Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1595/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1595/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 18907/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1595/R
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. N.
JUDECĂTOR –MIȚA M.
JUDECĂTOR –D.-I. B.
Grefier – I. Ș.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR M. B.
Procuror șef -Secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale declarate de inculpații T. A., domiciliat in mun. G., .. 31, ., jud. G., și T. A., domiciliată in mun. G., .. 31, ., împotriva sentinței penale nr.854/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurenții-inculpați T. A. și T. A., pentru care răspunde apărător ales R. Aluna, conform împuternicirii avocațiale nr._/01.11.2013, și intimații-părți civile S. R. prin ANAF și Administrația Finanțelor Publice G..
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp. art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este al treilea termen de judecată, după care;
Curtea constată că recurenții-inculpați T. A. și T. A. au optat pentru procedura recunoașterii vinovăției.
Nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, Curtea constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Avocat R. Aluna, pentru recurenții-inculpați T. A. și T. A., arată că inculpații s-au străduit să strângă suma pe care o datorează, care aparent nu este mare, însă au fost în imposibilitate și nu au reușit nici în această fază procesuală.
Criticând sentința penală nr.854/30.04.2013 a Judecătoriei G., arată că are un singur reproș de făcut, și anume că instanța, în momentul deliberării a instituit și sechestrul pe bunurile care știa că le are societatea, aspect care nu a fost pus în dezbaterea părților. În acest sens, depune la dosar copii de pe contracte de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit și arată că autoturismele asupra cărora s-a instituit sechestrul sunt înstrăinate cu mult înainte de instituirea sechestrului, 30.04.2013, situație pe care urmează ca instanța s-o aibă în vedere.
În legătură cu recursul declarat, consideră că pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendare aplicată inculpaților este destul de aspră vizavi de aplicarea art.3201 Cod procedură penală, urmând ca instanța să aprecieze admisibilitatea prezentului recurs.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea căii de atac promovată de inculpați, având în vedere că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică sub aspectul sancțiunii care a fost aplicată inculpaților, ținând seama atât de modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, cât și de reținerea prev. art. 3201 Cod procedură penală.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, declarate de inculpații T. A. și T. A., înregistrate sub nr._ la Curtea de Apel G.,
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.854/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr. _, potrivit art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților T. A. și T. A., din infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 13 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul T. A. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală (faptă săvârșită în perioada 25.04.2008 – 25.06.2010).
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni.
A fost condamnată inculpata T. A. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală (faptă săvârșită în perioada 25.04.2008 – 25.06.2010).
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
A fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni.
În temeiul art. 14 și 346 Cod de procedură penală, în referire la art. 998 și art. 1003 din vechiul cod civil și art. 115 din O.G. nr. 92/2003, au fost obligați inculpații T. A. și T. A., în solidar, la plata către S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, a sumei de 37.825 lei, reprezentând debit principal și la plata majorărilor de întârziere aferente, calculate în conformitate cu dispozițiile O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 14.03.2011.
În temeiul art. 353 alin. 1 Cod de procedură penală, în referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător cu privire la autoturismul marca Renault Clio cu . D000414, proprietatea inculpatei T. A., la autoturismele marca Volkswagen P. cu ._ și marca Dacia L. cu . UE51256, ambele proprietatea inculpatului T. A. precum și cu privire la imobilul situat în G., .. 31, ., proprietate indiviză a inculpaților T. A. și T. A. și a numitului T. O. .
Un exemplar al prezentei sentințe a fost comunicat la Primăria municipiului G., Direcția Impozite, Taxe și alte Venituri Locale, la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară G. și la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G..
În temeiul art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus înregistrarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului, sens în care s-a comunicat hotărârea, după rămânerea definitivă, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații T. A. și T. A. la plata sumei de 250 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 6144/P/2010 din data de 24.09.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților T. A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și T. A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
S-a reținut în sarcina inculpaților că, în calitate de administratori ai S.C. Taaom 2006 S.R.L. G., în perioada 25.04.2008 – 25.06.2010, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, au reținut și nu au vărsat în termen de 30 de zile de la scadență la bugetul consolidat al statului sumele reținute de la salariați cu titlu de contribuții și impozite cu reținere la sursă.
