Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1124/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1124/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-08-2013 în dosarul nr. 5306/121/2012/a17
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR 1124/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 29.08.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- L. H.
Judecător – A. –M. M.
Judecător - F. M.
Grefier -F. B.
- Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. L. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul S. C. împotriva încheierii de ședință din 20.08.2013 a Tribunalului G. în dosarul nr._ 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul –inculpat, S. C., asistat de apărător ales T. R..
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că este primul termen de judecată acordat în cauză, după care:
Curtea, în conformitate cu disp. art.301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Apărătorul ales al recurentului –inculpat, S. C. și Reprezentantul Parchetului, fiecare având cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art. 38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului –inculpat, S. C., arată că inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 20.08.2013 a Tribunalului G., prin care a fost menținută starea sa de arest, și de asemenea a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cât și cea de liberare provizorie sub control judiciar.
Criticile aduse acestei încheieri vizează mențiunea Tribunalului conform căreia inculpatul este cercetat și în alte cauze penale ,fără a se indica nici un alt dosar penal. Personal nu are cunoștință de existența vreunei alte cauze penale în care acesta este cercetat. Probabil se face referire la acea infracțiune de distrugere de la Băile F., iar în continuare instanța susține că inculpatul a încercat să sustragă bunuri dintr-un autoturism, în condițiile în care a depus de cel puțin 3 ori ordonanța de scoatere de sub urmărirea penală a inculpatului în privința infracțiunii de distrugere, pentru că acesta s-a împăcat cu partea vătămată. Pe de altă parte vizează mențiunea conform căreia se arată că inculpatul este arestat doar de 8 luni, iar în realitate starea de arest a atins un caracter rezonabil, fiind arestat de 9 luni și aproape 2 săptămâni (din 19.11.2013).
Depune la dosar Încheierea ședinței din data de 15.05.2013 a Tribunalului G. prin care a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către ceilalți inculpați, și în care se menționează că legislația penală actuală referitoare la disp. art. 159 al. 11 Cod procedură penală prevede o durată rezonabilă a stării de arest în faza urmăririi penale, de maxim 6 luni de zile, și pe cale de echitate procedurală apreciază că acest termen poate fi considerat rezonabil și pentru faza de judecată în care ne aflăm.
În opinia sa, Tribunalul G. se contrazice: o dată în această încheiere menționează că termenul de 6 luni poate fi considerat un termen rezonabil, dar în privința inculpatului S. C., se apreciază că 8 luni de zile nu reprezintă un caracter rezonabil.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, consideră că o dată cu trecerea a 9 luni de arest preventiv, inculpatul a înțeles consecința săvârșirii unor astfel de acte, și totodată, chiar pericolul pentru ordinea publică sau sentimentul de insecuritate al cetățenilor scade. Acesta a fost și unul dintre obiectivele luării măsurii arestării preventive a inculpatului.
Așa cum a susținut chiar de la bun început, apreciază că, această infracțiune nu este de natură a duce la o arestare preventivă, având în vedere că este o infracțiune fără violență, că inculpatul nu are antecedente penale și că aceasta reprezintă mai mult o anticipare a pedepsei inculpatului.
Solicită ca instanța să observe faptul că inculpatul și-a schimbat conduita față de procesul penal și față de martorii care au fost audiați în acest proces. Totodată, că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri s-au schimbat, pentru că din toți martorii audiați până în prezent sunt doi care l-au indicat pe inculpat (C. G. și B. C. I.) pe când alți doi care la urmărirea penală au declarat că au avut relații comerciale cu societatea inculpatului S. C. s-au răzgândit în fața instanței de judecată. Unul dintre aceștia a menționat că nu își amintește ca C. să fi fost cu vreo factură la el, iar celălalt a arătat că nu a avut relații comerciale cu inculpatul.
