Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 169/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 169/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 828/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 169/F
Ședința publică din data de 4 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M.- M. I. – judecător
GREFIER – A. S.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind judecarea plângerii formulată în conformitate cu disp.art. 2781 Cod pr. penală de petentul B. O., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 176/P/2013 din 07.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
La apelul nominal au lipsit petentul B. O. și intimata R. S..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulată de petent ca fiind nefondată, soluția dispusă de P. de pe lângă Curtea de Apel G. în dosarul nr. 176/P/2013 fiind legală și temeinică.
Din actele dosarului rezultă că petentul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluția dispusă de către procurorul R. S. în dosarul nr. 489/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., nu a invocat alte date referitoare la elemente de conduită din afara activității de jurisdicție a procurorului cercetat. În urma actelor efectuate nu au rezultat indicii că intimata ar fi săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală iar soluțiile date puteau să fie atacate în baza art. 278 Cod pr. civilă.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. nr. 176/P/2013 din 07.05.2013, în temeiul art. 228 al. 4 raportat la art. 10 lit. a Cod pr. penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul R. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. sub aspectul infracțiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prevăzută de art. 246 Cod penal, „neglijență în serviciu”, prevăzută de art. 249 din Codul penal și „favorizarea infractorului”, prevăzută de art. 264 al. 1 din Codul penal.
Pentru a da această soluție procurorul a reținut următoarele:
La data de 01.04.2013, persoana vătămată B. O. a trimis o plângere penală, prin poștă, la P. de pe lângă Curtea de Apel G., prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul R. S. – procuror la P. de pe lângă Curtea de Apel G., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal, neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 Cod penal și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin.1 Cod penal.
În conținutul plângerii, în esență, persoana vătămată B. O. și-a manifestat nemulțumirea cu privire la modul în care procurorul R. S. și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării și soluționării dosarului penal cu nr. 489/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
Din verificările efectuate în prezenta cauză au rezultat următoarele:
Prin rezoluția nr. 489/P/2012 din 11.03.203 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., procurorul R. S. a dispus, în temeiul art. 228 alin.4 raportat la art. 10 lit.b Cod pr. penală, neînceperea urmăririi penale față de persoanele care au deținut funcția de președinte a Curții de Apel G., în perioada 06.05.2004 – 16.04.2010, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor per4soanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal.
S-a motivat că în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Fiind nemulțumită de soluția dispusă, persoana vătămată B. O. a uzat de căile legale de atac.
Ulterior, prin rezoluția cu nr. 353/II/2/2013 din 23.04.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., s-a dispus respingerea plângerii formulată de persoana vătămată împotriva rezoluției cu nr. 489/P/2012 din 11.03.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., ca fiind nefondată.
S-a motivat că, în cauză, cercetările sunt complete, iar conduita persoanelor, care au îndeplinit funcția de președinte a Curții de Apel G., în perioada 06.05.2004 – 16.04.2010, a fost în concordanță cu dispozițiile legale, în materia recuperării cheltuielilor avansate de stat la care a fost obligată persoana vătămată în cadrul procedurii prevăzute de art. 2781 Cod pr. penală.
Este adevărat că în cuprinsul rezoluției nu au fost nominalizate persoanele care au deținut funcția de președinte a Curții de Apel G., în perioada 06.05._10.
Conform art. 43 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiecare instanță judecătorească este condusă de un președinte care exercită atribuțiile manageriale în scopul organizării eficiente a activității acesteia.
În prezenta cauză, în fapt, persoana vătămată B. O. și-a exprimat nemulțumirea cu privire la soluția dispusă în dosarul nr. 489/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
Potrivit dispozițiilor prevăzute de art.64 alin.3 din Legea nr. 304/2004, republicată „ soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciat ca fiind nelegale.”
Ori, cu ocazia soluționării plângerii formulată de persoana vătămată B. O. împotriva rezoluției cu nr. 489/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. a concluzionat că, în cauza respectivă, cercetările efectuate sunt complete.
În situația în care persoana vătămată este nemulțumită de soluțiile dispuse de parchet, aceasta are posibilitatea de a uza de căile legale de atac la instanța de judecată competentă.
Faptul că o persoană este nemulțumită de soluția dispusă de un procuror, nu o îndreptățește pe aceasta să o califice drept abuzivă sau partinică, în lipsa unor mijloace de probă care să susțină această calificare.
Infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau neglijența în serviciu sunt infracțiuni de rezultat.
