Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 1436/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1436/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 16185/196/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1436/R
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. C. - judecător
JUDECĂTOR – D. L. C.
JUDECĂTOR – A. B.
Grefier - S. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr.671 din 08.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp. art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 05.11.2013.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală 671 din 08.04.2013 a Judecătoriei B. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, raportat la art. 10 alin 1 lit. d) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin 1 Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art. 260 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin 2 Cod penal, raportat la art. 76 alin 1 lit. d) Cod penal, au fost condamnați inculpații M. F. și G. A. la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal a fost interzis inculpaților M. F. și G. A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal (dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe durata executării pedepselor principale aplicate inculpaților.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților M. F. și G. A. pe durata a câte unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni pentru fiecare inculpat.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta hotărâre pe durata suspendării pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaților M. F. și G. A..
În baza art. 359 Cod procedură penală a fost atrasă atenția inculpaților M. F. și G. A. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii în cazul săvârșirii de către aceștia a unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit de instanță.
În baza art. 191 alin 1 și 2 Cod procedură penală:
A obligat pe inculpatul M. F. la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 reprezentând onorariul avocatului din oficiu U. A. T. (delegație nr. 3750 din 03.12.2012) va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Avocaților B..
A obligat pe inculpatul G. A. la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 150 reprezentând 50% din onorariul avocatului din oficiu V. G. (delegație nr. 3751 din 03.12.2012) va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Avocaților B..
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, a rămas în sarcina acestuia, din care suma de 300 reprezentând onorariul avocatului din oficiu G. D. desemnat pentru inculpatul C. G. (delegație nr. 3752 din 03.12.2012) a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Avocaților B..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5120/P/2011 din data de 28.11.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 28.11.2012 sub nr._, au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații M. F., G. A. și C. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin 1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpații, în calitate de martori în dosarul nr._ al Judecătoriei B. au făcut afirmații mincinoase și nu au spus tot ce știau cu privire la împrejurări esențiale asupra cărora au fost întrebați, afirmații aflate în contradicție cu declarațiile de martori date în cauza cu nr. 1729/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: referat de sesizare; declarații de martori date în faza de urmărire penală; declarații de martori date în faza de judecată; declarații de învinuiți.
În cursul fazei judecății, instanța a procedat la audierea inculpaților și a încercat audierea martorului asistent P. A. V. care a fost citat și cu mandat de aducere, însă constatând că este plecat de mai mult timp în Olanda, instanța a apreciat imposibilitatea de audiere a acestuia.
S-au depus la dosar fișele de cazier judiciar actualizate privind pe inculpați.
S-a procedat la audierea înregistrării ședinței de judecată de la termenul din 09.12.2011 din dosarul nr._ al Judecătoriei B. în care au fost audiați ca martori inculpații din prezentul dosar, întocmindu-se proces-verbal în acest sens și atașându-se la prezentul dosar înregistrarea respectivă.
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În cauza penală cu nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-au efectuat cercetări față de inculpatul C. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin 1 Cod penal și a infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, în urma cercetărilor efectuate fiind trimis în judecată inculpatul respectiv pentru săvârșirea infracțiunilor în discuție.
Prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului C. V. că în noaptea de 03/04.03.2010 a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe partea vătămată C. I. I., încuind-o circa trei ore într-o cameră a unei locuințe, a lovit-o pe aceasta cu pumnii și cu picioarele și a amenințat-o că o violează pentru a o determina să întrețină un raport sexual cu el, iar în dimineața zilei de 04.03.2010 a întreținut cu aceasta un raport sexual complet, profitând de starea de temere indusă prin violențele și amenințările exercitate anterior.
În cauză s-a formulat pe rolul Judecătoriei B. dosarul penal cu nr._ privind pe inculpatul C. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin 1 Cod penal și a infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, dosar în care în cele din urmă a fost pronunțată în mod definitiv condamnarea acestuia pentru infracțiunile menționate, prin sentința penală nr. 719/04.04.2012 a Judecătoriei B..
Instanța a constatat că în faza de urmărire penală, în dosarul penal nr. 1729/P/2010 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., privind pe inculpatul C. V., au fost audiați pe rând, ca martori, inculpații din prezenta cauză, M. F., C. G. și G. A., iar ulterior acești martori au fost audiați și la instanța de judecată, în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B..
1. Astfel, inculpatul din prezentul dosar, M. F., audiat ca martor în cauza penală nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., în faza de urmărire penală, a arătat că în dimineața zilei de 03.03.2010 s-a deplasat la prietenul său G. A. din . acesta din urmă i-a propus să rămână peste noapte pentru a-l ajuta să schimbe discul de ambreiaj la mașina sa. Peste noapte, la domiciliul lui G. A. au sosit numiții C. V. și C. G. care erau însoțiți de două tinere, pe care nu le cunoștea, C. V. fiind sub influența băuturilor alcoolice.
A menționat martorul M. F. că l-a auzit pe numitul C. V. când i-a propus uneia din fete, pe nume I., să aibă cu el relații sexuale, însă această fată l-a refuzat, moment în care numitul C. V. a amenințat-o pe fată spunându-i că dacă nu se culcă cu el îl va trimite pe C. G. să aducă 50 de băieți pentru a o viola, context în care fata a început să plângă cerându-le celor cu care venise să o ducă înapoi în B..
Martorul M. F. a mai arătat că au stat cu toții în bucătăria imobilului unde C. V. a consumat whisky, în timp ce fetele au consumat ness.
Martorul M. F. a arătat că în momentul în care C. V. i-a cerut fetei pe nume I. să întrețină cu el relații sexuale, acesta s-a și dezbrăcat de tricou, rămânând la bustul gol, cerându-i și martorului M. F. să facă același lucru pentru a o intimida pe I., lucru pe care martorul M. F. l-a făcut fiindu-i frică să nu fie bătut de C. V. despre care cunoștea că este violent.
