Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 309/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 11663/121/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.309
Ședința publică din data de 03 Decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D.-I. B.
Judecător – MIȚA M.
Grefier – I. Ș.
Ministerul Public a fost reprezentat prin PROCUROR G. E.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.--
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor penale formulate de P. de pe lângă Tribunalul G., de apelantul-inculpat M. C. D. și de apelantul-parte civilă Statul Român, reprezentat de Administrația Națională de Administrare Fiscală București, prin Direcția G. a Finanțelor Publice G., împotriva sentinței penale nr.122/F/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp. art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 03.12.2013.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr.122/F/20.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul penal nr._, în baza art. art.9 al.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 C.p. a fost condamnat inculpatul M. D. C. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b și c C.p. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (infracțiune comisă în intervalul martie-decembrie 2008).
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza aIIa și lit.b și c C.p.pe durata prevăzută de art.71 al.2 C.p.
În conformitate cu art.88 C.p. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia durata reținerii de 24 ore (ziua de 10.10.2011).
În temeiul disp.art.86 ind.1, art.86 ind.2 și art.71 al.5 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii în cuantum de 3 ani precum și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului M. C. D. pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art.86 ind.3 C.p.p. a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
-să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul G.,
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului M. C. D. asupra dispozițiilor art.86 ind.4 C.p. vizând revocarea executării pedepsei sub supraveghere în situația în care nu îndeplinește cu rea credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege.
În conformitate cu disp. art.350 C.p.p. s-a menținut față de inculpatul în cauză măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art.145 ind.1 C.p.p. luată prin încheierea de ședință din 7.11.2011 a Tribunalului G..
În temeiul disp. art.14 C.p.p. raportat la art.346 C.p.p. a fost obligat inculpatul M. C. D. la plata sumei de 124.978,68 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Direcția G. a Finanțelor Publice G..
În conformitate cu art.191 al.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 340 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus comunicarea prezentei soluții către Oficiul Registrului Comerțului-G., după rămânerea definitivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 848/P/2011 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul G. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 al.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 C.p. și a art.37 lit.b C.p.;
S-a reținut, în esență, că inculpatul M. C. D., în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat, în calitate de administrator și asociat unic al S.C.”D.” S.R.L. Ghidigeni, în perioada martie – decembrie 2008 a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma de 256.352 lei (impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere).
Astfel, inculpatul, în calitatea menționată, a achiziționat animale (bovine, majoritar) de la persoane fizice, la prețuri mici, fără TVA dar și-a făcut intrări în contabilitate de la societăți comerciale la prețuri mai mari și cu plata TVA-ului; în această modalitate inculpatul M. C. D. și-a dedus nelegal TVA-ul colectat de la beneficiarii carcaselor de bovine, invocând plata acestuia la momentul achiziției.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul a fraudat bugetul general consolidat și prin diminuarea bazei de impozitare, întrucât în contabilitate și-a făcut intrări (la achizițiile de animale) la prețuri mai mari decât cele plătite.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut aceeași situație faptică potrivit căreia:
La data de 27.08.2009, Garda Financiară – Secția G. a sesizat organelor judiciare săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 de către reprezentanții . Ghidigeni, C._.
S-a arătat în actul de sesizare că în evidența contabilă a . Ghidigeni s-au regăsit înregistrate un număr de 31 facturi fiscale în valoare de 492.203,87 (TVA inclus) reprezentând aprovizionări de carne vită integrală, carcasă oaie, carne tineret bovine, carcasă vițel și carcasă bovină adultă de la . SRL Iași, CUI-RO17077661, J_ .
Contravaloarea acestor facturi a fost achitată integral cu numerar printr-un număr de 99 de chitanțe în valoare totală de 454.235,47 lei.
În actul de constatare s-a arătat că . SRL Iași are comportamentul unei „societăți fantomă”, nedepunând la organul fiscal teritorial nici un fel de declarații de impozite, deconturi de TVA și bilanțuri contabile.
Aceiași societate a înregistrat în evidența contabilă un număr de 10 facturi fiscale în valoare totală de 152.541,03 lei (TVA inclus), reprezentând aprovizionări de carne vită integrală, mușchi de vită, carcasă vițel și carcasă bovină adultă, emise de . București, CUI-RO14525094, J_ .
Contravaloarea mărfii a fost achitată cu numerar printr-un număr de 31 de chitanțe în valoare de_ lei.
Despre . București, Garda Financiară – Secția Municipiului București a comunicat că administratorul societății a anunțat încetarea activității din 24.01.2005.
Ca și concluzii, s-a arătat că . Ghidigeni a prejudiciat bugetul general consolidat cu suma de 184.630, 85 lei, impozit pe profit și TVA.
Alăturat sesizării a fost înaintată organelor judiciare nota de constatare întocmită la data de 27.08.2009, în care sunt reiterate aspectele arătate mai sus.