Pentru toate aceste motive, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, (care are 3 copiii, soacra lui a murit acum ceva timp, iar el era singurul întreținător al familiei), în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile restrictive de drepturi, respectiv obligația de a nu părăsi țara sau localitatea prevăzute de disp. art. 136 alin. 1 lit. b și c Cod procedură penală.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, solicită ca la oportunitatea analizării acesteia să se aibă în vedere garantarea libertății individuale în procesul penal al inculpatului, care presupune adoptarea unor măsuri nerestrictive de libertate în condițiile în care inculpatul nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
Mai solicită admiterea și acestei cereri.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului de față și constatarea faptului că încheierea de ședință din 20.08.2013 a Tribunalului G. este legală și temeinică.
În opinia sa, instanța a analizat situația inculpatului S. C., în mod corect a menționat și în cuprinsul încheierii, în analiza efectuată, că inculpatul s-a sustras o perioadă mare de timp de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească. Acesta a fost depistat în condițiile în care săvârșea o faptă penală, este adevărat că este vorba despre o faptă de distrugere, însă are mai puțină importanța natura acesteia, principal fiind faptul că prinderea acestuia s-a efectuat în condițiile în care săvârșea o faptă penală. A fost prezentat și confirmat mandatul de arestare emis în lipsă, iar ulterior pe timpul cercetării judecătorești, așa cum rezultă în mod vădit din toate încheierile de ședință, acesta a încercat să influențeze poziția unora dintre martorii audiați pe timpul cercetării judecătorești, fapt care denotă un comportament al inculpatului pe care instanța la reținut ca atare. S-a avut în vedere și poziția procesuală a acestuia vis-a vis de fapta aceea de negare alături de comportamentul pe timpul cercetării judecătorești, și perioada scurtă de sustragere de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.
Acestea sunt motivele pe care instanța le-a avut în vedere și nu poate fi vorba de egalitate de tratament, întrucât situația celorlalți inculpați este cu totul alta, care nu s-au sustras și o perioadă mare de timp au fost arestați, în timp ce inculpatul S. C. se sustrăgea de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.
În ceea ce privește termenul rezonabil, apreciază că la acest moment nu este depășit, raportat la datele cauzei, la complexitatea acesteia, la numărul mare de inculpați și modul în care au conlucrat inculpații, de asemenea contribuția completă pe care inculpatul S. a adus-o la săvârșirea faptelor.
Solicită respingerea recursului, și deopotrivă, cererea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nefiind oportună la acest moment, cercetarea judecătorească este în plină desfășurarea, întrucât în cauză mai sunt de audiat martori și de administrat probatorii pentru care există riscul și suspiciunea că inculpatul va avea aceeași atitudine pe care a manifestat-o la unele dintre termenele de judecată.
Mai solicită respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar ca fiind nefondată pentru motivele invocate astăzi.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului la care s-a făcut referire, consideră că acestea nu reprezintă prin ele însele motive temeinice care să conducă la una dintre soluțiile propuse de către apărare sens în care urmează ca instanța să constate că aceasta este nefondată.
Solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
Recurentul - inculpat S. C., având cuvântul, arată că are 3 fetițe minore (de 7 ani, de 8 ani și de 10 ani). Mai mult decât atât una dintre acestea are probleme medicale, fiind la spital împreună cu soția sa.
Solicită să fie judecat în stare de libertate, pentru a putea merge cu acestea la începerea anului școlar, și se va prezenta în fața instanței de câte ori va fi chemat. Susține că inițial nu a avut cunoștință de proces întrucât nu a primit citație. A fost plecat în județul Oradea, pentru a face cazane și locuia în cort. Doi ani a locuit cu cortul la Ușa Hăii, lângă poliție și primărie, dar nimeni nu i-a spus nimic de prezenta cauză. Dacă va fi găsit vinovat va executa pedeapsa, dar solicită să fie judecat în stare de libertate.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 291/D/P/2009 din 22.06.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial G., au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:
- S. D. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
– constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/_, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
2. S. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
– constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/_, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
3. S. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
– constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
4. S. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
– constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
5. Dimovici C. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
– constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
- 6. T. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- – constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- - instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin același rechizitoriu, pentru același gen de infracțiuni, au fost trimise în judecată, în stare de arest preventiv, un număr de alți 15 inculpați.
