Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 412/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 412/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 1988/173/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 412/R
Ședința publică din data de 15.03.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. P.
Judecător – M. T.
Judecător – L. H.
Grefier – E. M.
Ministerul Public reprezentat de M. C. C. – procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria A. și de partea vătămată G. V. împotriva sentinței penale nr. 70/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria A..
La apelul nominal au răspuns intimatul – inculpat M. O., în stare de arest, intimații – inculpați M. Nicușor V. și M. I. asistați de apărătorul desemnat din oficiu M. A., conform delegației depusă la dosar, lipsă fiind recurentul – parte vătămată G. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, inculpații M. O. și M. Nicușor arată că nu solicită acordarea unui termen pentru angajare apărător, fiind de acord să fie asistați de apărătorul desemnat din oficiu.
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul Parchetului arată că susține punctul de vedere exprimat la un termen anterior în sensul că există o contradicție flagrantă între data pe care o poartă minuta pronunțată în cauză de instanța de fond și data pronunțării efective. În consecință, din acest punct de vedere apreciază că se impune casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la toți inculpații.
Arată că, în măsura în care se va trece peste acest aspect, susține în totalitate motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Judecătoria A. și în esență solicită a se avea în vedere următoarele aspecte:
Apreciază că în mod greșit a fost reținută în cauză legitima apărare în favoarea inculpatului M. I. cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire, faptă prev. și ped. de art. 180 al. 2 Cod penal. În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a omis să facă o apreciere concretă a declarațiilor părții vătămate și a martorilor audiați în cauză.
De asemenea, apreciază că în cauză instanța în mod greșit a făcut aplicarea disp. art. 44 Cod penal față de inculpatul M. I., având în vedere că din întreg probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, nu s-a putut proba cu putere de certitudine că atacul material direct și injust al părților vătămate care să justifice reacția inculpatului M. I..
Arată că singurele declarații în sensul exercitării atacului asupra inculpatului M. Nicușor V. au fost cele date în faza de cercetare judecătorească ale inculpatului M. I. și declarația martorului M. R. – declarații pe care instanța de fond trebuia să le înlăture, acestea fiind date pro – causa, în apărare, având în vedere calitatea de inculpați a acestora și calitatea de rudă a martorului.
Arată că se critică hotărârea instanței de fond cu privire la nelegalitatea și netemeinicia acesteia cu privire la soluția de achitare a inculpaților M. O. și M. Nicușor V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal. Cu privire la acest aspect arată că susține în totalitate modalitatea în care P. de pe lângă Judecătoria A. a dezbătut probele, a verificat susținerile fiecărui inculpat în parte și a dovedit dincolo de orice dubiu vinovăția acestora care rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.
De asemenea, arată că susține și cel de-al treilea motiv de nelegalitate privind achitarea inculpaților M. O. și M. Nicușor V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de disp. art. 321 al. 1 Cod penal. Apreciază că în mod greșit s-a reținută că lipsește un element constitutiv al infracțiunii, respectiv intenția de comitere a faptei. Având în vedere că în speță infracțiunea respectivă este în directă legătură cu infracțiunea de lovire sau alte violențe reținută în sarcina acelorași inculpați, aceștia prin amploarea acțiunilor lor active și prin modul în care au înțeles să se prezinte la locuința părții vătămate, consideră că în concret activitățile desfășurate de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 al. 1 Cod penal.
În consecință, în ipoteza înc are se va trece peste primul motiv invocat privind trimiterea cauzei spre rejudecare, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe, condamnarea inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății, iar în cazul inculpaților M. O. și M. Nicușor soluționarea antecedentelor penale.
Av. M. A. arată că este de acord cu primul motiv de recurs invocat de P. și anume casarea sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere neconcordanțele referitoare la data înscrisă pe minuta din dosar și data când au avut loc dezbaterile. Arată că dacă nu va fi reținut primul motiv de recurs, în ceea ce privește celelalte motive de recurs, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Cu plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la recursul formulat de partea vătămată solicită a fi admis.
Apărătorul inculpaților, cu privire la recursul formulat de partea vătămată, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul M. O., având ultimul cuvânt, arată că a mers la domiciliul părții vătămate cu organele de poliție întrucât se aștepta la o reacție violentă a părților vătămate. Consideră că nu a greșit cu nimic.
Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul M. Nicușor – V., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și toată acuzația se bazează pe declarațiile unor martori mincinoși.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr._ P. de pe lângă Judecătoria A. și Partea vătămată G. V. au formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 70/06.04.2012 a Judecătoriei A., pronunțată în dosar nr._ .
Prin sentința penală nr. 70/06.04.2012 a Judecătoriei A. pronunțată în dosar nr._ în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală cu ref. la art. 44 Cod penal, a fost achitat inculpatul M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 alin. 1 lit.a Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod penal a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal si art. 75 alin. 1 lit.a Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul M. O., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, 33 lit. a Cod penal și art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod penal a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal si art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul M. N. V., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal si art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod penal a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal si art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.
Au fost respinse ca nefondate acțiunile civile formulate de partea vătămată/parte civilă G. V., partea civilă Spitalul Municipal A. si parte civilă Serviciul de Ambulanta V..