. Ghidigeni a fost înființată în anul 2007 și a avut ca asociat unic și administrator pe inculpatul M. C. D..
Societatea a avut ca obiect principal de activitate: „producția, prelucrarea și conservarea cărnii (exclusiv carnea de pasăre)” .
În prezent față de . Ghidigeni s-a deschis procedura simplificată a falimentului.
Din înscrisurile aflate la dosar – filele 23-40 volumul I – rezultă că . SRL Iași și . București nu au avut relații comerciale cu societatea administrată de inculpat.
Astfel, administratorul . București a arătat în nota explicativă (fila 39 volumul I) că nu a desfășurat relații comerciale cu . Ghidigeni.
La dosar – filele 43-166 volumul I - se găsesc facturile și chitanțele fiscale „care dovedesc relația comercială” dintre . Ghidigeni cu . SRL Iași și . București.
Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. a Finanțelor Publice G. – Activitatea de Inspecție Fiscală cu adresa nr.9207/6000 din 09.11.2009 a sesizat organelor judiciare săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 de către reprezentanții . Tălpigi, ..
S-a arătat în actul de sesizare că prin activitatea desfășurată . Ghidigeni a prejudiciat bugetul general consolidat cu suma de 256.352 lei (impozit pe profit, TVA și majorări).
Alăturat sesizării a fost înaintat și procesul-verbal din data de 14.10.2009 încheiat de consilierii Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
În cuprinsul acestuia s-a arătat că verificarea . a vizat perioada martie-decembrie 2008.
De asemenea, s-a arătat că evidența contabilă a societății a fost organizată de . T., reprezentată de G. A., cu care este încheiat contractul de prestări servicii.
Au fost analizate relațiile comerciale cu . SRL Iași și . București despre care Garda Financiară – Secția G. a arătat în sesizarea inițială că nu sunt reale.
În urma verificărilor efectuate de reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice G. au rezultat aceleași aspecte, arătându-se în actul de control dispozițiile legale încălcate și prejudiciul cauzat bugetului general consolidat .
La dosar – fila 142 volumul I urm.pen., s-a regăsit situația facturilor „de aprovizionare” înregistrate în anul 2008 de la . SRL Iași și . București.
Astfel, din fișa contului 401 (filele 18-19 volumul II) a rezultat că . a „cumpărat pe datorie” circa patru luni de zile, în perioada martie – iunie 2008 marfă de la . SRL Iași în valoare de 289.665,09 lei, fără contract și fără a se lăsa vreun instrument de plată garanție.
- din același înscris, fișa contului 401 (filele 17-19 volumul II), a rezultat că abia după patru luni societatea inculpatului M. C. D. a început să plătească sume doar de maxim 5000 lei zilnic, fără a depăși plafonul legal pentru plățile în numerar;
- deși societatea inculpatului „datora . SRL Iași” aproximativ 300.000 lei (neplătind nimic timp de patru luni de la debutul relației comerciale), după începerea plăților în numerar de maxim 5000 lei zilnic, „societatea furnizoare” mai livrează marfă;
- nu este de neglijat faptul că societatea inculpatului cumpăra marfă de la . SRL Iași cu 31 de facturi fiscale, în perioada martie – noiembrie 2008, dar plătește cu un număr de 99 chitanțe fiscale în perioada iulie – decembrie 2008.
Inculpatul M. C. D. a recurs la această formă de plată în numerar la achiziție, întrucât cumpăra animalele de la persoane fizice, și nu de la societăți comerciale. Acest aspect a fost dovedit și de faptul că la vânzare către abatoare toți banii îi intrau în conturile bancare. Nici o achiziție de la . SRL Iași și . București” nu a fost plătită prin bancă.
- conform fișei contului (filele 17-19 volumul II), societatea inculpatului a rămas datoare față de . SRL Iași cu suma de 37.728,40 lei. Probabil inculpatul nu a avut suficiente „chitanțe în alb” cumpărate pentru a acoperi sumele din cele 31 de facturi fiscale.
Au rezultat aceste aspecte în lipsa unei sesizări penale sau comerciale pentru recuperarea debitului de 37.728,40 lei.
- în cazul . București, societatea inculpatului M. C. D. a cumpărat cu 10 facturi fiscale, în luna decembrie 2008, marfă în valoare de 152.541,03 lei (TVA inclus) și a făcut 31 de plăți cu chitanțe începând din luna noiembrie (plătind înainte). Și în cazul . București plățile s-au făcut în numerar fără a depăși plafonul de 5000 lei.
- . a rămas datoare și față de . București cu suma de 3028 lei;
- în luna decembrie 2008, de exemplu . „ a facturat” către . 9 facturi fiscale de la nr._ până la nr._. Între aceste facturi fiscale a apărut emisă și factura cu nr._ în data de 25.11.2008, în condițiile în care . facturi cu terminația 54 până la terminația 63 a fost emisă în perioada 04.12-21.12.2008. De altfel a rezultat că . a desfășurat „relații comerciale” (a livrat aproape zilnic cantități mici de marfă) doar cu societatea inculpatului.
