Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Art.246 C.p.. Decizia nr. 843/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 843/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 416/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.843/R
Ședința publică din data de 28 Mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. T. - JUDECĂTOR
Judecător – L. H.
Judecător – P. D.
Grefier – E. B.
Ministerul Public este reprezentat de PROCUROR G. L.
Procuror șef secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul O. M. împotriva Deciziei penale nr. 456/R din 21.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut a răspuns contestatorul O. M..
S-a făcut referatul cauzei în conformitate cu disp. art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că: este al II – lea termen de judecată; s-a fixat termen pentru soluționarea contestației în anulare formulată de recurentul – contestator O. M., după care ;
Întrebat fiind, recurentul - contestator O. M., arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, nu are alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, în conformitate cu art.38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul - contestator, arată că a formulat prezenta contestație întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat în opinia sa asupra a două aspecte. Primul aspect vizează aplicarea dispozițiilor art.74 ind.1 Cod penal. Prin Legea 202/2010 începând cu 01.10.2010, acesta a fost vigoare, fiind declarat neconstituțional începând cu data de 01.10.2011. Privind infracțiunea de abuz în serviciu pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare. În timp ce aceste dispoziții erau în vigoare era și procesul penal în derulare. Prin urmare s-ar afla sub incidența dispozițiilor art.74 ind.1 Cod penal potrivit art.13 Cod penal, întrucât îndeplinește cele 4 condiții prevăzute de dispozițiile art.74 ind.1 Cod penal, în sensul că nu a existat prejudiciu, nu a mai fost cercetat pentru asemenea infracțiuni.
Al doilea aspect se referă la infracțiunea de fals în declarații pentru care a fost sancționat cu amendă. Consideră că instanța nu s-a pronunțat în ceea ce privește prescripția specială prevăzută de art.124 Cod penal, procesul s-
a derulat pe o perioadă de 8 ani nu din vina sa, iar la data de 28.01.2013 a intervenit prescripția specială. Solicită ca instanța să se pronunțe pe cele două aspecte.
Reprezentantul parchetului, cu privire la contestația formulată, aceasta a fost admisă în principiu, dar pe fond consideră că aceasta este nefondată. Motivul invocat a fost cel prevăzut de dispozițiile art.386 al.1 lit.c Cod procedură penală în sensul că instanța de recurs în momentul judecării dosarului nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal prevăzute de art.10 lit.f,j Cod penal. Raportat la motivele invocate și verificând Decizia Curții de Apel nr.456/R/21.03.2013 împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare, se constată că motivul invocat este neîntemeiat. Instanța s-a pronunțat pe acest aspect, întrucât la momentul judecării recursului inculpaților, a constatat că pentru infracțiunea de fals nu se poate dispune încetarea procesului penal. Al doilea motiv invocat, aplicarea dispozițiilor art.74 ind.1 Cod penal, acesta a fost invocat acum de către contestator. La momentul judecării cauzei în recurs nefiind invocată aplicarea dispozițiilor art.74 ind.1 Cod penal, inculpatul solicitând achitarea și pentru această infracțiune. Prin urmare nu ne aflăm în situația unui caz care reglementează contestația în anulare. Nu se poate soluționa pe calea contestației în anulare aspecte care țineau de judecata la instanța de fond. Nu sunt îndeplinite dispozițiilor art.386 lit.c Cod procedură penală. Solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
CURTEA
Asupra procesului penal de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul O. M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.456/R/21.03.2013 a Curții de Apel G., pronunțată în dosarul nr._ .
Prin decizia penală nr.456/R/21.03.2013 a Curții de Apel G., pronunțată în dosar nr._ s-a dispus respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA G. ( privind pe inculpații R. V. - fiul lui D. și A., născut la data de 10.05.1955, cu domiciliul în ., CNP._ și O. M. ) și inculpatul O. M. ( fiul lui C. și R., născut la data de 20.08.1957 în ., cu domiciliul în ., CNP._ ) împotriva sentinței penale nr.2024 din 12.11.2012 a Judecătoriei G. .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul O. M. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în recurs.
Suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu ( 200 lei - avocat C. O. și 200 lei - avocat Zugrăvel E. ) a fost avansată către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs, Curtea de Apel G., a avut în vedere că în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul R. V., fiul lui D. și A., născut la data de 10.05.1955 în ., jud.G., cu domiciliul în ., studii medii, căsătorit, fără antecedente penale, primar al ., CNP._, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prev. de disp. art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. (părți vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești).
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul O. M., fiul lui C. și R., născut la data de 20.08.1957 în ., cu domiciliul în ., studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, viceprimar al ., CNP._, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prev. de disp. art. 246 C.penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. (părți vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești).
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a în referire la disp. art. 10 lit. b ind.1 Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul O. M. pentru infracțiunea prevăzută de disp. art. 84 din Legea nr. 393/2004 în referire la art. 292 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul disp. art. 18 ind.1 alin. 3 Cod penal în referire la art. 91 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpatului O. M. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
A fost condamnat inculpatul O. M. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de disp. art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal în referire la art. 76 lit. e Cod penal. (parte vătămată Bădina Z.).
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului O. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni.
S-au respins pretențiile civile ale părților vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești, ca nefondate.
În baza art. 189 alin. 1 din Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 600 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G.. (av. D. M.)
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul R. V. la plata sumei de 7.00 lei, iar pe inculpatul O. M. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. (din care 200 lei aferentă cheltuielilor judiciare în faza de urmărire penală).
În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului O. M. asupra consecințelor prevăzute de art. 83 alin. 1 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1747/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații R. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și O. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (faptă comisă alături de celălalt inculpat), art. 246 Cod penal (faptă comisă în dauna părții vătămate Bădina Z.) și art. 84 din Legea nr. 393/2004 în referire la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpaților R. V. și O. M. că, în calitate de aleși locali, respectiv primar și viceprimar ai comunei Negrilești, jud. G. în mod repetat și concertat, cu știință, au recurs la o . tertipuri pentru a nu îndeplini actele la care erau obligați, potrivit disp. OUG nr.168/2001, modif. prin Legea nr. 335/2004, acte de care trebuiau să beneficieze părțile vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești, vătămând astfel interesele personale ale acestora.
De asemenea, în sarcina inculpatului O. M. s-a reținut că a completat declarația privind interesele personale ale alesului local și de a declara pe proprie răspundere în conformitate cu disp. art. 74 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, că nu deține nicio funcție în cadrul vreunei societăți comerciale, deși avea calitatea de administrator la . SRL Negrilești, urmărind prin aceasta a obține venituri personale de pe domeniul privat al Consiliului local Negrilești.
Totodată, în sarcina inculpatului O. M., viceprimar al comunei Negrilești s-a reținut că în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, l-a sancționat pe numitul Bădina Z., cunoscând că acesta nu a comis nicio contravenție, provocându-i o vătămare în interesele sale legale.
Actele efectuate în cursul urmăririi penale s-au concretizat în următoarele mijloace materiale de probă: declarațiile părților vătămate V. R. I., Țarin C. D., P. E., Bădina Z. (filele 19-39 dosar urm.penală), contracte de atribuire în folosință gratuită (filele 47- 68 dosar urm.penală), declarațiile martorilor Bădina Z., A. V., A. V., I. G., N. N., P. C., Ristei I., Sebeștean V. (filele 95-110 dosar urm.penală), declarațiile inculpaților O. M. și R. V. (filele 86-94, 75-78 dosar urm.penală).