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală obliga pe părțile vătămate G. V. si G. C. la cate 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca celelalte cheltuieli avansate de stat rămân în sarcina statului, printre care și onorariile in suma de cate 300 lei pentru fiecare inculpat, în total 900 lei, ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, Judecătoria A., a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 373/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecata a inculpaților M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal si art. 75 alin. 1 lit.a Cod penal, M. O., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, 33 lit. a Cod penal si art. 75 alin. 1 lit.a Cod penal M. N. V., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal și de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 alin. 1 lit.a Cod penal, constând în aceea ca in seara zilei de 25.03.2011, in jurul orelor 1900-1930, in public, au proferat amenințări, cuvinte obscene si injurii, provocând si participând la un scandal petrecut în satul Pufești, ., zdruncinând sentimental de securitate personala si creând panica in jur, tulburând prin asta liniștea si ordinea publica si au lovit pe părțile vătămate G. V. si G. C., cauzându-le vătămări pentru a căror vindecare ai fost necesare zile de îngrijiri medicale.
Cauza a fost înregistrata sub nr._ la Judecătoria A..
In cauza s-au constituit părți civile G. V. cu suma de 6000 lei reprezentând daune morale, Spitalul Municipal A. cu suma de 1003,62 lei cheltuieli de spitalizare pentru G. V. si 334,54 lei cheltuieli de spitalizare pentru G. C. si Serviciul de Ambulanta V. cu suma de 509,4 lei plus dobânda legala.
Inculpații, prezenți în instanța și fiind de acord sad ea declarație în cauza, au arătat ca nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecata si ca membrii familiei G. sunt cei care i-au atacat.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța retine ca;
La data de 25.03.2011 a existat un conflict intre inculpații din cauza si familia părților vătămate.
Astfel, în după amiaza zilei menționate, in jurul orelor 1700, inculpatul M. O. se afla cu căruța trasa de un cal in satul Pufesti, în pct. B., in zona in care are locuința G. C., pentru o tranzacție legata de un cal, unde s-a întâlnit cu G. V. si G. M., iar ulterior a sosit si G. C. însoțit de o alta persoana, acesta reamintind inculpatului ca are o datorie mai veche de 250 lei către tatăl sau G. V..
Inculpatul M. O. a lăsat calul si căruța membrilor familiei G. spunând ca se deplasează acasă pentru a aduce banii.
Nu se poate retine nici varianta susținută de inculpatul M. O. si anume ca i-au fost reținute bunurile cu forța, întrucât nu sunt probe nici in acest sens.
Față de toate probele din dosar instanța de fond a constatat ca inculpatului i s-a spus sa lase bunurile până aduce banii, discuția nefiind probabil purtată pe un ton prietenos și acesta văzându-se singur, depășit numeric (ceilalți erau in grup la un grătar) a lăsat calul și căruța.
S-a reținut că, în mod evident voința lui reala nu a fost sa lase atelajul drept garanție reiese și din faptul ca după ce s-a îndepărtat de locul cu pricina acesta a sunat la nepotul sau M. R. să vina cu mașina, precum și la seful de post al .> Deși condițiile în care au rămas căruța și calul la membrii familiei G. nu prezintă o importanta deosebita in ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății, aceasta este importanta în explicarea modului in care s-au desfășurat ulterior evenimentele.
Inculpatul M. O. a fost luat din câmp de către M. R. cu mașina, care a venit însoțit de M. I., M. Nicușor V. și încă un băiat.
Pentru ca seful de post i-a spus la momentul când l-a sunat ca nu se afla la postul de politie, dar ca ajunge in jumătate de ora si sa îl aștepte acolo, s-au îndreptat toți cu mașina spre postul de politie, unde l-au așteptat pe seful de post Z. G..
După ce acesta a sosit si M. O. i-a explicat despre ce este vorba, inculpatul s-a urcat in mașina sefului de post mergând împreuna cu acesta către locuința lui G. M., iar ceilalți, deși seful de post le-a spus sa rămână acolo, au venit si ei după mașina politiei.
Când au ajuns la locuința familiei G. polițistul s-a îndreptat către locuința, iar M. O. s-a îndreptat către căruța si cal, care se aflau cam la 10-15 m distanta de locuința. După M. O. s-a dus si M. Nicușor V. pentru a-l ajuta sa înhame calul.
Când polițistul a ajuns aproape de poarta locuinței, unde se aflau G. V., G. V., G. C., G. M. si M. V., a apucat sa întrebe ce s-a întâmplat, însă aceștia au început sa îi înjure pe cei din familia M., sa îi amenințe si s-au repezit spre aceștia. Polițistul a scos sprayul lacrimogen din dotare si l-a folosit asupra lui G. M., îndreptându-se după asta spre locul unde s-au dus ceilalți spre membrii familiei M. sa ii bata, unde a mai folosit sprayul împotriva celor din familia G.. După ce a folosit sprayul, cei din familia G. s-au retras pentru ca nu mai vedeau, insa inainte s-au bătut, singurul cu care rezulta ca s-au bătut dintre inculpații din cauza fiind M. I..
Conform declarațiilor părților si martorilor coroborate rezulta ca M. I. l-a lovit pe G. V. cu pumnul in zona trunchiului, atunci când acesta l-a apucat pe M. Nicușor V. de gat, în încercarea de a-l salva pe acesta din urma, care se deplasa spre locul unde era M. O. sa îl ajute sa înhame calul.