- în cazul . SRL Iași, facturile au fost emise începând cu luna martie 2008 de la nr._, constatându-se de exemplu că la 03.04.2008 s-a emis factura cu nr._, iar la 07.04.2008 s-a emis factura nr._, la 01.04.2008 s-a emis factura_, la 28.05.2008 s-a emis factura nr._, iar la 29.05.2008 a fost emisă factura nr._, la 25.05.2008 s-a emis factura nr._, la 15.05.2008 s-a emis factura nr._, la 07.05.2008 s-a emis factura nr._, la 13.05.2008 s-a emis factura nr._. Surprinzător este și faptul că . SRL Iași nu a mai emis din luna iulie, ziua 24 de la factura nr._ nici o factură până în luna noiembrie, ziua 18, când a emis iarăși către societatea inculpatului factura nr._. De aici se înțelege că societatea inculpatului „a fost singurul partener de afaceri al societății din Iași”. Cu toate că a fost emisă la 18.11.2008 factura nr._ către societatea inculpatului, la data de 05.11.2008 a fost emisă către aceiași societate factura nr._. Din facturile fiscale aflate la dosar a rezultat că în lunile august, septembrie și octombrie 2008 au fost emise facturi cu numere mai mari decât cele emise în luna noiembrie 2008.
A rezultat din analiza modului de emitere a facturilor că acestea au fost emise și înregistrate în contabilitatea societății inculpatului doar pentru a acoperi achizițiile de animale de la persoane fizice, livrate la mai multe abatoare din țară (cele mai multe din zona județului B.).
- inculpatul M. C. D. a plătit în numerar de 131 de ori, în perioada iulie – decembrie 2008, către societăți din Iași, București la alte termene decât cele la care i s-a livrat marfă iar în contabilitatea societății nefiind înregistrate eventualele cheltuieli de transport (plata în numerar între societăți din . și societăți din municipiul Iași, București a implicat anumite cheltuieli de transport);
- deși „relația comercială” cu . a debutat în luna decembrie 2008, inculpatul a început surprinzător să plătească din luna noiembrie 2008 cu chitanțele nr._ până la nr._. În cazul chitanțelor prin care s-a plătit către . SRL Iași s-a observat că primele două chitanțe emise la 19.08.2008 cu nr._-_ au depășit suma de 5000 lei admisă de lege pentru efectuarea plăților zilnice cu numerar. „Plățile” către . SRL Iași s-au făcut în perioada 19.08.2008 până la 11.10.2008 cu chitanțele nr._ până la nr._. Surprinzător la data de 01.12.2008 a fost emisă chitanța cu nr._ (deși formularul tipizat avea înscris nr._), iar la 31.11.2008 a fost emisă chitanța cu nr._, număr care corespunde formularului tipizat. S-a observat că societatea inculpatului a fost singura „care făcea plăți către societatea furnizoare”. Deși la data de 19.08.2008 „au fost făcute plăți” în numerar cu depășirea plafonului de 5000 lei, la aceiași dată cu chitanța nr._ inculpatul a mai plătit suma de 2499 lei.
Inculpatul M. C. D. nu s-a considerat vinovat de săvârșirea faptei penale reținute în sarcina sa, apreciind că a efectuat doar operațiuni comerciale reale; astfel, acesta a arătat: „referitor la facturile și chitanțele fiscale au fost scrise de mine și le-am luat de la un cetățean rrom pe care l-am întâlnit în zona pieții din Bârlad. Arăt că nu cunosc numele acestuia, iar facturile aveau la antet . și . SRL Iași.
Ulterior, la data de 26.10.2009, inculpatul M. C. D. și-a schimbat declarația.
Susținerile inculpatului că a achiziționat marfă (carcasă bovine) de la . și . SRL Iași au fost contrazise de mijloacele de probă administrate în cauză.
Următoarele aspecte au dovedit vinovăția inculpatului:
- verificările efectuate de organele financiar-fiscale care arată că ., administrată de inculpat, nu s-a aprovizionat de la . SRL Iași și . București; s-au avut în vedere și verificările efectuate de organele financiar-fiscale de la sediile „societăților furnizoare” arătate mai sus;
- societatea administrată de inculpat nu a prezentat un contract de vânzare-cumpărare comercială în relațiile cu . SRL Iași și . București.
În cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art.10 al.1 lit.a raportat la art.11 pct.2 lit.a C.p.p. susținând că a desfășurat relații comerciale cu mult mai multe societăți comerciale în afara celor două semnalate în actul de sesizare (S.C. C. T. Invest Iași și S.C. Gez Exim S.R.L. București), în privința acestora neavând obligația verificării; a arătat, de asemenea că, și-a încredințat atribuțiile de achiziție unui intermediar-cetățean de etnie rromă pe care l-a cunoscut în Bârlad în anul 2008.
