Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1125/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1125/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-08-2013 în dosarul nr. 6197/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR 1125/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 29.08.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- L. H.
Judecător – A. –M. M.
Judecător - F. M.
Grefier -F. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. L. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul Ș. M. împotriva încheierii de ședință din 23.08.2013 a Tribunalului G., dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul –inculpat Ș. M., aflat în stare de deținere, asistat de apărător ales: avocat B. Didel.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că este primul termen de judecată acordat în recurs, după care:
Recurentul –inculpat Ș. M., întrebat fiind arată că menține recursul formulat.
Curtea, în conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Apărătorul recurentului –inculpat Ș. M. și Reprezentantul Parchetului, fiecare având cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art. 38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului –inculpat Ș. M. arată că în foarte mare parte situația este identică cu cea din dosarul nr._, dosar care a avut termen tot la această dată și care a fost strigat în prezenta ședință de judecată anterior, dosar care de asemenea îl privește pe inculpat, alături de alți inculpați.
Fără a relua argumentele prezentate anterior în recursul declarat în dosar_, solicită ca instanța să aibă în vedere la soluționarea prezentului recurs împrejurarea că instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei Decizia nr. 17/2001 a ÎCCJ care se referă la interpretarea soluțiilor legii referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar. Chiar dacă instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, nu a arătat, de ce după părerea instanței, buna desfășurare a procesului penal ar fi periclitată de punerea inculpatului în libertate.
În opinia sa inculpatul Ș. M. nu are cum să impieteze la buna desfășurare a procesului penal.
Consideră că în cauză nu există indicii temeinice și nici nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențare de martori, prin distrugerea mijloacelor materiale de probe ș.a. Totodată, arată că inculpatul Ș. M. este căsătorit, are doi copii minori, nu are antecedente penale. Mai mult decât atât atitudinea procesuală a inculpatului este cunoscută, dar ea după părerea sa, este atitudinea unei persoane care vis-a vis de modul în care se desfășoară această cauză este una normală și firească.
În ceea ce privește procesele –verbale de estimare despre care reprezentantul Parchetului a făcut vorbire anterior în dosarul nr._, dosar care de asemenea îl privește pe inculpat, în replică, consideră că aceste documente sunt mijloace de probă, însă apreciază că toate criteriile pe care le-au avut în vedere cei care au estimat valoarea presupusă a țigărilor de contrabandă și implicit a taxelor și accizelor nu dovedesc existența faptelor, neexistând nici indicii măcar cu privire la comiterea lor, data la care au fost comise ș.a.
Din punctul său de vedere toate aceste aspecte coroborate cu împrejurarea că inculpatul Ș. M. nu are antecedente penale, că este căsătorit, că are doi copii minori și nu există nici -un indiciu că ar periclita aflarea adevărului în această cauză (toate mijloacele de probă fiind ridicate în cauză) conduc la concluzia că acesta poate fi judecat în stare de libertate sub forma admiterii recursului, casării încheierii recurate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată.
Mai solicită luarea tuturor măsurile necesare și suficiente care trebuiesc aplicate pentru buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului de față, respectiv să se constatate că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul Ș. M., așa cum și instanța de fond a reținut, este nefondată. Prin analiza efectuată, chiar dacă în cuprinsul încheierii recurate nu a fost menționată expres Decizia nr. 17/2001 a ÎCCJ, instanța de fond, punctual a ținut cont de dispozițiile acestei decizii de îndrumare, iar analiza a efectuat-o ca atare. La pagina 3 a încheierii recurate, în motivare, se poate regăsi ancorarea instanței de fond în datele concrete ale dosarului și în acest context Decizia nr. 17/2001 a ÎCCJ pornește de la incidența în primul rând a temeiurilor și fapt care instanța în analiza efectuată a pornit de la acest aspect, subzistența temeiurilor la momentul analizei cele prevăzute de art. 145 și 148 lit. f Cod procedură penală. Pe fondul cauzei a constat că nu este oportună și că este în interesul cercetării judecătorești ca această stare de arest să fie menținută.
Având în vedere că din întâmplare cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul Ș. M., în prezenta cauză, s-a aflat pe rolul instanței odată și cu cererea de prelungire, respectiv dosar nr._ (dosar care îl privește de asemenea pe inculpat), arată că nu putea să facă abstracție și de activitățile de urmărire penală pe care în perioada următoare organul de urmărire penală și le-a propus, printre aceste activități fiind și acelea de identificare a unor participanți, a unor martori, existând riscul ca inculpatul să influențeze probatoriul pe care organul de anchetă și la propus.
