Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 99/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 99/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:127._
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.99
Ședința publică de la 19 Februarie 2016
PREȘEDINTE M. M. Ș.
Grefier R. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. N. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. C.
c.c.c.
Pe rol, judecarea contestației formulată de P. de pe lângă T. G., împotriva încheierii nr.53 din 11 februarie 2016, pronunțată de T. G., în dosarul nr._, privind pe inculpatul B. C. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul B. C., asistat de avocat A. D., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă T. G., desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond și să se constate că în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii aretului preventiv cu măsura controlului judiciar, apreciind că la acest moment nu se mai impune menținerea acestei măsuri.
Solicită să se aprecieze că subzistă în continuare temeiurile pentru menținerea stării de arest, nu au intervenit nici un fel de modificări în ceea ce privește situația sa juridică sau personală, pentru a concluziona în sensul schimbării temeiurilor.
Arată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de furt calificat și tăinuire, vizând sustragerea unor cantități importante de cărbune, la acest moment instanța a dispus începerea judecății, fiind finalizată procedura camerei preliminare, fiind menținută starea de arest preventiv pentru patru inculpați, prin încheierea pronunțată de C. de A. C., în data de 28.01.2016, însă în intervalul de timp de la această dată nu a intervenit nici un fel de modificare.
De asemenea arată că există în continuare starea de pericol concret pentru ordinea publică, nu numai prin amploarea activităților reținute în sarcina acestuia care împreună cu ceilalți inculpați, prin acte materiale repetate au sustras cantități importante de cărbune în dauna părții civile.
Solicită, de asemenea, să se fie avut în vedere faptul că pentru un coinculpat, respectiv C. C., cu privire la care instanța de fond dispusese la aceiași dată înlocuirea măsurii arestului preventiv cu controlul judiciar, C. de A. a dispus prin încheierea din data de 18.02.2016, admiterea contestației formulată de P. de pe lângă T. G. și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
De asemenea, solicită să se constate că nici în ceea ce îl privește pe acest inculpat, nu au intervenit niciun fel de modificări, care să ducă la concluzia înlocuirii măsurii arestului preventiv.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă T. G., desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
Avocat A. D., solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă T. G. cu consecința menținerii încheierii pronunțată de instanța de fond, prin care s-a admis cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv.
Solicită să se constate că sunt incidente dispozițiile art. 242 alin 2 CPP, în sensul că raportat la împrejurările concrete ale cauzei și la conduita procesuală a inculpatului, măsura preventivă a controlului judiciar este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 CPP
Arată, contrar celor susținute de reprezentantul Ministerului Public, că menținerea măsurii arestului preventiv nu se mai impune și poate fi înlocuită cu o măsură mai puțin restrictivă, întrucât aflat în stare de libertate inculpatul nu ar în vreun fel să împiedice buna desfășurare a procesului penal și nu există indicii în acest sens.
Arată că atât circumstanțe personale cât și atitudinea procesuală a inculpatului conduc la concluzia că, dacă s-a afla în stare de libertate acesta nu ar încerca în nici un fel să se sustragă de la judecată sau să împiedice buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea mai precizează că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală, a avut o atitudine sinceră și de regret, a recunoscut și urmează să meargă pe procedura simplificată.
Mai precizează, că inculpatul, a achitat o parte din prejudiciu și solicită să fie avut în vedere și faptul că prin încheierea pronunțată de C. de A. în data de 28.12.2015, s-au admis contestațiile a trei coinculpați, înlocuindu-se măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, astfel diferențierea de tratament între coinculpați este nejustificată, apreciind că faptele celor trei au o gravitate mai mare, având în vedere calitatea acestora de agenți de poliție.
De asemenea, arată că inculpatul cunoaște toate obligațiile care îi revin, stabilite prin încheierea Tribunalului G. și se obligă să le respecte în situația în care se menține această măsură.
Astfel, pentru toate aceste aspecte, apreciază că măsura controlului judiciar este suficientă și de natură a asigura exigențele dispozițiilor legale, solicitând respingerea contestației formulată de P. de pe lângă T. G..