După ce membrii familiei G. s-au retras un moment din cauza faptului ca nu mai puteau sa vadă, aceștia au revenit iarăși spre cei din familia M., care rămăseseră la căruța, cu intenția sa ii bata, moment in care G. C. l-a lovit pe M. I. cu o creanga, după care M. I. a luat creanga din mana lui G. C. si l-a lovit pe acesta cu creanga in cap.
Polițistul a folosit iarăși sprayul lacrimogen si cum primul tub se terminase, a scos pistolul pentru a trage un foc de avertisment însă si-a amintit ca mai are un spray in mașina si a mers de a luat sprayul, iar in momentul in care a revenit a văzut ca G. C. fusese lovit in zona capului de M. I..
Familia G. s-a retras iarăși pentru a-si reveni, după care s-au repezit iarăși către cei din familia M., forțând iarăși polițistul sa folosească sprayul din dotare, moment in care polițistul a si strigat către cei din familia M. sa isi ia calul și căruța si să plece, ceea ce aceștia au și făcut, iar când au început sa se retragă, cei din familia G. s-au îndreptat către polițist jignindu-l si purtându-se agresiv fata de acesta, care a continuat sa folosească sprayul. La un moment dat G. C. si G. V. s-au dus in curte si când polițistul s-a urcat in mașina, a văzut pe aceștia ieșind din curte, unul cu o lopata si unul cu o furca.
S-a apreciat că nu pot fi înlăturate declarațiile polițistului care a arătat ca membrii familiei G. au fost cei care au atacat pe cei din familia M., ca cei din familia M. nu au făcut altceva decât sa se apere, precizând ca cei din familia G. erau in stare de ebrietate, in timp ce membrii familiei M. nu erau sub influenta băuturilor alcoolice.
Polițistul a declarat astfel și în cursul urmăririi penale, prezentând desfășurarea conflictului așa cum a fost reținut și mai sus, în actul de sesizare reținându-se din depozițiile acestuia, coroborate cu cele ale martorului M. R. si inculpatului M. O., că M. O. si M. Nicușor V. au fost părți implicate. Aceștia au fost părți implicate în conflict însa nu din dorința lor de a provoca si a face scandal, ci pentru că au fost atacați.
Instanța a apreciat că declarațiile martorului Z. G. coroborate si cu declarațiile inculpaților si ale martorilor audiați in cauza, dovedesc pe deplin cine se face vinovat de declanșarea și întreținerea conflictului, polițistul aflându-se la fata locului în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind o persoana neutral de neînțelegerile părților.
Mai mult, fata de acesta au fost efectuate cercetări de către P. Tribunalului V., urmare plângerii formulate de G. M., G. V., G. C. si G. V. pentru infracțiunea de lovire pe motiv ca a folosit asupra lor sprayul paralizant, iar prin ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și declinare a competentei nr. 1010/P/2011 din 27.07.2011 s-a dispus printre altele neînceperea urmăririi penale fata de Z. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. 1, 2 Cod penal, arătându-se în considerente ca în sarcina acestuia nu se poate retine infracțiunea de lovire sau alte violente, întrucât intervenția sa din 25.03.2012 a urmărit descurajarea, împiedicarea si neutralizarea acțiunilor agresive ale celor care tulburau ordinea si liniștea publica, care nu au putut fi înlăturate prin alte mijloace, potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 218/2002 polițistul putând folosi, printre altele, dispozitive cu substanțe iritant-lacrimogene si paralizante.
Faptul ca inculpații nu au venit cu intenția de a provoca scandal și de a-i bate pe cei din familia G. rezulta și din declarația martorului G. M., care deși a susținut că inculpații l-au bătut pe G. V. imediat după ce polițistul i-a dat acestuia cu spray în ochi, deci imediat după ce și polițistul a ajuns acolo, același martor declara în instanța ca la momentul in care a avut loc bătaia, căruța era deja trasa pe câmp de către M. O., pe care a tras-o atunci când a venit polițistul la poarta, rezultând astfel in mod clar ca M. O. a fost . de la sosire sa își înhame calul si respectiv sa își ia căruța si nicidecum sa facă scandal si in aceste condiții nu se poate retine nici ca ar fi fost înarmat cu vreo bată.
Având în vedere ca rezultă faptul că M. O. a fost preocupat sa își ia calul și ceruta, pe care le-a și mutat din locul în care se aflau, s-a reținut că și depoziția martorului M. V. este nesincera, întrucât acesta susține ca a văzut vreo 3 persoane cu bate în mână, ceea ce nu este adevărat, având în vedere ca M. O. nu avea bată, iar martorii M. R. si Manolita M. C. nu au participat in nici un fel la conflict.
Totodată, Martorul D. V. a susținut că a ieșit la poartă odată cu M. V., precizând că atunci când au ieșit ei la poarta, părțile vătămate erau deja lovite, iar polițistul și cei din familia M. erau deja plecați și după asta a venit salvarea. S-a reținut că acest martor nu indica nimic despre desfășurarea conflictului, precizând ca nu a văzut cine pe cine a lovit.
Martorul D. V. a declarat că G. C. când a văzut că G. V. este bătut s-a dus sa îl scoată de acolo, fiind bătut la rândul sau, însa fără ca martorul sa vadă cine a dat si cum, după care arata ca s-a dus la locul conflictului după ce au plecat polițistul si cei din familia M.. A mai arătat ca ei toți (cei care se aflau la familia G.) au rămas la vreo 10 m acolo unde se aflau când a venit polițistul, adică in curte, având in vedere si declarațiile martorilor mai sus menționați.