În aceste condiții instanța a apreciat cererea inculpatului ca fiind nefondată întrucât subiectul activ al infracțiunii supuse cercetării nu poate fi decât unul calificat, cu atribuții de evidențiere în documentele legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (administratorul, directorul economic, un eventual contabil ori o altă persoană împuternicită să îndeplinească obligația de a aplica reglementările contabile în mod corespunzător).
Pentru considerentele mai sus reținute s-a apreciat ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului privind comiterea infracțiunii reținute prin actul de sesizare.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M. C. D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, infracțiune prevăzută de disp. art. 9 al.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 C.p.
La individualizarea, conform art.72 C.p., a sancțiunii ce a fost aplicată în cauză au fost avute în vedere în mod deosebit natura și gradul de pericol social al infracțiunii corelativ cu elementele care circumstanțiază persoana inculpatului dar și cu comportamentul procesual al acestuia; astfel, infracțiunile de evaziune fiscală care au luat amploare pe fondul crizei economice actuale se constituie într-un fenomen complex cu profunde conotații economice care afectează societatea și, pe cale de consecință pot da naștere la importante perturbări de ordin economic.
Pe de altă parte, așa cum a reieșit din actele dosarului (înscrisurile aflate la filele 207-218 vol.I) s-a făcut dovada că societatea inculpatului a achiziționat animale vii de la persoane fizice.
În același timp inculpatul M. C. D. nu s-a aflat la primul conflict cu legea penală (fișa de cazier judiciar-fila 171 dosar urm. pen.), însă acesta a fost reabilitat de drept din sancțiunea aplicată prin sentința pen.581/2011 a Judecătoriei T.;
Față cu aceste aspecte i-a fost aplicată inculpatului în cauză o pedeapsă a închisorii într-un cuantum situat peste limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator.
Totodată, având în vedere dispozițiile legale ale art.65 C.p. precum și conținutul juridic al infracțiunii în discuție i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b și c C.p. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art.71 al.2 C.p. și-a găsit aplicarea și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b și c C.p. pe durata executării pedepsei principale aplicate.
În cauză, inculpatul a fost reținut pentru 24 ore la data de 10.10.2011, astfel încât s-a dat eficiența și dispozițiilor legale prev. de art.88 C.p. privind deducerea acestei perioade.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că D.G.F.P. G. a formulat în termenul legal prevăzut de art.15 al.2 C.p. pretenții civile (filele 58-62); în considerarea probatoriului administrat cauzei - raportul de expertiză fiscală judiciară, s-a reținut că în situația achizițiilor de la persoane fizice, impozitul pe profit aferent anului 2008 datorat de .. Ghidigeni către bugetul de stat a fost estimat la sume de_,16 lei iar în ceea ce privește TVA-ul, suma datorată bugetului de stat reprezintă_,52 lei; în consecință, instanța a apreciat ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și, în conformitate cu dispozițiile art.14 C.p.p. raportat la art.346 C.p.p. s-a dispus obligarea inculpatului M. C. D. la plata, cu titlu de despăgubiri civile a acestor sume către partea civilă D.G.F.P. G..
Văzând și dispozițiile art.191 al.1 C.p.p. s-a dispus în privința cheltuielilor judiciare în cauză; s-a dispus, de asemenea, comunicarea soluției, după rămânerea definitivă, către Oficiul Registrului Comerțului G..
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul G., partea civilă ANAF București prin Direcția G. a Finanțelor Publice G. și inculpatul M. D. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul G. a susținut în esență că:
- în mod greșit instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art.334 din Codul de procedură penală când a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.37 alin.1 lit.b Cod Penal;
- în cauză trebuiau reținute dispozițiile art.37 alin.1 lit.b Cod Penal având în vedere că fapta dedusă judecății a fost comisă anterior datei de 2.10.2010, dată la care s-a constatat, prin sentința penală nr.581/7.12.2011 a Judecătoriei T., ca fiind împlinit termenul de reabilitare față de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.908/26.09.2000 a Judecătoriei Bârlad, considerată ca fiind executată la data de 3.04.2005.
- starea de recidivă reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, chiar dacă prin sentința penală nr.581/7.12.2011 a Judecătoriei T. s-a constatat reabilitarea judecătorească, nu putea să atragă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, ci doar executarea efectivă a pedepsei închisorii.
- în mod greșit instanța nu a obligat inculpatul și la plata accesoriilor calculate până la data achitării debitului principal, astfel cum a solicitat partea civilă.