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de cercetare specifice, concretizate în declarațiile inculpaților T. A. (file 467 – 470 dosar u.p.) și T. A. (filele 476 - 479 dosar urm. pen.) și ale martorei M. R. (file 461 - 464 dosar u.p.).
La dosarul cauzei au fost atașate declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat ale S.C. Taaom 2006 S.R.L. G. (file 15 - 80 dosar u.p.), fișele privind impozitul pe salarii, contribuțiile pentru asigurări de sănătate, asigurări sociale și asigurări pentru șomaj reținute de la asigurați (file 83 – 102 dosar u.p.), balanțe lunare de verificare analitică (file 105 - 232 dosar u.p.) precum și extrase de cont privind rulajul sumelor depuse și achitate.
La data de 14.05.2012 a fost prezentat materialul de urmărire penală inculpaților T. A. și T. A., astfel cum rezultă din procesele verbale aflate la filele 480 și 486 dosar u.p.
În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 23.01.2013, fiind prezenți în fața instanței de judecată, inculpații T. A. și T. A. au precizat, în prezența apărătorului ales, că se prevalează de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, arătând că recunosc în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc și le însușesc. Instanța de fond a procedat la audierea inculpaților în acest sens și, având în vedere poziția procesuală a acestora, dar și probele administrate în cursul urmăririi penale, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală.
În vederea rezolvării complete a cauzei, instanța de fond a dispus atașarea la dosarul cauzei a fișelor de cazier judiciar ale inculpaților (file 10, 11 dosar fond).
Au fost efectuate verificări în evidențele O.R.C., în ce privește situația juridică a părții responsabile civilmente S.C. Taaom 2006 S.R.L. G. (file 13, 14 dosar fond).
S-au solicitat relații cu privire la bunurile mobile și imobile deținute de inculpați (fila 20 dosar fond).
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 19.12.2006 s-a înregistrat în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul G., sub nr. J_, societatea comercială Taaom 2006 S.R.L., cu sediul în ., ., jud. G., având ca obiect de activitate „Comerț cu amănuntul al peștelui, crustaceelor și moluștelor în magazine specializate” – cod CAEN 4723 și ca asociați pe inculpații T. A. și T. A. care îndeplineau și funcția de administrator.
În perioada 25.04.2008 – 25.06.2010, societatea administrată de către inculpați a avut în medie circa 10 - 17 salariați, astfel cum reiese din adresa nr._/18.10.2010 comunicată de Inspecția Muncii – I.T.M. G. (fila 390 dosar dosar u.p.).
Din declarațiile martorei M. R., persoană care s-a ocupat de întocmirea documentelor de evidență contabilă a societății administrată de inculpații T. A. și T. A., în perioada 15.05.2008 – 01.03.2010, se reține că S.C. Taaom 2006 S.R.L. G. a avut încasări din comercializarea produselor piscicole, înregistrând debite către bugetul de stat, cu titlu de impozite sau contribuții cu reținere la sursă. Deși martora a adus la cunoștința inculpaților acumularea acestor debite, cu privire la care le-a atras atenția că trebuie achitate cu prioritate, sens în care a și propus efectuarea măcar a unor plăți parțiale, datorită acumulării altor datorii ale societății, nu s-a făcut nici un demers în acest sens (declarație fila 461 dosar u.p.).
Audiați cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale, inculpații T. A. și T. A. au precizat că societatea funcționa cu o medie de 10 salariați. Pentru perioada 25.04.2008 – 25.06.2010, inculpații au calculat și reținut contribuțiile aferente veniturilor datorate salariaților, fără însă a le vira către bugetul de stat în termen legal, datorită unor probleme financiare cu care se confrunta societatea. Ambii inculpați au fost anunțați cu privire la debitele acumulate către bugetul de stat de către contabilul societății, respectiv de către martora M. R., însă nu s-a reușit redresarea financiară a societății, dovadă că în luna aprilie 2010 a fost deschisă procedura de insolvență – declarații file 467, 476 dosar u.p.
În cursul urmăririi penale, inculpații au virat către bugetul de stat suma de 1.000 lei, astfel cum rezultă din chitanța nr._/03.05.2012 aflată la fila 472 dosar u.p.
S-a arătat că, faptul că inculpații nu au achitat în integralitate contribuțiile datorate la bugetul consolidat al statului rezultă și din fișele sintetice atașate la dosar.
