculpatului V. A. P. (fiul lui N. și I., născut la data de 30.08.1982 în oraș Răcari, jud. Dîmbovița, cu domiciliul în ., ., jud. O., CNP_) privind modificarea controlului judiciar, iar în baza art. 215 alin. 2 C.p.p., respingerea ca neîntemeiată a cererii inculpatului C. T. S. (fiul lui F. D. si V., născut la data de 15.10.1989 în ., cu domiciliul în Corabia, . nr. 18, .. 4, ., jud. O., CNP_), de a i se permite să părăsească teritoriul României în perioada 10. 12._16, pentru a se deplasa în Spania.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, în ceea ce privește cererea formulată de inculpatul V. (fost C.) P. A., a reținut că, la data de 24.11.2015, acesta a solicitat instanței săi permită depășirea limitelor teritoriale ale României, pentru se deplasa în Germania, unde are o ofertă de lucru pe o perioadă nedeterminată, depunând în susținerea cererii copii ale unor înscrisuri (respectiv o adeverință privind o ofertă de muncă în Germania, ca muncitor constructor; copia contractului de închiriere), ce au fost traduse din limba germană în limba română de un traducător autorizat.
Analizând cererea formulată de inculpat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate, instanța de fond a reținut că, prin încheierea nr. 228/05.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului O., s-a dispus revocarea măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul V. A. P.; în baza art. 211 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 214 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b) C. proc. pen.; în temeiul art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, pe durata măsurii preventive a controlului judiciar, s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa (Poliția Gîrcov) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; în baza art. 215 alin. 2 lit. a, d, f, j C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a județului O., decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura; b) să nu se apropie de persoanele vătămate Ș. M. M., Babate M., P. I. V., R. A. A., G. C. I., C. I. C., S. L. L., P. G., de părțile civile C. C. D., D. M. Ș., Neisprăvitu C. A., P. I. C. sau de membrii familiei acestora, de inculpații Goșol F., Goșol P. A., V. M. A., Goșol R., Brozban M. A., Brozban R. E., Z. (fost Goșol) Nicușor, GOȘOL L., C. T. S., de martorii P. I., P. T. M., D. D. L. F., C. E., G. L., R. G., A. Ș. E., A. M., M. T., Subașu M., C. D. C., G. F. C., A. G. P., O. E., B. G. M., B. V., I. E. M., P. S., P. S., D. A. C., D. N., G. I., G. M. D., B. Tom, Neisprăvitu V., J. L. C., O. T. F., C. M. și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale, c) să comunice periodic informații relevante despre mijloacele sale de existență; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
De asemenea, în temeiul art. 215 alin.3 Cod procedură penală, a fost atrasă atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Prin încheierea nr. 157 din data de 09.06.2015, în baza art. 215 alin. 2 C. proc. pen. a fost admisă cererea inculpatului V. A. P. și s-a încuviințat inculpatului să depășească limita teritorială a județului O. pentru a se deplasa în județele V., G., Teleorman, Dâmbovița, I. și în municipiul București, în vederea comercializării de produse agricole, de animale și produse alimentare de origine animală.
Cu privire la cererea formulată, instanța de fond a reținut: inculpatul nu a făcut dovada celor arătate, înscrisurile depuse la dosar în susținerea cererii nefăcând dovada certă a celor susținute; nu a făcut dovada că se află în imposibilitatea de a-și asigura cele necesare în țară pentru a se aprecia că se impune să se deplaseze în Germania, în condițiile în care inculpatului i s-a acordat posibilitatea de a obține venituri din agricultură și creșterea animalelor; nu s-a putut reține în cauză că se îngrădește prin controlul judiciar dreptul la muncă al inculpatului, de vreme ce înscrisul depus la dosar (oferta de lucru) nu a fost apreciat de instanță ca făcând dovada realității celor susținute; inculpatul nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice care să conducă la concluzia că se impune modificarea obligației privind limitele teritoriale fixate.