Partea civilă ANAF București prin Direcția G. a Finanțelor Publice G. a susținut că în mod greșit instanța și-a însușit concluziile expertizei efectuate în cauză, expertiză care nu îi este opozabilă întrucât nu a fost convocată de expert, că prejudiciul real suferit este în sumă de 256.352 lei plus accesoriile calculate până la data stingerii sumei datorate, despăgubiri la plata cărora inculpatul și partea responsabilă civilmente trebuiau obligați în solidar.
La rândul său inculpatul M. C. D. a susținut că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în cauză impunându-se achitarea întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a din Codul de Procedură Penală raportat la art.10 alin.1 lit.a din Codul de Procedură Penală, având în vedere că din actele și lucrările dosarului rezultă că nu a efectuat vreun fel de operațiuni comerciale nereale.
S-a susținut că, în perioada verificată de organul de urmărire penală, inculpatul a avut relații comerciale cu 16 societăți comerciale și nu doar cu cele două societăți despre care s-a constatat ulterior că sunt inactive și anume . și ., inculpatul neavând obligația să verifice dacă erau sau nu active și nici nu ar fi avut cum din punct de vedere material să efectueze aceste verificări întrucât se aproviziona cu marfă din târguri, oboare, piețe, unde furnizorii veneau cu facturile semnate și ștampilate în alb, iar în momentul în care se încheia tranzacția se completa și factura care, ulterior, era evidențiată în contabilitate.
S-a mai susținut că, în raport de cantitatea mare de marfă care s-a demonstrat că a fost achiziționată de inculpat, nu se poate susține că aceasta ar fi provenit de la persoane fizice, cunoscut fiind că o persoană fizică, atunci când merge în târg, în obor, în piață, ca să-și vândă animale, vine cu un animal cel mult două și nu cu loturi, mai ales că este vorba despre animale mari, îndeosebi bovine.
Cum potrivit dispozițiilor legii civile, respectiv art.1361-1362 din Codul civil vechi, singura obligație a inculpatului era de a achita contravaloarea mărfii achiziționate de la furnizori și apoi de a evidenția operațiunea în contabilitate și cum și-a îndeplinit în totalitate aceste obligații, rezultă cu certitudine că nu datorează bugetului de stat nicio sumă de bani, iar soluția care se impune nu poate fi decât cea de achitare.
S-a solicitat admiterea apelurilor conform celor invocate.
Verificând sentința penală apelată în raport de motivele invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată ca fiind fondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul G. și de partea civilă ANAF București prin Direcția G. a Finanțelor Publice G. pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1.Inculpatul M. C. D. a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art.37 alin.1 lit.b Cod penal, reținându-se în esență că în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat, în calitate de administrator și asociat unic al S.C.”D.” S.R.L. Ghidigeni, în perioada martie – decembrie 2008 a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma de 256.352 lei (impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere).
Cu probatoriul administrat în cauză, respectiv:
- nota de constatare încheiată la data de 22.04.2009 de Garda Financiară Secția G. din care rezultă că în evidența contabilă a . Ghidigeni având ca administrator și asociat unic pe inculpatul M. C. D., există înregistrate un număr de 31 facturi fiscale în valoare de 492.203,87 (TVA inclus) reprezentând aprovizionări de la . SRL Iași cu carne vită integrală, carcasă oaie, carne tineret bovine, carcasă vițel și carcasă bovină adultă, facturi a căror c/valoare a fost achitată doar cu numerar, printr-un număr de 99 de chitanțe în sumă totală de 454.235,47 lei și 10 facturi fiscale emise de . București în valoare totală de 152.541,03 lei (TVA inclus), reprezentând aprovizionări de carne vită integrală, mușchi de vită, carcasă vițel și carcasă bovină adultă, achitate tot cu numerar cu 31 de chitanțe în sumă totală de 149.513,70 lei,
- adresa nr._/_/18.06.2009 emisă de Garda Financiară Iași din care rezultă că . SRL Iași are comportamentul unei „societăți fantomă”, aceasta nedepunând la organul fiscal teritorial nici un fel de declarații de impozite, deconturi de TVA, bilanțuri contabile și sustrăgându-se de la efectuarea verificărilor financiar fiscale,
- adresa nr._/5.06.2009 emisă de Garda Financiară Secția Municipiului București din care rezultă (conform documentelor anexate – declarația administrator C. G. și copie după sentința comercială nr.6768/30.04.2009 a Tribunalului București) că . București și-a încetat activitatea din data de 1.01.2005, fiind dizolvată la data de 30.04.2009,
- facturile fiscale (41) despre care inculpatul a susținut că ar fi fost emise de furnizorii săi și anume . București și . SRL Iași,
- chitanțele (130) prin care inculpatul a susținut că a achitat în numerar marfa achiziționată de la cele două societăți comerciale,