La data de 14.03.2011, S.C. Taaom 2006 S.R.L. a intrat în procedura de insolvență, fiind numit lichidator judiciar C.I.I. B. D. (fila 352 dosar u.p.), inculpații continuând însă activitatea comercială inițial desfășurată în cadrul S.C. M. Alim S.R.L. G., majoritatea foștilor angajați ai S.C. Taaom 2006 S.R.L. fiind integrați în muncă în cadrul acestei noi societăți, astfel cum rezultă din adresa nr._/07.11.2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă G. (fila 392 dosar u.p.).
Prin sentința civilă nr. 1042/14.09.2011 Tribunalul G. a dispus închiderea procedurii generale de insolvență și radierea S.C. Taaom 2006 S.R.L. G. din evidențele Registrului Comerțului.
Partea vătămată S. R. prin A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice G. a calculat valoarea prejudiciului creat de către societatea administrată de către inculpați, pentru obligațiile constituite în perioada 25.04.2008 – 25.06.2010, la suma de 37.825 lei la care s-au calculat majorări de întârziere, în sumă de 15.008 lei, partea vătămată constituindu-se parte civilă în procesul penal cu suma totală de 52.833 lei (din care suma de 14.240 lei – impozit pe salarii, 14.941 lei - contribuții datorate către bugetul de asigurări sociale, 7.911 lei - contribuții datorate bugetului asigurărilor de sănătate și suma de 733 lei catre bugetul asigurărilor de șomaj) - fila 10 dosar fond.
Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului T. A., care, în calitate de administrator al S.C. Taaom 2006 S.R.L. G., în perioada 25.04.2008 – 25.06.2010, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, a reținut și nu a vărsat în termen de 30 de zile, la bugetul consolidat al statului, sumele reținute de la salariați cu titlu de contribuții și impozite cu reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
Fapta inculpatei T. A., care, în calitate de administrator al S.C. Taaom 2006 S.R.L. G., în perioada 25.04.2008 – 25.06.2010, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, a reținut și nu a vărsat în termen de 30 de zile, la bugetul consolidat al statului, sumele reținute de la salariați cu titlu de contribuții și impozite cu reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
S-a arătat că elementul material al laturii obiective al infracțiunilor reținute constă în acțiunea inculpaților de reținere în documentele financiar contabile a sumelor datorate de angajați la bugetul de stat, urmată de inacțiunea acestora care a constat în nedepunerea sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, până la împlinirea termenului de 30 de zile, termen ce se calculează de la data scadenței virării sumelor mai sus menționate, respectiv cel mai târziu data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale, potrivit art. 58 din Codul fiscal coroborate cu art. 28 și art. 29 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
S-a reținut că sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție indirectă, din probele administrate în cauză rezultând că aceștia au avut reprezentarea faptului că nevirarea sumelor deja reținute salariaților era aptă de a conduce la fraudarea fiscală a statului și, deși nu au urmărit în mod direct acest lucru, au acceptat producerea acestui rezultat câta vreme sumele respective nu au fost depuse nici în termenul legal de 30 zile de la scadență.
Din balanțele de verificare lunare se reține că S.C. Taaom 2006 S.R.L. G. a avut rulaje, evidențiate în conturile de trezorerie 512 „Conturi la bănci în lei” și 531 „Casa în lei”, ceea ce atestă că, în perioada menționată, au fost efectuate încasări și plăți. Astfel, din balanța contabilă a lunii august 2008 reiese că societatea a realizat încasări în sumă de 11.067,13 lei, a achitat către furnizori suma de 137.301,92 lei iar contul casa în lei a dispus de suma de 73.376 lei (file 121 – 123 dosar u.p.); din balanța contabilă a lunii ianuarie 2009 reiese că au fost efectuate plăți către furnizori, în sumă de 65.666,27 lei, au fost realizate încasări în sumă de 18.820,13 lei iar contul casa în lei a dispus de 86.698,69 lei (file 146 – 147 dosar u.p.); din balanța contabilă a lunii iunie 2009 reiese că au fost efectuate plăți către furnizori, în sumă de 503.048 lei, au fost realizate încasări în sumă de 591.218 lei iar contul casa în lei a dispus de 124.621 lei (file 171 – 172 dosar u.p.).
