Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 156/2016. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2016 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-03-2016 în dosarul nr. 156/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2016:127._
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 156
Ședința publică de la 22 martie 2016
PREȘEDINTE S. V.- judecător
Grefier M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă C. de A. C.
***
Pe rol, soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă T. G. împotriva încheierii nr. 12 din data de 16 martie 2016 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, privind pe inculpatul Ș. F. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul Ș. F. E., în stare de arest, asistat de avocat C. A. R., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea contestației desființarea încheierii atacate și pe fond menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpat.
A arătat că în mod neoportun s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, având în vedere și gravitatea faptei, rezonanța faptelor de acest gen în societate care impun o reacție fermă din partea autorităților, modalitatea de săvârșirea a faptei, urmărire acestei fapte, periculozitatea extremă a inculpatului.
A susținut că menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpat este oportună pentru buna desfășurare a procesului penal și proporțională cu gravitatea acuzațiilor.
Avocat C. A. R. pentru inculpatul Ș. F. E., având cuvântul, a solicitat respingerea contestației formulate de P. de pe lângă T. G. și menținerea încheierii atacate ca fiind egală și temeinică.
A arătat că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, fiind ascultați în mod amănunțit atât inculpatul, căruia judecătorul fondului i-a respins cererea privind judecarea cauzei pe procedura simplificată, cât și partea vătămata, iar declarațiile coroborate ale acestora au condus la schimbarea întru-totul a stării de fapt reținută prin rechizitoriu, determinând judecătorul fondului să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
A mai arătat că inculpatul nu poate influența buna desfășurare a cercetării judecătorești, atâta timp cât de la domiciliul unde ar trebui să execute măsura arestului la domiciliu și până la locul unde s-a săvârșit infracțiunea și instanța de fond, T. G., sunt peste 200 km, nu este un individ periculos, acesta acționând din temere, fiind lovit de partea vătămată cu o blană, dup ce acesta a intrat peste el în locuința concubinei, iar loviturile aplicate, nu i-au pus viața în primejdie, astfel cu rezultă din raportul medico-legal existent la fila 152 dosar de urmărire penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, a arătat că nu are relevanță în cauză faptul că partea vătămat și-a schimbat declarația sau concluziile raportului medico-legal, ci modalitatea concretă și violența cu care a acționat inculpatul, aplicând lovituri repetate cu cuțitul părții vătămate.
Inculpatul Ș. F. E., având cuvântul, a arătat că este de acord cu susținerile avocatului său, că a fost lovit de partea vătămată, căzând peste o măsuță aflată în acea cameră, de unde a luat acel cuțit, neavând nicicând intenția de omorî victima, doar s-a apărat.
C.
Asupra contestației de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 12 din data de 16 martie 2016 pronunțată de T. G. în dosarul nr._ , în baza art. 362 C.p.p. raportat la art. 242 alin 2 C.p.p., art. 202 alin. 4 lit. d C.p.p. și art. 208 C.p.p., a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpatul Ș. F.-E., fiul lui I. și V. R., născut la data de 22.12.1993, în mun. Slatina, jud. O., cu domiciliul în . Măgura, ., jud. O., CNP_, în prezent deținut în P. C., județul D., prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 3 din 08 ianuarie 2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la T. G. în dosarul nr._, definitivă prin încheierea penală nr. 3 din data de 13.01.2016, pronunțată de C. de A. C., în dosarul nr._, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu prev. de art. 202 alin 4 lit. d C.pr.pen.
În baza art. 221 alin 1 și 2 C.p.p. s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații:
- să nu părăsească domiciliul din .. Vitănești, ., jud. O., fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza;
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să nu comunice cu persoana vătămată Feșiu N., cu martorii din cauză respectiv, L. C. V., L. L., I. C., S. A. – A., T. L.-Ș., C. F.-C., L. E., D. D. R., R. I., M. C., L. G., L. G., L. D., C. D., M. N. și R. T. I. sau cu membri de familie ai acestora;
A fost desemnat Serviciul Supravegheri Judiciare din cadrul IPJ O., să exercite supravegherea inculpatului Ș. F.-E. inclusiv prin pătrunderea în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreună cu acesta (disp.art.221 alin.10 C.pr.pen.)
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 221 alin. 4 C.pr.pen.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului Ș. F.-E. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1 din data de 08.01.2016, emis de T. G., în baza încheierii nr. 3 din 08.01.2016, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la T. G. în dosarul nr._, definitivă prin încheierea penală nr. 3 din data de 13.01.2016, pronunțată de C. de A. C., în dosarul nr._, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță, asupra menținerii măsurii arestului preventiv potrivit art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 Cod procedură penală, a constatat următoarele:
Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 3 din 08 ianuarie 2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la T. G. în dosarul nr._ s-a dispus față de inculpatul Ș. F. E. arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09.01.2016 până la 07.02.2016, inclusiv.