Din depozițiile acestora date în instanța și chiar și cele date în cursul urmăririi penale, rezulta ca aceștia nu au văzut modul în care a început și s-a desfășurat conflictul efectiv conflictul.
F. de cele arătate rezultă clar ca doar părțile vătămate și ceilalți membri ai familiei lor au atacat pe inculpați, aceștia încercând doar sa își ia calul si căruța care erau in aproprierea porții locuinței lui G. C..
La reținerea împrejurărilor în care au avut loc evenimentele s-a avut în vedere și că în majoritatea lor, în toate declarațiile date în cauza apar elemente puțin diferite de la o declarație la alta și au fost avute în vedere declarațiile aceleiași persoane, situație oarecum justificata de modalitatea de desfășurare a evenimentelor și de faptul ca părțile și martorii au fost audiate de mai multe ori în timp. Însa aspectele reținute de instanța de fond sunt în majoritatea lor cele care se repeta și se leagă între ele, fiind avute în vedere cu predilecție depozițiile martorilor care nu sunt rude cu părțile si in special cea a polițistului care nu are legătura cu vreuna dintre familii.
Astfel, s-a apreciat că din întreaga situație de fapt reiese că inculpatul M. I. a lovit in legitima apărare atât pe G. V. cât și pe G. C..
Potrivit art. 44 Cod penal, legitima apărare este apărarea pe care o persoană o realizează prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
De esența legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acesteia ori un interes obștesc și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.
Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie un atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva unei persoane ori unui interes obștesc și să le pună în pericol grav.
De asemenea, și fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului.
Conform art. 44 alin. 3 Cod penal este în legitima apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și împrejurările în care s-a produs atacul.
In cauză, s-a constatat că sunt îndeplinite cu privire la inculpatul M. I. condițiile referitoare la atac și cele referitoare la apărare, cu depășirea limitelor unei apărări proporționale.
Instanța de fond a apreciat că, rezulta clar că acesta a intervenit și a lovit pe G. V. pentru ca acesta sa îi dea drumul lui M. Nicușor V. (atacul părții vătămate fiind unul material, imediat și injust și care punea în pericol pe cel atacat), rezultând în același timp că lovitura aplicata a fost una prea puternica în raport de gravitatea pericolului și împrejurările în care s-a produs atacul. Înlăturarea atacului săvârșit de către partea vătămata putea să aibă loc într-o maniera mai reținută, însa depășirea limitelor unei apărări proporționale s-a datorat evident tulburării și temerii inculpatului.
S-a reținut în ceea ce privește lovirea lui G. C., întâi a existat atacul material, imediat și injust al părții vătămate, care a lovit pe inculpat cu creanga/bata în cap, punând grav în pericol pe acesta, iar pentru a înlătura atacul, inculpatul a luat creanga din mana părții vătămate și a lovit la rândul său pe aceasta in zona capului. Din momentul in care a luat creanga din mana părții vătămate se poate retine ca atacul nu mai avea aceeași intensitate ca atunci când s-a produs, însa fata de modul în care s-a desfășurat întreg conflictul, s-a reținut că este evident ca inculpatul a lovit la rândul sau urmare tulburării sau temerii, depășind limitele unei apărări proporționale.
La aprecierea condițiilor legitimei apărări instanța a avut în vedere așa cum s-a arătat deja modul in care s-a desfășurat conflictul, ca părțile vătămate si ceilalți membri ai familiei se aflau in stare de ebrietate si faptul ca si polițistul a apreciat foarte repede ca fiind necesar sa apeleze la dispozitivele din dotare pentru liniștirea celor din familia G..
În ceea ce privește pe M. Nicușor V. si M. O. nu rezulta din probe, așa cum s-a arătat mai sus ca aceștia ar fi lovit pe vreuna din părțile vătămate, singurul care le-a lovit fiind M. I. în condițiile mai sus expuse.
Referitor la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice s-a reținut că participarea celor trei inculpați, în maniera reținută, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii in ceea ce privește latura subiectiva.
Faptul ca aceștia au încercat sa ajute pentru a putea lua calul și căruța de acolo, că în aceasta încercare au fost prinși în conflictul declanșat și menținut de membrii familiei G., nu poate duce la reținerea în sarcina acestora că au acționat în acest sens cu intenție directa sau indirectă, întrucât aceștia nu puteau sa prevadă un astfel de rezultat, ei deplasându-se la fața locului cu organele de politie. În condițiile în care nu au prevăzut rezultatul, este evident că nici nu au urmărit și nici nu au acceptat eventualitatea producerii lui. Că desfășurarea conflictului a fost una violenta și de natura sa determine acțiuni în apărare fizice sau verbale, chiar și depășite, rezulta după cum s-a mai menționat si din modul în care și polițistul a perceput situația, folosind mai multe sprayuri paralizante/lacrimogene, acesta fiind chiar pe punctul de a folosi si arma din dotare pentru avertizare.
Situația că inculpații M. O. si M. Nicușor V. au antecedente penale constând în condamnări pentru infracțiuni de genul celor pentru care au fost trimiși în judecata în prezenta cauza, s-a apreciat că nu reprezintă o probă ca aceștia au săvârșit si infracțiunile pentru care au fost trimiși in judecata in prezenta cauza. După cum declara chiar M. O. si M. Nicușor V., știind ca au antecedente penale, au apelat la organele de politie in vedere rezolvării situației.