Prima instanță a apreciat că, faptul că inculpații au preferat constituirea unei noi societăți care practic a preluat întreaga activitate a S.C. Taaom 2006 S.R.L. G. și au acceptat deschiderea procedurii insolvenței a acestei societăți, în loc să încerce să redreseze activitatea inițială, denotă o atitudine de ignorare a obligațiilor ce le reveneau de virare către bugetul de stat a sumelor reținute de la salariații S.C. Taaom 2006 S.R.L. G..
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.
De la data săvârșirii infracțiunii reținute și până la judecarea cauzei, norma de incriminare a textului art. 6 din Legea nr. 241/2005 a cunoscut modificări, prin Legea nr. 50/2013, în sensul majorării limitei maximului special stabilit de la 3 ani închisoare la 6 ani închisoare și în sensul eliminării posibilității aplicării unei sancțiuni cu amenda penală.
Față de aceste modificări, prima instanță a stabilit faptul că textul normativ al art. 6 din Legea nr. 241/2005, nemodificată, în vigoare la data săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpaților T. A. și T. A. B., constituie legea penală mai favorabilă, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților T. A. și T. A., în infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 13 Cod penal, încadrare în baza căreia a fost stabilit temeiul juridic al răspunderii penale și totodată al felului și limitelor pedepsei aplicabile.
La individualizarea și dozarea fiecăreia dintre pedepse, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății (reduse cu o treime potrivit art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală), pericolul social concret al faptei comise, atitudinea inculpaților pe parcursul procesului penal, persoana fiecăreia dintre aceștia și modul concret de săvârșire al faptelor reținute.
Prima instanță a reținut că inculpații T. A. și T. A. nu au antecedente penale, însă, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria G., nr. 6685/P/23.11.2010 au fost sancționați cu amendă administrativă, cercetați fiind pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, astfel că nu a reținut în favoarea nici unuia dintre inculpați a circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, respectiv conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii.
Nu se va reține în favoarea inculpaților nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, respectiv atitudinea acestora după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea în fața autorității și comportarea sinceră în cursul procesului penal.
S-a arătat că în cazul aplicării dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a Cod penal, recunoașterii săvârșirii faptei neputând a i se acorda o dublă valență juridică.
Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) Cod penal pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) Cod penal.
Faptul că s-a achitat suma de 1.000 lei, astfel cum rezultă din chitanța nr._/03.05.2012 aflată la fila 472 dosar u.p. nu a fost reținut de prima instanță ca un demers efectiv al inculpaților de a stinge parte din debitul datorat către bugetele de stat reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, dat fiind cuantumul scăzut al sumei achitate, raportat la debitul inițial, astfel că nici din punct de vedere al atitudinii inculpaților, ulterior săvârșirii infracțiunii, nu se justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) Cod penal.
Nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal, respectiv stăruința depusă de inculpați pentru a repara paguba pricinuită, nu a fost reținută, având în vedere și faptul că în cauză au fost acordate mai multe termene de judecată în vederea acoperirii prin plată a prejudiciului cauzat, însă singurul demers concret al inculpaților în acest sens a constat în formularea unor cereri, înregistrate la data de 05.04.2013 la Administrația Finanțelor Publice G., de deschidere a unui cont în vederea achitării contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă datorate.
Față de situația de fapt reținută, dar și de persoana fiecăruia dintre inculpați, prima instanță a apreciat că scopul și funcțiile pedepselor ce vor fi aplicate acestora în prezenta cauză, astfel cum sunt prevăzute în art. 52 Cod penal, pot fi atinse și fără privarea efectivă de libertate.
În consecință, observând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 și urm. Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe durata unor termene de încercare stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal.
De asemenea, prima instanță a aplicat fiecăruia dintre inculpați pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza II, b Cod penal, reținând că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale fiecăruia dintre inculpați duce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenelor de încercare stabilite pentru pedepsele principale.
În conformitate cu dispozițiile art. 359 C. proc. pen., prima instanță a atras atenția inculpaților T. A. și T. A. asupra consecințelor prevăzute de art. 83 și art. 84 Cod penal, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni, intenționate, în interiorul termenului de încercare stabilit.
