Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 19/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 590/316/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.19/R
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – H. L. – judecător
JUDECĂTOR – D. P.
JUDECĂTOR – T. M.
GREFIER – I. A.
-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 198 din 29.08.2012 a Judecătoriei Tg. B..
La apelul nominal a răspuns recurentul – inculpat M. I. asistat de avocat A. M. – apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimatul – parte civilă S. A. și intimatul – parte vătămată L. T. M..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 177 Cod pr. penală.
S-a făcut referatul cauzei în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, după care ;
Recurentul – inculpat M. I. arată că nu și-a angajat apărător ales și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat A. M. pentru recurentul inculpat, având cuvântul, arată că prin recursul formulat se critică hotărârea instanței de fond în sensul că nu au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.a și c Cod penal.
Invederează instanței că inculpatul M. I. nu are antecedente penale, a recunoscut faptele, paguba produsă a fost restituită în proporție mare.
Solicită admiterea recursului formulat de inculpat, aplicarea disp.art. 76 lit. c Cod penal cu consecința coborârii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond a fost corect individualizată, avându-se în vedere circumstanțele comiterii faptei,s-a aplicat o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege și pe cale de consecință solicită respingerea recursului formulat ca fiind nefundat.
Recurentul – inculpat M. I., în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului formulat și reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul M. I. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr.198/29.08.2012 a Judecătoriei Tg.B..
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.198/29.08.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Tg. B., a respins cererea inculpatului privind judecata conform art. 320 indice 1 Cod pr.penală, ca tardiv formulată.
A condamnat pe inculpatul M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza disp. art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, respectiv 5 (cinci) ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a constatat că prejudiciul a fost parțial acoperit prin restituire.
S-a constatat că partea vătămată L. T. M., domiciliată în ., nu s-a constituit parte civilă.
În baza disp. art. 14 C.pr.pen. în ref. la art. 1357 cod civil a obligat pe inculpat să plătească părții civile S. A., domiciliat în Tg.B., ., suma de 900 lei daune materiale.
În baza disp. art. 118 pct. 4 Cod penal în ref. la art. 118 pct. 1 lit. e Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 150 lei.
În baza disp. art. 189 și 191 C.pr.pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 22/P/2012 din data de 10.04.2012, P. de pe lângă Judecătoria Tg.B. a trimis în judecată, în stare de libertate, pe inculpatul M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 27/28.12.2011 a sustras, prin escaladare și efracție, o drujbă, o trusă de scule și o motocositoare în valoare de 2000 lei din magazia părții vătămate L. T.-M. în scopul însușirii pe nedrept.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.B. sub nr._ la data de 20.04.2012.
La termenul de judecată din data de 13.06.2012, inculpatul a solicitat judecata cauzei potrivit procedurii prevăzută de art. 320 indice 1 C.pr.pen.
Conform disp. art. 320 indice 1 alin. 1 C.pr.pen. „până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.
Cum în speță, începerea cercetării judecătorești s-a făcut la termenul de judecată din 7 mai 2012, cererea a fost respinsă ca tardiv formulată.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul M. I. locuiește în ., și este consătean cu partea vătămată L. T. M., despre care cunoștea că avea în locuință mai multe bunuri aduse din Italia.
În noaptea de 27/28.12.2011, el a sărit gardul în curtea părții vătămate și, cu ajutorul unei șurubelnițe, a forțat lacătul de la magazie. Din interior a sustras o drujbă marca Husqvarna, o trusă de scule și o motocositoare marca Active, pe care le-a dat peste gard apoi le-a transportat la locuința sa.
În luna ianuarie 2012, inculpatul a vândut drujba și motocositoarea martorului S. A. cu suma de 900 lei. În cursul cercetărilor, aceste bunuri au fost recuperate și predate părții vătămate pe bază de dovadă.
Partea vătămată a estimat valoarea prejudiciului la suma de 2000 lei.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei numai după recuperarea drujbei și a motocositoarei și a arătat că doar pe acestea le-a sustras, nu și trusa de scule.
Audiat în instanță, inculpatul a precizat că a săvârșit fapta deoarece în urmă cu aproximativ 3-4 ani, partea vătămată i-a sustras din locuință mai multe bunuri și a intenționat să-și recupereze o parte din acestea. A declarat inculpatul că atunci când partea vătămată i-a sustras bunurile a formulat plângere penală împotriva acesteia.
Susținerea inculpatului este infirmată de adresa nr._/25.06.2012 a Secției nr. 4 Poliție Rurală Târgu B..
Vinovăția inculpatului este dovedită cu plângerea și declarația părții vătămate coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, dovezile de ridicare și predare a bunurilor sustrase; declarațiile martorilor M. S., A. N., S. A. și declarațiile inculpatului.
În drept, fapta inculpatului M. I. de a sustrage, prin escaladare și efracție, pe timp de noapte, o drujbă, o trusă de scule și o motocositoare în valoare totală de 2000 lei din magazia părții vătămate L. T. M., în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g, i Cod penal.
La dozarea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei și urmările produse, persoana inculpatului și conduita procesuală a acestuia, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat instanței să rețină în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal.
Lipsa antecedentelor penale nu poate conduce, în lipsa altor dovezi care să ateste buna conduită a inculpatului anterior săvârșirii faptei, la reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal.
Instanța nu a putut reține în favoarea inculpatului nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal întrucât acesta a recunoscut săvârșirea faptei doar după ce i s-au prezentat probe certe de vinovăție, iar în declarația dată în fața instanței a justificat comiterea infracțiunii prin prezentarea unor fapte neadevărate.
Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei, importanța valorilor sociale lezate, valoarea prejudiciului, persoana inculpatului și conduita procesuală a acestuia, instanța a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita minimă prevăzută de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiași articol, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei (…)”.
Deși, art. 71 alin. 2 din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în întârzierea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c Cod penal, instanța a constatat că, raportat la circumstanțele speței, întârzierea drepturilor de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii nu răspund niciuneia dintre dezideratele enumerate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpatului și fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieții private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerință trebuie să își găsească justificarea în necesitatea intervenției, precum și în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.
Potrivit dispozițiilor art. 8 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private (……), iar punctul 2 prevede că „ nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru siguranța națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea drepturilor și libertăților altora”.
Având de soluționat conflictul dintre norma națională română, reprezentată de art. 71 alin. 2 din Codul penal, și norma europeană, reprezentată de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că aplicarea automată a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o puncție dau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura acesteia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, reglementată de dreptul penal român, în absența oricărui control exercitat de către instanțele judecătorești, nu îndeplinește cerințele enunțate de art. 8 pct. 2 din Convenție.
În speță, instanța a constatat că, față de natura infracțiunii comise de inculpatul M. I., interzicerea dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea națională, siguranța publică bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora, singurele valori de natură a justifica ingerința.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale și conduita parțial sinceră a inculpatului, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.
Conform disp. art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii pe durata termenului de prev. de art. 82 Cod penal.
Conform disp. art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare.
Cu privire la latura civilă s-a constatat că partea vătămată L. T.-M. a estimat valoarea prejudiciului la suma de 2000 lei.
După restituirea drujbei și a motocositoarei în valoare de 1850 lei, aceasta a declarat că nu se mai constituie parte civilă deși nu a recuperat trusa de scule în valoare de 150 lei.
În consecință, instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar în baza disp. art. 118 pct. 4 Cod penal în ref. la art. 118 pct. 1 lit. e Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 150 lei.
Martorul S. A. s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 900 lei reprezentând prețul plătit pentru drujba și motocositoarea nerecuperate de la inculpat și predate organelor de poliție, poziție menținută și în fața instanței.
Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, prejudiciu și legătură de cauzalitate între fapte ilicite și prejudiciu), instanța a obligat pe inculpat, în temeiul art. 14 C.pr.pen. în ref. la art. 1357 Cod Civil, să plătească părții S. A. suma de 900 lei despăgubiri civile.
Împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat recurs inculpatul M. I., criticând-o ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumul pedepsei aplicate și solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c Cod penal cu consecința scăderii pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârea recurată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor inculpatului recurent, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin.3 Cod pr.penală, instanța de control judiciar constată că prima instanță a reținut o corectă situație de fapt, vinovăția inculpatului, precum și încadrarea în drept a faptei săvârșite.
S-a reținut, în fapt, că inculpatul M. I. a sustras, prin escaladare și efracție, pe timp de noapte, o drujbă, o trusă de scule și o motocositoare în valoare totală de 2000 lei din magazia părții vătămate L. T. M., în scopul însușirii pe nedrept.
Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g și i Cod penal.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită pe baza probelor administrate în dosar, respectiv, plângerea părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, dovezile de ridicare și predare a bunurilor sustrase, declarațiile martorilor M. S., A. N. și S. A..
Va fi reținută apărarea inculpatului, potrivit căreia, pedeapsa aplicată pentru fapta săvârșită în prezenta cauză este prea mare.
Din fișa de cazier depusă la dosar, reiese că inculpatul M. I. este la primul impact cu legea penală. Din acest motiv, se va reține în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74 alin.1 lit.a Cod penal cu consecința scăderii pedepsei sub minimul prevăzut de lege în baza art. 76 alin.1 lit.c Cod penal. Nu poate fi reținută și circumstanța atenuantă prev.de art. 74 alin.1 lit.c Cod penal, deoarece inculpatul a recunoscut fapta în momentul în care a fost descoperit de către organele de poliție, când existau împotriva sa probe de netăgăduit.
Având în vedere faptul că prejudiciul creat este relativ redus, că acesta a fost acoperit prin restituire, precum și faptul că în privința sa au fost reținute circumstanțele atenuante prev.de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, instanța de control judiciar va scădea cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va admite recursul declarat de inculpatul M. I..
Va casa sentința penală nr. 198/29.08.2012 a Judecătoriei Tg.B. și, în rejudecare, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev.de aqrt. 174 alin.1 lit.a Cod penal în ref.la art.76 lit.c Cod penal.
Va reduce termenul de încercare stabilit de la 5 ani la 3 ani și 6 luni și va menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
În baza art. 192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare ocazionate de acest proces, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul M. I. ( fiul lui V. și I., născut la data de 10.03.1973 în ., CNP-_) domiciliat în ., împotriva sentinței penale nr. 198 din 29.08.2012 a Judecătoriei Tg. B..
Casează în parte sentința penală nr. 198 din 29.08.2012 a Judecătoriei Tg. B. și în rejudecare:
Reduce de la 3 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M. I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. g și i Cod penal, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.a Cod penal în ref. la art. 76 lit. c Cod penal.
Reduce de la 5 ani la 3 ani și 6 luni durata termenului de încercare stabilit conform art. 81 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei ( av. A. M. F.) va fi avansat din fondurile Ministrului Justiției către Baroul de Avocați G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2013.
PRȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
H. L. D. P. T. M.
Red. M.T./23.01.2013 Grefier,
Tehnored.A.I./25.01.2013/2 ex. I. A.
Jud.fond:R. M.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 397/2013. Curtea de... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 179/2013. Curtea de... → |
|---|