S-a apreciat că nu se poate retine lipsa condiției de a fi avut loc un scandal public, pe motiv ca faptele nu s-au desfășurat ., întrucât chiar daca imobilul lui G. C. este în marginea satului, faptele așa cum s-au desfășurat au fost săvârșite în public, încadrându-se în situațiile definite în acest sens de art. 152 Cod penal.
Văzând considerentele expuse, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală cu ref. la art. 44 Cod penal inculpatul M. I. întrucât acesta a fost în legitimă apărare și în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală au fost achitați inculpații M. O. si M. Nicușor V., deoarece, cu privire la aceștia, nu rezultă ca au lovit părțile vătămate.
Întrucât în cauza nu rezulta ca participarea inculpaților la scandal nu a fost una intenționată, în condițiile expuse în situația de fapt, in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod penal au fost achitați toi cei trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal.
Pe latura civila s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în ceea ce privește pe inculpații M. O. si M. Nicușor V., fapta de lovire nefiind săvârșită de aceștia și implicit nici prejudiciul suferit de părțile civile. In ceea ce privește pe M. I., având în vedere împrejurările in care au fost săvârșite faptele de lovire de către acesta, instanța constata ca nu se poate retine vreo culpa în sarcina acestuia în producerea prejudiciului invocat în cauza.
În aceste condiții în baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998-999 cod civil cu ref. si la art. 346 alin. 2 si 3 Cod procedură penală a respins acțiunile civile formulate în cauza ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală au fost obligate părțile vătămate la cheltuieli judiciare către stat în raport de soluția data fata de plângerea acestora pentru infracțiunile de lovire sau alte violente, iar celelalte cheltuieli avansate de stat au rămas în sarcina statului având în vedere achitarea dispusă cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice.
Împotriva sentinței penale nr. 70/06.04.2012 a Judecătoriei A. au formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria A. și partea vătămată G. V..
În recursul formulat P. de pe lângă Judecătoria A. a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat că în mod greșit s-a reținut starea de legitimă apărare în favoarea inculpatului M. I. cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal.
În motivarea soluției de achitare față de inculpatul M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal, instanța a reținut atacul permanent al părților vătămate, numiții G. V. și G. C., care atacau pe de o parte pe inculpatul M. Nicușor V., iar pe de altă parte pe inculpatul M. I., fundamentându-și motivarea pe declarațiile părților și martorilor, în general, neindicând numele acestora, cu excepția martorului Z. Giorgică (filele 2-3 din sentință).
Trecând la analizarea modalității de comitere a infracțiunii de lovire sau alte violențe, reținută în sarcina inculpaților, instanța face o prezentare secvențială a faptelor furnizată doar prin declarațiile inculpaților și a martorului Z. Giorgică, reținând:
La momentul la care martorul Z. Giorgică (polițist) a ajuns aproape de locuința părților vătămate, acestea erau deja în stradă, amenințând, injuriind și repezindu-se spre inculpați, aspecte neprobate în cauză, având în vedere că era practic imposibil ca părțile vătămate să prevadă că inculpatul M. O. se va întoarce cu organele de poliție și rudele sale, mai mult decât atât, instanța concluzionând anterior că probabil inculpatul Mann O. și partea vătămată G. C. s-au despărțit amiabil.
În continuarea motivării instanța mai reține o agresivitate sporită a părților vătămate cu unele întreruperi din cauza spray-ului pulverizat de organul de poliție (martorul Z. Giorgică), reînarmări, starea de ebrietate a acestora și lovirea în cele din urmă a părților vătămate G. V. de către inculpatul M. I. cu pumnul în zona trunchiului și G. C. cu o creangă în zona capului, creangă pe care o obținuse prin deposedarea aceleiași părți vătămate (fila 3).
În analizarea situației de fapt, instanța a omis aprecierea declarațiilor părților vătămate G. V., G. C., martorilor G. V., G. M., M. V., care susțin că inițial la poarta locuinței a fost invitată partea vătămată G. V. pentru o discuție cu organul de poliție, martorul Z. Giorgică și imediat s-a pulverizat spray, s-au auzit strigăte de durere și inculpații M. O., M. I. și M. Nicușor V. au fost văzuți lovind cu pumnii și picioarele partea vătămată G. V. care era căzută la pământ (dosar urmărire penală - file 11, 60, 71, 76; dosar instanță - file 46, 47, 48).
De asemeni, instanța a omis aprecierea acelorași declarații cu privire la modalitate în care partea vătămată G. C. a fost lovită cu bâtă de către inculpați, imediat următor lovirii părții vătămate G. V. și în momentul în care a intervenit pentru a o scoate de sub loviturile aplicate de aceștia.
În sensul susținerilor părților vătămate și martorilor menționați sunt și concluziile certificatelor medico-legale, care constată pentru partea vătămată G. V. „traumatism toracic; fracturi costale la nivelul C5-C6-C7 arc mijlociu linia axilară; pneumotorax parțial stâng; SCD stâng opacifiat; emfizem subcutanat", denotând lovituri multiple și nu una singură cum au susținut inculpații, iar pentru partea vătămată G. C. „TCC acut deschis cu plagă la nivelul vertexului prin agresiune, plagă police stâng", denotând și de această dată lovituri multiple și excluzând „creanga" ca obiect vulnerant folosit (dosar urmărire penală - file 162, 163).