Inculpatul B. C., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, va respecta obligațiile impuse și solicită respingerea contestației formulată de P. de pe lângă T. G..
CURTEA
Asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.53 din 11 februarie 2016, T. G., a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul B. C. C..
În baza art. 362 alin. 1 raportat la art. 242 alin. 2 C.pr.pen. s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului B. C. C. cu măsura preventivă a controlului judiciar.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului B. C. C. fiul lui I. și E., născut la data de 26.08.1971 în C. jud. D., domiciliat în comuna Plopșoru, ., posesor C.I. . nr._, C.N.P._), de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 491/UP/04.09.2015, emis de T. București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2015, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 215 alin. 1 C.pr.pen. pe timpul controlului judiciar inculpatul B. C. C. va respecta următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la C. Supraveghere Judiciară din cadrul I.P.J G., organ desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. 2 C.pr.pen., pe timpul controlului judiciar, s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
b) să nu se apropie de ceilalți inculpați din prezenta cauză, respectiv: C. C., Butură V. G., M. C., Milodin G., Milodin N., G. Ș., P. N., I. N., G. F., S. N.-M., U. D., V. G., U. S., V. F.-G., G. M.-P. și C. D. și să nu comunice între ei direct sau indirect, pe nici o cale.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 215 alin. 3 C.pr.pen.
Pentru a pronunța această încheiere, s-a reținut că la data de 09.02.2016 inculpatul B. C. C. a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, în motivare arătând că scopul măsurilor preventive poate fi asigurat și cu o măsură mai blândă și că perioada petrecută în arest preventiv a depășit durata rezonabilă.
Deliberând asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul B. C. C., instanța a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 466/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții, inculpatul B. C.-C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 raportat la art. 229 alin. 1 lit. b C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. și a infracțiunii de tăinuire în formă continuată prevăzută de art. 270 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.
În sarcina inculpatului B. C. C., s-a reținut, în esență, că în perioada 14.07._15, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, pe timp de zi și de noapte, ar fi sustras, personal sau cu ajutorul unor persoane și ulterior a transportat cu mijloace auto proprii 71 de mașini cu cărbune, în vederea valorificării către beneficiari, a unei cantități însemnate de cărbune sustras din instalațiile de transport ale Complexului Energetic Oltenia S.A. și din vagoanele utilizate de către aceeași unitate, respectiv aprox. 497 de tone de cărbune. iar în același interval de timp ar fi primit, dobândit și a înlesnit valorificarea unei cantități însemnate de cărbune cunoscând faptul că acesta provine din săvârșirea infracțiunii de furt și prin punerea la dispoziție a unor mijloace de transport corespunzătoare în vederea revânzării către beneficiarii finali.
La data de 04.09.2015, prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți de la T. București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2015, s-a dispus față de inculpații P. N., Butură V. G., M. C., Milodin G., Milodin N., G. Ș., C. C. și B. C. C. arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 488/U.P., 489/U.P., 490/U.P., 491/U.P., 492/U.P., 493/U.P., 494/U.P. și 495/U.P.
Inculpații au fost arestați preventiv, reținându-se că sunt întrunite cerințele art. 202 alin. 1, 3 și 4 lit. e C.pr.pen., art. 223 alin. 2 și art. 226 C.pr.pen.
Prin încheierea din data de 28.09.2015, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la T. București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2015, s-a admis propunerea parchetului și s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 04.10.2015 până la data de 02.11.2015, inclusiv, reținându-se că în cauză subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială, iar aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Prin încheierea nr. 1110C din 14.10.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la C. de A. București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2015 (3552/2015) s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile față de inculpatul G. Ș..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ 5 la data de 19.10.2015.