Inculpaților le-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 17.04.2007 și 30.06.2007, astfel cum rezultă din procesele-verbale aflate la filele 275-276 din dosarul de urmărire penală.
Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei T. la data de 05.07.2007 sub nr._ .
În primul ciclu de judecată, prin sentința penală nr. 95/25.02.2008 Judecătoria T. s-a dispus condamnarea inculpaților O. M. și R. V. la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Inculpatul O. M. a fost condamnat de asemenea la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal
Inculpatul O. M. a fost condamnat și la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 84 din legea nr. 393/2004 cu referire la art. 292 Cod penal.
Conform disp. art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul O. M. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
Pe latură civilă s-a dispus respingerea ca nefondată a acțiunilor civile.
Inculpații au fost obligați conform disp. art. 191 Cod penal la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin decizia penală nr. 447/A/31.10.2008 a Tribunalului G. s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpații R. V. și O. M., și a părților vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești, s-a dispus desființarea în totalitate a sentinței penale nr. 95/25.02.2008 a Judecătoriei T. și trimiterea cauzei în rejudecare la Judecătoria T.. În motivarea acestei soluții, în esență s-a arătat că din practicaua sentinței atacate rezultă că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 18.02.2008 (fila 145 dosar fond) care face parte integrantă din hotărâre. Prin aceeași încheiere din 18.02.2008, prima instanță a respins ca inadmisibilă și cererea inculpaților R. V. și O. M. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din OUG nr.168/2001. Această încheiere (prin care s-a dispus și amânarea pronunțării) nu a fost semnată de președintele completului de judecată (fila 146 dosar fond). Potrivit art.197 alin. 2 Cod procedură penală, se sancționează cu nulitatea absolută dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată.
În concret, s-a arătat că nu există o motivare a hotărârii în ceea ce privește latura penală a cauzei, astfel cum s-a precizat, instanța de fond redând în întregime conținutul actului de inculpare (inclusiv cu întrebările și răspunsurile pe care le-a dat autorul rechizitoriului), încălcând astfel disp. art. 356 Cod procedură penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.
În rejudecare, în al doilea ciclu de judecată, dosarul a fost înregistrat la Judecătoria T. sub nr._, la data de 06.03.2009.
Prin sentința penală nr. 540/27.11.2009 a Judecătoriei T., s-a dispus în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod penal, achitarea inculpaților O. M. și R. V., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului O. M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal. (partea vătămată Bădina Z.)
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului O. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 din legea nr. 393/2004 cu referire la art. 292 Cod penal.
În baza disp. art. 18 ind.1 alin.3 Cod penal, raportat la art. 91 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpatului O. M. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
S-a dispus totodată respingerea ca nefondată a acțiunilor civile ale părților vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești.
Prin decizia penală nr. 176/A/03.05.2010 a Tribunalului G., au fost admise apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria T. și a părților vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești. Totodată, s-a dispus desființarea în totalitate a sentinței penale nr. 540/27.11.2009 a Judecătoriei T. și trimiterea cauzei în rejudecare la aceeași instanță. În motivarea acestei hotărâri, se arată în esență că judecătorul care a soluționat sentința penală apelată a fost pronunțată de un judecător incompatibil întrucât și-a expus anterior părerea prin cele două sentințe civile pronunțate anterior, fiind incidente disp. art. 197 alin.45 teza finală Cod procedură penală și art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 861/R/15.11.2010 a Curții de Apel G. s-a dispus respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpatul O. M. și părțile vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești, împotriva deciziei penale nr. 176/A/03.05.2010 a Tribunalului G. (sentința penală nr. 540/27.11.2009 a Judecătoriei T.)
În rejudecare, în al treilea ciclu de judecată, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ * la data de 21.02.2011.
Prin sentința penală nr. 376/28.07.2011 a Judecătoriei T. s-a dispus achitarea inculpaților O. M. și R. V. în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului O. M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal. (partea vătămată Bădina Z.).
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului O. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 393/2004 cu referire la art. 292 Cod penal.
În baza disp. art. 18 ind.1 alin.3 Cod penal, raportat la art. 91 lit. c Cod penal, s-a aplicat inculpatului O. M. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei.
S-a dispus totodată respingerea ca nefondată a acțiunilor civile ale părților vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești.
Prin decizia penală nr. 1973/R/30.11.2011 a Tribunalului G. au fost admise recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria T. și a părților vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești.
S-a dispus casarea sentinței penale nr. 376/28.07.2011 a Judecătoriei T. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Au fost menținute actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din data de 14.07.2011. În motivarea acestei soluții, se arată în esență că sunt incidente disp. art. 385 ind.9 alin. 1 pct. 9 și 10 Cod procedură penală, întrucât motivarea sentinței contrazice dispozitivul, și instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri esențiale ale părților.
În rejudecare, în al patrulea ciclu de judecată, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ ** la data de 09.02.2012. Prin încheierea din data de 29.03.2012, ca urmare a imposibilității constituirii completului de judecată la Judecătoria T., s-a dispus înaintarea dosarului către Judecătoria G. în vederea soluționării cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 19.03.2012 și a făcut obiectul prezentei cauze.
În vederea judecării cauzei, având în vedere complexitatea dosarului, precum și disp. art. 171 alin.2 teza finală Cod procedură penală, instanța a desemnat un apărător din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice pentru cei doi inculpați, conform delegației avocațiale existente la dosarul cauzei (fila 19 dosar fond)
Totodată, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a fișelor de antecedente penale ale celor doi inculpați (filele 16, 17 dosar urm.penală)
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
I. Inculpații R. V. și O. M., locuiesc în ., primul a îndeplinit funcția de primar și cel de-al doilea, a îndeplinit până la data de 29.05.2007 funcția de viceprimar al acestei comune.
Anterior alegerii în funcția de primar, inculpatul R. V. a ocupat funcția de viceprimar la Primăria comunei Munteni, jud. G. și în această calitate a participat activ la aprobarea unor proiecte de atribuire în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate, aflate în proprietatea comunei Munteni și administrarea consiliului local și situate pe raza satului Slobozia Blăneasa, actualmente component al comunei Negrilești.
În acest sens, inculpatul R. V. a întocmit rapoartele de specialitate pentru proiectele care ulterior au fost aprobate și au devenit hotărârile nr. 15/25.04.2002, 6/27.03.2003 și 27/28.10.2003 ale Consiliului Local Munteni, jud. G.. (filele 69-74, 114 dosar urm.penală)
Din cuprinsul primelor două hotărâri arătate, a rezultat că membrii Consiliului Local Munteni au aprobat atribuirea în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate de la sectorul zootehnic Slobozia Blăneasa, cu terenul de sub construcții și aferent acestora mai multor persoane, printre care se numără și cele cinci părți vătămate din prezenta cauză, respectiv . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești.
Ca urmare a adoptării acestor hotărâri între Consiliul Local Munteni, reprezentat de primar și părțile vătămate arătate anterior au fost încheiate contractele de atribuire în folosință gratuită cu nr. 1059/02.04.2003(. Negrilești – fila 62 dosar urm.penală), 958/20.04.2002 (AF V. R. I.- fila 47 dosar urm.penală), 961/21.11.2002 (Țarin C. D.-fila 57 dosar urm.penală), 960/20.04.2002 (SA Înfrățirea-fila 52 dosar urm.penală) și nr. 3549/18.09.2003 (. SRL Negrilești- fila 66 dosar urm.penală).
