Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 264/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 264/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1140/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 264/F
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M.-M. I.
Grefier - A. S.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă curtea de Apel G.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulate în temeiul disp.art.2781 Cod procedură penală, de către petentul H. A. R. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1053/II/2/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4 decembrie 2013 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 12 decembrie 2013.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
P. rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. nr. 297/P/2012 din 02.09.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de:
- notarul public cu identitate necunoscută, cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 al. 1 Cod penal,
- D. G. și D. C., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 în referire la art. 289 al. 1 și art. 291 Cod penal,
- J. S. și B. D., judecători în cadrul Judecătoriei B., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 Cod penal, art. 249 al. 1 Cod penal și art. 264 al. 1 Cod penal.
Pentru a da această soluție procurorul a reținut următoarele:
P. rezoluția nr. 297/P/2012 din data de 03.12.2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de „persoanele menționate în plângerea persoanei vătămate H. A. R.” pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 și art. 291 Cod penal, în temeiul art. 228 alin. 6 în referire la art. 10 lit.a Cod pr.penală.
P. ordonanța nr. 3/II/2/2013 din 21.01.2013 a fost admisă plângerea formulată de petentul H. A. R., a fost infirmată rezoluția anterior precizată și s-a dispus completarea cercetărilor.
S-a reținut faptul că, prin plângerea formulată la data de 01.06.2012 acesta a sesizat întocmirea în fals, de către un notar public necunoscut, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 428/14.07.2004 prin care D. G. și D. S. ( decedați la data întocmiri actului) au vândut către D. G. și D. M. C. imobilul din B., . nr. 206, compus din curți și construcții.
P. ordonanța de infirmare s-a dispus efectuarea mai multor activități în scopul de a se stabili în mod neechivoc dacă acest contract există sau nu în realitate.
În urma cercetărilor efectuate în cauză au rezultat următoarele:
Persoana vătămată H. A. R. este nepotul de soră al făptuitorului D. G., ambii locuind în imobilul din B., . nr. 206.
Făptuitorul D. G. și soția acestuia D. M. C., au cumpărat etajul imobilului de la părinții săi, D. G. și S., prin contractul nr. 108/1993 iar persoana vătămată a obținut dreptul de proprietate asupra parterului imobilului prin sentința civilă nr. 3460/2005 A Judecătoriei B., urmare dezbaterii moștenirii rămasă de pe urma mamei sale, O. S. ( sora lui D. G.).
Persoana vătămată și făptuitorii D. G. și D. M. C. se află în relații conflictuale, urmare neînțelegerilor legate de suprafața de teren aferentă imobilului.
Persoana vătămată H. A. R. a formulat o acțiune civilă ce a făcut obiectul dosarului nr._/196/2011 al Judecătoriei B., prin care a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra unei părți a acestui teren.
Pentru soluționarea acestei cauze, Judecătoria B. a solicitat Primăriei Municipiului B.- Direcția Finanțelor Publice Locale, relații privind istoricul de rol al imobilului din . nr. 206 iar prin adresa nr. 9047 din 11.05.2012 s-a comunicat faptul că, alături de H. R. A. și soția sa, D. G. și D. M. C. figurează impuși cu teren și construcții asupra cărora au dobândit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 428/14.07.2004, vânzători fiind D. G. și S. (părinții lui D. G.), decedați la acea dată.
Acțiunea civilă a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes iar cu prilejul soluționării recursului declarat de H. A. R., D. G. a depus la dosar relații solicitate personal de la Primăria Municipiului B., prin care această instituție comunica faptul că adresa anterior precizată era eronată în sensul că din greșeală s-a făcut referire la contractul de vânzare-cumpărare nr. 428/2004 care nu exista în realitate și că dreptul de proprietate al lui D. G. este stabilit în baza contractului nr. 108/1993.
Recursul persoanei vătămate a fost respins, fără ca instanța să clarifice situația celor două comunicări.
În acest context, persoana vătămată a considerat c, contractul nr. 428/2004 există în realitate, având un conținut fals, și că D. G. încearcă să ascundă existența acestuia, motiv pentru care a promovat o acțiune civilă separată prin care a solicitat constatarea nulității absolute a acestui act. Cauza a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., acțiunea fiind anulată ca netimbrată.