La luarea măsurii preventive s-a apreciat că există probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că inculpatul Ș. F.-E. a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 alin. 1 C.pen., constând în aceea că în seara zilei de 07.01.2016, Ș. F.-E. s-a deplasat în localitatea Baia de F., județul G. la domiciliul concubinei sale, L. C.-V., unde pe fondul consumului de alcool a avut o altercație cu membri familiei acesteia și cu un fost concubin, persoana vătămată Feșiu N.. Conflictul a avut loc în interiorul imobilului de locuit al familiei L. a degenerat într-o agresiune fizică, în urma căreia inculpatul l-a lovit de două ori cu cuțitul pe Feșiu N. în zona toracelui provocându-i două plăgi înjunghiate, una de circa 1,5 cm, verticală, plagă penetrantă față, în zona precordială, spațiul intercostal hemitorace drept, alta în zona toracică, paravertebral drept, plagă tăiată torace posterior, tot de 1,5 cm. orizontală, leziunile necesitând pentru vindecare 20-25 zile de îngrijiri medicale de la producere.
Prin rechizitoriul nr. 11/P/2016 al Parchetului de pe lângă T. G., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș. F. E. sub aspectul săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prev. și ped. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal.
Potrivit art. 207 alin. 2 C.pr.pen., în termen de trei zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, astfel că, prin încheierea nr. 38 din data de 28.01.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului G., a menținut ca legală și temeinică măsura arestului preventiv luată față de inculpat, încheiere rămasă definitivă prin încheierea nr. 23 din data de 03.02.2016 a Curții de A. C..
Ulterior, prin încheierea nr. 2 din data de 25.02.2016, T. a menținut ca legală și temeinică măsura arestului preventiv luată față de inculpat, încheiere rămasă definitivă prin necontestare.
T. a apreciat că, la acest moment procesual, nu se mai impune menținerea inculpatului Ș. F. E., în stare de arest preventiv, fiind suficientă pentru atingerea scopului măsurilor preventive luarea măsurii arestului la domiciliu, măsură eficientă atât pentru a se asigura prezența la judecată - având în vedere obligațiile care pot fi impuse inculpatului pe durata acestei măsuri, cât și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Conform art. 242 alin. 2 C.p.p. măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale ale inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 2 C.p.p..
Textul de lege mai sus redat este o expresie a caracterului reversibil și provizoriu al măsurilor preventive, luarea oricăreia dintre aceste măsuri procesuale fiind condiționată de analiza sa în raport de scopurile prev. de art. 202 C.p.p., respectiv buna derulare a procesului penal, împiedicarea inculpatului să săvârșească alte infracțiuni sau să se sustragă de la urmărire penală ori judecată.
Așa cum s-a statuat în practica națională cât și în jurisprudența CEDO în materia măsurilor preventive instanțele sunt obligate să analizeze nu doar gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații (gravitate abstractă sau concretă) dar și datele despre persoana acestora, stadiul procesual, conduita lor în proces și diligența manifestată de autorități pentru a se asigura judecarea cauzei cu celeritate.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta prezența inculpatului în libertate, sub măsura preventivă a arestului la domiciliu, T. a constatat că față de aspectele inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și la menținerea ulterioară a acestei măsuri, elemente ce s-au modificat sunt durata de timp în care inculpatul s-a aflat în arest preventiv, precum și faptul că s-a procedat la audierea inculpatului și persoanei vătămate.
Astfel, s-a arătat că nu se poate susține la acest moment procesual, pe bază de probe, că plasarea inculpatului în stare de arest la domiciliu ar prezenta, în concret, vreun pericol public pentru ordinea publică. În lipsa oricăror alte date, aprecierea asupra acestui pericol s-a făcut până în prezent exclusiv în raport de gravitatea faptei ce face obiectul acuzației aduse inculpatului și cu împrejurările în care se presupune că ar fi fost comisă. Or, dacă inițial gravitatea acuzației a putut justifica într-adevăr arestarea preventivă, în acest moment menținerea inculpatului în stare de detenție nu se mai poate întemeia exclusiv pe simplul motiv al gravității faptei de care este acuzat, în acest sens pronunțându-se în mod constant și CEDO – ex. Goral vs. Polonia, Al Akidi vs. Bulgaria și Klzakhin vs. Rusia.