În fapt, în esență, prin rechizitoriu, s-a reținut că inculpații S. D. I., S. V., S. M., S. C. și Dimovici C., în cursul anului 2003, au constituit un grup infracțional organizat, în scopul obținerii de importante foloase materiale din comiterea infracțiunii de evaziune fiscală și ascunderea sursei ilicite a banilor astfel obținuți.
În acest sens, acționând în cadrul grupului infracțional, prin diferite metode desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada februarie 2003 – 2011, au determinat alte persoane să înființeze societăți comerciale „fantomă”, respectiv . Ivești, .. Ivești, . Ivești, . Ivești, . Ivești, . Ivești și . Grivița.
Prin intermediul acestor societăți comerciale, inculpații au derulat operațiuni comerciale pe care nu le-au înregistrat în evidențele contabile, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat al statului, valoarea totală a prejudiciului cauzat fiind de 8.759.503 lei.
În sarcina inculpaților S. D. I. și S. V. se reține și faptul că au determinat alte persoane să retragă, în mod nejustificat, sume importante de bani din conturile societăților, bai pe care i-au folosit la achiziționarea de bunuri de valori însemnate – imobile și autoturisme.
Cauza a fost înaintată spre competentă soluționare Tribunalului G. la data de 27.06.2012 și formează obiectul dosarului nr._ 2.
Prin încheierea de ședință nr._ 2 din 20.08.2013, în conformitate cu dispozițiile art. 3002 în referire la art. 160b Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului S. C..
S-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, în ceea ce-l privește pe inculpatul S. C. a reținut că menținerea stării de arest este justificată deoarece acesta este arestat de foarte puțin timp, s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată și a avut o poziție procesuală nesinceră.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. C., s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1602 Cod procedură penală, existând riscul ca acesta să se sustragă de la cercetarea judecătorească și să încerce să zădărnicească aflarea adevărului.
Împotriva încheierii de ședință nr._ 2 din 20.08.2013 a Tribunalului G., a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S. C..
Inculpatul S. C. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect, a susținut că în mod greșit pentru respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și menținerea stării de arest s-a avut în vedere că ar fi cercetat și în alte cauze penale, cu trimitere la o infracțiune de sustragere de bunuri .
A susținut că nu sunt probe din care să rezulte existența grupului infracțional, că în sarcina sa nu poate fi reținută infracțiunea de evaziune fiscală deoarece nu a avut calitatea de administrator al vreunei societăți comerciale și că valoarea prejudiciului este până la 50.000 euro, situație în care se poate aplica o amendă penală.
A susținut că nu s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, că este arestat de cinci luni, situație în care măsura arestării preventive a depășit un termen rezonabil.
Recursul declarat de inculpatul S. C. este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
În ceea ce-l privește pe inculpatul S. C. se constată că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că acesta s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată. Susținerile inculpatului, în sensul că nu știe carte și nu a știut de proces nu pot fi luate în calcul, atâta timp cât acesta este din aceeași localitate cu ceilalți inculpați și cunoștea că unii dintre aceștia au fost arestați.
Mai mult, faptul că inculpatul S. C. a știut de proces rezultă din aceea că a avut apărător ales în faza de urmărire penală, potrivit delegației existente la fila 352 vol. XIV dosar urmărire penală.
Faptul că s-a dovedit că inculpatul S. C. a fost cercetat într-o altă cauză penală pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și nu pentru săvârșirea infracțiunii de furt nu justifică revocarea măsurii arestării preventive sau liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. d și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. C. (fiul lui T. și Sandal, născut la 02.09.1978 în Huedin, jud. Cluj, domiciliat în Z., .. 106, jud. Z., CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul G.) împotriva încheierii de ședință din 20.08.2013 a Tribunalului G., dosar nr._ 2.
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc. pen. obligă pe inculpat să plătească către stat suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, L. H. A. –M. M. F. M.
Grefier,
F. B.
Red. LH-04.09.2013
Tehnored.FB-2ex/04.09.2013
Fond. A.C.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 303/2013. Curtea... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