Din cuprinsul hotărârii nr. 27/28.10.2003, rezultă că Consiliul Local al Comunei Munteni a aprobat atribuirea în folosință gratuită a terenurilor de sub construcții și a celor aferente acestora, precum și terenurile din incinta sectorului zootehnic Slobozia Blăneasa, . și juridice cărora li s-a atribuit în folosință gratuită construcțiile zootehnice dezafectate.
S-a precizat de asemenea că terenurile aferente construcțiilor se atribuie în folosință gratuită fiecărui beneficiar numai pentru construcțiile atribuite prin contract, iar cu privire la terenurile din incinta sectorului zootehnic, respectiv celelalte suprafețe de teren aferente sectorului zootehnic, s-a arătat că atribuirea acestora se va face în urma măsurătorilor cadastrale, proporțional pe fiecare beneficiar de contract de atribuire în raport de categoria de animale cu care au fost populate, primarul comunei în termen de 30 zile urmând a dispune măsuri de identificare a tuturor terenurilor(aferente construcțiilor și celelalte suprafețe de teren aferente sectorului zootehnic), repartizarea prin contract beneficiarilor acelor construcții. (fila 114 dosar urm.penală)
Din declarația martorului A. V. rezultă că contractele privind terenurile în speță nu s-au mai încheiat cu beneficiarii contractelor de atribuire în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice întrucât s-a înființat . să preia sectorului zootehnic Slobozia Blăneasa. (declarație martor fila 100-101 dosar urm.penală)
Prin Legea nr. 84/2004, publicată în MO nr. 310/07.04.2004 a fost înființată ., prin reorganizarea comunei Munteni, jud. G..
După înființarea acestei localități și alegerea primarului în persoana inculpatului R. V., Consiliul Local al comunei Munteni a luat măsuri pentru transferarea bunurilor către noul proprietar.
În acest sens au fost emise o . acte, printre care și procesul verbal nr. 756/15.02.2005, din cuprinsul căruia rezultă că cei doi inculpați, în calitate de primar și viceprimar ai comunei Negrilești au primit de la o comisie împuternicită de Primăria Munteni cele cinci contracte de atribuire în folosință gratuită a adăposturilor zootehnice, având ca beneficiari pe părțile vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești.
Prin protocolul de predare primire nr. 140 din data de 16.01.2006, bunurile ce făceau parte din proprietatea privată a . și construcțiile zootehnice din incinta sectorului zootehnic Slobozia Blăneasa, au fost trecute în proprietatea privată a . Consiliului Local al ..
În sarcina inculpaților R. V. și O. M. s-a reținut în actul de sesizare al instanței că se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.penal, în ceea ce privește părțile vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești, întrucât:
1. La 10 zile după preluarea scriptică a patrimoniului localității, inculpatul R. V. a inițiat un proiect de lege privind unele măsuri de exploatare și închiriere a terenurilor situate în sectorul zootehnic Slobozia Blăneasa, respectiv a unei suprafețe de 1,20 ha, teren pe care se aflau o . utilități și de care trebuiau să beneficieze părțile vătămate, iar inculpatul O. M. a întocmit pentru proiectul respectiv raportul de specialitate.
2. La data de 26.08.2005 inculpatul R. V. a inițiat un nou proiect de hotărâre privind aprobarea unei suprafețe de teren proprietatea privată a comunei cu o suprafață de teren egală proprietatea cetățeanului O. I.I., din satul Slobozia Blăneasa, . această situație se reține în sarcina inculpatului O. M. că a întocmit raportul de specialitate pentru proiectul respectiv.
3. În sarcina inculpatului R. V. s-a mai reținut că a întârziat nejustificat soluționarea cererilor formulate de partea vătămată Țarin C. D., de eliberare a unui certificat de urbanism pentru suprafața de 11.040 mp, deținută în fapt de acesta pe raza comunei Negrilești, . în incinta sectorului zootehnic, unde își desfășura activitatea ca agent economic. Astfel, s-a arătat că partea vătămată nu a mai putut folosi contractul de consultanță pentru redactarea proiectului de finanțare SAPARD, pierzând avansul achitat în două tranșe de 4263,65 lei și 4350,64 lei, în total suma de 8614,29 lei.
4. Inculpatul R. V. a formulat împotriva părților vătămate mai multe acțiuni judecătorești, precum și o plângere penală, nu însă în nume propriu ci în numele Consiliului Local Negrilești, fără a supune în prealabil inițiativa sa membrilor comisiei și fără a avea aprobare în acest sens.
5. S-a reținut de asemenea, că notificările și cererile părților vătămate prin care se solicita primarului respectarea legii, au fost tratate cu dispreț de către inculpat, la unele răspunzându-se și la altele nerăspunzându-se deloc.
6. Totodată s-a reținut în actul de sesizare al instanței o împrejurare invocată de părțile vătămate, în sensul că inculpatul R. V. a eliberat o autorizație de construcție pentru un imobil situat în apropierea sectorului zootehnic, ceea ce contravine Ordinului nr. 536/23.06.1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și recomandările privind modul de viață al populației, emis de Ministrul Sănătății.
Raportat la considerentele ce au fost expuse în continuare, instanța a apreciat că în cază nu se poate reține în sarcina celor doi inculpați, săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată prev. de art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul elementului material al laturii obiective al acestei infracțiuni.
Preliminar, instanța a reținut că tragerea la răspundere penală a unei persoane implică stabilirea, pe baza unor probe concludente, a existenței faptei imputate, a caracterului ei infracțional, precum și a vinovăției făptuitorilor.
Astfel, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, așa cum este ea definită în disp. art. 246 Cod penal, sancționează fapta funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Raportat la conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor mai sus arătat, instanța a apreciat că inițiativa inculpaților R. V. și O. M. astfel cum a fost reținut în actul de sesizare, expus mai sus de instanță la punctele 1 și 2, nu poate constitui elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni, întrucât disp. art. 36 alin.1 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, prevăd că Consiliul Local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.
Potrivit disp. art. 45 alin.1 al aceluiași act normativ, Consiliul Local adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți, în afara cazurilor în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.
Astfel, în speța de față, inculpații nu au făcut decât să urmeze o procedură legală inițiind proiectele de lege în discuție(disp. art. 45 alin. 6 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, prevăd că proiectele de hotărâri pot fi propuse alături de alți cetățeni și de consilieri locali, de primar, viceprimar), proiecte care ulterior au fost supuse aprobării Consiliului Local Negrilești, și aprobate de acesta conform legii, cu votul majorității membrilor prezenți.
Aceste aspecte reies în mod clar din cuprinsul hotărârilor nr. 8/25.02.2005 – prin care se aprobă închirierea unor suprafețe de pășune și de teren arabil, aflate în proprietatea comunei și administrarea Consiliului Local Negrilești, prin licitație publică (fila 118 dosar urm.penală) și nr. 24/30.08.2005 –prin care se aprobă schimbul unei suprafețe de teren, ambele hotărâri aparținând Consiliului Local Negrilești, aprobate cu votul majorității membrilor prezenți, în prima situație cu un număr de 10 voturi din 10 membri participanți din totalul de 11 consilieri locali, iar în cea de-a doua situație cu un număr de 7 voturi din 7 membri prezenți din totalul de 11 consilieri locali (filele 124-136 dosar urm.penală)
Așadar, cu privire la aceste aspecte, se poate observa cu ușurință că niciunul dintre cei doi inculpați nu au săvârșit un abuz în dauna părților vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești, întrucât nu ei singuri aveau putere de decizie privind cele două hotărâri, acestea fiind adoptate potrivit dispozițiilor legale cu votul majorității membrilor prezenți și nu în mod singular.
