Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1111/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1111/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-08-2013 în dosarul nr. 5987/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR 1111/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 19.08.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- F. M.
Judecător -D. L. C.
Judecător -A. B.
Grefier -F. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. L. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de J. M. L. împotriva încheierii de ședință nr._ din 09.08.2013 a Tribunalului G. pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul –inculpat J. M. L., aflat în stare de deținere, asistat de apărători aleși: avocat C. B. și avocat H. D., în baza împuternicirilor avocațiale pe care le depun la dosar.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că este primul termen de judecată acordat în recurs, după care:
Curtea, în conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Apărătorii aleși ai recurentului –inculpat J. M. L., și Reprezentantul Parchetului, fiecare având cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art. 38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. B., apărător ales al recurentului –inculpat J. M. L., arată că este a noua cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat pe parcursul urmăririi penale în această cauză. Este a doua oară când inculpatul și –a pus speranța că prezumția de nevinovăție și libertatea personală va cântări mai mult decât indiciile uneori ne concrete din dosarul de urmărire penală.
Precizează că cerere de liberare provizorie sub control judiciar respinsă de Tribunalul G. la 9.08.2013 survine la momentul când astăzi este prognozat să se încheie procedura prezentării materialului de urmărire penală. Urmând ca după ședința de judecată să se prezinte la DIICOT fiind necesară prezența dânșilor acolo pentru a se încheia această procedură.
Susține că potrivit opiniei exprimate de procurorul DIICOT această procedură se va încheia prin respingerea cererilor de probatorii ce urmează să fie făcute confort art. 250 Cod procedură penală de inculpat la sfârșitul prezentării materialului, iar în cursul zilei de mâine instanța va putea fi și sesizată cu verificarea legalității măsurii.
Mai arată că cerere de liberare provizorie sub control judiciar vine și la momentul la care mai sunt 2 săptămâni până la data de 3.09.2013 data maximă în raport de care Curtea de Apel a admis prelungirea măsurii preventive.
Consideră că pentru cel puțin aceste două considerente rațiunea avută în vedere de Tribunalul G. în pronunțarea de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu mai subzistă. Rațiunea tribunalului a fost aceea că ne aflăm în cursul urmăririi penale aflată în plină desfășurare că actele de urmărire penală ce urmează a fi realizate în cauză în viitor impun în continuare privarea de libertate a inculpatului J. M. L.. Tribunalul G. își exprimă temerea că dacă va fi pus în libertate inculpatul acest va putea zădărnici urmărirea penală existând pericolul ca dânsul să săvârșească noi infracțiuni.
Precizează că a făcut un exercițiu de imaginație și a încercat să-și închipuie care ar fi acele infracțiuni pe care le-ar putea săvârși J. M. L. în ipoteza puțin probabilă în care va fi pus în libertate. Nu își închipuie întreaga paletă de infracțiuni din codul penal, ci își închipuie o eventuală infracțiune fie de aceeași natură, fie asemănătoare celor pentru care este trimis în judecată. Probabil că Tribunalul G. a avut în vedere posibilitatea ca o dată pus în libertate inculpatul J. M. L. să săvârșească din nou o infracțiune de evaziune fiscală, o infracțiune de constituire de grup infracțional organizat, o infracțiune de spălare de bani. Celelalte două infracțiuni, respectiv de furt de gaze și încă o infracțiune pe legea specială a gazelor nu le va lua în considerare câtă vreme în toate lucrările întocmite de către procuror nu a întâlnit indiciile că inculpatul ar fi săvârșit această infracțiune cu care s-a completat încadrarea juridică avută inițial în vedere la măsura luării arestării preventive.
Solicită ca instanța de control să constate dacă acest exercițiu de imaginație subzistă unei minime fizici în condițiile în care inculpatul nu mai are alte firme și nici nu a avut firme în care dumnealui să aibă calitatea de administrator. Dumnealui a fost fie asociat, fie acționar în raport de natura societății comerciale.
Aduce la cunoștință instanței faptul că societatea despre care se vorbește în acest dosar este în insolvență și are numit administrator judiciar. Fabrica de alcool operată de această societate până în luna martie 2013 a fost sigilată, ea nu mai poate produce absolut nimic și presupune că până la sfârșitul anului își va lua drumul către fier vechi în vederea valorificării cât mai profitabil așa cum va dispune judecătorul silvic la propunerea lichidatorului judiciar.