Această durată, de peste o două luni de zile, a fost apreciată de Tribunal ca fiind una rezonabilă, fiind o perioadă în care a fost finalizată urmărirea penală, întocmit rechizitoriul, sesizat judecătorul de cameră preliminară și începută cercetarea judecătorească.
De asemenea, impactul asupra opiniei publice al faptei imputate inculpatului s-a redus, astfel că și starea de pericol pentru ordinea publică reprezentată de prezența în libertate a inculpatului s-a diminuat.
S-a mai constatat că nu există dovezi sau indicii că pe viitor acesta ar intenționa să se sustragă de la desfășurarea procesului penal și nici nu se poate afirma - în mod rezonabil - că acesta aflându-se în libertate, ar constitui într-adevăr un pericol real și totodată actual pentru comunitate.
De altfel, riscul unor presiuni sau încercări de influențare a persoanei vătămate sau a martorilor, este exclus, în condițiile în care persoana vătămată a fost audiată în cursul cercetării judecătorești, cu atât mai mult cu cât inculpatul fiind audiat și-a recunoscut fapta săvârșită. În plus, un risc potențial de această natură poate fi evitat prin impunerea inculpatului a obligațiilor ce sunt prevăzute la măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În acest sens s-a pronunțat și CEDO în cauza Letter vs. Franța, în care s-a stabilit că riscul exercitării unor presiuni asupra martorilor sau a persoanei vătămate - în cauza de față - poate justifica dispunerea arestări preventive, dar acest risc trebuie evaluat periodic și în cazul în care s-a diminuat sau chiar a dispărut - persoana vătămată fiind deja audiată și neexistând dovezi în sensul exercitării de presiuni din partea inculpatului asupra martorilor - nu se justifică.
T. a apreciat, în concluzie, că măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, prin obligațiile ce vor fi impuse inculpatului fiind împiedicat aceasta să influențeze aflarea adevărului.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 362 C.p.p. raportat la art. 242 alin 2 C.p.p., art. 202 alin. 4 lit. d C.p.p. și art. 208 C.p.p., a fost înlocuită măsura arestului preventiv luat față de inculpatul Ș. F.-E. prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 3 din 08 ianuarie 2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la T. G. în dosarul nr._, definitivă prin încheierea penală nr. 3 din data de 13.01.2016, pronunțată de C. de A. C., în dosarul nr._, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu prev. de art. 202 alin 4 lit. d C.pr.pen.
În baza art. 221 alin 1 și 2 C.p.p. s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligații: să nu părăsească domiciliul din .. Vitănești, ., jud. O., fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza; să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să nu comunice cu persoana vătămată Feșiu N., cu martorii din cauză respectiv, L. C. V., L. L., I. C., S. A. – A., T. L.-Ș., C. F.-C., L. E., D. D. R., R. I., M. C., L. G., L. G., L. D., C. D., M. N. și R. T. I. sau cu membri de familie ai acestora.
A fost desemnat Serviciul Supravegheri Judiciare din cadrul IPJ O., să exercite supravegherea inculpatului Ș. F.-E. inclusiv prin pătrunderea în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreună cu acesta (disp.art.221 alin.10 C.pr.pen.)
De asemenea, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 221 alin. 4 C.pr.pen., și va dispune punerea în libertate a inculpatului Ș. F.-E. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1 din data de 08.01.2016, emis de T. G., în baza încheierii nr. 3 din 08.01.2016, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la T. G. în dosarul nr._, definitivă prin încheierea penală nr. 3 din data de 13.01.2016, pronunțată de C. de A. C., în dosarul nr._, dacă nu este arestat în altă cauză.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se impune obligația prevăzută de art. 221 alin 1 C.pr.pen, în sensul de a nu părăsi domiciliu din ., tribunalul a respins-o, dat fiind faptul că nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens, respectiv că mama sa locuiește la acel imobil și că aceasta ar fi de acord cu impunerea unei asemenea obligații inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă T. G..
În esență, s-a susținut că încheierea este netemeinică și nelegală, fiind înlocuită în mod greșit măsura arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu în privința inculpatului. Acesta a săvârșit o infracțiune contra vieții, cu mare violență. Nu s-a ținut cont de probele administrate, de situația concretă, inculpatul fiind pasibil de tulburări emoționale și de acțiuni necontrolate. Lăsarea în libertate este de natură a produce o reacție negativă în mediul social.
Durata arestului preventiv este mai mică de 3 luni, fiind astfel păstrată proporționalitatea.