Tot conform legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, hotărârile adoptate de Consiliul Local pot fi atacate la instanța de contencios administrativ de orice persoană interesată, astfel că și părțile vătămate din prezenta cauză aveau această posibilitate.
Și mai mult, cele două hotărâri adoptate de Consiliului Local al comunei Negrilești au fost aprobate ulterior potrivit legii de prefectul jud. G.. (adresa fila 141 dosar urm.penală).
În ceea ce privește împrejurarea reținută la punctul 3 în sensul că inculpatul R. V. ar fi întârziat nejustificat soluționarea cererilor formulate de partea vătămată Țarin C. D., de eliberare a unui certificat de urbanism pentru o suprafața de teren din incinta sectorului zootehnic Slobozia Blăneasa și că astfel această parte nu ar mai fi putut beneficia de o finanțare SAPARD, instanța nu a identificat o astfel de situație.
Astfel, din actele dosarului rezultă într-adevăr că partea vătămată Țarin C. D. a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism primăriei . de 17.11.2005 (fila 152 dosar urm.penală) și în data de 01.02.2006 (fila 156 dosar urm.penală).
Totuși, instanța a avut în vedere împrejurarea că primăria comunei Munteni prin reprezentantul său legal a răspuns prin adresele nr. 2899/23.11.2005 și nr. 355/06.02.2006 (filele 153 și 157 dosar urm.penală) cererilor adresate de partea vătămată Țarin C. D. solicitând acestuia să completeze cererea de eliberare a certificatului de urbanism conform disp. art. 5 alin.4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții republicată, în sensul indicării elementelor de identificare ale imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, și a celor care definesc scopul solicitării, dar și completării acesteia cu o . documente care se anexează acesteia conform disp. art. 15 din Ordinul nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Potrivit acestuia din urmă articol, documentele necesare emiterii certificatului de urbanism sunt următoarele:
a) cererea-tip (formularul-model F.1 "Cerere pentru emiterea certificatului de urbanism"), în conformitate cu precizările privind completarea acesteia, cuprinzând:
1. elementele de identificare a solicitantului;
2. elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită emiterea certificatului de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral și număr de carte funciară, în cazul în care legea nu dispune altfel;
3. elementele care definesc scopul solicitării;
b) planuri topografice sau cadastrale cu indicarea imobilului și a vecinătăților - teren și/sau construcții -, la scările 1:500, 1:2.000 sau 1:10.000, după caz, vizate de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară teritorial, sau extras din planul cadastral al localității eliberat la cerere de autoritatea administrației publice locale, numai dacă lucrările de cadastru imobiliar edilitar au fost realizate în baza Legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, în două exemplare;
c) documentul de plată a taxei de eliberare a certificatului de urbanism, în copie.
Așadar, față de actele dosarului, instanța a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului R. V. săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, întrucât în calitate de primar al comunei Negrilești a respectat prevederile legale, iar neeliberarea certificatului de urbanism nu se datorează unei rele voințe, ci neîndeplinirii de către partea vătămată a unor cerințe esențiale în vederea eliberării certificatului de urbanism respectiv.
De altfel, se poate observa că după ce partea vătămată s-a conformat indicațiilor autorității în drept să elibereze respectivul certificat de urbanism, noua sa solicitare din data de 27.02.2006 a fost aprobată fiindu-i astfel eliberat certificatul de urbanism la data de 08.03.2006, fiind astfel îndeplinit și termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru eliberarea acestuia. (fila 160 dosar urm.penală)
Pe de altă parte, în situația în care partea vătămată aprecia că cererea sa privind eliberarea certificatul de urbanism întrunea condițiile prevăzute de lege atât sub aspectul conținutului acesteia, dar și a documentelor care trebuiau anexate, și se considera vătămat într-un drept al său, avea posibilitatea de a se adresa cu plângere la instanța de judecată conform disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, conform căruia orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
De altfel, Țarin C. a și uzat de această cale legală, solicitând instanței pe calea contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâta Primăria ., să se constate aprobarea tacită și obligarea pârâtei la eliberarea certificatului de urbanism, motivat de faptul că a solicitat pârâtei prin adresele nr. 2859/17.11.2005 și nr. 2904/24.11.2005 eliberarea certificatului de urbanism însă nu a primit nici un răspuns.
Prin sentința comercială nr. 32/13.01.2006 a Tribunalului G., acțiunea părții vătămate a fost însă respinsă ca nefondată, arătându-se în conținutul acesteia că Primăria . numitului Țarin C. atât prin adresa nr. 2985/02.12.2005, dar și prin adresa nr. 3119/19.12.2005, motivând de fiecare dată refuzul de a elibera certificatul de urbanism. Astfel, s-a apreciat de către instanță că nu sunt întrunite condițiile prev. de OG 27/2003 întrucât Primăria . cererilor părții vătămate iar disp. art. 3 alin. 2 din același act normativ, răspunsul negativ al autorității administrației publice competente, în termenul prevăzut de lege pentru emiterea actului, nu echivalează cu aprobarea tacită.
În ceea ce privesc aspectele reținute la punctul 4 în sarcina inculpatului R. V., în sensul că acesta ar fi formulat mai multe plângeri penale împotriva numitului Țarin C., însă nu în numele său ci în numele Consiliului Local Negrilești, fără a supune în prealabil inițiativa sa membrilor comisiei și fără a avea aprobare în acest sens, instanța a apreciat că această situație nu este reală.
Astfel, din declarația martorului P. C. care a luat parte în calitate de secretar la ședințele Consiliului Local al comunei Negrilești, rezultă că, primarul sau viceprimarul nu s-au pronunțat niciodată în sensul de a-i da afară forțat pe beneficiarii contractelor respective. Ba mai mult a arătat martorul că primarul a afirmat că trebuie respectată legea și că numai instanța de judecată se poate pronunța asupra legalității respectivelor contracte.
Tot din declarația aceluiași martor rezultă că în ședințele Consiliului, primarul R. V. a arătat că va ataca în instanță contractele de atribuire în folosință gratuită încheiate cu părțile vătămate, pe motiv că nu sunt respectate clauzele contractuale de către beneficiarii de contracte și va solicita rezilierea acestora, martorul arătând totodată că posibilitatea acționării în justiție a fost pusă în discuția consilierilor, care au fost de acord, fără însă a se emite în acest sens o hotărâre. (fila 107 dosar urm.penală)
Totodată, analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv mai multe hotărâri judecătorești, instanța a observat că într-adevăr numitul Țarin C. D. a fost chemat în judecată prin mai multe acțiuni, însă acestea au fost promovate de Consiliul Local al . de inculpații din prezenta cauză în nume personal. (filele 184-192 dosar urm.penală)
Așadar, s-a arătat că nu se poate reține în sarcina inculpatului R. V. sau inculpatului O. M. că ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor câtă vreme acțiunile lor au fost puse în discuția consilierilor comunei Negrilești, fiind aprobate de aceștia, astfel cum a rezultat din declarația martorului P. C. audiat în cauză.