Pe latură civilă, apreciind că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 Cod procedură penală și 346 alin. 1 Cod procedură penală, în referire la art. 998 și art. 1003 din vechiul Cod civil (în vigoare la data săvârșirii faptei) și a art. 115 din O.G. nr. 92/2003, prima instanță a obligat pe inculpații T. A. și T. A., în solidar, la plata sumei de 37.825 lei, reprezentând debit principal și la plata majorărilor de întârziere aferente, calculate în conformitate cu dispozițiile O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 14.03.2011, către partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Cu privire la suma achitată de către bugetul de stat, prima instanță a apreciat că documentul doveditor al plății nu indică care dintre debitele stabilite constând în sumele datorate cu titlu de impozit și contribuții cu reținere la sursă, a fost diminuat prin plata efectuată sau dacă plata efectuată a vizat prejudiciul indicat de partea civilă sau alte datorii fiscale, astfel că s-a avut în vedere suma menționată prin constituirea de parte civilă.
În vederea asigurării acoperirii prejudiciului, prima instanță – în temeiul art. 353 alin. 1 C.proc.pen., în referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale – a dispus instituirea sechestrului asigurător cu privire la autoturismul marca Renault Clio cu . D000414, proprietatea inculpatei T. A., la autoturismele marca Volkswagen P. cu ._ și marca Dacia L. cu . UE51256, ambele proprietatea inculpatului T. A. precum și cu privire la imobilul situat în G., .. 31, . a inculpaților T. A. și T. A. și a numitului T. O. .
Un exemplar al prezentei sentințe a fost comunicat la Primăria municipiului G., Direcția Impozite, Taxe și alte Venituri Locale, la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară G. și la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G..
În temeiul art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, se va dispune înregistrarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului, sens în care s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Potrivit art. 191 alin. 1 și 2 Cod proc. pen., a dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat recurs inculpații T. A. și T. A., apreciind-o ca netemeinică.
Au susținut că instanța de fond a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra unor bunuri aparținând părții responsabile civilmente, deși nu a fost pus în discuție acest aspect.
Au depus la dosarul cauzei, în copie, contracte de vânzare-cumpărare, arătând că autoturismele asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător au fost înstrăinate anterior.
De asemenea, au susținut că pedeapsa aplicată este destul de aspră având în vedere că au recunoscut comiterea faptei.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art.3856 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Instanța de fond, analizând și coroborând probele administrate în faza de urmărire penală – în faza de cercetare judecătorească inculpații declarând că recunosc săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în sarcina acestora, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală – conform art.3201 Cod procedură penală a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpaților încadrarea juridică corespunzătoare.
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, în conformitate cu criteriile prev. de art.72 Cod procedură penală, precum și a modalității de executare a acestora.
Având în vedere gravitatea faptelor comise, perioada îndelungată de săvârșire (25.04.2008 – 25.06.2010), prejudiciul însemnat cauzat bugetului de stat și neacoperit (52.833 lei), atitudinea inculpaților după comiterea faptelor – reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond nu se impune – aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus neputând asigura scopul prev. de art.52 C.p.
În privința măsurii sechestrului asigurator instituit de instanța de fond asupra unor bunuri mobile aparținând inculpaților din relațiile comunicate de Primăria Municipiului B. (f.20 dosar fond) rezultă că acestea sunt înregistrate în evidențele fiscale ca fiind proprietatea inculpaților, contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar în recurs, neavând relevanță din acest punct de vedere.
Totodată, instituirea măsurilor asiguratorii în cazul infracțiunilor deduse judecății este obligatorie, conform art.11 din Legea nr.241/2005, prejudiciul cauzat nefiind acoperit.
În raport de considerentele expuse, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații T. A. și T. A..
Văzând și disp. art.192 al.2 și 4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații T. A. (fiul lui M. si A., născut la data de 12.12.1969 in mun. G., studii superioare, fără antecedente penale, CNP-_, domiciliat in mun. G., .. 31, ., jud. G.) și T. A. (fiica lui C. si E., născut la data de 18.03.1949 in ., CNP-_, domiciliată in mun. G., .. 31, ., jud. G., studii medii, fără antecedente penale) împotriva sentinței penale nr.854/30.04.2013 a Judecătoriei G..
Obligă pe fiecare recurent la plata către stat a câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. N. Mița M. D.-I. B.
Grefier,
I. Ș.
Red.:D.N./20.12.2013
Tehnored.:I.Ș./20.12.2013
Fond:jud.L. A. O.
| ← Gestiunea frauduloasă. Art.214 C.p.. Decizia nr. 314/2013.... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