Prin încheierea nr. 99 din 22.10.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. G. în dosarul nr._ 5, rămasă definitivă prin încheierea nr. 547 din 30.10.2015 a Curții de A. C., în baza art. 348 C.pr.pen. raportat la art. 207 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații Milodin G., Milodin N., M. C., B. C. C., Butură V. G., C. C. și P. N. și a fost menținută această măsură, iar în baza art. 348 C.pr.pen. raportat la art. 207 C.pr.pen. a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin ordonanțele Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică nr. 466/P/2014 din datele de 03.09.2015 și 04.09.2015, față de inculpații I. N., G. F., S. N.-M., U. D., V. G., U. S., V. F.-G. G. M.-P., C. D. și prin încheierea nr. 1110 din 14.10.2015 a Curții de A. București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2015 (3552/2015) față de inculpatul G. Ș..
Prin încheierea nr. 110 din 09.11.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. G. în dosarul nr._ 5, rămasă definitivă prin necontestare, au fost admise cererile formulate de inculpații G. M.-P. și S. N.-M. și a fost înlocuit organul desemnat cu supravegherea inculpaților (I.P.J. G.), fiind desemnat ca organ pentru supravegherea respectării de către inculpați a obligațiilor care le revin pe durata controlului judiciar Inspectoratul de Poliție al Județului D. - Poliția orașului Filiași.
Prin încheierea nr. 112 din 12.11.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. G. în dosarul nr._ 5, rămasă definitivă prin încheierea nr. 596 din 20.11.2015 a Curții de A. C., în baza art. 348 raportat la art. 207 alin. 6 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpații Milodin G., Milodin N., M. C., B. C. C., Butură V. G., C. C. și P. N..
Prin încheierea nr. 128 din 03.12.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. G. în dosarul nr._ 5, în baza art. 348 alin. 2 raportat la art. 207 alin. 6 C.pr.pen. și art. 242 alin. 2 C.pr.pen., a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților Milodin G., Milodin N., M. C., B. C. C., Butură V. G., C. C. și P. N. cu măsura preventivă a controlului judiciar, iar prin încheierea nr. 639 din 09.12.2015 a Curții de A. C., a fost admisă contestația Parchetului de pe lângă T. G., a fost desființată încheierea sus-menționată și în temeiul art. 207 alin. 4 și 6 C.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpați.
Prin încheierea nr. 135 din 21.12.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. G. în dosarul nr._ 5, printre altele, au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații Milodin G., Milodin N., M. C., Butură V. G., B. C.-C., C. C. și P. N., iar prin încheierea nr. 685 din 28.12.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la C. de A. C. în dosarul nr._ 5/a5 au fost admise contestațiile inculpaților Milodin G., Milodin N. și M. C. cu privire la măsura preventivă, a fost desființată încheierea atacată cu privire la aceștia în ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestului preventive și rejudecând a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților Milodin G., Milodin N. și M. C., cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile. Prin aceeași încheiere au fost respinse contestațiile celorlalți inculpați B. C. C., Butură V. G., C. C. și P. N. cu privire la măsura preventive, ca nefondate.
Prin aceeași încheiere judecătorul de cameră preliminară a constatat regularitatea rechizitoriului nr. 466/P/2014 din 12 octombrie 2015, astfel cum a fost completat prin referatul” din 14.12.2015, dispunând începerea judecății cauzei privind pe inculpații Milodin G., Milodin N., M. C., Butură V. G., B. C.-C., C. C., P. N., Milodin G., Milodin N., M. C., G. Ș., I. N., G. F., S. N.-M., U. D., V. G., U. S., V. F.-G., G. M.-P. și C. D., iar această încheiere a rămas definitivă prin încheierea nr. 26 din data de 10.02.2016, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, prin care au fost respinse, ca nefondate, contestațiile formulate.
Prin încheierea nr. 137 din 30.12.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. G. în dosarul nr._ 5, rămasă definitivă prin încheierea nr. 7 din 05.01.2016 a Curții de A. C., în baza art. 348 raportat la art. 207 alin. 6 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpații B. C. C., Butură V. G., C. C. și P. N..
Prin încheierea nr. 22 din 25.01.2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. G. în dosarul nr._ 5/a8, printre altele, a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților B. C. C., Butură V. G., C. C. și P. N. cu măsura preventivă a controlului judiciar, iar prin încheierea nr. 17 din 28.01.2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la C. de A. C. în dosarul nr._ 5/a8 a fost admisă contestația parchetului și s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1.