J. M. L. nu mai are angajați, pentru că societatea aflată în insolvență nu mai are angajați, asta relativ la posibila de constituire de grup infracțional organizat. Firma nu mai produce nimic, nu mai produce venituri. Celelalte societăți purtând povara acestei insolvențe, întrucât toate societățile aveau contract de credit pe care le garantau reciproc. Dacă tristele luau un credit de la bancă automat societățile din cadrul grupului garantau. Astfel, că celelalte societăți se află în pragul insolvenței, fie că se află în iminența unei executări silite.
Nu înțelege care ar fi infracțiunile pe care inculpatul J. M. L. le-ar putea săvârși în acest context faptic, care este demonstrat cu actele depuse la dosar.
Din punctul său de vedere a merge cu imaginația mai departe ar produce două consecințe:
-unu că la nivel abstract și generic toți putem fi infractori, toți avem aptitudinea de a săvârși infracțiuni;
- al doilea lucru, a merge în continuare pe această teză și anume a presupune sau a ne imagina chestiuni fără a exista un minim de date care să confere o certitudine că va săvârși infracțiuni, ne pune în aceeași ipostază în care se aflau două personaje ale lui C., care se temeau să nu cadă drobul de sare dacă s-ar urca pisica pe hor.
Apreciază că până la acest moment parchetul s-a asigurat că săvârșirea unei infracțiuni nu este posibilă. Repetă că firma este închisă, că nu există acces acolo, că fabrica este sigilată, oamenii sunt dați afară, nu se produce nimic, nu se încasează nimic, motiv pentru care nu înțelege de unde ar putea pleca această presupoziție însușită de Tribunalul G. că inculpatul ar putea săvârși noi infracțiuni. Or, urmărirea penală nu mai poate fi zădărnicită pentru că astăzi se va încheia.
Nu înțelege care ar fi rațiunea pentru care vocația de a fi liberat provizoriu pe care ÎCCJ o recunoaște în cazul inculpatului prin Decizia 17/2011 nu s-ar transforma la acest termen de judecată într-un drept, și nici ce argumente ar putea fi aduse menținerii inculpatului în stare de arest.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar în rejudecare să admiteți cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Avocat H. D., apărător ales al recurentului –inculpat J. M. L., în completarea concluziilor colegului său avocat C. B. și plecând de la motivarea încheierii instanței de fond din data de 9.08.2013, respectiv de la acele argumente identificate de către instanța de fond în susținerea ideii că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată arată că:
Prima instanță a pierdut din vedere interpretarea obligatorie dată de către ÎCCJ prin Decizia nr. 17/2011, a dispozițiilor art. 1608 Cod procedură penală, care arată exact ce trebuie să verifice și să analizeze instanța de fond atunci când stabilește dacă cererea este sau nu întemeiată.
Arată că instanța de fond face trimitere la complexitatea cauzei pe care nu o poate contesta.
De asemenea instanța face referire la anumite temeri pe care le are vis-a –vis de periclitatea bunei desfășurări a procesului penal în faza de urmărire penală dacă inculpatul va fi lăsat în libertate și totodată, se arată că circumstanțele personale și chestiunile legate de aspectele de natură personale invocate de apărare nu sunt de natură a justifica o eventuală admitere unei astfel de cereri. Chiar parchetul are un astfel de punct de vedere în care analizează în mod separat fiecare chestiune invocată de apărare și în mod unilateral stabilește verdictul. Or, legiuitorul, inclusiv instanța supremă interpretând textul de lege (interpretare obligatorie așa cum a arătat pentru instanțele naționale) arată că acele condiții negative privind riscul săvârșirii a unor alte fapte prevăzute de legea penală, ori riscul zădărnicirii aflării adevărului trebuie să rezulte din date. Nu sunt probe de natura celor care trebuie să justifice o eventuală condamnare, dar trebuie să rezulte din conținutul dosarului și trebuie să se refere la chestiuni concrete.