Totodată, arată că instanța de fond a mai avut în vedere și rolul preponderent al inculpatului în cadrul grupului infracțional, modul în care a relaționat cu ceilalți coinculpați în cadrul grupului și de aici a concluzionat că activitatea acestuia este o activitate amplă. De asemenea că modul în care a contribuit denotă un pericol sporit, iar pentru perioada următoare existând riscul suspiciunii că poate săvârși infracțiuni de același gen, sau poate influența probatoriul din prezenta cauză.
Solicită respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul Ș. M. ca nefondată, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare în recurs.
Inculpatul Ș. M., având cuvântul, arata că este de acord cu concluziile apărătorului său si solicita a fi cercetat în stare de libertate.
Susține de asemenea faptul că este nevinovat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din 23.08.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a respins, ca fiind neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Ș. M..
În motivarea încheierii s-a arătat că, în privința inculpatului Ș. M. s-a dispus, la data de 31.07.2013, arestarea preventivă pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de constituire grup infracțional organizat și contrabandă în formă continuată prevăzute de disp. art.7 al.1 din Legea 39/2003, respectiv art.270 al.1 și 3 raportat la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art.41 al.2 C.p. și a art. 33 lit. a C.p. (mandat de arestare preventivă nr.76/U/31.07.2013 emis de Tribunalul G. în dosarul nr._ ).
S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că, în cursul anului 2012, a constituit și condus un grup infracțional organizat din care mai făceau parte inițial numiții C. N. T., N. D., A. S., Brener M. C. și Nevodaru C., la care au aderat ulterior și alte persoane, grup constituit în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului, împreună cu membrii acestuia, prin mai multe acțiuni repetate, desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a introdus în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, a preluat, deținut, transportat, depozitat, desfăcut și vândut o cantitate de cel puțin 67.600 de pachete de țigări de proveniență Republica M..
S-a arătat că la data de 16.08.2013 inculpatul în cauză a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar arătând faptul că nu există motive care să prefigureze vreo amenințare adusă bunei desfășurări a procesului penal prin cercetarea sa în libertate; s-a arătat astfel că nu există probe certe că inculpatul Ș. M., odată pus în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului; de asemenea, arată inculpatul că asupra sa nu a fost găsită nici o cantitate de țigări iar actele materiale imputate nu au fost demonstrate.
În privința cererii de liberare provizorie promovate de inculpatul Ș. M. instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu (condiții procedurale prev. de disp. art. 160 ind.2 al.1 C.p.p. corelativ cu disp. art.160 ind.6 al.1, 2 C.p.p.).
S-a menționat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului în prezenta cauză sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii în cuantumuri de sub 18 ani, avându-se în vedere și dispoziția legală a al.2 din art.7 al Legii 39/2003 potrivit căreia pedeapsa pentru infracțiunea prev. de al.1 al art.7 din Legea 39/2003 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat (contrabanda în formă continuată fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.).
S-a precizat, sub aspectul temeiniciei cererii, că instituția procesuală a liberării provizorii este facultativă și are la bază ideea de încredere, ea putând fi dispusă în considerarea unor împrejurări legate de persoana celui arestat, de comportamentul acestuia în contextul dedus judecății dar și de natura infracțiunilor.
S-a reținut că, în speță sunt supuse analizei infracțiuni grave, care au luat amploarea unui fenomen național pe fondul crizei economice care afectează societatea, infracțiuni cu profunde conotații economice care implică un grad ridicat de pericol social.
S-a arătat că probatoriile administrate cauzei până la acest moment al urmăririi penale evidențiază faptul că inculpatul în discuție a avut o prezență activă în cadrul grupului infracțional, organizând activitatea astfel încât să aibă asigurat accesul la malul râului Prut precum și securitatea operațiunilor de preluare a țigărilor din zona de frontieră, cu concursul lucrătorilor încadrați în dispozitivul de supraveghere și de transportare a acestora la locul de depozitare și de aici către beneficiari, toate acestea configurând o înțelegere perfectă a inculpatului Ș. cu membrii grupului infracțional și o contribuție substanțială în săvârșirea presupusei activități; exemplificative sunt o . convorbiri telefonice purtate de către inculpat la 24.07.2013, la 25.07.2013, declarațiile martorilor C. C., T. A. R., ale învinuitului T. M..
S-a menționat că. din această perspectivă, motivația inculpatului,cu privire la absența oricărui indiciu care să se constituie într-un impediment pentru buna desfășurare a procesului penal în ipoteza liberării sale nu poate fi avută în vedere, cel puțin până la acest moment procesual;
S-a mai reținut că, cercetarea aflându-se în fază incipientă, o posibilitate de influențare a declarațiilor poate veni din poziția subiectivă a celorlalți inculpați, din personalitatea inculpatului din punctul de vedere al relațiilor cu aceștia, apreciindu-se ca fiind neîntemeiată cererea inculpatului privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul Ș. M., arătând că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de liberare provizorie.