Raportându-se la dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.pen., instanța a constatat că înlocuirea arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară se face în situația în care măsura mai puțin aspră este aptă să asigure scopul prevăzut de art. 202 alin. 2 C.pr.pen., adică buna desfășurare a procesului penal, la aprecierea acestui fapt fiind avute în vedere împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului.
Altfel spus, la acest moment procesual judecătorul este chemat să verifice dacă de la menținerea cu caracter definitiv a măsurii arestării preventive (28 ianuarie 2016) au intervenit elemente noi, care să releve că luarea unei măsuri preventive mai ușoare este măsură proporțională cu scopul urmărit și anume asigurarea în condiții optime a desfășurării procesului penal, având în vedere că cercetarea în detenție preventivă reprezintă o situație de excepție, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.pen., menționate anterior, instituie în sarcina organului judiciar obligația de a înlocui chiar din oficiu o măsură preventivă cu alta mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru luarea acesteaia.
De altfel, și C. de la Strasbourg a statuat în mod constant că după trecerea unui interval de timp și în funcție de evoluția cercetărilor trebuie evaluat și din oficiu dacă nu se impune o măsură preventivă alternativă, mai puțin severă, aptă să realizeze scopul general al acestora în procedura judiciară respectivă, judecătorului revenindu-i obligația de a prezenta argumentele pentru care nu dispune înlocuirea detenției preventive.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpatul B. C. C., în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din perspectiva art. 223 alin. 2 teza I C.pr.pen., instanța a reținut că exigențele cerute de textul de lege continuă să fie îndeplinite, probatoriul administrat oferind un ansamblu de date care justifică suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută în art. 223 alin. 2 teza a II a C.pr.pen., instanța a considerat că, la acest moment, aceasta nu mai subzistă, apreciind că trecerea timpului a fost de natură a atenua rezonanța socială negativă a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și, implicit, s-a atenuat starea de pericol pentru ordinea publică prin prezența acestuia în societate, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu este cercetat pentru infracțiuni grave de violență.
Faptul că inculpatul este acuzat de infracțiuni generatoare de prejudicii nu este în sine un argument suficient pentru a crea convingerea că în speța de față, după o perioadă de aproximativ 160 de zile de arest preventiv, nu se poate dispune o măsură mai puțin restrictivă de drepturi, și că singura aptă să protejeze ordinea de drept este cea a arestării preventive, în continuare.
Subzistența temeiurilor ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu conduce în mod automat la pronunțarea aceleiași soluții, fiind obligatorie efectuarea unui control al proporționalității și necesității măsurii în raport cu caracterul insuficient al altor măsuri preventive pentru realizarea scopului prevăzut de dispozițiile art. 202 alin. 1 C.pr.pen., respectiv buna desfășurare a procesului penal (teză avută în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive față de inculpat), cu atât mai mult cu cât legiuitorul a fixat și pentru alte măsuri preventive aceleași condiții ca și cele pentru luarea și menținerea arestului preventiv.
De asemenea, se impune și o evaluare a împrejurărilor concrete în care se află cauza și a conduitei procesuale a inculpaților pentru a verifica dacă o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Sub acest aspect, s-a constatat că de la data ultimei verificări a măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat au intervenit elemente noi, încheindu-se procedura camerei preliminare, întrucât încheierea prin care s-a dispus începerea judecății a rămas definitivă la C. de A. C. la data de 10.02.2016.
Gradul de pericol social al infracțiunilor, susținut în cauză de „amploarea fenomenului infracțional” și de „numărul foarte mare de acte materiale” ce au putut fi probate într-un interval de timp relativ scurt, nu poate conduce la concluzia că măsura arestării preventive se impune în continuare a fi menținută cu privire la inculpat ca fiind singura proporțională cu gravitatea acuzației.