Or, dacă apărarea a venit și a arătat că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, că are o familie organizată și în întreținere are doi copii minori, că în timpul pe care l-a trăit de la absolvirea facultății până în prezent a fost angrenat în numeroase acte de caritate și a solicitat instanței ca pe baza acestor aspecte să identifice un anumit profil, în sensul dacă un astfel de individ prezintă riscuri de a mai săvârși și alte fapte prevăzute de legea penală.
Susține că circumstanțele personale ale inculpatului au fost invocate într-un anumit context și într-o anumită cerință a legiuitorului.
Totodată, neintrând în concret, se presupune că sunt întrunite cerințele pentru luarea măsurii arestării preventive și anume temeiurile prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit.f Cod procedură penală, pentru că altfel nu am mai fi discutat trebuind revocată măsura.
Se presupune că plecăm de la ideea ipotetică în sensul că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite și că sunt indicii privind săvârșirea acestora, dar vine cu rugămintea, dacă tot a luat în calcul instanța de fond periculozitatea socială a acestor fapte să se observe la acest moment de bilanț (urmând să se prezinte materialul de urmărire penală), cum au evoluat lucrurile din perspectiva procurorului. Nu prezintă punctul său de vedere, ci punctul de vedere al procurorului.
Susține că la momentul luării măsurii preventive s-a spus așa: presupunem că s-a sustras de la contorizare și de la plata taxelor cantitatea de 800.000 litri cu un prejudiciu estimat la 6.000.000 euro”. Ulterior pe parcursul urmăririi penale s-a presupus că acea cantitate este de 1.400.000 litrii, valoarea prejudiciului crescând foarte mult. Or, în expertiza dispusă de procuror ,,nealterată” de solicitările apărării, se arată că acea cantitate care putea fi sustrasă de la contorizare, pentru care nu s-au plătit taxe și accize este de 600.000 litri. Aceasta este evoluția fără a lua în calcul acele deficiențe, prezentate oral de către colegul său la acest termen de judecată cu privire la modul în care s-a efectuat această expertiză.
În completare arată că expertul având în vedere aceeași cantitate de materie primă care a fost transferată dintr-o magazie în alta o calculează la dublu ca și cum a fost aprovizionată de 2 ori. Este evident că acele concluzii ale expertizei sunt eronate și că de fapt cantitatea nu este de 600.000 litri, ci cel mult 300.000 litri. O altă eroare a expertizei este faptul că expertul a confundat alcoolul de 96 grade, cu cel de 100 grade, ceea ce a condus la mărirea cantității de referință care a stat la baza sustragerii de la plata accizelor.
Apreciază că inclusiv probele pe care procurorul le-a administrat în susținerea acuzării inițiale nu au justificat afirmațiile care s-au făcut cu ocazia luării măsurii arestării preventive.
Cu privire la acest presupus prejudiciu, respectiv că este de 5 milioane euro, că este de 10 milioane euro, sau că este de 3-4 milioane euro, constatându-se că în această cauză s-au luat și dispus de către procurori măsuri asigurătorii privind bunuri mobile și imobile în valoare de câteva zeci bune de milioane de euro (spre 100 de milioane euro) și în condițiile în care se poate aprecia în mod evident că recuperarea eventualului prejudiciu care poate fi stabilit cu ocazia deliberării în fond este asigurată de aproximativ 10 ori, consideră că există un argument serios în susținerea ideii că lăsarea în libertate a inculpatului n-ar putea impieta buna desfășurare a procesului penal în continuare.
Așa cum a spus și colegul său ne aflăm spre finalul cercetării urmăririi penale și instanța în acest context a făcut precizarea că este necesară arestarea inculpatului în continuare pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
În opinia sa în acest moment menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului afectează inclusiv calitatea sau desfășurarea activității pe care o mai are de efectuat procurorul. Ca argument prezintă faptul că o bună parte din cererile în apărare au fost respinse în primul rând pe considerentul că ne apropiem de acel termen maxim prevăzut de art. 159 alin. ultim Cod procedură penală. După părerea sa sunt cereri care respinse fiind vor afecta calitatea actului de finalizare al urmăririi penale și se vor răsfrânge asupra modului cum se va desfășura faza de judecată. Se pleacă cu o expertiză nelămurită, procurorul invocând lipsa de timp, întrucât mai sunt 2 săptămâni până expiră măsura arestării preventive (argumentul forte).