Considerăm că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 44 C. p. față de inculpatul M. I., atât timp cât din întreg ansamblul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, nu s-a putut proba cu putere de certitudine atacul material, direct, imediat și injust al părților vătămate care să justifice riposta inculpatului M. I., luând în considerare chiar modalitatea de desfășurare a conflictului descrisă de instanță, reținând din motivarea acesteia faptul că organul de poliție a pulverizat 2 (două) flacoane de spray, ceea ce îngreuna considerabil acțiunile victimelor, starea de ebrietate a acestora, ebrietate care în chip natural încetinește reflexele și acțiunile, fiind greu credibil faptul că deși părțile vătămate se aflau în starea fizică descrisă mai sus erau capabile să pună în pericol grav persoana inculpatului M. lon sau a altuia.
Cu privire la atacul exercitat de partea vătămată G. V. asupra inculpatului M. Nicușor V., însăși instanța a reținut faptul că acesta a constat „ în strângerea de gât", fără să precizeze intensitatea acestei compresiuni, deducându-se pe cale de interpretare logică, faptul că aceasta și-a însușit declarațiile inculpaților, în sensul că partea vătămată strângea de gât inculpatul M. Nicușor V. cu o mână, în timp ce cu cealaltă mână se căuta în buzunare de cuțit. determinând inculpatul M. I. să lovească partea vătămată.
Însă, în condițiile în care nu s-a probat existența cuțitului suspectat la partea vătămată și atacul așa cum a fost reținut de instanță nu era cu necesitate apt de a pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, nu se poate legitima o intervenție de o duritate extremă din partea celui agresat sau a altuia, în acest sens fiind concluziile certificatului medico-legal eliberat părții vătămate G. V., care atestă printre altele, fracturi costale.
Tot în legătură cu atacul exercitat de partea vătămată G. V. asupra inculpatului M. Nicușor V., instanța i-a atribuit un caracter aprioric și absolut atât timp cât declarațiile inculpatului M. O. sunt neconcludente în acest sens (dosar de urmărire penală - file 20-22, 24-25; dosar instanță - fila 29 verso), declarațiile inculpatului M. Nicușor V. din datele de 25.03.2011 și 03.08.2011 nu furnizează nici un indiciu că acesta ar fi fost victima vreunei agresiuni din partea numitului G. V. iar prin declarația din data de 27. 07. 2011, acesta a declarat în fața organelor de cercetare penală că, „deși eram la o distanța de aproximativ 4 (patru) metri față de locul conflictului, nici eu și nici M. O. nu am fost loviți, reușind să înhămăm calul în bune condiții," (dosar urmărire penală - file 32-39), declarațiile martorului Z. Giorgică sunt de asemeni neconcludente, acesta reținând doar intenția părților vătămate de a lovi inculpații (dosar urmărire penală - file 48, 53 verso), declarațiile martorului M. R. din datele de 25.03.2011, 27.07.2011 și 03. 08.2012, nu furnizează nici un indiciu în acest sens (dosar urmărire penală - file 89-95).
Singurele declarații în sensul exercitării atacului asupra inculpatului M. Nicușor V. sunt declarația din faza de judecată a inculpatului M. I. (dosar instanță - fila 28), declarația inculpatului M. Nicușor V. (dosar instanță - fila 31 verso) și declarația martorului M. R. (dosar instanță - fila 58), declarații pe care instanța trebuia să le înlăture, fiind vădit formulate în apărare, având în vedere calitatea de inculpați a cestora și calitatea de rudă a martorului.
În ceea ce privește atacul exercitat de partea vătămată G. C. asupra inculpatului M. I., se observă și de acesta dată, ca argument reținut de instanță, intervenția inculpatului M. I. pentru efectuarea apărării, argument reținut din aceleași declarații ale inculpaților și martorilor Z. Giorgică și M. R., deși nu s-a probat cu certitudine existența acestuia, instanța înlăturând fie ca nesincere, fie ca subiective declarațiile părților vătămate și ale martorilor G. M., G. V., D. V. și M. V..
Nelegalitatea și netemeinicia hotărârii prin achitarea inculpaților M. O. și M. Nicușor V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal, apreciindu-se greșit neparticiparea acestora la săvârșirea infracțiunii.
În motivarea soluției de achitare față de inculpații M. O. și M. Nicușor V. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal, instanța a reținut faptul că singurul dintre inculpați care a exercitat acte de violență față de părțile vătămate G. V. și G. C. a fost inculpatul M. I., care 1-a rândul său a acționat în stare de legitimă apărare (filele 5-6 din sentință).
Analizând declarațiile inculpaților M. O. și M. Nicușor V., atât cele din faza de urmărire penală cât și cele din faza cercetării judecătorești, se constată că acestea sunt vagi, contradictorii și nesincere, astfel:
Deși inculpatul M. O. a declarat cu consecvență, că în ziua de 25. 03. 2011, i-au fost reținute calul și căruța și deposedat de o haină în care avea suma de 1.100 lei, de către părțile vătămate, nerecunoscând inițial o datorie bănească de 250 față de partea vătămată G. V., constituind de altfel cauza conflictului, aspecte neprobate în cauză, denotând lipsa de sinceritate a aceluiași inculpat, totuși, instanța reține în apărarea acestuia caracterul oarecum constrângător al acțiunilor părților vătămate în sensul reținerii respectivului atelaj, ca mai apoi să revină și să concluzioneze că este posibil ca discuția dintre inculpatul M. O. și partea vătămată G. C. să se fi purtat pe un ton prietenos (fila 2).