În ceea ce privește punctul 5 reținut atât în actul de sesizare al instanței dar și de instanță, astfel cum s-a arătat mai sus, în sensul că notificările și cererile părților vătămate prin care se solicita primarului respectarea legii, au fost tratate cu dispreț de către inculpatul R. V., la unele răspunzându-se și la altele nerăspunzându-se deloc, instanța a observat că aceste susțineri sunt făcute la modul general fără a se indica cu exactitate despre care notificări este vorba.
Pe de altă parte instanța a observat că între Consiliul Local al . vătămate din prezenta cauză au existat de-a lungul timpului mai multe acțiuni judecătorești, care vizau în special fie rezilierea contractelor de atribuire în folosință gratuită, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale - aspect solicitat de Consiliul Local al . unor hotărâri judecătorești care să țină loc de contracte de vânzare cumpărare a construcțiilor zootehnice, a terenurilor aferente acestora și a celorlalte terenuri situate în incinta sectorului zootehnic Slobozia Blăneasa, . de părțile vătămate.
Martorul I. G. a arătat în cauză că are cunoștință de împrejurarea că primarul și viceprimarul comunei Negrilești, respectiv inculpații din prezenta cauză au încercat pe toate căile să rezilieze contractele deținătorilor cu titlu gratuit a grajdurilor, refuzând să-i lase să folosească terenul aferent, organizând licitație de închiriere a terenurilor fără a respecta prevederile legale, apreciind martorul totodată că aceste aspecte rezultă și din faptul că deși așa zisă licitație a fost câștigată de numitul Țarin C., nu s-a mai făcut nimic, în sensul că nici nu s-a atribuit câștigătorului, dar nici nu s-a organizat o nouă licitație.
Cu privire la declarația martorului I. G., instanța nu a putut reține că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât cele arătate de martor nu sunt susținute de probele administrate în dosarul cauzei, fiind simple aprecieri ale acestui martor. De altfel, martorul I. G. nu avea calitatea necesară să aprecieze asupra legalității organizării unei licitații în cauză.
Instanța a observat că nici martorul Ristei I., persoană din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală G. însărcinată cu efectuarea controlului privind modul de aplicarea al OUG 168/2001 la nivelul comunei Negrilești, de către Prefectura G., care a arătat că la momentul efectuării controlului, i s-a cerut opinia și cu privire la situația terenurilor aferente construcțiilor zootehnice și a celorlalte terenuri din incinta sectorului zootehnic și că studiind actele administrative locale a opinat că licitația efectuată de Consiliul Local Negrilești, nu avea calitatea de a aprecia asupra organizării respectivei licitații, întrucât acesta a efectuat un control, verificând însă fiecare grajd în parte cu privire la modul cum erau populate cu animale.
Astfel, situația juridică a clădirilor zootehnice a terenurilor aferente acestora și a celorlalte terenuri situate în incinta sectorului zootehnic Slobozia Blăneasa, putea fi clarificată pe calea acțiunilor civile pe care de altfel părțile vătămate le-au și promovat, însă față de motivele expuse pe larg de instanța de judecată anterior, nu se poate concluziona că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prev. de art. 246 C.penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal .
Cât privește punctul 6 reținut în acuzarea celor doi inculpați, în sensul că inculpatul R. V. ar fi eliberat o autorizație de construcție pentru un imobil situat în apropierea sectorului zootehnic, ceea ce ar contrar Ordinului nr. 536/23.06.1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și recomandările privind modul de viață al populației, emis de Ministrul Sănătății, instanța de judecată a observat că în actul de sesizare se arată că această împrejurare este invocată de părțile vătămate, fiind însă neprobată în cauză, întrucât din materialul probator existent la dosarul cauzei, nu rezultă o astfel de situație.
II. S-a reținut de asemenea în actul de sesizare al instanței că la data de 28.06.2005, inculpatul O. M., viceprimar al comunei Negrilești, jud. G., în conformitate cu prevederile art. 74 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali a completat declarația pe proprie răspundere privind interesele personale ale alesului local, și a arătat că nu deține nici o funcție în cadrul vreunei societăți comerciale, urmărind astfel obținerea de venituri personale, deși acesta avea funcția de administrator al . SRL Negrilești.
Analizând actele existente la dosarul cauzei, instanța a observat că una din rubricile declarației pe proprie răspundere privind interesele personale ale alesului local, se referă la funcțiile deținute în cadrul societăților comerciale, autorităților și instituțiilor publice, asociațiilor sau fundațiilor, rubrică la care inculpatul O. M. nu a făcut nicio mențiune, deși din actele dosarului, rezultă că inculpatul O. M. deținea funcția de administrator al . SRL Negrilești începând cu data de 06.03.2003, conform extrasului nr. 6876/13.03.2006 comunicat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul G., aflat la fila 236 dosar urm.penală. (fila 234 dosar urm.penală)
Conform disp. art. 87 alin.1 lit. d din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, există incompatibilitate între funcția de administrator al unei societăți comerciale și aceea de viceprimar.
Instanța a observat că inculpatul O. M. a efectuat o . demersuri pentru radierea mențiunii privind calitatea sa de administrator al societății indicate, astfel cum rezultă atât din cererea de demisie a acestuia din data de 17.03.2006 adresată asociatului unic al societății respective, martorul Bădina Z. (fila 242 dosar urm.penală), precum și din declarația acestuia din urmă care arată că inculpatul i-a dat o sumă de bani pentru a se ocupa de modificările ce trebuiau operate la Oficiul Registrului Comerțului, în sensul radierii mențiunii calității sale de administrator(fila 113 dosar urm.penală), însă aceste demersuri au fost efectuate după trecerea unei perioade de timp în care persoane terțe au avut posibilitatea de a lua la cunoștință de această împrejurare.
Totodată, instanța a observat că în perioada cuprinsă între numirea inculpatului O. M. în funcția de administrator și data când această mențiune a fost radiată, . SRL SRL Negrilești nu a desfășurat nicio activitate economică, împrejurare ce reiese atât din declarațiile inculpatului, dar și din declarațiile asociatului unic al acestei societăți, martorul Bădina Z.. (fila 113 dosar urm.penală)
Pe de altă parte, instanța a observat că într-adevăr . SRL SRL Negrilești este unul din beneficiarii contractelor de atribuire în folosință gratuită, încheiate cu Consiliul Local Munteni, conform contractului nr. 3549/18.09.2003, dată la care inculpatul O. M. avea calitatea de administrator al acestei societăți, însă la această dată, inculpatul nu avea și calitatea de viceprimar. Astfel, nu se poate reține în sarcina inculpatului O. M. că declarația neadevărată pe care a făcut-o acesta a avut drept scop obținerea unor foloase personale, respectiv încheierea contractului arătat.
În opinia instanței, consecința juridică pe care fapta inculpatului a avut-o constă în ascunderea stării de incompatibilitate între funcția de administrator al unei societăți și funcția de viceprimar - ales local, al comunei Negrilești, întrucât declarația de interese în care acesta a relatat o situație neadevărată a fost făcută evident după dobândirea calității de viceprimar, conform Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.
În ceea ce privește, împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 393/2004 în referire la art. 292 Cod penal, instanța apreciază că acesta nu s-a împlinit.
Astfel cum prevede art. 121 alin.1 Cod penal, prescripția are ca efect înlăturarea răspunderea penală.
Potrivit dispozițiilor art. 122 Cod penal, termenele de prescripție a răspunderii penale sunt variate, funcție de pedeapsa ce ar putea fi aplicată, iar conform disp. art. 124 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122, este depășit cu încă jumătate. În speță, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 7 ani și 6 luni.