Anterior soluționării prezentei cauze, prin rezoluția din data de 3.12.2012, s-au solicitat relații de la Primăria Municipiului B.- Direcția Finanțelor Publice Locale, pentru a se lămuri dacă în evidența fiscală a imobilului din . nr. 206 este sau nu înregistrat contractul de vânzare-cumpărare nr. 428/14.07.2004 ca mijloc de dobândire a dreptului de proprietate pentru făptuitorii D. G. și D. M. C..
P. adresa nr._/8.11.2012 a instituției menționate s-a comunicat faptul că indicarea acestui act în adresa nr. 9047/11.05.2012 (trimisă Judecătoriei B.) s-a datorat unei erori de dactilografiere, în dosarul imobilului neexistând un asemenea înscris.
Mai mult, în urma cercetărilor efectuate în evidențele fiscale ale instituției, a fost identificat un certificat de moștenitor purtând numărul 428/14.07.2004, referitor la un alt imobil situat în B., ., având ca titulari pe R. A., R. C. și M. A..
După infirmarea rezoluției din data de 3.12.2012 s-au efectuat următoarele activități suplimentare:
-a fost audiat făptuitorul D. G. care a precizat că nu a încheiat niciodată un asemenea contract;
-au fost audiați, în calitate de martori, B. I. S.- șef serviciu la DFPL din cadrul Primăriei Municipiului B. și C. S., ce care au semnat și respectiv au întocmit adresa nr. 9047/11.05.2012 în care se face referire la contractul nr. 428/2004.
C. S. a precizat că a întocmit personal adresa menționată, prin redactare la calculator, explicând că volumul de muncă este foarte mare iar redactarea unor asemenea răspunsuri se face concomitent cu discuțiile cu publicul, existând riscul de a greși și de a prelua informații din cuprinsul altor documente existente în format electronic.
-au fost verificate, în original, de procuror, dosarele imobilelor din . nr. 206, respectiv din . (existente în arhiva Primăriei Municipiului B. – Direcția Finanțelor Publice Locale), nefiind identificat nici un contract de vânzare-cumpărare nr. 428/2004 ci numai certificatul de moștenitor cu același număr;
-au fost solicitate extrase de informare de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B., pentru a se verifica dacă a fost înregistrat în cartea funciară contractul menționat. P. adresa nr. 4351/2013 s-a comunicat faptul că nu există și nu a fost înscris în cărțile funciar4e ale imobilului un asemenea contract.
Cu prilejul audierii sale de procuror, persoana vătămată H. A. R. a solicitat să se efectueze verificări și la „notarul care a întocmit actul dar și la Camera Agricolă care deține acte privitoare la terenurile din județ”.
Din verificările efectuate a rezultat faptul că la Camera Agricolă a Județului B. nu există asemenea evidențe.
De asemenea, camerele notarilor publici nu au obligația legală de a arhiva contracte de vânzare-cumpărare, asemenea reguli existând numai în materia succesiunilor, motiv pentru care nu se poate stabili în mod obiectiv dacă un asemenea contract a fost sau nu întocmit ori înregistrat la vreun birou notarial.
Toate probele administrate în cauză și expuse anterior conduc la concluzia neechivocă că adresa nr. 9047/11.05.2012 emisă de Primăria Municipiului B. – Direcția Finanțelor Publice Locale, conține o eroare materială iar contractul de vânzare-cumpărare nr. 428/14.07.2004 nu există în realitate.
Pentru aceste considerente s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public, cu identitate necunoscută, la care se referă persoana vătămată H. A. R., pentru infracțiunea prev. de art. 289 alin.1 Cod penal precum și față de făptuitorii D. G. și D. C. pentru infracțiunile prev. de art. 26 în referire la art. 289 alin.1 Cod penal și art. 291 Cod penal deoarece faptele sesizate nu există.
Cu prilejul audierii sale la data de 28.05.2013 dar și prin plângerea formulată la data de 16.05.2013 (ce a făcut obiectul dosarului nr. 361/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.) persoana vătămată H. A. R. a precizat că formulează plângere penală și împotriva judecătorilor J. S. și B. D. din cadrul Judecătoriei B. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246, 249 alin.1 și art. 264 alin.1 Cod penal, pentru următoarele considerente:
Persoana vătămată a formulat la Judecătoria B. o cerere de constatare a nulității absolute a contractului nr. 428/14.07.2004, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._ repartizat spre soluționare judecătorului J. S..
Pentru stabilirea taxei de timbru corespunzătoare, instanța de judecată a solicitat istoricul de rol al imobilului din . nr. 206, apoi, prin încheierea de ședință din data de 26.02.2013 l-a obligat pe reclamant la plata unei taxe de timbru în valoare de 4225,8 lei sub sancțiunea anulării cererii, stabilită în raport cu valoarea de impozitare a imobilului, determinată în baza contractului nr. 108/1993 la care a făcut referire comunicarea Direcției Finanțelor Publice Locale B..