De asemenea consideră că din perspectiva aceasta păstrarea măsurii arestării preventive în condițiile în care se află aceasta fără admiterea cererii de eliberare provizorie va avea consecințe negative chiar și asupra calității muncii procurorului. În aceste condiții procurorul ar trebui să –și asume un management pe care l-a stabilit în mod independent, în mod suveran și faptul că a dispus efectuarea unei expertize după vreo 3 luni jumătate după aplicarea măsurii de arest preventiv lucru pe care putea să-l facă mai la început și nu ne-am mai fi aflat în situația de față.
Din punctul său de vedere o analiză obiectivă a situației și prin raportare la aplicarea principiului echității, pentru că până la urmă toți inculpații cercetați în această cauză indiferent de calitatea primită (asociat, conducător în structura de comandă a grupului organizat, ș.a.) sunt acuzați de aceeași faptă, iar faptele reținute în sarcina fiecăruia în parte prezintă același grad de pericol social.
Apreciază că este inechitabilă prelungirea acestei situații în ceea ce-l privește pe inculpatul J. M. L. prin comparație cu ceilalți 16 inculpați cercetați în această cauză aflați în stare de libertate. A înțeles că datorită poziției pe care i-a atribuit-o procurorul în contextul acestui ,,mecanism infracțional” prezenta o importanță mai mare și de asemenea că această situație a dus la o stare de arest preventiv mai îndelungată decât la toți ceilalți, dar consideră că s-a ajuns la momentul în care această situația nu mai este utilă bunei desfășurări a cercetării urmăririi penale în continuare și a procesului penal în ansamblu.
Pentru toate aceste aspecte solicită ca instanța să analizeze în mod obiectiv toate argumentele prezentate în contextul datelor și actelor existente la dosar, în contextul anchetei în ansamblul ei și de asemenea să se aprecieze că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată.
Totodată, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare să se dispună potrivit solicitărilor.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul J. M. L..
În opinia sa susținerile apărătorilor inculpatului vizând imposibilitatea săvârșirii a unor noi fapte în condițiile în care ar fi pus în libertate nu-și au suport, dat fiind comportamentul pe care inculpatul l-a manifestat pe timpul anchetei și respectiv pe timpul arestului.
Susține că pe timpul arestului s-au descoperit o . înscrisuri pe care inculpatul încerca să le transmită familiei din conținutul cărora rezultă vădit încercarea acestuia de a influința martori, experți, dar și poziția părții vătămate. Înscrisuri care se află la dosar (vol. XVII) și care au și fost comentate pe timpul urmăririi penale, a cererilor de prelungire și în recursurile formulate ulterior.
Aceasta este împrejurarea pe care instanța încerca să o sublinieze în sensul că nu poate să prevadă un comportament pozitiv în viitor al inculpatului și în acest sens să admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Apreciază că în mod corect instanța a subliniat acest lucru și crede că a avut în vedere tocmai aceste înscrisuri despre care a făcut vorbire.
Precizează că instanța a mai subliniat (la pagina 5 din încheiere) un aspect vizând comportamentul inculpatului pe timpul desfășurării activității infracționale ceea ce îl leagă de inculpata M. R., respectiv că aceasta în luna aprilie 2012 a purtat convorbiri telefonice din care rezultă în mod vădit încercarea de a influența poziția unora dintre funcționarii din administrația publică sau lucrători de poliție și că această intervenție a inculpatei era coordonată și cerută de către inculpatul J. M. L..
În ce privește aspectele invocate legat de contribuția inculpatului, complexitatea cauzei, apreciază că instanța în mod corect s-a raportat la datele concrete ale cauzei așa o cere și instituția la care ne raportăm cu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, dar și Decizia nr. 17/2011 a ÎCCJ ca îndrumar în această cerere a obiectului prezentei cauze. Din modul concret în care a analizat instanța rezultă că a avut în vedere în mod vădit calitatea pe care a avut-o inculpatul, poziția pe care a ocupat-o în cadrul grupului infracțional organizat, modalitatea concretă în a acționat pe toată perioada infracțională. S-a raportat la aceste aspecte luându-le în calcul cu ocazia evaluării întregii activități infracționale și a persoanei inculpatului J. M. L.. Înscrisurile depune la dosar instanța le-a avut în vedere, le-a analizat și a constatat că ele nu reprezintă motive temeinice care să conducă la admiterea prezentei cereri.