Pentru a subzista existența infracțiunii de neglijență în serviciu este necesar să se stabilească dacă a existat vreo încălcare din culpă a vreunei îndatoriri de serviciu.
Dacă omisiunea sau acțiunea imputată procurorului nu constituie o încălcare a îndatoririlor de serviciu ale acestuia, fapta nu constituie infracțiunea de neglijență în serviciu.
Favorizarea infractorului este o infracțiune comisivă, care se realizează, sub aspectul laturii obiective, prin ajutorul dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, fie pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, fie pentru a-i asigura folosul sau produsul respectiv.
Analizând situația de fapt din prezenta cauză, prin prisma definițiilor date de Codul penal infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor (art. 246), neglijență în serviciu (art. 249) și favorizarea infractorului (art. 264 alin.1), rezultă că aspectele sesizate, în realitate, nu există.
În fapt, procurorul a dispus, în limitele conferite de lege, potrivit normelor legale.
Pentru aceste considerente s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul R. S., procuror la P. de pe lângă Curtea de Apel G., sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal, neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 Cod penal și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin.1 Cod penal, deoarece aspecte sesizate, în realitate, nu există.
Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, petentul B. O. a formulat plângere iar prin rezoluția nr. 591/II/2/2013 din 17.06.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. această plângere a fost respinsă ca nefondată, reținându-se, în esență, că în cauză s-a dispus în mod corect neînceperea urmăririi penale față de procurorul R. S. întrucât nu s-a constatat săvârșirea de către acesta a vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Împotriva rezoluției nr. 176/P/2013 din 07.05.2013, în termen legal și în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. 1 Cod procedură penală, a formulat plângerea petentul B. O., fără însă a se prezenta în fața Curții de Apel G. pentru a-și susține cale a de atac promovată.
Examinând plângerea formulată de petent Curtea constată că acesta este nemulțumit de soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză și a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei R. S.. A mai invocat petentul faptul că procurorul general D. D. ar fi fost incompatibil că soluționeze plângerea împotriva soluției din dosarul nr. 176/P/2013 întrucât s-ar fi antepronunțat anterior în alte dosare penale soluționate.
Plângerea formulată de petentul B. O. este nefondată, urmând a fi respinsă.
Analizând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale Curtea constată că în mod justificat s-a dispus în cauză neîncepere a urmăririi penale față de procurorul R. S..
În esență Curtea reține că petentul este nemulțumit de modul în care procurorul L. C. E. a efectuat cercetări în dosarul penal nr. 489/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., dosar în care petentul B. O. solicitase tragerea la răspundere penală pentru infracțiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prevăzută de art. 246 Cod penal” a „tuturor persoanelor care au deținut funcția de președinte al Curții de Apel G. în perioada 06.05.2004 – 16.04.2010”.
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, în soluțiile dispuse procurorul este independent, acestea putând doar să fie infirmate de procurorul ierarhic superior sau să fie desființate de instanța de judecată atunci când sunt apreciate ca nelegale, în condițiile prevăzute de lege.
În consecință, câtă vreme din aspectele invocate de petent și din actele efectuate în cauză nu rezultă date concrete care să conducă la concluzia că poate fi antrenată răspunderea penală a procurorului R. S., care a instrumentat dosarul nr. 489/P/2012, singura cale legală pe care o are petentul este de a ataca soluția pronunțată în acest dosar în conformitate cu prevederile art. 278-2781 C. pr. penală.
Cât privește împrejurarea că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. ar fi fost incompatibil să se pronunțe în prezenta cauză întrucât și-a exprimat părerea în cuprinsul unor rezoluții anterioare soluționate (exemplificate de petent cu nr. 353/II/2/2013 și 591/II/2/2013), Curtea reține că acest aspect nu poate conduce la admiterea plângerii întrucât dispozițiile art. 278 al. 1 Cod pr. penală prevăd expres că Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de cele mai sus arătate Curtea constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de procurorul R. S. este legală și temeinică astfel că plângerea formulată de petentul B. O. este nefondată urmând a fi respinsă ca atare, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și prevederile art. 2781 al. 8 lit. a Cod pr. penală și ale art. 192 al. 2 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B. O., domiciliat în B., C.P. 319, . nr. 40, ., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 176/P/2013 din 07.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., menținând rezoluția atacată.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. penală obligă pe petent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2013.
PRȘEDINTE,
M. M. I.
Grefier,
A. S.
Red.M.M.I./19.09.2013
Tehnored.A.S./19.09.2013/2 ex.
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