Reclamantul a refuzat să plătească taxa de timbru, susținând că cererea sa vizează contractul nr. 428/2004 și nu contractul nr. 108/1993, dar instanța de judecată, prin încheierea din data de 26.03.2013, a constatat că taxa de timbru a fost deja stabilită, existând posibilitatea formulării unei cereri de reexaminare.
Persoana vătămată a formulat cerere de reexaminare, care a fost soluționată de judecătorul B. D. prin încheierea de ședință din data de 2.04.2013.
Cererea de reexaminare a fost respinsă.
P. sentința civilă nr. 3469 din 23.04.2012 a Judecătoriei B., acțiunea a fost respinsă ca netimbrată.
Analizând situația de fapt expusă anterior s-a concluzionat că:
În urma cercetărilor efectuate nu a fost identificat nici un act de conduită neconform atribuțiilor de serviciu al magistraților care au dispus măsurile criticate de persoana vătămată, care să impună analiza formei de vinovăție, intenția ori culpa.
Cu ocazia cercetării unui magistrat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul nu se poate analiza legalitatea și temeinicia soluției date de acesta.
Scopul unei cercetări penale nu este analiza legalității și temeiniciei unei soluții, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente prevăzute de lege, ci de a identifica, dincolo de această situație, un act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, în deplin acord cu dispozițiile art.4 din Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (94)12, că standardele universal recunoscute ale independenței puterii judecătorești interzic orice intervenție negarantată sau care nu oferă garanția unui proces judiciar și impun ca hotărârile judecătorești să nu poată fi modificate decât prin procedurile de control judiciar prevăzute de lege.
Mai mult decât atât, în condițiile în care s-a stabilit în mod neechivoc faptul că nu există nici un contract de vânzare-cumpărare nr. 428/14.07.2004, se impune concluzia că suspiciunea persoanei vătămate privind intenția judecătorilor de a favoriza pe D. G. și C. pentru ca aceștia să poată beneficia de efectele acestui act, după prescripția faptelor de fals, este nefondată.
Pentru aceste considerente s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii J. S. și B. D. din cadrul Judecătoriei B. pentru infracțiunile prev. de art. 246, 249 alin.1 și art. 264 alin.1 Cod penal, deoarece faptele sesizate nu există.
Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, a formulat plângere petentul H. A. R., însă prin rezoluția nr. 1053/II/2/2013 din 04.10.2013 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. această plângere a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că soluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală.
În conformitate cu prevederile art. 2781 alin. 1 Cod procedură penală, petentul H. A. R. a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel G. sub nr._ din 17.10.2013 solicitând infirmarea acesteia și completarea cercetărilor prin administrarea probatoriilor indicate în nota de probe depusă la procurorul de caz la data de 06.02.2013.
Plângerea formulată de petent este nefondată, urmând a fi respinsă.
Analizând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectele invocate de petent Curtea constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă inexistența faptelor reclamate de petent.
Astfel Curtea reține că, în urma administrării probelor apreciate ca fiind utile și pertinente de către procurorul de caz, s-a constatat în mod justificat că actul în discuție, contractul de vânzare-cumpărare nr. 428/14.07.2004, nu există în realitate și că menționarea acestuia în adresa nr. 9047/11.05.2012 a Primăriei Municipiului B. – Direcția Finanțelor Publice Locale se datorează unei simple erori materiale.
În acest sens sunt depozițiile martorilor C. S. și B. I. S., cei care au întocmit respectiv semnat adresa nr. 9047/11.05.2012 dar verificările efectuate de procuror în dosarele imobilelor din . nr. 206 și . din arhiva Primăriei Municipiului B. – Direcția Finanțelor Publice Locale, în urma cărora nu a fost identificat vreun contract de vânzare-cumpărare nr. 428/14.07.2004 ci doar un certificat de moștenitor cu aceleași număr. De menționat că acest certificat de moștenitor, ce poartă numărul 428/14.07.2004, indicat din eroare în adresa nr. 9047/11.05.2012, se referă de fapt la imobilul din . și îi are ca titulari pe R. A., R. C. și M. A..
De asemenea, din relațiile furnizate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. rezultă că nu există și nu a fost înregistrat în cărțile funciare ale imobilului din . nr. 206 un contract de vânzare-cumpărare nr. 428/14.07.2004.