În opinia sa, faptul că ne aflăm în prag de finalizare practic a cercetării penale în prezenta cauză nu putem să aproximăm dacă astăzi se va încheia prezentarea sau nu a materialului de urmărire penală. Așa cum s-a precizat există cereri de probatorii dar nu se poate ști dacă procurorul le va respinge așa cum s-a susținut. Cert este că ne aflăm în faza de cercetare în care mai pot fi administrate probatorii din cele solicitate în apărare.
În ceea ce privește discuțiile făcute legat de prejudiciu solicită ca instanța să constate că acestea exced cadrului procesual, urmând ca procurorul să pronunțe asupra întinderii prejudiciului prin actul pe care urmează să îl întocmească, respectiv actul de sesizare al instanței.
Pe cale de consecință solicită respingeți prezentul recurs, să se constate că încheierea recuzată este legală și temeinică.
Avocat H. D., apărător ales al recurentului –inculpat J. M. L., în replică arată că în ceea ce privește discuțiile cu privire la bilețelele din arest, acestea nu au fost menționate de către instanță în încheierea recuzată ceea ce înseamnă că nu au fost luate în considerare.
Susține că de fapt nu este vorba despre niște bilețele, ci despre un caiet de dictando (un caiet normal de elev) în care inculpatul și-a înscris acolo gândurile viz-a –viz de o strategie în apărare. Din punctul său de vedere din aceste înscrisuri neexistând nici un fel de indiciu în sensul de a fi influențat vreun martor sau expert. Se vorbea despre identificarea unor martori care să fie aduși în apărare și identificarea unor experți care să efectueze expertize extrajudiciare, împrejurare care de fapt a și determinat soluția sau decizia procurorului ulterior de a dispune efectuarea unei expertize în cauză.
În opinia sa nu există nicio situație care să poată fi invocată în condițiile art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală. Interpretarea fiind dată de către procuror în mod subiectiv.
Solicită ca instanța să parcurgă conținutul acelor însemnări și să observe că ceea ce s-a afirmat de către apărare corespunde cu realitatea.
Inculpatul J. M. L., având cuvântul, arată că dacă e să se refere la bilețele nimeni nu l-a întrebat ce a dorit să scrie acolo. Consideră că acele înscrisuri sunt foarte clare și chiar s-a și repetat de câteva ori, că în prima parte a biletelor este vorba despre faptul că își dorea să facă o muncă în cadrul arestului, asta era tot și cererea să se facă o expertiză extrajudiciară. Mai mult decât atât era ceva referitor la GDF Suez, care este o companie multinațională franceză a statului francez pe care nu ar avea cum să o influențeze și nu crede că ar putea cineva să o influențeze.
Referitor la convorbirea telefonică despre care se spune că atestă faptul că dânsul ar fi rugat-o pe M. R. să vorbească cu prefectul județului, susține că nu există așa ceva. Din vol. IV rezultă că M. R. sună telefonic un coleg pe care îl roagă să vorbească cu prefectul. Din câte a înțeles de la M. R. a fost coleg cu ea de școală, nu era obligatoriu să dea telefonul pentru dânsul. Susține de asemenea că între dânsul și M. R. nu există această convorbire.
Totodată, arată că probele din dosar se bazează pe câteva declarații de martori care susțin că dânsul coordona și că M. R. și I. Florența M. sub coordonarea sa. Or, cine spune acest lucru, un magaziner B. A., care nu știe să scrie. Nu crede că vreodată în viața sa acesta a vorbit personal cu dânsul în afară de faptul că s-au întâlnit la arest. Cine mai susțin acest lucru, doar oameni pe care i-a întâlnit în arest. Oameni care de asemenea nu au stat de vorbă în viața lor cu dânsul. Atunci de unde aveau aceștia să știe că dânsul coordona activitatea infracțională.
