Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1208/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1208/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 2115/275/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR 1208/R
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - F. M.
Judecător - M.-M. I.
Judecător – A.-M. M.
Grefier – F. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA P. împotriva sentința penale nr. 82/28.03.2013 a Judecătoriei P., pronunțată în dosarul nr._, privind pe intimatul –inculpat A. C. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul –inculpat, A. C. S., care lipsește, avocat din oficiu S. J. A., în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că la dosar au fost depuse documentele în original ale drujba Husgvarna, totodată a fost adusă și aceasta, după care:
Curtea, învederează că la dosar au fost depuse, în original, factura cu care a fost cumpărată drujba Husgvarna și certificatul de garanție, de asemenea a fost adusă și drujba. Drujba a fost verificată de către instanță în Camera de consiliu și s-a constatat că aceasta corespunde cu fotografiile depuse la dosar. Aduce la cunoștință apărătorul din oficiu, pentru inculpatul A. C. S. și reprezentantul Parchetului, că au posibilitatea de a verifica drujba Husgvarna, care se află în sala de judecată.
Curtea, în conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Apărătorul din oficiu, pentru inculpatul A. C. S. și reprezentantul Parchetului, fiecare având pe rând cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art. 38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului promovat de către P. de pe lângă Judecătoria P. privind soluția de achitarea a inculpatului A. C. S. în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, având în vedere că cele două motive avute în vedere de către instanța de fond, care au justificat această soluție, nu –și găsesc corespondentul în probele administrate în cauză. S-a susținut că există neconcordanțe în ceea ce privește depozițiile părții –vătămate și ale martorei V. Ioneta. În realitate examinând depozițiile acestor persoane, date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, cu modificarea evidentă pe care o poate prezenta orice persoană atunci când este audiată la un interval de aproximativ un an de la momentul primei declarații, se poate constata că diferența dintre cele două declarații se referă în modalitatea în care era asigurată locuința respectivă, referitor la mecanismul de închidere care a fost forțat cu ocazia pătrunderii și în nici un caz cu privire la bunurile sustrase. Din acest punct de vedere există corespondență în ceea ce privește bunurile care au fost însușite din imobilul respectiv și particularitățile acestora.
În ceea ce privește al doilea motiv pe care s-a fundamentat soluția de achitare, respectiv că actul de proveniență al drujbei Husgvarna depus de partea vătămată nu prezintă o . nu coincide cu cea din planșa foto, consideră că instanța de fond a interpretat incorect planșele foto existente la dosar, apreciind că . este de fapt numărul de pe rulete cu care s-a măsurătoarea drujbei de către cel care a realizat fotografiile cu ocazia urmăririi penale. Pe de altă parte că există depoziții certe la dosar, și se referă la declarația părții –vătămate care și-a recunoscut bunul sustras, dar și doi martori M. C. și M. M., care confirmă că bunul sustras de către inculpat era drujba părții vătămate, unul dintre ei (M. M.) utilizând-o anterior cu ocazia tăierii de lemne.
Pentru toate aceste probe apreciază că se justifică admiterea căii de atac cu consecința condamnării inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat cu reținerea prev. art. 37 lit. b Cod penal.
Apărătorul din oficiu, pentru inculpatul A. C. S., solicită respingerea recursului ca fiind nefundat. Este adevărat că în motivarea sentinței recurate, la un moment dat instanța reține că . pe certificatul de garanție al drujbei nu corespunde cu . planșele foto, lucru care s-a lămurit astăzi. Însă, în opinia sa, acest aspect nu este de natură să ducă la casarea și la desființarea sentinței criticate, cu atât mai mult cu cât instanța de fond, printre altele, în urma analizării întregului material probatoriu a arătat că nu s-a stabilit și așa și este, modul de operare, modalitatea în care s-a pătruns în locuință și de asemenea data concretă la care s-a produs această faptă. În mod corect instanța de fond a reținut că nu există un probatoriu cert, solid care să ducă la condamnarea inculpatului, existând într-adevăr inadvertențe între declarațiile părții –vătămate și ale martorilor. Apreciază că în mod corect instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 52 și 69 Cod procedură penală, reținând această prezumție de nevinovăție în favoarea inculpatului potrivit principiului in dubio pro reo, în sensul că toate aceste nelămuriri trebuie și pot profita inculpatului, motiv pentru care în mod corect s-a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Solicită menținerea sentinței recurate, apreciind-o ca fiind temeinică și legală și respingerea ca nefondat recursul Parchetului. Depune la dosar referatul pentru plata onorariului din oficiu.