- borderourile de achiziție de la producători individuali, ordinele de plată și declarațiile aferente din care rezultă că inculpatul ridica bani în numerar de la bancă în scopul achiziționării de animale de la producători individuali,
- adresa nr.9207/6000 din 09.11.2009 prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția G. a Finanțelor Publice G. – Activitatea de Inspecție Fiscală a sesizat organelor judiciare săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 de către reprezentantul . Tălpigi, ., reclamându-se un prejudiciu la bugetul general consolidat în suma de 256.352 lei (impozit pe profit – 85.907 lei, majorări impozit pe profit – 31.237 lei, TVA - 101.251 lei, majorări TVA – 37.960 lei, majorările fiind calculate până la data de 14.10.2009),
- procesul-verbal din data de 14.10.2009 încheiat de consilierii Agenției Naționale de Administrare Fiscală care a fundamentat conținutul sesizării penale și constituirea de parte civilă și prin care s-a confirmat suspiciunea comisarilor Gărzii Financiare Secția G. cu privire la realitatea relațiilor comerciale dintre . Ghidigeni, pe de o parte și . București și . SRL Iași, pe de altă parte,
- raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit în cursul cercetării judecătorești, din care rezultă că suma cu care a fost prejudiciat bugetul de stat este de 124.978,68 lei (fără accesorii), din care 102.942,52 lei TVA și 22.035,16 lei impozit pe profit, luându-se în calcul situația în care aprovizionarea s-ar fi efectuat de la persoane fizice (neplătitoare de TVA), precum și împrejurarea că achiziționarea animalelor a presupus o cheltuială estimată, conform Ordinului nr.3389/3.11.2011 emis de Ministerul Finanțelor Publice – ANAF (publicat în Monitorul Oficial nr.804/14.11.2011, deci ulterior actului de inspecție fiscală) la 479.039,68 lei ce ar fi permis realizarea unor venituri în sumă de 616.765,69 lei (diferența dintre cele două sume reprezentând profitul impozabil la care s-a aplicat cota de 16 %),
- declarațiile inculpatului, atât cât se coroborează cu restul probatoriului,
s-a demonstrat că inculpatul M. C. D., în calitate de asociat unic și administrator al . Tălpigi, ., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie 2008 – decembrie 2008, a înregistrat în evidența contabilă a societății operațiuni comerciale nereale (a cumpărat bovine de la persoane fizice – neînregistrate în scop de TVA, dar intrările în contabilitate și le-a înregistrat ca provenind de la două societăți comerciale, respectiv . București, care și-a încetat activitatea începând cu data de 1.01.2005 și care la data de 30.04.2009 a fost dizolvată și de la . SRL Iași, care nu a depus la organul fiscal teritorial nici un fel de declarații de impozitare, deconturi de TVA, bilanțuri contabile și s-a sustras de la verificările financiar contabile, având comportamentul unei firme „fantomă”, iar la momentul vânzării animalelor către alte firme, colecta TVA, taxă pe care nu o plătea, invocând plata acesteia la achiziție, diminuându-și astfel baza de impozitare și deducând în mod nelegal TVA, prejudiciul cauzat bugetului general consolidat stabilit prin estimare de organele fiscale fiind în sumă de 124.978,68 lei (fără accesorii), din care 102.942,52 lei TVA și 22.035,16 lei impozit pe profit.
Fapta astfel expusă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului.
Cum în cauză nu sunt incidente dispozițiile vizând achitarea înscrise în art.11 pct.2 lit.a din Codul de Procedură Penală raportat la art.10 alin.1 lit.a din Codul de Procedură Penală, fapta existând, fiind săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe calificată prin scop, inculpatul evidențiind în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale în sumă totală de 124.978,68 lei (fără accesorii), se constată că în mod corect instanța de fond nu a primit solicitarea inculpatului privind achitarea, solicitare care, pentru aceleași considerente, nu va fi primită favorabil nici de instanța de apel.
2.Având în vedere că nereținerea sau reținerea stării de recidivă în sarcina unui inculpat nu ține de încadrarea juridică dată faptei săvârșite de acesta, cele două instituții de drept penal fiind autonome, chiar dacă între ele există anumite legături, Curtea nu va primi susținerea parchetului referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art.334 din Codul de Procedură Penală, aplicarea sau înlăturarea dispozițiilor art.37 Cod Penal neconducând la schimbarea încadrării juridice date unei faptei.
Cu toate acestea, dacă sesizează că s-ar impune aplicarea sau dimpotrivă, înlăturarea dispozițiilor privind recidiva, instanța este obligată să pună în discuție chestiunea respectivă, dând astfel posibilitatea acuzării cât și apărării să-și expună punctul de vedere, cerință care, în cauza de față, se constată că a fost încălcată de instanța de fond.
Potrivit art.38 alin.2 Cod Penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Această dispoziție se referă la ipoteza când împlinirea termenului de reabilitare sau reabilitarea – de drept sau judecătorească pentru prima condamnare, au intervenit înainte de săvârșirea celei de a doua infracțiuni, împiedicând astfel apariția recidivei.