Susține că dânsul era doar asociat acționar și în adevăr execuția bugetară o verifica. Se arată în vol. XIX, XX și XXI că era cunoscut ca un șef dur. Or, de unde aceste afirmații întrucât salariații nu-l vedeau. De trei ani de zile nu mai fusese în fabrică, având biroul la 1km de fabrică. Toate declarațiile sunt trase la indigo, în partea finală se arată că: ,,coordona J. L. și era un șef dur” și atât.
Din punctul său de vedere la dosar nu există nicio probă care să arate că dânsul a făcut acest lucru.
Mai arată că de 6 luni se află în arestat preventiv, că are doi copii minori și că îi este foarte greu. Consideră că pentru nimeni nu este ușor într-o astfel de situație, mai mult decât atât puține sunt persoanele care rezistă în aceste condiții.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
În dosarul nr. 218/D/p/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial G., inculpatul J. M. L. este cercetat, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, instigare la deținerea în afara unui antrepozit fiscal și comercializare ilicită de produse accizabile în formă continuată, instigare la amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantități de alcool sau distilate necontorizate și instigare la evaziune fiscală în formă continuată, infracțiuni prev. de disp. art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, respectiv de art. 25 C.p. raportat la art. 9 al. 1 lit. b și al.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpatului se reține că, în luna iulie 2011 a constituit împreună cu numiții M. R., I. Florența M., Tucan M. V., Tucan V., B. N., N. C., R. N., C. S., B. A., Taranciuc D. V., D. L., P. D., G. M., I. C. M., Grăjdenu I. Marianov și C. C. un grup infracțional organizat, în scopul obținerii de importante foloase materiale din producerea unor cantități de alcool neevidențiate în contabilitate și comercializarea acestora, prin eludarea dispozițiilor fiscale privind producerea, deținerea și marcajul produselor accizabile și că acționând în cadrul grupului, împreună cu membrii acestuia, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie 2011 - martie 2013, în calitate de asociat, respectiv acționar majoritar la S.C. Trust LF Trade S.R.L. Focșani și la .. Focșani a determinat și a ajutat pe alți membri ai grupului, din care unii sunt angajați ai S.C. Trust LF Trade S.R.L. Focșani, să dețină în afara unui antrepozit fiscal, respectiv în două spații amenajate special, (unul în incinta S.C. Vranlact S.A. Focșani și celălalt în punctul de lucru al S.C. Emicom Trans S.R.L. Câmpineanca, jud. V.), cantități de sute de mii de litri de alcool dublu rafinat precum și să le comercializeze din aceste locații; a determinat și ajutat pe alți membri ai grupului, angajați ai S.C. Trust LF Trade S.R.L. Focșani, să amplaseze înaintea contoarelor instalații neautorizate în cadrul liniei tehnologice de producție de alcool dublu rafinat a societății prin care s-au extras cantități de alcool neautorizate; a determinat și ajutat pe I. Florența M., în calitatea acesteia de administrator unic al S.C. Trust L.F. Trade S.R.L. Focșani, să omită în totalitate evidențierea în contabilitatea societății a operațiunilor comerciale aferente cantităților de alcool necontorizate produse, cantități de peste 800.000 litri, prejudiciul cauzat bugetului de stat de către membrii grupării prin sustragerea de la plata accizelor, taxelor și impozitelor fiind de peste 5.700.000 euro.
La data de 2.08.2013 inculpatul J. M. L. a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar arătând faptul că îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.1602 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală.
În motivarea cererii a susținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat este închisoarea mai mică de 18 ani și nu există temeri care să prefigureze vreo amenințare adusă scopului procesului penal prin cercetarea sa în libertate, neexistând date care să releve necesitatea de a fi împiedicat să comită alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului.
A menționat totodată că îi sunt cunoscute dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.
Prin încheierea de ședință nr._ din 09.08.2013 a Tribunalului G., cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul J. M. L. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că deși sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este închisoarea mai mică de 18 ani, pe fond cererea inculpatului este nefondată.
S-a avut în vedere că astfel instituția procesuală a liberării provizorii este facultativă și are la bază ideea de încredere, ea putând fi dispusă în considerarea unor împrejurări legate de persoana celui arestat, de comportamentul acestuia în contextul dedus judecății dar și de natura infracțiunilor.