Termenele de prescripție a răspunderii penale se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii (art. 122 alin.2 Cod penal). În ceea ce privește momentul la care se împlinește termenul de prescripție, acesta se determină ținând seama de dispozițiile art. 154 Cod penal, care prevede că la calcularea timpului, luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă.
Față de aceste prevederi legale, termenul de prescripție a început să curgă la data de 28.06.2005, dată la care a fost săvârșită fapta și urmează a fi considerat ca împlinit la data de 27.12.2012.
Față de cele arătate, instanța a apreciat că fapta inculpatului O. M. de a da o declarație de interese care nu corespundea adevărului, în sensul că deși avea calitatea de administrator al . SRL, calitate de altfel incompatibilă cu aceea de viceprimar al comunei Negrilești, jud. G., nu a făcut această mențiune, ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 din Legea nr. 393/2004 în referire la art. 292 Cod penal. (art. 84 din Legea nr. 393/2004 constă în fapta aleșilor locali de a face declarații privind interesele personale, care nu corespund adevărului, constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit Codului penal).
Totuși, instanța a apreciat că fapta inculpatului O. M., astfel cum a fost descrisă mai sus, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere că societatea Compania Triumf Z. SRL Negrilești nu a avut o activitate efectivă, inculpatul a făcut demersuri pentru a fi radiată mențiunea că este administratorul societății, acesta neobținând vreun beneficiu în favoarea societății nici pe perioada anterioară și nici în cea în care a existat starea de incompatibilitate între funcțiile deținute de acesta.
III. S-a mai reținut în actul de sesizare al instanței că la data de 29.12.2006, inculpatul O. M., viceprimar al comunei Negrilești, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitatea de agent constatator cu știință, l-a sancționat contravențional pe partea vătămată Bădina Z. cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, deși acesta nu se făcea vinovat de săvârșirea vreunei contravenții prevăzute de lege, săvârșind astfel infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.
Analizând procesul verbal nr. 3821/29.12.2006, existent la dosarul cauzei, instanța a observat că partea vătămată Bădina Z. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, pentru contravenția prevăzută de disp. art. 9 din OG nr. 21/ 2002 și art. A alin. 4 din HCL nr. 10/2006 constând în aceea că a depozitat gunoi de grajd și gunoi menajer în locuri nepermise, conform adresei trimise de P. E., B. G., Tarin C. și V. R..
Audiat fiind cu privire la acest aspect, inculpatul O. M. a recunoscut că el a fost cel care s-a folosit de grajdul pentru care l-a sancționat pe partea vătămată Bădina Z., arătând că . SRL SRL Negrilești nu a desfășurat nicio activitate, el personal reparând grajdul cu banii săi, crescând animale în interes personal. De asemenea, inculpatul O. M. a arătat în apărare că s-a folosit de grajdul respectiv, în contul unei datorii pe care societatea Compania Triumf Z. SRL SRL Negrilești- al cărei unic asociat era numitul Bădina Z. o avea față de el.
De altfel și partea vătămată Bădina Z. în declarația sa a arătat că inculpatul era cel care se folosea de grajdul respectiv și că tot acesta ar fi trebuit și sancționat pentru fapta sa.
Partea vătămată a contestat chiar procesul verbal de contravenție la instanțele judecătorești, iar prin sentința civilă nr. 498/23.03.2007 a Judecătoriei T., plângerea acestuia a fost admisă, constatându-se că nu partea vătămată se face vinovată de săvârșirea contravenției respective. În motivarea acestei sentințe se arată pe de o parte că la încheierea procesului verbal de contravenție au fost încălcate disp. art. 19 din OG 2/2001 cu privire la lipsa unui martor care să ateste împrejurările încheierii procesului verbal în lipsa contravenientului, martorii inserați în cuprinsul procesului verbal fiind persoanele care au sesizat primăria și nicidecum martori care au asistat la încheierea acestuia.
Pe de altă parte s-a arătat în motivarea sentinței civile că din declarațiile martorilor audiați P. E. și B. G. rezultă că nu petentul Bădina Z. a săvârșit respectiva contravenție ci viceprimarul O. M. care a depozitat gunoiul pe platforma fermei zootehnice din comună, unde chiar martorii audiați au ferme agricole.(fila 96 dosar fond ciclul al doilea de judecată).
De asemenea, din declarațiile martorilor I. G. și N. N. audiați în faza urmăririi penale (fila 102, 105 dosar urm.penală), dar și în fața instanței de judecată, în primul ciclu de judecată, rezultă că, și instanța a reținut această situație, respectiv că inculpatul O. M. folosea grajdul ce fusese atribuit . SRL Negrilești, și o porțiune de teren pe care o cultiva de câțiva ani.
Astfel, deși inculpatul a susținut că procesul verbal de sancționare contravențională a numitului Bădina Z. a fost întocmit ca urmare a unei adrese a Gărzii de Mediu și a patru martori, instanța nu a reținut această situație, ea fiind răsturnată așa cum anterior s-a arătat de probele administrate în cauză.
Instanța a reținut că potrivit OG nr. 21/2002, viceprimarul are calitatea de agent constatator, astfel că inculpatul din cauză avea dreptul să sancționeze contravențional orice persoană care săvârșea o faptă contravențională prevăzută de lege.
Totuși, probele administrate în cauză au demonstrat fără dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea respectivei contravenții și nu partea vătămată, ba chiar mai mult din declarația inculpatului rezultă că acesta folosea efectiv grajdul respectiv (fără a avea în acest caz vreo importanță titlul în baza căruia inculpatul îl folosea, respectiv în contul unei datorii pe care societate o avea sau nu față de el), astfel încât nu se poate aprecia decât că, cu știință, l-a sancționat contravențional pe partea vătămată, cauzându-i acestuia o vătămare.
Prin urmare, fapta inculpatului O. M., funcționar public care în exercițiul atribuțiilor de serviciu cu știință, a îndeplinit un act în mod defectuos, în sensul că l-a sancționat contravențional pe partea vătămată Bădina Z., deși cunoștea că nu acesta se face vinovat de săvârșirea respectivei contravenții, cauzând evident o vătămare intereselor legale ale acesteia, întrunește în opinia instanței elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.
În drept, raportat la considerentele ce au fost expuse anterior la punctul I. de instanța de judecată, s-a arătat că se impune în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea inculpaților R. V. și O. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prev. de disp. art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii - respectiv elementul material al laturii obiective. (părți vătămate . Negrilești, AF V. R. I., Țarin C. D., SA Înfrățirea și . SRL Negrilești).
Cât privește fapta inculpatului O. M., viceprimar al comunei Negrilești, jud. G., care la data de 28.06.2005 în conformitate cu prevederile art. 74 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali a completat declarația pe proprie răspundere privind interesele personale ale alesului local, fără a arăta că deținea funcția de administrator al . SRL Negrilești, instanța a apreciat așa cum a arătat anterior că se impune în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a în referire la disp. art. 10 lit. b ind.1 Cod procedură penală, achitarea acestui inculpat, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În temeiul disp. art. 18 ind.1 alin. 3 Cod penal în referire la art. 91 lit. c Cod penal, instanța a aplicat inculpatului O. M. sancțiunea amenzii administrative într-un cuantum pe care s-a apreciat ca fiind justificat față de împrejurările în care a fost comisă fapta.