În cauza de față, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul M. C. D. a săvârșit fapta dedusă judecății în perioada martie – decembrie 2008, după ce anterior, prin sentința penală nr.908/26.09.2000 a Judecătoriei Bârlad a fost condamnat la 3 ani închisoare cu executare efectivă, pedeapsă considerată executată la data de 3.04.2005, dată de la care, calculând potrivit dispozițiilor art.136 alin.1 în referire la art.135 alin.1 lit.a Cod Penal, termenul de reabilitare, se constată că acesta, în lipsa săvârșirii altei infracțiuni, s-ar fi împlinit la data de 2.10.2010.
Se constată, așadar, că fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 alin.1 lit.b Cod Penal, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea definitivă la pedeapsa închisorii de 3 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr.908/26.09.2000 a Judecătoriei Bârlad, chiar dacă prin sentința penală nr.581/7.12.2011 a Judecătoriei T. s-a constatat reabilitarea judecătorească a inculpatului față de aceeași condamnare, reabilitarea neintervenind înainte de săvârșirea celei de a doua infracțiuni.
În acest context, se constată că inculpatul nu ar fi putut beneficia de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pentru fapta dedusă judecății, cuantumul pedepsei anteriore (3 ani închisoare) făcând să nu fie întrunită condiția prevăzută de art.861 alin.1 lit.b Cod Penal, potrivit căreia instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Așa fiind, se constată, că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, apreciind că în cauză nu ar fi aplicabile dispozițiile art.37 alin.1 lit.b Cod Penal, motivele invocate de parchet sub acest aspect fiind întemeiate.
3.Este adevărat că potrivit art.21 alin.4 lit. f și r nu sunt deductibile cheltuielile care nu au la bază documente justificative întocmite conform legii, însă având în vedere că în cauza de față stabilirea bazei de impunere s-a efectuat prin estimare, iar prin Ordinul nr.3389/3.11.2011 emis de Ministerul Finanțelor Publice – ANAF (publicat în Monitorul Oficial nr.804/14.11.2011, deci ulterior actului de inspecție fiscală) s-a statuat că stabilirea bazei de impunere se va face prin estimarea atât a veniturilor, cât și a cheltuielilor aferente acestora (art.1 pct.3), se constată că în mod corect instanța a dat eficiență raportului de expertiză fiscală instrumentat în cauză, conform căruia, prin aplicarea randamentului mediu, a rezultat că pentru perioada luată în calcul, . Tălpigi a achiziționat o cantitate estimată de 75.010,71 kg carne. Ținând cont de prețurile medii de achiziție, pe regiuni de dezvoltare și pe trimestre publicate de Institutul Național de S., s-a estimat că firma a trebuit să cheltuiască suma de 479.039,68 lei. Cum veniturile estimate că ar fi fost obținute de firmă în perioada martie 2008 – decembrie 2008 sunt în sumă de 616.765,69 lei, rezultă un profit cumulat pe întreaga perioadă de 137.726,01 lei, impozitul pe profit aferent, calculat prin aplicarea cotei de 16 % fiind în sumă de 22.036,16 lei.
Din același raport de expertiză rezultă că . Tălpigi datorează bugetului de stat TVA în valoare totală de 102.942,52 lei, pornindu-se de la premisa reținută prin actul de acuzare că animalele vii fiind achiziționate de la producători individuali, firma nu avea drept de deducere, astfel că TVA de plată coincide cu TVA menționată pe facturile emise pentru marfa livrată, livrare recunoscută de altfel de către societățile comerciale care au abatorizat-o.
Deși Curtea a dat posibilitate părții civile ANAF București prin Direcția G. a Finanțelor Publice G. de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză fiscală, având în vedere că în motivele de apel a arătat că acesta nu îi este opozabil întrucât nu a fost convocată de experți și nu i-a fost comunicat, aceasta nu a formulat eventuale obiecțiuni și nu și-a desemnat un reprezentant să se prezinte în fața instanței, care să fie în măsură să formuleze cereri și să pună concluzii.
Cum judecata în fața primei instanțe s-a desfășurat cu respectarea întocmai a dispozițiilor art.291 Cod procedură penală, astfel cum acestea au fost modificate și completate prin Legea nr.202/2010, precum și a dispozițiilor vizând procedura expertizei înscrise în art.118 și următ. Cod procedură penală, lipsa reprezentantului legal al părții civile la termenul fixat pentru desemnarea expertului și a discutării obiectivelor expertizei, nu este imputabilă instanței de fond.
De asemenea, se constată că față de obiectul expertizei, corect instanța de fond a apreciat că nu este necesară prezența părților la efectuarea ei și cum expertul nu a solicitat părților explicații suplimentare, instanța nu a dispus în acest sens, astfel că neconvocarea părții civile de către expert nu poate constitui un motiv de admitere a apelului și de desființare a hotărârii atacate.