În aceeași manieră ambiguă, instanța reține disproporția dintre datoria bănească a inculpatului M. O. față de partea vătămată G. V. și valoarea atelajului, considerând că nu se poate reține lăsarea acestora ca garanție că inculpatul se va întoarce cu banii, deși declarațiile părților vătămate G. C., G. V., martorilor G. V., G. M., D. V., M. V. și D. V. sunt toate în același sens, mai mult decât atât, chiar inculpații și martorii Z. Giorgică și M. R., au declarat că la momentul la care au ajuns la locuința părții vătămate G. C., au observat în exteriorul curții acesteia, căruța și calul, reclamate de către inculpatul M. O. ca fîind reținute împotriva voinței sa.
Tot cu privire la declarațiile inculpatului M. O., se observă că acesta nu a putut să precizeze nici în faza de urmărire penală nici în faza de cercetare judecătorească locul în care s-a aflat pe toată perioada desfășurării conflictului, menționând inițial că, de temere a fugit în câmp ca mai apoi să susțină faptul că s-a aflat tot timpul la căruță înhămând calul să plece, aspecte ce nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, instanța admițând participarea inculpaților M. O. și M. Nicușor V. la conflict, neexplicând însă noțiunea de "conflict", participare pe care o justifică prin atacul exercitat de părțile vătămate (dosar urmărire penală - file 21 verso, 25 verso; dosar instanță - fila 29).
Și cu privire la declarațiile inculpatului M. Nicușor V. se poate observa nesinceritatea și confuzia acestuia, atribuind abia in faza de cercetare judecătorească părții vătămate G. V. un comportament agresiv și nejustificat față de el (dosar instanță - fila 31), atât timp cât din probele administrate se reține că partea vătămată G. V., la momentul conflictului nu-1 cunoștea, nu avuseseră niciun fel de relații anterior, fiind greu credibil că deși inculpatul M. O., cel care se presupune că ar fi determinat comportamentul agresiv al acesteia, era de față, aceeași parte vătămată a preferat să-1 lovească (să-1 strângă de gât) pe inculpatul M. Nicușor V..
In motivarea soluției de achitare față de inculpatul M. Nicușor V., instanța își însușește argumentele acestuia, înlăturând celelalte probe administrate în cauză.
Tot în ceea ce privește soluția de achitare față de inculpații M. O. și M. Nicușor V., instanța omite coroborarea probelor relevante în cauză, pe de o parte, declarațiile părților vătămate G. V., G. C., martorilor G. M., G. V., M. V., D. V., care susțin că toți trei inculpații au lovit părțile vătămate, iar pe de altă parte. declarațiile inculpatului M. I. și ale martorilor Z. Giorgică și M. R., care susțin că inculpatul M. I. nu a aplicat decât câte o singură lovitură părților vătămate. numitului G. V. o lovitură de pumn în zona trunchiului și numitului G. C. o lovitură cu o creangă în zona capului, deși concluziile certificatelor medico-legale sunt în sensul leziunilor multiple produse în consecință prin lovituri multiple, aspecte ce conturează acte de participare ale inculpaților M. O. și M. Nicușor V. la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra părților vătămate, așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței.
Deși așa cum s-a expus mai sus, dosarul cauzei conține suficiente elemente probato care demonstrează participarea inculpaților M. O. și M. Nicușor V. la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra părților vătămate G. V. și G. C., instanța reține doar în sarcina inculpatului M. I. această infracțiune atribuindu-i de altfel beneficiul legitimei apărări.
Nelegalitatea și netemeinicia hotărârii prin achitarea inculpaților M. I. M. O. și M. Nicușor V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. 1 Cod penal, apreciindu-se greșit lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, respectiv intenția de comitere a faptei.
În motivarea soluției de achitare față de inculpații M. I., M. O. și M. Nicușor V. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. 1 C. p., instanța a reținut faptul că participarea celor trei inculpați la infracțiunea menționată, nu întrunește elementele, constitutive ale infracțiunii în ceea ce privește latura subiectivă.
În continuarea motivării, instanța a mai reținut faptul că inculpații, din dorința de a pleca de la locul conflictului, au fost prinși împotriva voinței lor în respectivul conflict declanșat șî menținut de părțile vătămate și membrii familiei lor, aspect ce conturează mai degrabă existența unei constrângeri fizice a acestora, instanța susținând însă faptul că aceștia nu au acționat cu forma de vinovăție cerută de lege pentru existența infracțiunii.
Având în vedere că în speță, infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice reținută în sarcina inculpaților M. I., M. O. și M. Nicușor V. este în relație directă cu infracțiunea de lovire sau alte violențe reținută în sarcina acelorași inculpați, că aceștia prin amploarea acțiunilor lor agresive, prin modul în care au înțeles să se prezinte la locuința părților vătămate - însoțiți de alte persoane și organele de poliție (martorii M. R., M. M. C., Z. Giorgică), putând prevedea și acceptând posibilitatea degenerării unei discuții cu părțile vătămate (luând în considerare nemulțumirea inculpaților de îndrăzneala părților vătămate de a reține calul și căruță, de faptul că inculpatul M. O. nu se considera dator bănesc părții vătămate G. V.), se observă că în cauză se conturează acțiuni ale inculpaților ce întregesc conținutul constitutiv al infracțiunii deduse judecății și pe latură obiectivă și pe latură subiectivă.