La sfârșitul ședinței de judecată, moment la care au fost luate dosarele de fond, completul fiind constituit doar din președinte- judecător F. M., se prezintă în instanță inculpatul A. C. S..
Curtea, aduce la cunoștință acestuia faptul că dosarul a fost strigat și s-a rămas în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 82/28.03.2013 a Judecătoriei P., în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul A. C. S., pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. g,i Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.
Cheltuielile de judecata, în cuantum de 750 lei, din care 150 lei onorariu avocat din oficiu, au rămas în sarcina statului.
S-a reținut printre altele că inculpatul A. C. S., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208-209 alin.1 lit.a, g,i Cod penal, constând în aceea că în perioada octombrie-noiembrie 2011 a pătruns prin folosirea fără drept a unor chei potrivite si a pătruns în casa părtii vătămate I. M. din satul Haret si, pe timp de noapte a sustras din imobil mai multe bunuri în valoare de 8800 lei.
Instanța a constat că există numeroase inadvertenta între declarațiile părtii vătămate si declarațiile martorilor. Astfel, partea vătămată a fost anunțată de sora sa V. Ioneta, în luna octombrie 2011 că din locuința sa au dispărut mai multe bunuri, dar ușa de la intrare nu a fost forțată si nu i-a precizat care bunuri au fost sustrase pentru că nu cunoștea toate lucrurile pe care le deținea sora sa în locuință. Că, în luna decembrie a aflat de la politie că A. C. i-a vândut lui M. C. o drujba, iar la politie a identificat-o ca fiind drujba sa cu un semn distinctiv, era roasă de șoareci la butonul pentru amorsare.
Partea vătămată a arătat că ea a asigurat ușa cu cinci lacăte mari de culoare galbenă, în luna septembrie când a plecat în Italia, iar sora sa i-a confirmat că pe ușă erau aceleași lacăte, aspect confirmat si de partea vătămată care a deschis toate lacătele cu cheile pe care le avea, astfel încât acestea nu au fost schimbate.
A. V., fratele inculpatului, față de care s-a început urmărirea penală pentru aceea fapta si față de care s-a adoptat o soluție de scoatere de sub urmărire penală, a declarat că a adus două drujbe din Italia, în toamna anului 2011, iar cu drujba portocalie, fratele său a tăiat lemne prin . C. i-a făcut o ofertă să o cumpere, oferta acceptată de A. V. pentru suma de 590 lei si o căruță de lemne. A. V. (declarația la fila 51 din dosar urm. pen.) a arătat că drujba care i-a fost arătată la Politie a fost cumpărată de el din Italia și vândută lui M. C..
La percheziția imobiliară efectuată la domiciliul inculpatului în data de 10.01.2012 nu a fost identificat niciun bun care ar fi putut aparține părtii vătămate.
În ceea ce privește identificarea drujbei printr-un semn distinctiv, ca aparținând părții vătămate, instanța a apreciat că aceasta susținere nu poate fi primită întrucât partea vătămată nu a precizat în plângerea sa existența unui semn distinctiv, ci a făcut aceasta precizare după ce i s-a arătat la organele de politie drujba ridicata de la M. C..
Mai mult, la dosarul cauzei a fost depusă factura si certificatul de garanție a drujbei ce a aparținut părții vătămate (fila 26 din dosar), iar . pe certificatul de garanție nu corespundea cu . apare în planșele foto de la fila 66 dosar urm. pen. Drujba cumpărată de partea vătămată are . serie_-00.