În egală măsură, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia necomunicarea către partea civilă a unui exemplar după expertiză ar face ca proba să nu îi fie opozabilă. Cum raportul de expertiză a fost depus de expert la dosarul cauzei, conform art.122 alin.3 Cod procedură penală, partea civilă a avut posibilitatea să îl studieze și eventual să formuleze obiecțiuni dacă și-ar fi desemnat vreun reprezentant legal, instanța penală nefiind obligată să comunice părților mijloacele de probă din dosar.
Cu toate acestea, apelul părții civile apare ca fiind întemeiat doar sub aspectul neacordării accesoriilor (majorărilor și penalităților) calculate până data plății efective a debitului principal în sumă totală de 124.978,68 lei, sume ce pot fi reținute doar în sarcina inculpatului, având în vedere că partea responsabilă civilmente a fost radiată la data de 15.07.2011.
Pentru toate aceste motive, apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul G. și partea civilă ANAF București prin Direcția G. a Finanțelor Publice G. (în prezent ANAF – Direcția Regională a Finanțelor Publice G.) vor fi admise, conform dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a din Codul de Procedură Penală.
Pe cale de consecință, se va desființa în parte sentința penală nr. 122/F/20.03.2013 a Tribunalului G. și, în rejudecare, după înlăturarea dispozițiilor privind condamnarea inculpatului M. D. C., precum și cele privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, se va proceda în baza art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.37 alin.1 lit.b Cod penal, la condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, ținându-se cont de limitele speciale ale pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite - rezultat din modalitatea si împrejurările concrete în care s-a reținut că a fost comisă, faptul că acesta este recidivist în condițiile recidivei postexecutorii prevăzută de art.37 lit.b Cod penal, cu un grad de instrucție mediu - fiind absolvent a 12 clase, căsătorit, având în întreținere doi copii minori, iar în cursul procesului penal a manifestat o conduită oscilantă, recunoscând însă paguba creată părții civile fiind de acord inițial să o acopere.
Așa fiind, Curtea va stabili o pedeapsă care să corespundă întru-totul criteriilor generale de individualizare judiciară prevăzute de art.72 cp, de natură să-și atingă scopul educativ - preventiv prevăzut de art.52 Cod penal.
Totodată, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II, b și c Cod penal pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II a, b și c Cod penal.
În raport de toate elementele obiective și subiective vizând fapta și persoana inculpatului analizate mai sus, Curtea, apreciază că pentru viitor conduita inculpatului va fi mai bună doar prin executarea efectivă a pedepsei privative de libertate.
În soluționarea acțiunii civile, în baza art.14 Cod procedură penală, art.998 cod civil și art.120 și urm.din codul de procedură fiscală inculpatul va fi obligat la plata către partea civilă și a accesoriilor (majorări de întârziere și penalități), calculate până la data plății efective a debitului principal în sumă de 124.978,68 lei.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate vor fi menținute.
Pentru aceleași considerente se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. D. C., conform dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b din Codul de Procedură Penală.
Totodată, se va menține măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin încheierea de ședință din 7.11.2011 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 din Codul de Procedură Penală, Curtea va obliga inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul G. și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția G. a Finanțelor Publice G..
Desființează în parte sentința penală nr. 122/F/20.03.2013 a Tribunalului G. și, în rejudecare:
Înlătură dispozițiile privind condamnarea inculpatului M. D. C. (fiul lui T. și Ghițulina, născut la data de 13.06.1975 în T., cu domiciliul în ., jud.G., CNP-_, studii medii, agricultor, căsătorit, recidivist).
Înlătură aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.37 alin.1 lit.b Cod penal,
Condamnă pe inculpatul M. D. C. la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II, b și c Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II, b și c Cod penal pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal.
Obligă inculpatul la plata către partea civilă și a accesoriilor (majorări de întârziere și penalități), calculate până la data plății efective a debitului principal în sumă de 124.978,68 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. D. C..
Menține măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin încheierea de ședință din 7.11.2011 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care, suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu (av.Todorovici C.), va fi avansată din fondurile MJ către Baroul G..
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul-inculpat M. C. D., cu domiciliul în com.Ghidigeni, . și de la comunicare pentru partea responsabilă civilmente ., cu sediul în com. Ghidigeni, . și pentru părțile civile Direcția G. a Finanțelor Publice G., cu sediul în G., ., jud.G. și Administrația Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, sector 5, ..
Pronunțată în ședință publică azi 3.12.2013.
Președinte, Judecător,
D.-I. B. Mița M.
Grefier,
I. Ș.
Red.:jud.M.M./17.01.2014
Fond:jud.L. C.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 310/2013. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 663/2013. Curtea... → |
|---|