Pe de altă parte, inculpatul își are domiciliul în .. Locuia cu chirie în municipiul Pitești. Însă arestul la domiciliu a fost dispus la adresa bunicii din .. O..
Verificând încheierea contestată prin prisma motivelor formulate, dar și din oficiu, constată următoarele:
Gravitatea faptei pentru care este judecat inculpatul este, atât abstract cât și concret, una foarte mare.
Astfel, infracțiunea de tentativă de omor este îndreptată împotriva valorii supreme a omului, anume viața.
Concret, în speță, din declarațiile martorilor audiați (în special depozițiile martorilor L. C. V. – de la filele 54 și următoarele din dosarul de urmărire penală -, L. L. – la filele 56 și următoarele din dosarul de urmărire penală - și I. C. - declarații la filele 63 și următoarele din dosarul de urmărire penală) rezultă că inculpatul a manifestat o atitudine foarte agresivă încă de la sosirea la locuința familiei L.. Prin urmare, cele susținute de inculpat, prin apărător, în concluziile verbale, nu se pot susține, anume că situația de fapt reținută prin rechizitoriu a fost total răsturnată prin declarațiile date, în prima ședință de judecată, de către inculpat și persoana vătămată.
Inculpatul prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial, după cum reiese și din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (fila 156 din dosarul de urmărire penală).
Conflictul din imobilului familiei L. a degenerat și inculpatul l-a lovit de două ori cu cuțitul pe Feșiu N. în zona toracelui, provocându-i două plăgi înjunghiate, una de circa 1,5 cm, verticală, plagă penetrantă față, în zona precordială, spațiul intercostal hemitorace drept, iar alta în zona toracică, paravertebral drept, plagă tăiată torace posterior, tot de 1,5 cm. orizontală, leziunile necesitând pentru vindecare 20-25 zile de îngrijiri medicale de la producere.
Prin încheierea nr. 3 /08 ianuarie 2016, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la T. G. în dosarul nr._, s-a dispus față de inculpatul Ș. F. E. arestarea preventivă. Prin încheierea nr. 38 / 28.01.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului G. a menținut ca legală și temeinică măsura arestului preventiv, încheiere rămasă definitivă prin încheierea nr. 23 din data de 03.02.2016 a Curții de A. C.. Ulterior, prin încheierea nr. 2 /25.02.2016, T. a menținut, ca legală și temeinică, măsura arestului preventiv luată față de inculpat, încheiere rămasă definitivă prin necontestare.
Până în prezent, inculpatul a fost arestat preventiv pentru o perioadă de mai puțin de trei luni.
Astfel, durata măsurii arestului preventiv este proporțională în raport cu gravitatea faptei, așa cum este reținută mai sus, în acord cu toate instrumentele internaționale privind protejarea drepturilor omului la care România este parte (inclusiv jurisprudența Curții de la Strasbourg), dar și în acord cu jurisprudența constantă a instanțelor interne în spețe similare.
Prin încheierea ce face obiectul acestei contestații nu s-a stabilit, în mod cert, că ar exista vreo probă ori vreun indiciu în sensul schimbării temeiurilor, de fapt și de drept, care au condus la luarea/menținerea măsurii arestului preventiv.
Măsura este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a preveni o posibilă influențare ori intimidare a martorilor ce ar urma a fi, eventual, reaudiați în faza de judecată și pentru a nu crea o reacție negativă în mediul social din care provin părțile, prin generarea sentimentului de insecuritate, cu respectarea prevederilor art. 202 și ale art. 223 alin. 1 și 2 C.p.p.
Prin urmare, înlocuirea măsurii cu una mai ușoară nu poate fi decât prematură, în acest moment și nu ar corespunde scopului măsurilor preventive, prev. de art. 202 C.p.p.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.206 raportat la art.425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit.a) C.p.p., instanța va admite contestația formulată de P. de pe lângă T. G. împotriva încheierii nr. 12 /16 martie 2016, pronunțată de T. G. în dosarul nr._, privind pe inculpatul Ș. F. E., va desființa încheierea atacată și va menține măsura arestării preventive față de inculpat.
În baza art.275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de P. de pe lângă T. G. împotriva încheierii nr. 12 din data de 16 martie 2016 pronunțată de T. G. în dosarul nr._, privind pe inculpatul Ș. F. E..
Desființează încheierea atacată.
Menține măsura arestării preventive față de inculpat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 martie 2016.
Președinte,
S. V.
Grefier,
M. I.
Red.jud.S.V.
j.f.L.M.S.
S.V. și O.A. /25.03.2016
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 401/2016. Curtea de Apel... | Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 2476/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