Cu privire la cererea formulată de inculpatul C. T. S., instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată de acesta la data de 24.11.2015, a solicitat instanței să i se permită să se deplaseze în Spania în perioada 10 decembrie 2015 - 10 ianuarie 2016, întrucât dorește să-și reîntregească familia și să petreacă împreună cu aceștia sărbătorile de iarnă.
Analizând cererea formulată de inculpat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate, instanța de fond a reținut că, prin încheierea nr. 139/23.07.2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului O. a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul C. T. S.; în baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, s-a impus inculpatului C. T. S. respectarea următoarelor obligații: a) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura; b) să nu se apropie de inculpații Goșol F., Goșol R., Goșol P. A., V. (fost C.) A. P., Brozban M. A., Brozban R. E., Z. (fost Goșol) Nicușor, V. M. A., Goșol L., de martora Babate M. și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale; în baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Instanța de fond a constatat astfel că, în speță, inculpatul nu a făcut dovada celor arătate, simplele susțineri verbale ale acestuia nefiind suficiente pentru a se aprecia că se impune deplasarea sa în Spania, în scopul arătat, situație în care, în lipsa oricăror dovezi care să ateste împrejurările invocate în cerere, nu s-a putut încuviința de către instanța de fond deplasarea respectivă, cu atât mai mult cu cât, motivul invocat de inculpat în prezenta cerere - privind reîntregirea familiei -, chiar și în situația în care ar fi unul real, s-ar putea îndeplini și în țară, nefiind aduse dovezi în sensul că membrii familiei inculpatului nu ar putea reveni în țară în perioada sărbătorilor de iarnă.
Împotriva acestei Încheierii au formulat contestații – în termenul prevăzut de lege – inculpații V. (fost C.) A. P. și C. T. S..
Inculpatul V. A. P. a solicitat desființarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, întrucât, din actele depuse la dosar rezultă că a primit o ofertă de muncă din Germania, cu precizarea că tot în Germania locuiește și soția sa, astfel încât dorește să se deplaseze în această țară pentru a munci în construcții, cu menținerea celorlalte obligații, precizând că se poate întoarce în țară la un interval de cca. 2 – 3 luni pentru a merge la organul de supraveghere; menționează, de asemenea, că dosarul aflat pe rolul Tribunalului O. va mai dura în timp, deoarece încă nu s-a început audierea martorilor.
Inculpatul C. T. S. a solicitat desființarea încheierii și, pe fond, modificarea controlului judiciar în sensul admiterii cererii formulate de către el – de a i se încuviința deplasarea în perioada 10 decembrie 2015 – 10 ianuarie 2016 în Spania pentru a petrece sărbătorile de iarnă.
Contestațiile sunt nefondate.
Analizând hotărârea contestată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura preventivă a controlului judiciar.
Astfel, inculpații – contestatori au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul D. – S.T. C. nr. 87D/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 210 Cod Penal, art. 367 alin. 1, 2, 3 și 6 Cod Penal, art. 210 alin. 1 Cod Penal, art. 213 alin. 1 și 3 Cod Penal, art. 29 alin. 1 lit. c din Lg. 656/2002, cauza aflându-se în prezent în faza de cercetare judecătorească; prin Încheierea nr. 228 din 05 noiembrie 2014, judecătorul de cameră preliminară a revocat măsura arestului la domiciliu dispusă față de inc. V. A. P. și a luat măsura preventivă a controlului judiciar, impunându-se în sarcina acestui inculpat obligațiile prev de art. 215 alin. 1 Cod procedură penală și, respectiv, art. 215 alin. 2 lit.a, d, f și j Cod procedură penală, stabilind limita teritorială a județului O.; prin încheierea nr. 157 din 09 iunie 2015 s-a admis cererea formulată de inculpatul V. A. P., încuviințându-se ca acesta să depășească limita teritorială a jud. O. pentru a se deplasa în județele V., G., Teleorman, Dâmbovița, I. și București.
Cu privire la inculpatul C. T. S., prin Încheierea nr. 139 din 23 iulie 2014, judecătorul de cameră preliminară a dispus luarea măsurii controlului judiciar, impunându-se în sarcina inculpatului respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu părăsi teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a organului care a dispus măsura.