Martorul R. V., șoferul care l-a adus din Italia pe A. V. a declarat ca aceasta avea vreo trei genți, însă în mod evident nu a putut preciza conținutul bagajului. Martora A. M. a confirmat că fiul său A. V. a adus din Italia doua drujbe, una fiind vândută în A., iar pe ce-a de-a doua (care face obiectul cauzei) a folosit-o fiul său până când a găsit un compărator.
Inițial, prin ordonanța 1387/p/2011 s-a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților A. V. si A. C. S. si s-a aplicat o sancțiune administrativă lui A. C. S. în suma de 1000 lei, însă prin ordonanța 909/II/2/2012 s-a infirmat soluția propusă, întrucât sancțiunea a fost prea blândă în raport de fapta comisă, având în vedere perseverența infracțională a făptuitorului, care este cunoscut cu multiple antecedente penale, acesta săvârșind fapta în stare de recidivă.
La dosarul cauzei nu exista nicio altă probă din care să rezulte vinovăția inculpatului, respectiv modul de operare, modalitatea în care a pătruns în locuință, cu atât mai mult cu cât s-a susținut că a intrat cu chei potrivite de la cinci lacăte, când a avut loc fapta.
S-a reținut în actul de sesizare că inculpatul a săvârșit fapta pe timpul nopții, prin folosirea unor chei potrivite, însă nu rezultă din nicio probă că inculpatul a pătruns în respectiva locuință, momentul când a pătruns, dacă era noapte sau zi, la fața locului nefiind ridicate urme dactiloscopice care să-l plaseze pe inculpat la locul faptei.
Singura probă administrată a fost referitoare la elementul distinctiv al drujbei cumpărată de la inculpat, care însă a fost înlăturată, având în vedere că nu există o identificare a seriei drujbei părții vătămate, conform certificatului de garanție aflat la dosarul cauzei.
În aceste condiții, instanța a apreciat că nu s-a dovedit că inculpatul este autorul faptei de furt. Deși acesta este cunoscut cu multiple antecedente penale, nu s-a făcut dovada că acesta este autorul faptei de furt din locuința părții vătămate.
Potrivit art. 52 Cod procedură penală, care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, soluția ce se impune este achitarea inculpatului de către instanța de judecată.
Vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției, iar hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
S-a apreciat că potrivit art. 69 Cod procedură penală „declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză." Inculpatul nu a recunoscut niciodată săvârșirea acestei fapte, având o poziție constanta în declarațiile sale.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, s-a apreciat că se impune s-a dat eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Față de probatoriul administrat, instanța nu a putut da eficiență probelor, cu atât mai mult să pronunțe o hotărâre de condamnare a inculpatului în absenta unor dovezi certe că acesta a fost la locul faptei, a pătruns pe timp de noapte în imobil, a folosit chei potrivite la cele cinci lacăte, si-a însușit pe nedrept bunurile sustrase.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria P..
În motivele de recurs, P. a arătat printre altele că hotărârea este nelegală întrucât sunt suficiente probe din care rezultă că inculpatul A. C. S. este autorul faptei deduse judecății.
Recursul este nefondat.
În mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatului A. C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, având ca temei legal disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. nr. 1387/P/2011 din 28.09.2012, a fost trimis în judecată inculpatul A. C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin.1 lit. g, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în perioada octombrie-noiembrie 2011 a pătruns prin folosirea fără drept a unor chei potrivite în casa părții vătămate I. M. din satul Haret și, pe timp de noapte, a sustras din imobil mai multe bunuri în valoare de 8800 lei.
Acuzația menționată nu este susținută de probele administrate în cauză, nefiind răsturnată astfel prezumția de nevinovăție a inculpatului A. C. S., reglementată de art. 52 Cod procedură penală.
Partea vătămată I. M. a reclama dispariția mai multor bunuri din locuința sa din satul Haret, oraș Mărășești, jud. V., printre care un generator, un hidrofor, o drujbă și altele.
