Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 308/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 2806/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 308 R
Ședința publică de la 26.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. I. B.
JUDECĂTOR – D. N.
JUDECĂTOR – M. Mița
Grefier – I. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A. Serviciul
Teritorial G. reprezentat de Procuror A. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de inculpatul V. V. (cetățean olandez de origine turca, fiul lui A. și N. născut la data de 01.09.1962, în localitatea Igdir, Turicia, posesor al pașaportului turistic . nr. BA_, eliberat de autoritățile din Olanda la data de 15.09.2004, cu reședință în România, oraș Săliște, ., jud. Sibiu, CNP_), împotriva sentinței penale nr. 558/12.11.2012 a Tribunalului G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2013 fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța a avut nevoie de timp pentru a delibera și a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.02.2013, când a pronunțat prezenta hotărâre.
CURTEA,
Asupra recursului declarat de inculpatul V. V. împotriva sentinței penale nr. 558 din 12.11.2012 pronunțată de Tribunalul G.,
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 558 din 12.11.2012 Tribunalul G., în baza art. 42 din Cod procedură penală în referire la art. 30 lit. a din Cod procedură penală a fost declinată competența în cauza penală privind pe inculpații L., V. V. și G. E., în favoarea Tribunalului Constanta.
Sumele de câte 200 lei RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații V. Vedan și L. M. au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G..
Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul G. a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 424 din 04.04.2012 al Parchetului DNA – Serviciul Teritorial București au fost trimiși în judecată penală, în stare de libertate inculpații V. V. și L. M. pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență și respectiv complicitate la aceasta faptă prev. de art. 6 ind. 1 din Legea 78/2000, respectiv art. 26 C.pen. rap. la art. 6 ind. 1 din legea 78/2000 precum si inculpatul G. E. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influentă prev. de art. 257 din C.pen in referire la art. 6 din Legea 78/2000.
În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut în esență că inculpatul V. V. ajutat de inculpatul L. M. a promis, oferit și dat suma de 28.000 euro și 800 lei RON inculpatului G. E. în anul 2009pentru ca acesta din urma, pe baza cunoștințelor pe care le avea să intervină la unii funcționari vamali din portul C. – Sud pentru a se permite . pe teritoriul României a unui container din import ce conținea produse de contrabandă, respectiv parfumuri contrafăcute.
În mod corelativ inculpatul G. E. a acceptat promisiunea celor doi inculpați, a primit sumele de bani, pentru ca in perioada noiembrie – decembrie 2009 să intervină la inspectori și la autoritățile vamale din portul C. – Sud pentru a fi îndeplinite în mod abuziv si nelegal formalitățile de introducere in port si in tara a containerului cu produse contrafăcute.
La termenul de judecata din 12.11.2012 s-a pus în discuție excepția de necompetență teritoriala a Tribunalului G. și toți apărătorii inculpaților au solicitat declinarea competentei materiale si teritoriale de soluționare a prezentei cauze penale în favoarea Tribunalului Constanta deoarece activitatea infracționala a celor trei inculpați s-a desfășurat aproape in exclusivitate pe raza județului Constanta și în cauza trebuie respectate cerințele prevăzute de art. 30 C.pen.
Prima instanță a reținut ca fiind admisibilă excepția invocată în cauză pentru următoarele motive:
Normele procedural penale prevăd dispoziții clare privind competenta de soluționare a cauzelor penale atât în ceea ce privește obiectul infracțiunii dedus judecății, persoana care a săvârșit fapta penala dar și norme clare în ceea ce privește competenta în ceea ce privește locul comiterii faptei penale.
Potrivit art. 30 al. 4 din C.p.p. prin locul comiterii faptei penale se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracționala în tot sau în parte ori locul unde s-a produs rezultatul activității infracționale.
Din coroborarea art. 30 al. 4 din C.p.p. cu disp. art. 30 lit. a din C.p.p. rezultă că principalul criteriu in stabilirea competentei unei instanțe de judecata este locul unde s-a comis fapta penala întrucât in acel lor sunt cele mai importante probe ale cauzei.
Pe de alta parte respectarea stricta a ierarhiei prev. de art. 30 din C.pen. ofera o mai buna administrare a actului de justiție și în principal administrarea în mod eficient și optim a mijloacelor de probă (declarații de martori, cercetări la fața locului, expertize judiciare, solicitări de adrese de la locul faptei, reconstituiri etc.)
Din mijloacele de proba aflate la dosar și în special declarațiile celor trei inculpați din cauza, conținutul convorbirilor telefonice și declarațiile martorilor rezultă cu evidentă că în prezenta cauza penala activitatea infracționala s-a desfășurat in exclusivitate in Portul C. – Sud și prin urmare Tribunalul G. nu este competent teritorial să soluționeze prezenta cauză penala privind pe inculpații G. E., V. V. și L. M. ci doar Tribunalul C..
S-a constatat în esență că activitatea de traficare a influentei, oferirea și darea sumelor de bani s-a efectuat în Municipiul C. în zona Portului C. – Sud.
Rechizitoriul Parchetului DNA – București din 04.04.2012 nu retine nici un criteriu pentru care s-a înaintat cauza La Tribunalul G. înaintarea cauzei făcându-se în mod arbitrar fără respectarea stricta a disp. art. 30 din C.p.p.
De asemenea constatăm că martorii principali din cauză au domiciliu în județul C. (Balamaci D. și H. G. L.) iar administrarea acestor mijloace de proba s-ar realiza cu multă ușurință daca prezenta cauza s-ar soluționa la Tribunalul Constanta ca de altfel și administrarea altor mijloace de proba ce tin de activitatea Biroului Vamal – Portul C. unde s-a derulat activitatea infracționala a celor trei inculpați.
Având în vedere cele arătate mai sus, coroborate cu art. 30 lit a din C.pen. și art. 42 din C.pen, Tribunalul G. a declinat contenta teritoriala și materială a prezentei cauze penale în favoarea Tribunalului Constanta cu sediul în Municipiul C..
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în prezenta cauza a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G..
Verificând hotărârea recurată, potrivit dispozițiilor art._ Cod procedură penală, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel G. constată că recursul formulat de inculpatul VurgunVedat este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dând eficiență principiului stabilit prin art.129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art.21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art.13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II din Codul de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art.3851 Cod procedură penală, sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
Trebuie menționat că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În cauză, se constată că împotriva sentinței penale nr.558/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ recurentul-inculpat V. V. a declarat recurs, însă această hotărâre este definitivă.
Pentru considerentele ce preced, se va constata că excepția inadmisibilității este întemeiată, iar prezentul recurs formulat de petentul inculpatul V. V. urmează a fi respins ca inadmisibil in temeiul disp. art. 38515 pct.1 lit.a teza a II-a Cod procedură penală, cu consecința obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul V. V. (cetățean olandez de origine turca, fiul lui A. si N. născut la data de 01.09.1962, în localitatea Igdir, Turicia, posesor al pașaportului turistic . nr. BA_, eliberat de autoritățile din Olanda la data de 15.09.2004, cu reședință in România, oraș Săliște, ., jud. Sibiu, CNP_), împotriva sentinței penale nr. 558/12.11.2012 a Tribunalului G..
În temeiul art. 189 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei (av. B. F.), va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul G..
În temeiul art. 190 alin. 4 și 5 Cod de procedură penală, retribuția cuvenită interpretului I. D., în sumă de 50 lei, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. I. B. D. N. Mița M.
Grefier
I. S.
Red.Dact.I.S./29.03.2013/2ex.
Fond.A.C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 838/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 221/2013.... → |
|---|