În mod legal instanța de fond a respins cererile formulate de cei doi inculpați – prin care se solicită modificarea controlului judiciar în cazul inc. V. A. P., pentru a se deplasa în Germania și a munci, respectiv cererea prin care se solicită de către inc. C. T. S. deplasarea în Spania în perioada 10 decembrie 2015/10 ianuarie 2016, pentru a-și petrece sărbătorile de iarnă -, cererile nefiind susținute de înscrisuri în sensul celor menționate de inculpați.
În acord cu cele reținute de instanța de fond, și instanța de control menționează că măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cerere, respectiv modificarea controlului judiciar chiar și pentru o durată determinată, este supusă aprecierii instanței, această modificare trebuind examinată atât în raport cu dispozițiile procedurale române, dar și în raport cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cu art. 2 din Protocolul nr. 4, adițional la Convenția menționată. Conform art. 2 paragrafele 2 și 3 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri, decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
În sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art. 5 din Convenție – care garantează libertatea și siguranța persoanei, acestea privind libertatea sa fizică, respectiv dreptul oricărei persoane de a nu fi reținută sau arestată în mod abuziv -; cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicare al art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție. Dreptul la liberă circulație, atât în interiorul unui stat, cât și între stat, nu este însă absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4.
Cât privește necesitatea menținerii unei astfel de obligații într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat, trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.
În cauza de față, instanța reține că se justifică menținerea unei astfel de obligații întrucât dosarul se află în faza de cercetare judecătorească, nefiind audiați până la această dată martorii și părțile vătămate, motiv pentru care menținerea în continuare a obligației apare ca fiind justificată, fiind necesară prezența inculpaților contestatori la instanță.
Inculpații – contestatori au suferit o restrângere a dreptului lor la circulație, însă menținerea în continuare a acestei restrângeri apare în continuare ca fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit, iar durata măsurii preventive, inclusiv a restrângerii, continuă să aibă un caracter rezonabil, în raport cu gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, complexitatea cauzei, probatoriul care urmează să fie efectuat, menținerea restrângerii libertății de circulație a inculpaților fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. De altfel, înlăturarea obligării de a nu părăsi teritoriul țării cu privire la o persoană care a fost trimisă în judecată referitor la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane - activitatea infracțională descrisă în actul de sesizare a instanței având caracter transfrontalier, în condițiile în care, în susținerea cererii formulată de inculpatul V. A. se invocă necesitatea deplasării în Germania pentru a obține venituri – este apreciază de instanță ca fiind în contradicție cu etica moralei justiției. De asemenea, nu se poate susține că inculpatului – contestator i se restrânge dreptul la muncă și la liberă circulație, întrucât, pe de o parte, exercițiul oricărui drept (inclusiv cel la muncă) poate fi supus unor condiționări – cum sunt cele prev de art. 2 paragraful 4 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului -, iar pe de altă parte, restrângerea dreptului la liberă circulație ține de esența controlului judiciar.
Așadar, înlăturarea acestei obligații nu se impune atâta vreme cât restrângerea dreptului la liberă circulație este fondată pe motive pertinente și suficiente a o justifica și, de asemenea, nu contravine dispozițiilor legale.
În raport de aceste considerente, contestațiile formulate de cei doi inculpați sunt nefondate, astfel încât, în baza art. 206 Cod procedură penală, vor fi respinse.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul C. T. S. la 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 130 lei reprezentând onorariu avocat oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției, iar inculpatul V. A. P. va fi obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestațiile formulate de inculpatii C. T. S. si V. A. P. (fost C.) împotriva Încheierii nr. 384 din data de 24 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, ca nefondate.
Obligă pe inculpatul C. T. S. la 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 130 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției, iar pe inculpatul V. A. P. la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 02 decembrie 2015.
Președinte,
L. B.
Grefier,
M. N.
tehnored.: 2 ex./A.T. – 16 decembrie 2015
| ← Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 558/2015.... → |
|---|