Din acest punct de vedere nu poate fi neglijat aspectul că prin încheierea nr. 135 din 21.12.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în ceea ce-i privește pe inculpații B. C. C. și Butură V. G., acuzați de infracțiunile de furt calificat și tăinuire, actul de sesizare nu descrie faptele și împrejurările comiterii acestora astfel cum au fost reținute în urma analizării probatoriului administrat, nu s-a indicat numărul actelor materiale în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat și dacă activitatea de tăinuire se referă la ceilalți inculpați trimiși în judecată sau la alte persoane (în ceea ce-l privește pe inculpatul B.), procurorul substituind descrierii faptelor prezentarea conținutului unor mijloace de probă, respectiv a convorbirilor telefonice purtate de aceștia și cu alte persoane (fie prin redarea, aproape integrală a discuției, fie prin prezentarea sintetică a acesteia). Astfel, s-a constatat că prin înscrisul intitulat „Referat”, în sistem copy-paste, s-au redat pasajele din rechizitoriu, singurele mențiuni suplimentare fiind cele referitoare la numărul actelor materiale reținute în sarcina inculpaților I. N., P. N. și C. C., însă cu privire la inculpații B. și Butură procurorul nu a indicat numărul actelor materiale în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, dar a stabilit mecanismul de determinare al acestora, respectiv numărul autovehiculelor, care echivalează cu nr. actelor materiale, iar această încheiere a rămas definitivă la data de 10.02.2016, când C. de A. C. a respins contestațiile declarate de inculpați împotriva acestei încheieri.
În ceea ce privește conduita procesuală, înlocuirea măsurii preventive nu poate fi condiționată de recunoașterea faptelor, fiind de nepermis ca scopul arestării preventive să fie perceput ca fiind acela de a determina o anumită poziție procesuală, așa încât nu poate fi primită susținerea procurorului de ședință în sensul că singurul moment în care ar putea interveni elemente noi ar fi, în opinia sa, primul termen de judecată, când, în funcție de poziția procesuală a inculpaților, s-ar putea modifica temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât arestarea preventivă nu are nici rolul de a sancționa un comportament presupus neconform cu legea penală și nici funcția de exemplaritate (acestea fiind exclusiv atribute ale pedepsei), măsura impunându-se a fi menținută doar în condițiile în care realmente printr-o altă măsură mai ușoară nu se poate asigura buna desfășurare a procesului penal.
Referitor la circumstanțele cauzei, judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpatul se află în stare de arest preventiv, măsura fiind dispusă în urmă cu aproximativ 5 luni și jumătate, iar în prezent s-a finalizat procedura camerei preliminare, nefiind încă stabilit primul termen de judecată.
Chiar dacă inculpatul B. C. C. a mai fost condamnat anterior, s-a constatat că pentru aceste fapte a intervenit reabilitarea, iar această condiție nu este suficientă pentru a atrage automat menținerea măsurii arestului preventiv. Comunitatea poate să fie interesată de reprimarea rapidă a insecurității create de inculpat prin săvârșirea faptelor de furt calificat însă ținând cont de faptul că în cauză s-a întocmit un probatoriul amplu și complex, că faptele presupus săvârșite au fost comise în urmă cu peste un an, iar una din atribuțiile judecătorului o reprezintă asigurarea caracterului echitabil al procesului penal prin respectarea drepturilor și garanțiilor procedurale prevăzute în favoarea părților, apreciind în ansamblu față de miza procedurii instanța consideră că judecarea inculpatului cu măsura controlului judiciar este nu numai necesară, dar și suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, în ceea ce privește datele referitoare la persoana inculpatului, s-a constatat că acesta era în vârstă de 44 de ani la data săvârșirii faptelor, are studii medii, era angajat în muncă, fiind administrator la S.C. CCB ALEXSTAR .., are stagiul militar satisfăcut, este căsătorit și are un minor în întreținere, astfel că pentru a se asigura scopul prevăzut de art. 202 C.pr.pen., respectiv buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată și împiedicarea săvârșirii a unor eventuale infracțiuni, este suficientă măsura preventivă a controlului judiciar, având în vedere și obligațiile care pot fi impuse inculpatului pe durata acestei măsuri.