Recursul declarat de inculpatul Ș. M. este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 al.3 C.pr.pen., Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Pentru a se putea dispune liberare provizorie sub control judiciar trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art.160 indice 2 alin. 1 și 2 C.pr.pen. și cererea să fie întemeiată.
La analiza cererii de liberare provizorie se vor avea în vedere dispozițiile deciziei nr. 17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, urmând a se verifica îndeplinirea cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 1606 din Codul de procedură penală, a condiției pozitive prevăzute la alin. 1 al art. 1602 din Codul de procedură penală, a subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive și ulterior, în cadrul examenului de temeinicie a cererii, în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Astfel, se constată că cererea inculpatului Ș. M. cuprinde elementele prevăzute de art.1606 alin.1,2 C.pr.pen. și este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. art. 1602 alin.1 C.pr.pen., infracțiunile pentru care este cercetat acesta fiind intenționate și pedepsite de lege cu închisoare ce nu depășește 18 ani.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în momentul de față.
În acest sens, se constată că există indicii temeinice, respectiv: procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate; procese verbale de investigații; procese verbale de verificare a conținuturilor telefoanelor și cartelelor S. prin care se realiza comunicarea între membrii grupării infracționale; proces-verbal și planșă foto anexă de redare a înregistrărilor ambientale și de imagini vizându-l pe inculpatul Ș., M., declarațiile martorilor C. C., T. A. R., E. S., A. Zamfirel, V. S., Zgîrcibaba V. (martor cu identitate protejată), declarațiile inculpatului C. N. T. și ale învinuitului T. M., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul Ș. M. a comis infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și de contrabandă cu țigări din Republica M., în formă continuată, prevăzute de disp. art.7 al.1 din Legea 39/2003, respectiv art.270 al.1 și al.3 raportat la art.274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art.41 al.2 C.p.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor presupus a fi săvârșite de inculpat – pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani - natura valorilor sociale lezate și importanța deosebită a acestora, și, nu în ultimul rând, impactul social negativ pe care îl provoacă lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de persoanele bănuite de comiterea unor astfel de fapte, Curtea consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. f din Codul de procedură penală.
Faptul că inculpatul îndeplinește formal condițiile de admisibilitate în principiu nu conferă acesteia un drept absolut de a fi liberat provizoriu sub control judiciar ci doar o vocație la aceasta.
La analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei, rezonanța socială a acesteia și dacă scopul pentru care s-a dispus arestarea preventivă poate fi atins și prin liberarea provizorie.
În acest sens, se constată că fapta presupus a fi comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social prin modalitatea de comitere și urmările grave produse, respectiv prejudicierea bugetului de stat cu sume importante.
De asemenea, având în vedere rolul preponderent al inculpatului în cadrul grupului infracțional, modul în care a relaționat cu ceilalți coinculpați și activitatea amplă a acestuia, el fiind cel care coordona și organiza activitatea de contrabandă, există riscul ca acesta să influențeze probatoriul în cauză ori să comită infracțiuni de același gen.
Chiar dacă instituția liberării provizorii sub control judiciar prezintă o . garanții procesuale concretizate în obligațiile care se impun inculpatului, Curtea apreciază că, la acest moment, aceasta nu este oportună iar pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară privarea de libertate a inculpatului.
În cauză se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, lăsarea în libertate a acestuia prezentând pericol concret pentru ordinea publică iar scopul pentru care s-a dispus arestarea preventivă nu poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Circumstanțele personale ale inculpatului nu constituie, prin ele însele, motive temeinice pentru admiterea cererii de liberare provizorie, aceste aspecte neputând fi privite disociat față de împrejurările în care sau comis faptele și urmările acestora ori în afara riscurilor pe care le prezintă lăsarea inculpatului în libertate pentru buna desfășurare a procesului.
Totodată, în cauza Tomassi contra Franței, Curtea Europeană a statuat că „protejarea libertății individului împotriva ingerințelor arbitrare ale autorității nu trebuie să stânjenească eforturile autorităților judecătorești în administrarea probelor și desfășurarea procesului penal în bune condiții”.
În consecință, în mod corect prima instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat.
Față de cele arătate, în baza disp. art. 385 15 al. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen., se va respinge ca fiind nefondat recursul declarat de inculpatul Ș. M..
Văzând și disp. art.192 al.2 C.pr.pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ș. M. (fiul lui M. și T., născut la data de 15.09.1977 în mun. G., domiciliat în G., ., ., ap. 18, CNP_, deținut în Arestul IPJ G.) împotriva încheierii de ședință din 23.08.2013 a Tribunalului G., dosar nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc. pen. obligă pe inculpat să plătească către stat suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, L. H. A. –M. M. F. M.
Grefier,
F. B.
Red. FM-03.09.2013
Tehnored.FB-2ex/03.09.2013
Fond. L. C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