În ceea ce privește drujba, în luna decembrie 2011, a aflat că numitul A. C. i-a vândut lui M. C. din Haret un astfel de obiect, cu suma de 600 lei. Acest lucru l-a apreciat ca fiind adevărat, întrucât la data de 19.12.2011 a venit din Italia, a mers la poliție, unde i s-a prezentat o drujbă de culoare portocalie, marca HUSQVARNA 455, pe care a recunoscut-o deoarece avea un semn distinctiv (spus de soțul ei), respectiv butonul de plastic de la pompa de benzină care era ros de șoareci. Celelalte bunuri sustrase nu au fost găsite.
Inculpatul A. C. S. a precizat că drujba vândută martorului M. C. V. este adusă de la fratele lui din Italia, respectiv de A. V.. Acesta din urmă a confirmat acest aspect, arătând că a cumpărat două drujbe din Italia, una dintre ele fiind vândută martorului M. C. V..
Atât modalitatea de recunoaștere menționată de partea vătămată, față de bunul sustras, în sensul că avea butonul de plastic de la pompa de benzină ros de șoareci, aspect pe care l-a aflat de la soțul ei, I. M., recunoaștere pe care
s-a bazat și martorul M. M. Corneluș (rudă cu martorul M. C. V.), nu pot avea un caracter cert, atât timp cât un astfel de bun (motoferăstrău) are alte elemente sigure de identificare, respectiv cod, .>
Numitul A. V. a fost scos de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin.1 lit. g, i Cod penal deoarece fapta nu a fost săvârșită de acesta, fără a exista alte elemente de fapt care să infirme declarațiile sale.
Pe de altă parte, nu există mijloace probatorii cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. C. S., respectiv care să facă dovada acțiunii de sustragere a bunului sau bunurilor din locuința părții vătămate fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept.
O simplă vânzare a unui bun mobil de către inculpat, chiar dacă bunul este sustras, nu poate conduce la probarea unei fapte de furt calificat, atât timp cât nu se coroborează și cu alte împrejurări certe care să conducă la vinovăția inculpatului pentru comiterea respectivei infracțiuni.
Motivele de recurs ale Parchetului se axează pe vânzarea respectivului bun și pe faptul că locuința părții vătămate a fost spartă, conform precizărilor acesteia, fără a fi aduse argumente care să modifice cele prezentate de instanța de fond, ca și raționament logico-juridic și reanalizate de instanța de recurs (aspectul referitor la confuzia între . în discuție, menționat de instanță de fond ca fiind cel de la fila 66 dosar urmărire penală și precizarea Parchetului că această . ruletei folosită de tehnicianul criminalist, nu prezintă vreo relevanță juridică de natură a schimba situația de fapt și de drept reținută de instanță).
Față de cele arătate și de art. 38514, art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs.
Văzând și dispozițiile Protocolului UNBR-MJ, ale art. 109 Cod procedură penală, ale art. 444 Cod procedură penală și ale art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, precum și precizările părții vătămate I. M. care indica pe M. G. ca și mandatar pentru ridicarea drujbei (fila 17 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA P. împotriva sentința penale nr. 82/28.03.2013 a Judecătoriei P., privind pe inculpatul A. C. S., fiul lui V. și M., născut la data de 14.09.1970 în Mărășești, jud.V., domiciliat în Mărășești, ., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, nesatisfăcut serviciul militar, necăsătorit, recidivist, CNP-_).
Onorariul apărătorului din oficiu (av. S. A.), în sumă de 200 lei, va fi virat către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Dispune restituirea către partea vătămată I. M., prin mandatarul M. G., a drujbei Husgvarna și a actelor originale privind pe aceasta (filele 18-22 dosar recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. M. M.- M. I. A.-M. M.
Grefier,
F. B.
Red. AMM-24.09.2013
Tehnored.FB-2ex/02.10.2013
Fond. I. Ș.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 108/2013. Curtea de... → |
|---|