Ori, în speță sunt supuse analizei infracțiuni care, se presupune, au fost săvârșite în mod organizat, infracțiuni cu importante conotații economice și care implică un mare număr de participanți, având un grad ridicat de pericol social prin efectele negative asupra economiei.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere contribuția substanțială a inculpatului în activitatea de creare a unor plusuri de alcool dublu rafinat prin favorizarea amplasării instalațiilor neautorizate în cadru liniei tehnologice de producție, contribuție conturată până la acest moment procesual.
La acest moment procesual, urmărirea penală nefiind finalizată, nu se poate anticipa în mod pozitiv asupra comportamentului viitor al inculpatului în cauză, cu atât mai mult cu cât pe parcursul urmăririi penale au fost evidențiate indicii vizând posibila implicare a acestuia în influențarea cercetărilor (avem în vedere, printre altele, evenimentul din 4.04.2012 când, după ce a fost găsită în trafic cantitatea de aprox. 1000 l de alcool etilic în autoutilitara condusă de numitul G. D. O., acesta declarând că alcoolul provenea de la S.C. Trust LF Trade S.R.L., inculpatul J. a dispus ca inculpata M. R. să contacteze lucrătorul de poliție însărcinat cu instrumentarea cercetării precum și o persoană din administrația județului V. pentru a limita efectele legale ce puteau decurge urmare a depistării cantității de alcool menționate).
S-a avut în vedere că urmărirea penală este una complexă în curs de finalizare iar o posibilitate de perturbare a acesteia poate surveni din natura declarațiilor și a mărturiilor următoare în contextul raporturilor în care inculpatul se află cu ceilalți participanți în proces, ori a poziției subiective a celorlalți inculpați față de inculpat.
În ceea ce privește înscrisurile anexate dosarului vizând persoana și conduita inculpatului J. M. L. (caracterizări, memorii, „recomandări”), s-a reținut că acestea evidențiază câteva elemente de ordin personal preexistente adoptării măsurii arestului preventiv și nu pot determina, în mod singular, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar; de asemenea, înscrisurile corelative instrumentării situației faptice obiect al cercetării (contract de furnizare a serviciilor de distribuție a gazelor naturale, avize de însoțire, obiecțiuni la raportul de expertiză tehnico-științifică) au în vedere cercetarea pe fondul cauzei neputându-se constitui în temeiuri ale liberării sub control judiciar.
Motivația inculpatului, cu privire la elementele care circumstanțiază persoana sa, la acțiunile de binefacere pe care le-a întreprins, la forma de participație ce i–a fost reținută ori la necesitatea egalității de tratament cu ceilalți inculpați în cauză nu constituie temeiuri pentru admiterea cererii de liberare iar durata stării de arest preventiv- cinci luni- este una rezonabilă, grefată pe garanția specială înscrisă în art.5 paragraf 3 din CEDO.
În raport de aceste considerente, instanța a reținut că ingerința statului manifestată prin luarea măsurii privative de libertate nu reprezintă o disproporționalitate față de afectarea libertății inculpatului cât timp aceasta constituie o măsură legală și necesară desfășurării normale a procesului penal dar și îndeplinirii scopului acestuia.
Împotriva încheierii de ședință nr._ din 09.08.2013 a Tribunalului G., a declarat recurs, în termen legal, inculpatul J. M. L., criticând-o pe motive de netemeinicie.
În motivarea recursului a susținut, în esență, că nu există riscul să influențeze buna desfășurare a urmăririi penale, deoarece acesta este aproape finalizată, urmând doar să-i fie prezentat materialul de urmărire penală, nu există riscul să săvârșească alte infracțiuni deoarece societatea pe care o administra este în insolvență, nu mai are angajați și are numit un administrator judiciar.
A invocat că nu are antecedente penale, are o familie organizată și doi copii minori în întreținere și că, în timpul pe care l-a trăit de la terminarea facultății și până în prezent a fost angrenat în numeroase acte de caritate.
A susținut că s-au schimbat temeiurile care au determinat luare măsurii arestării deoarece inițial se vorbea de o cantitate de 800.000 litri de alcool dublu rafinat, cu un prejudiciu estimat la 6.000.000 euro, ori în prezent, potrivit expertizei efectuate, prejudiciul este în jur de 300.000 litri, ori recuperarea acestui prejudiciu este garantată deoarece s-au instituit măsuri asiguratorii pe bunuri în valoare de peste 10 milioane de euro.