Fapta inculpatului O. M., funcționar public care în exercițiul atribuțiilor de serviciu cu știință, a îndeplinit un act în mod defectuos, în sensul că l-a sancționat contravențional pe partea vătămată Bădina Z., deși cunoștea că nu acesta se face vinovat de săvârșirea respectivei contravenții, cauzând evident o vătămare intereselor legale ale acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.
Pentru această din urmă infracțiune instanța a aplicat inculpatului O. M. o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege, apreciind că doar în această modalitate se va putea îndrepta pe viitor atitudinea acestuia raportat la normele de drept încălcate.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru fapta săvârșită, de pericolul social concret al faptei deduse judecății (încălcarea unei norme imperative stabilite de lege), de datele privind persoana inculpatului (vârsta acestuia, nivelul de instruire).
La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a reținut și disp. art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal (faptul că inculpatul se află la primul impact cu legea penală, întrucât astfel cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar acesta nu a suferit condamnări anterioare ), aspecte care justifică aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, în temeiul disp. art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
Pe de altă parte, având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, dar și circumstanțele referitoare la persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins, în privința inculpatului, și fără executarea cu privare de libertate a pedepsei aplicate. Având în vedere că sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Totodată, în temeiul art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului O. M. asupra consecințelor săvârșirii, cu intenție, a unei alte infracțiuni în interiorul termenului de încercare, astfel cum sunt acestea prevăzute în art. 83 Cod penal.
Totodată, instanța a aplicat inculpatului O. M. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
Pe latură civilă, instanța a constatat că în cauză partea vătămată . Negrilești s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune morale (fila 99 ciclul 1 de judecată, instanță), partea vătămată AF V. R. I. cu suma de 10.000 lei daune morale(fila 97 ciclul 1 de judecată, instanță), partea vătămată Țarin C. D. cu suma de 100.000 lei daune materiale și cu suma de 100.000 lei daune morale (fila 95 ciclul 1 de judecată, instanță), partea vătămată SA Înfrățirea - prin reprezentant legal P. E. s-a constituit parte civilă cu suma de 1 leu daune morale.
Față de împrejurarea că în cauză, astfel cum s-a arătat anterior punctual, că faptele celor doi inculpați în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată prev. de art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind latura obiectivă a acesteia, instanța a apreciat că pretențiile formulate de părțile vătămate, atât sub aspectul daunelor materiale (de altfel nedovedite în cauză prin nici un mijloc de probă), dar și sub aspectul daunelor morale sunt nefondate.
Instanța a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, însă așa cum anterior s-a arătat, în prezenta cauză instanța nu a constatat săvârșirea de către cei doi inculpați a unei fapte ilicite, apreciind că acțiunile întreprinse de aceștia au respectat prevederile legale, neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată prev. de art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
În baza art. 189 alin. 1 din Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu celor doi inculpați din cauză să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..
În temeiul disp. art. 191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria G. și inculpatul O. M..
Parchetul de pe lângă Judecătoria G. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul promovat parchetul a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpaților O. M. și R. V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu .
S-a susținut prin motivele de recurs că probatoriile administrate în cauză confirmă faptul că inculpații și-au îndeplinit defectuos și cu bună știință atribuțiile de serviciu, aducând atingere intereselor celor cinci părți vătămate .
Pentru inculpatul R. V. s-a solicitat să se rețină că acesta a tergiversat nejustificat eliberarea certificatului de urbanism către partea vătămată Țarină C. D..
De asemenea, inculpatul R. V. a înțeles să inițieze mai multe acțiuni judecătorești, precum și o plângere penală în numele Consiliului local, dar nu a expus pe larg acestui for inițiativa sa și totodată nu a avut vreo aprobare în acest sens.
S-a mai arătat prin al doilea motiv de recurs că este netemeinică soluția de achitare a inculpatului O. M., conform art.10 lit. b1 Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 393/2004 în ref. la art.292 Cod penal. Cu privire la această infracțiune, parchetul a solicitat să se constate că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și să se dispună încetarea procesului penal față de inculpatul O. M..
De asemenea, s-a solicitat condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor în privința cărora instanța de fond a dispus achitarea .
Inculpatul O. M. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul promovat, inculpatul a solicitat achitarea conform art.11 pct.2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ( față de partea vătămată Bădina Z.), întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 393/2004 a solicitat încetarea procesului penal.
Recursurile au fost nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea a considerat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Situația de fapt a fost amplu prezentată de prima instanță pe baza unei analize complete a materialului probator administrat cauză și în privința căruia nu au intervenit modificări cu ocazia soluționării cauzei în recurs.
Astfel, nu s-a insistat asupra unei detalieri a mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, în condițiile în care a împărtășit punctul de vedere al primei instanțe și a opinat în sensul că hotărârea adoptată de aceasta este corectă.
1. În concret, a apreciat că nu se impune condamnarea inculpaților R. V. și O. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal întrucât, așa cum a arătat și prima instanță, lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv cel vizând latura obiectivă.
Activitatea desfășurată de inculpați ( descrisă la punctele 1 și 2 ) constând în inițierea de către inculpatul R. V. a unui proiect de exploatare și închiriere a unui teren în suprafață de 1, 20, respectiv a unui proiect de hotărâre privind aprobarea schimbului unei suprafețe de teren proprietatea privată a comunei cu o suprafață de teren aparținând numitului O. I., la aceste proiecte fiind atașate rapoartele de specialitate întocmite de inculpatul O. M. nu a putut constitui element material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Activitatea inculpaților, arătată mai sus, a respectat dispozițiile art. 45 alin.6 din Legea nr. 241/2001, în condițiile în care funcțiile ocupate de aceștia, respectiv primar și viceprimar, le conferea posibilitatea inițierii unor proiecte.
Mai mult, cele două proiecte inițiate de inculpatul R. V. au fost aprobate de Consiliul local Negrilești prin hotărârile nr.8/25.02.2005 și nr. 24/30.08.2005.
De asemenea, cele două hotărâri ale Consiliului local Negrilești au fost aprobate ulterior de prefectul județului G..
Nici activitatea presupus infracțională a inculpatului R. V. ( descrisă la punctul 3 ) constând în întârzierea nejustificată a soluționării cererilor formulate de partea vătămată Țarin C. D. nu a putut constitui elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu.
Așa cum a arătat instanța de fond, întârzierea în soluționarea cererii formulate de partea vătămată pentru eliberarea unui certificat de urbanism s-a datorat atitudinii acesteia, care nu a înțeles într-o primă fază să completeze respectiva cerere ( cu indicarea elementelor de identificare ale imobilului și a celor vizând scopul solicitării și respectiv cu atașarea documentelor anexă conform art.15 din Ordinul nr.1430/2005 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991).
Or, în condițiile în care cererea nu îndeplinea condițiile de legalitate, nu se poate imputa inculpatului respingerea acesteia .
Nu trebuie omisă împrejurarea că Tribunalul G. prin sentința comercială nr.32/13.01.2006 a respins cererea promovată de partea vătămată Țarin C. prin care solicita în contradictoriu cu Primăria comunei Negrilești constatarea aprobării tacite și obligarea pârâtei la eliberarea certificatului de urbanism.
Ulterior, cererea părții vătămate a fost soluționată, după ce s-a conformat indicațiilor autorităților, iar la data de 08.03.2006 a fost eliberat certificatul de urbanism .