În aceste condiții Curtea apreciază că cererea de suplimentare a probatoriilor formulată de petent (fila 72 dosar urmărire penală) nu se impunea a fi admisă de procurorul de caz, câtă vreme probele administrate în cauză sunt suficiente și concludente pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Față de cele mai sus expuse Curtea reține că în mod corect s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale față de notarul public, cu identitate necunoscută, la care s-a referit persoana vătămată H. A. R., întrucât nu a existat vreo infracțiune de fals intelectual referitoare la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu nr. 428/14.07.2004, acest act neexistând în realitate. Pe cale de consecință este corectă și soluția de neîncepere a urmăririi penale față de D. G. și D. C. întrucât nu a existat o complicitate a acestora la vreo infracțiune de fals intelectual ori vreo infracțiune de uz de fals în legătură cu un contract de vânzare-cumpărare cu nr. 428/14.07.2004.
Și soluția de neîncepere a urmăririi penale față de judecătorii J. S. și B. D. de la Judecătoria B. este apreciată de curte ca fiind legală și temeinică.
Din actele dosarului Curtea reține că petentul este nemulțumit de modul în care a fost stabilită taxa de timbru în dosarul nr._ și de faptul că cererea sa re reexaminare a fost respinsă prin încheierea din 02.04.2013.
Raportat la această motivație a plângerii sale penale Curtea precizează că nu poate analiza legalitatea soluțiilor dispuse de magistrații judecători J. S. și B. D., singura în măsură să cenzureze o hotărâre judecătorească fiind instanța de control judiciar, atunci când hotărârea respectivă este atacată conform căilor de atac prevăzute de lege.
De altfel, Curtea găsește necesar a sublinia că hotărârile judecătorești, în categoria cărora intră și încheierile pronunțate de judecător într-un dosar, sunt acte cu caracter jurisdicțional și nu pot fi considerate elemente constitutive ale vreunei infracțiuni care să aibă drept consecință tragerea la răspundere penală a acestuia.
Hotărârile judecătorești pot fi criticate numai prin intermediul căilor de atac întrucât, dacă s-ar admite contrariul, ar însemna să se instituie noi căi de atac, fapt ce nu este admisibil.
Sub același aspect, judecătorii care instrumentează cauzele civile sau penale nu pot fi trași la răspundere penală ori civilă pentru interpretările date legii, chiar dacă acestea ar fi greșite, pentru acest lucru existând doar căile de atac prevăzute de lege, așa cum s-a arătat mai sus.
Așa fiind, Curtea reține că, potrivit reglementărilor în vigoare, răspunderea juridică a magistraților poate fi angajată numai atunci când se dovedește că aceștia au acționat cu rea-credință ori din culpă gravă, ceea ce nu este cazul în situația de față, întrucât magistrații J. S. și B. D. au arătat care sunt considerentele de fapt și de drept ce au condus la pronunțarea hotărârilor prin care s-a stabilit plata de către petentul H. A. R. a taxei de timbru în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Pentru considerentele mai sus arătate Curtea constată că plângerea formulată de petentul H. A. R. este nefondată motiv pentru care o va respinge ca atare, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum și la plata cheltuielilor judiciare făcute de intimatul D. G..
În ceea ce privește cererea intimatului D. G. de obligare a petentului la plata sumei de 5.000 de lei cu titlu de despăgubiri, Curtea constată că aceasta excede cadrului procesual stabilit de art. 2781 Cod pr. penală, nefiind deci admisibilă pe calea soluționării unei plângeri referitoare la o soluție de netrimitere în judecată.
Văzând și prevederile art. 2781 al. 8 lit. a Cod pr. penală și ale art. 192 al. 2, art. 193 al. 6 Cod pr. penală,
PENTRUACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul H. A. R., domiciliat în B., . nr. 206, jud. B., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 297/P/2012 din 02.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., menținând rezoluția atacată.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. penală obligă pe petent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 al. 6 Cod pr. penală obligă petentul H. A.-R. la plata către intimatul D. G., domiciliat în B., ., nr. 206, jud. B., a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare – onorariu avocat ales.
Respinge ca inadmisibilă cererea intimatului D. G. de obligare a petentului H. A.-R. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2013.
PREȘEINTE,
M. M. I. Grefier,
A. S.
Red. M.M.I./03.01.2014
Tehnored.A.S./06.01.2014/2 ex.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... → |
|---|