A invocat că menținerea sa în stare de arest este inechitabilă, în condițiile în care ceilalți 16 inculpați sunt cercetați în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în casziul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform alin. 2 din același articol, liberarea provizorie sub control judiciar ne se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Față de dispozițiile legale de mai sus, în mod corect, prima instanță a reținut că, deși sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală, pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Astfel din probele administrate până în prezent în cauză, rezultă indicii temeinice în sensul că inculpatul a încercat să influențeze probele, pentru a zădărnici aflarea adevărului.
Sub acest aspect, relevant este, printre altele, evenimentul din 4.04.2012 când, după ce a fost găsită în trafic cantitatea de aprox. 1000 l de alcool etilic în autoutilitara condusă de numitul G. D. O., acesta declarând că alcoolul provenea de la S.C. Trust LF Trade S.R.L., inculpatul J. a dispus ca inculpata M. R. să contacteze lucrătorul de poliție însărcinat cu instrumentarea cercetării precum și o persoană din administrația județului V. pentru a limita efectele legale ce puteau decurge urmare a depistării cantității de alcool menționate.
De asemenea, avem în vedere că, pe parcursul urmăririi penale, asupra inculpatului au fost descoperite o . înscrisuri, pe care acesta încerca să le transmită familiei, din conținutul cărora rezultă vădit încercarea acestuia de a influența martori, experți, dar și poziția părții vătămate.
În mod corect, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor legale liberarea provizorie este facultativă, are la bază ideea de încredere, ea putând fi dispusă în considerarea unor împrejurări legate de persoana inculpatului, de comportamentul acestuia în contextul dedus judecății dar și de natura infracțiunilor pentru care acesta este cercetat.
În cauză inculpatul este cercetat pentru infracțiuni săvârșite în cadrul unui grup organizat, infracțiuni cu importante conotații economice și care implică un număr mare de participanți, având un grad ridicat de pericol social prin efectele negative pe care le au asupra economiei.
Pe de altă parte trebuie avută în vedere contribuția substanțială pe care inculpatul J. M. L. a avut-o la săvârșirea faptelor acesta, în calitate de asociat, respectiv acționar majoritar la S.C. Trust LF Trade S.R.L. Focșani și la .. Focșani a determinat și a ajutat pe alți membri ai grupului, din care unii sunt angajați ai S.C. Trust LF Trade S.R.L. Focșani, să dețină în afara unui antrepozit fiscal, respectiv în două spații amenajate special, (unul în incinta S.C. Vranlact S.A. Focșani și celălalt în punctul de lucru al S.C. Emicom Trans S.R.L. Câmpineanca, jud. V.), cantități de sute de mii de litri de alcool dublu rafinat precum și să le comercializeze din aceste locații; a determinat și ajutat pe alți membri ai grupului, angajați ai S.C. Trust LF Trade S.R.L. Focșani, să amplaseze înaintea contoarelor instalații neautorizate în cadrul liniei tehnologice de producție de alcool dublu rafinat a societății prin care s-au extras cantități de alcool neautorizate; a determinat și ajutat pe I. Florența M., în calitatea acesteia de administrator unic al S.C. Trust L.F. Trade S.R.L. Focșani, să omită în totalitate evidențierea în contabilitatea societății a operațiunilor comerciale aferente cantităților de alcool necontorizate produse, cantități de peste 800.000 litri, prejudiciul cauzat bugetului de stat de către membrii grupării prin sustragerea de la plata accizelor, taxelor și impozitelor fiind de peste 5.700.000 euro.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul J. M. L. (CNP_, cetățean român, fiul lui I. și M., născut la data de 01.11.1966 in mun. Focșani, jud. V., domiciliat în ., jud. V., in prezent aflat in Arestul IPJ G.) împotriva încheierii de ședință nr._ din 09.08.2013 a Tribunalului G..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul J. M. L. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. M. D. L. C. A. B.
Grefier,
F. B.
Red. AB-03.09.2013
Tehnored.FB-2ex/03.09.2013
Fond. L. C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