Măsura arestării preventive are un caracter excepțional, detenția preventivă fiind justificată atunci când există date obiective ce relevă o reală cerință de interes public care prevalează asupra dreptului la libertate individuală consacrat de art. 23 din Constituția României, dar si de art. 5 din Convenția Europeana pentru Drepturile Omului.
Buna desfășurare a procesului penal este un scop general al măsurilor preventive, dar nu poate fi echivalat cu un temei de arestare.
Din actele de urmărire penală coroborate cu atitudinea inculpatului în fața judecătorului de cameră preliminară nu rezultă că ar exista suspiciuni că acesta s-ar sustrage de la cercetări, că ar influența participanți, martori, că ar exercita presiuni asupra persoanei vătămate, ori că după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva acestora, ar putea săvârși cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește o nouă infracțiune.
Ca atare, în lipsa unor probe care să releve existența sau persistența vreunui risc de sustragere a inculpatului B. C. C. de la desfășurarea procesului penal, dar și în raport de stadiul cercetărilor, s-a apreciat că numai “amploarea fenomenului infracțional” și “numărul mare de acte materiale” comise într-un interval de timp relative scurt, nu mai poate justifica menținerea celei mai severe măsuri preventive, cu atât mai mult cu cât, așa cum a învederat în permanență inculpatul, în alte cauze în care sunt cercetate persoane care dețin sau au deținut funcții înalte în stat (miniștri, deputați, senatori) pentru fapte mult mai grave atât sub aspectul amplorii activității infracționale ca întindere în timp, a numărului persoanelor implicate, a multitudinii și felului de fapte penale, cât și al valorii folosului necuvenit primit și al prejudiciului produs în dauna statului, instanța supremă în jurisprudența recentă a considerat în mod constant că înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventive mai ușoară nu este de natură a impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Mai mult, principiul proporționalității (Hotărârea Ambruszkiewicz contra Poloniei) impune ca atunci când se ia sau se menține o măsură provizorie privativă de libertate să se aibă în vedere, în principal, realizarea unui just echilibru între necesitatea apărării interesului public într-o societate democratică și importanța respectării dreptului fundamental la libertate al oricărei persoane.
Ca atare, menținerea măsurii arestării preventive nu poate fi justificată exclusiv de elemente ce țin de gravitatea faptei pretins comise de inculpat, respectiv natura infracțiunii reținute în sarcina sa, modalitatea și circumstanțele comiterii activității infracționale.
Dreptul de a înlocui o măsură preventivă mai gravă cu una mai puțin severă, dar suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen. reprezintă, totodată și o obligație ce incumbă instanțelor naționale, așa cum s-a arătat deja, fiind impusă de exigențele art. 5 din Convenție (Tarău c. României, 3584/02, 24 februarie 2009; Matyush c. Rusiei,_/03, 9 decembrie 2008; Galuashvili c. Georgiei,_/04, 17 iulie 2008).
Pentru toate aceste considerente instanța a apreciat că la acest moment procesual, nu se mai justifică concluzia că finalizarea în condiții corespunzătoare a procesului penal se poate realiza doar prin menținerea inculpatului în arest preventiv, întrucât plasarea sa sub control judiciar ar fi o măsură insuficientă sub acest aspect, având în vedere că din datele care caracterizează în concret cauza nu rezultă că ar exista vreun risc pentru aflarea adevărului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă T. G., în motivare arătând că în mod greșit s-a dispus înlocuirea stării de arest, având în vedere gravitatea faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere, persoana inculpatului, cum și împrejurarea că ultima verificare a măsurii arestării preventive a fost făcută de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de A. C. la data de 28 ianuarie 2016, prilej cu care s-a efectuat controlul privind proporționalitatea măsurii arestului dispus față de inculpat.
A mai arătat că intervalul de timp scurs nu este încă în măsură să estompeze rezonanța socială deosebită a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, măsura arestului preventiv fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, respectiv pentru a descuraja și alte persoane din zonă să obțină venituri ilicite, prin comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
Analizând contestația, prin prisma motivelor invocate raportat la actele și lucrările dosarului, C. apreciază că este fondată.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea pronunțată la data de 4 septembrie 2015 de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București – Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2015, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.223 alin.2 și art.226 Cod pr.penală.