Cu privire la activitatea imputată inculpatului R. V. ( la punctul 4 ) constând în inițierea în numele Consiliului local a mai multor acțiuni judecătorești și a unei plângeri penale împotriva părților vătămate ,fără a avea o aprobare în acest sens de la membrii comisiei, s-a constatat că aceasta nu este susținută de materialul probator administrat în cauză.
Martorul P. C. care a participat în calitate de secretar la ședințele Consiliului local al comunei Negrilești a susținut că inițierea acționării în justiție a fost pusă în discuția consilierilor, care au fost de acord, fără însă a se emite în acest sens o hotărâre .
Materialul probator administrat în cauză nu a confirmat cu certitudine nici împrejurarea că activitatea inculpaților descrisă la punctele 5 și 6 ar întruni elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu.
Presupusa activitate constând în așa-zisa omisiune a inculpatului R. V. de a răspunde unor notificări ale părților vătămate ( fără indicarea exactă a respectivelor notificări), ori inițierea unor acțiuni pentru rezilierea contractelor deținute de părțile vătămate nu a putut atrage în mod automat existența infracțiunii prev. de art.246 Cod penal.
Pentru cele arătate mai sus s-a considerat că soluția de achitare a inculpaților conform art.11 pct. 2 lit. a în ref. la art.10 pct.2 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal este legală și temeinică.
2. S-a considerat că în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatului O. M. conform art. 11 pct.2 lit. a în ref. la art.10 lit. b1 Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 393/2004 în ref. la art.292 Cod penal.
În concret, s-a apreciat că activitatea inculpatului O. M., constând în aceea că a completat declarația de interese menționând că nu deține nicio funcție în cadrul vreunei societăți comerciale, deși avea calitatea de administrator la . SRL Negrilești nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, s-a avut în vedere criteriile reglementate de art.181 Cod penal materializate în situația de fapt reținută în cauză, respectiv:
- inculpatul a întreprins mai multe demersuri pentru radierea mențiunii vizând calitatea sa de administrator ( formularea cererii de demisie la data de 17.03.2006 ) ;
- lipsa de activitate economică a societății în perioada în care inculpatul a îndeplinit funcția de viceprimar ;
- atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege ;
- inexistența unor foloase de care ar fi putut beneficia inculpatul ;
- inexistența unor prejudicii ce ar fi putut fi aduse autorităților locale.
Împărtășind opinia instanței de fond, în sensul că fapta adusă ca învinuire inculpatului O. M. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, Curtea a considerat că se impune menținerea soluției de achitare conform art.10 lit.b1 Cod procedură penală .
În speță nu a putut fi adoptată soluția de încetare a procesului penal conform art. 10 lit. g Cod procedură penală ( a intervenit prescripția răspunderii penale) .
Pentru a dispune încetarea procesului penal conform temeiului legal arătat mai sus este necesar ca fapta să prezinte toate elementele necesare existenței unei infracțiuni ( implicit existența pericolului social) situație ce excede însă speței de față, având în vedere argumentele invocate inițial.
De asemenea, conform art.181 Cod penal „ nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni „.
S-a considerat că este legală și temeinică dispoziția instanței de fond privind condamnarea inculpatului O. M. pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal ( parte vătămată Bădina Z. ) .
Ca situație de fapt s-a reținut împrejurarea că inculpatul O. M., în calitate de viceprimar a întocmit procesul-verbal nr.3821/29.12.2006, prin care a sancționat contravențional pe partea vătămată Bădina Z. cu amendă în sumă de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.9 din OG nr.21/2002 și art. A alin.4 din HCL nr.10/2006, constând în aceea că a depozitat gunoi în grajd și gunoi menajer în locuri nepermise .
Probatoriile administrate în cauză au confirmat însă că respectivul grajd era folosit de către inculpatul O. M., partea vătămată Bădina Z. neavând nicio vină în comiterea contravenției .
Martorii audiați în cauză ( P. E. și B. G.) au declarat că inculpatul este cel care a depozitat gunoiul pe platforma fermei zootehnice .
Declarațiile martorilor I. G. și N. N. coroborate cu declarația inculpatului O. M. au confirmat împrejurarea că respectivul grajd era folosit de inculpat.
Or, în condițiile în care inculpatul avea certitudinea că partea vătămată nu folosea acel grajd, fiind exclusă vinovăția sa în comiterea contravenției, însă a procedat la sancționarea acesteia, s-a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.246 Cod penal.
S-a constatat că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului O. M., respectând dispozițiile art.72 Cod penal.
Astfel, față de gradul concret de pericol social al faptei comise, față de modalitățile și împrejurările săvârșirii - așa cum au fost arătate mai sus, față de atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege, având în vedere persoana inculpatului, în sensul că nu are antecedente penale, s-a considerat că pedeapsa de 4 luni închisoare, sub limita minimului special este legală și temeinică.
Față de cele de mai sus, neexistând aspecte care să impună reformarea hotărârii, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria G. și inculpatul O. M..
Față de soluția adoptată pe fondul cauzei, a fost obligat inculpatul O. M., conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în recurs.
Împotriva deciziei penale nr.456/R/21.03.2013 a Curții de Apel G., a formulat contestație în anulare contestatorul O. M., invocând prev. art.386 lit.c) Cod procedură penală, arătând că instanța de recurs nu a avut în vedere că pentru infracțiunea prev. de art.84 din Legea 393/2004 în referire la art.292 Cod penal se împlinise termenul de prescripție a răspunderii penale.
De asemenea, instanța de recurs nu a avut în vedere faptul că raportat la data săvârșirii infracțiunilor, erau în vigoare disp. art.741 Cod penal.
Contestația în anulare este nefondată.
Atât instanța de fond care a pronunțat sentința penală nr.2024/12.11.2012 a Judecătoriei G., cât și instanța de recurs care a pronunțat decizia penală nr.456/R/21.03.2013 a Curții de Apel G. au analizat problema prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art.84 din Legea 393/2004 în referire la art.292 Cod penal, constatând în mod corect că nu a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Privitor la disp.art.74 1 Cod penal, instanța de fond și recurs, au dispus achitarea inculpaților R. V. și O. M., pentru infracțiunea prev. de art.246 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și au respins pretențiile civile formulate de părțile civile S.C. „Lovrina 2000” S.R.L. Negrilești, A.F. V. R. I., Tarin C. D., „S.C. Înfrățirea” S.R.L.”, S.C. „Compania Triumf Z.” S.R.L. Negrilești, ca nefondate.
Infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art.246 Cod penal, săvârșită de inculpatul O. M. în dauna părții vătămate Bădina Z., căruia i-a aplicat în mod abuziv o sancțiune contravențională și pentru care a fost condamnat 4 luni închisoare cu suspendare, nu este susceptibilă de latură civilă și deci nu sunt aplicabile prev. art.741 Cod penal, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
De altfel, inculpatul O. M., nu a solicitat în fața instanței de fond și recurs aplicarea art.741 Cod penal și nu a făcut dovada achitării prejudiciului.
Așa fiind și văzând prev. art.392 Cod procedură penală și art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul O. M. împotriva deciziei penale nr.456/R/21.03.2013 a Curții de Apel G. și îl va obliga la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul O. M. (fiul lui C. și R., născut la data de 20.08.1957 în ., cu domiciliul în ., CNP -_) împotriva Deciziei penale 456/R/2013 a Curții de Apel G..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. T. L. H. P. D.
Grefier,
E. B.
Red. L.H. – 04.06.2013
Tehnored. E.B.
2 ex./07.06.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1169/2013. Curtea de Apel... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