Tot în motivarea soluției de achitare a inculpaților pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, instanța apreciază că față de inculpații M. O. și M. Nicușor V. nu se poate reține ca probe antecedența infracțională pentru infracțiuni similare celor deduse judecății, deși în faza de urmărire penală antecedența infracțională a acestora nu a fost valorificată la nivel probatoriu, constituind indicii pentru caracterizarea inculpaților.
Cu privire la modalitatea de aprecierea a probelor administrate în ambele faze procesuale, efectuată de către instanță, se observă valorificarea absolută a depozițiilor martorului Z. Giorgică, deși în legislația procesual - penală în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 63 Cod procedură penală probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea acestora făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate, mai mult decât atât, față de martorul Z. Giorgică efectuându-se cercetări de către P. de pe lângă Tribunalul V., sub aspectul comiterii infracțiunii de lovire sau alte violențe față de numiții G. M., G. V., G. C. și G. V., în dosarul penal 1010/P/2011.
Este adevărat că față de acest martor a fost dispusă o soluție de neurmărire penală, însă instanța a omis faptul că soluțiile procurorului nu se bucură de autoritate de lucru judecat, că obiectivitatea martorului putea fi cel puțin îndoielnică urmare a plângerii formulate de persoanele vătămate, că părțile vătămate și martorii G. V., G. M., M. V. și D. V. au declarat în faza de urmărire penală că inculpații execută diferite munci la martorul Z. Giorgică, fiind „oamenii săi de casă", aspecte eludate în motivarea instanței.
În recursul formulat partea vătămată G. V., prin apărător ales, a invocat, în esență aceleași motive de recurs ca și cele formulate de P. de pe lângă Judecătoria A..
Oral, reprezentantul Ministerului Public a suplimentat motivele de recurs, invocând necondiționate dintre minută și dispozitivul sentinței penale, solicitând casarea cu trimitere a cauzei.
Motivul suplimentar de recurs invocat de către procurorul de ședință de la P. de pe lângă Curtea de Apel G., are prioritate, el urmând a fi analizat cu precădere.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată că la data de 13.02.2012 instanța de fond a intrat în dezbateri, pronunțarea fiind amânată inițial pentru 17.02.2012 și ulterior pentru 24.02.2012.
La data de 24.02.202 instanța, în baza art. 344 Cod procedură penală a repus cauza pe rol, pentru a se lămuri cu privire la constituirea de parte civilă, pe latura civilă a cauzei.
La data de 02.04.2012 instanța a rămas în pronunțare, pronunțarea fiind amânată pentru 06.04.2012.
Minuta pronunțată în cauză poartă ca primă dată de 24.02.2012 (exact data la care cauza a fost repusă pe rol) iar la sfârșit mențiunea că a fost pronunțată în ședință publică la 06.04.2012.
Potrivit art. 309 Cod procedură penală și art. 357 Cod procedură penală minuta trebuie să concorde cu dispozitivul și din conținutul lor trebuie să rezulte cu certitudine, că pronunțarea soluției s-a făcut în ședință publică și data la care s-a făcut această pronunțare.
În cuprinsul minutei există contradicții în ceea ce privește data pronunțării soluției (24.02.2012 sau 06.09.2012), fapt care în opinia Curții trage nulitatea hotărârii astfel pronunțate, în condițiile art. 197 alin. 1 și 4 Cod procedură penală (a se vedea în acest sens decizia XXIV/2006 pronunțată în recurs în interesul legii).
Așa fiind și văzând prevederile art. 38515 pct. 1 lit. c Cod penal Curtea va admite recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria A. și partea vătămată G. V..
Va casa sentința penală nr. 70/06.09.2012 a Judecătoriei A. și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare vor fi avute în vedere și motivele de recurs invocate de către P. de pe lângă Judecătoria A. și de către partea vătămată G. V..
Vor fi menținute actele procedurale îndeplinite până la 12.03.2012 Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria A. și de partea vătămată G. V..
Casează sentința penală nr.70/06.04.2012 a Judecătoriei A. și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Judecătoria A. (inculpați: M. I., fiul lui I. si F., născut la data de 31.10.1969 in A., jud. V., domiciliat in ., CNP-_, M. O., fiul lui I. si F., născut la data de 28.01.1977 in A., jud. V., domiciliat in com. Pufești, ., CNP-_, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani și M. N. V., fiul lui natural si A., născut la data de 28.05.1985, in A., jud. V., domiciliat in com. Pufești, ., CNP-_).
Menține actele procedurale efectuate până la data de 12.03.2012.
Suma de 900 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (av. M. A.), va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 15.03.2013.
Președinte, Judecător, Pt. Judecător,
D. P. M. T. L. H.
Aflat în concediu de studii
Conf. art. 312 C.p.p. semnează
Președinte de complet D. P.
Grefier,
E. M.
Red. L.H./20.03.2013
Tehnored. E.M.
2ex/04.04.2013
Fond C.C.
| ← Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