Măsura a fost prelungită, respectiv menținută până în prezent, ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive având loc la data de 28 ianuarie 2016.
Astfel, prin încheierea nr.17 pronunțată la 28 ianuarie 2016 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de A. C., în dosarul nr._ 5/a8, a fost admisă contestația Parchetului de pe lângă T. G., a fost desființată în parte, încheierea nr.22 din 25 ianuarie 2016, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului G., menținându-se măsura arestării preventive cu privire la mai mulți inculpați, printre care și B. C. C..
Încheierea ce formează obiectul prezentei contestații a fost pronunțată la data de 11 februarie 2016, la 14 zile de la data când judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. C. C..
Ori, în 14 zile nu au intervenit elemente noi care să justifice ideea că măsura controlului judiciar este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod pr.penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, C. constată că în continuare există probe – declarații inculpați, declarații martori, înscrisuri din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Totodată, C. apreciază că este necesară privarea de libertate a inculpatului atât pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, cât și pentru buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început, urmând a fi audiați toți inculpații și a se administra probe pentru stabilirea stării de fapt, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați, numărul mare de acte materiale presupus a fi săvârșite.
În altă ordine de idei, măsura arestului preventiv este proporțională cu gravitatea deosebită a faptei, consecințele produse, modul de comitere – participând foarte multe persoane, fiecare având un rol bine determinat în presupusa activitate infracțională, sumele mari de bani dobândite ilicit, durata mare de timp pe parcursul căreia se presupune că s-au săvârșit faptele, cantitatea mare de cărbune sustrasă.
Deși inculpatul a invocat egalitatea de tratament juridic, făcând referire la inculpații care au calitatea de polițiști, trebuie avută în vedere contribuția fiecărui inculpat la activitatea infracțională și implicit, la producerea prejudiciului, dar și criteriile ce țin de persoana celor implicați în săvârșirea infracțiunilor.
În acest moment nu este oportună o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, ținând cont de împrejurarea că cercetarea judecătorească nu a început, inculpatul urmând să-și exprime poziția procesuală în fața instanței de fond.
Pe un plan general, C. Europeană a Drepturilor Omului a admis că în cauze delicate și complexe, autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei, cel puțin la începutul ei.
C. a arătat că un judecător este îndreptățit, în mod rezonabil, să țină seama de gravitatea și consecințele delictelor pe care este bănuit că le-a săvârșit cel în detenție și să considere că există riscul repetării lor, spre a aprecia dacă se impune eliberarea provizorie a acuzatului (Matznetter c/ Autriche, 10 noiembrie 1969).
Gravitatea unei fapte poate conduce autoritățile să decidă plasarea și menținerea celui suspectat de comiterea ei, în detenție provizorie, pentru a-l împiedica să comită noi infracțiuni, având în vedere antecedentele și persoana acuzatului.
Prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o anumită tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie pentru o anumită perioadă de timp.
Nu trebuie neglijată nici reacția opiniei publice care în cazul unor astfel de fapte reclamă o intervenție promptă a autorităților care să aibă drept scop diminuarea sau chiar stoparea unor astfel de comportamente, ci nu încurajarea lor.
Criteriile personale invocate de inculpat trebuie analizate prin raportare la interesul general al societății, astfel încât niciuna dintre cele două componente ale echilibrului social să nu primeze în detrimentul celeilalte.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.206 Cod pr.penală, art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod pr.penală, C. va admite contestația formulată de parchet, va desființa încheierea și rejudecând, va respinge cererea de înlocuire formulată de inculpatul B. C. C., ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de P. de pe lângă T. G., împotriva încheierii nr.53 din 11 februarie 2016, pronunțată de T. G., în dosarul nr._ .
Desființează încheierea și rejudecând:
Respinge cererea de înlocuire formulată de inculpatul B. C. C., ca neîntemeiată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 19 februarie 2016.
M. M. Ș.
Grefier,
R. F.
j.f.R.I.
PS/3.03.2016
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 325/2014.... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