A mai arătat martorul că după aceea a încuiat ușa de acces, așa cum i-a solicitat C. V., după care a pus cheia pe o masă (pe un dulap lângă chiuvetă) aflată în bucătărie, după care C. V. a asigurat personal și ușa de la bucătărie, apoi i-a mai cerut încă o dată fetei pe nume I. să întrețină relații sexuale cu el și văzând că este din nou refuzat, i-a cerut personal lui M. F. să meargă să-i aducă pistolul din altă cameră, dar că în realitate nu era vorba despre vreun pistol, ci de o înscenare pentru a o speria pe I..
Martorul M. F. a mai relatat că a mers apoi în sufragerie unde a vizionat un film cca. 30 de minute, iar când s-a întors în bucătărie a constatat că una dintre fete (despre care a aflat ulterior la poliție că se numea B. M. C.), plecase, iar I. se afla stând pe pat, aplecată spre partea stângă, ținând mâna pe coaste și avea fața roșie, suspinând, fapt ce l-a determinat pe martor să creadă că ar fi fost lovită de C. V.; în acel timp în bucătărie se mai aflau și C. G. și G. A..
A mai arătat același martor că la un moment a mers până în afara imobilului pentru a-și cumpăra o cafea, ocazie cu care, la solicitarea lui C. V., a verificat și dacă în zonă se mai afla B. M. C., iar când s-a întors în imobil l-a văzut pe C. V. care era îmbrăcat numai în chilot, iar G. A. i-a solicitat acestuia să plece, ceea ce C. V. a și făcut, astfel că s-a îmbrăcat și a plecat împreună cu I. care era supărată și speriată ținându-se cu mâna în zona coastelor; a arătat martorul că cei doi au plecat în jurul orelor 06:30.
Martorul M. F. a arătat la urmărire penală că nu știe să scrie, dar știe să citească, astfel că declarația corespunde adevărului și a fost citită de el cuvânt cu cuvânt, după care a fost semnată (declarațiile acestui martor aflate la filele 33-37 prezentul dosar de urmărire penală).
Același martor M. F., în faza cercetării judecătorești, în dosarul penal nr._ al Judecătoriei B., a arătat că nu știe carte, nu știe să scrie și să citească, că deși i-a adus la cunoștință acest lucru lucrătorilor de poliție, aceștia nu i-au citit declarația care a fost scrisă de lucrătorul de poliție; a arătat martorul că în noaptea de 03.03.2010 se afla în vizită la domiciliul lui G. A., unde au venit și numiții C. V. și C. G. cu două fete pe care nu le cunoștea, că s-a stat în bucătărie, dar că el și cu C. G. mai stăteau și în bucătărie, dar mai mergeau și în alte camere, că s-a pus muzică, s-a consumat ness, că cele două fete erau bine dispuse și nu păreau că sunt forțate să stea acolo, că îl pupau și îl mușcau pe C. V. în timpul dansului, iar la un moment dat când s-a dus martorul în cealaltă cameră l-a văzut pe C. V. împreună cu o singură fată, întrucât cealaltă dispăruse între timp; martorul a precizat că la un moment dat G. A. le-a atras atenția celorlalți să plece, iar fata și C. V. au ieșit din imobil fără ca martorul să cunoască unde s-au dus și ce au mai făcut.
La instanță, martorul M. F. a arătat că nu este adevărat ceea ce s-a consemnat la urmărire penală, respectiv afirmația potrivit cu care C. V. i-ar fi cerut lui să se dezbrace pentru a o speria pe I., dar că este adevărat că numitul C. V. era dezbrăcat până la bust, că la un moment dat a ieșit afară pentru a-și cumpăra țigări și cafea, iar când s-a întors în imobil i-a văzut pe C. V. și pe I. pupându-se lângă geam.
La finalul declarației dată de acest martor la instanța de judecată, martorul a afirmat că fraza din finalul declarației date de el la urmărire penală, a fost scrisă personal de acesta (atât declar și semnez personal) – declarație data de martorul M. F. la instanța de judecată și aflată la filele 38-39 dosar urmărire penală.
S-a reținut în continuare că martorul M. F., audiat fiind în calitate de învinuit în faza de urmărire penală, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a arătat că își menține declarația dată olograf la urmărire penală în dosarul penal nr. 1729/P/2010 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., respectiv că își menține declarațiile date în datele de 04.03.2010 și de 05.03.2010, iar în cadrul audierii din nou, acesta a relatat aceleași aspecte pe care le-a relatat și în calitatea sa de martor în dosarul penal nr. 1729/P/2010 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., aspecte diferite față de afirmațiile pe care le-a făcut la instanța de judecată în dosarul penal nr._ ; a menționat în această declarație că știe să scrie și să citească foarte greu și și-a recunoscut încă o dată cele scrise la finalul declarației dată în faza de urmărire penală în dosarul penal nr. 1729/P/2010 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Audiat fiind în fața instanței de judecată în prezentul dosar, inculpatul M. F. a relatat din nou aspecte susținute în fața instanței de judecată în dosarul penal nr._, în sensul că cele două fete dansau cu C. V., se mușcau, se ciupeau în timpul dansului, dar și în cea mai mare parte, aspecte pe care martorul le-a relatat în dosarul penal nr. 1729/P/2010 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., pe care le-a menținut în fața acestei instanțe.
Analizând declarațiile date de martorul M. F. în cauza penală nr._, instanța de judecată, a reținut că acesta a făcut afirmații mincinoase referitor la aspectele esențiale cu privire la care a fost întrebat de instanță, în sensul că la instanța de judecată martorul în discuție și-a schimbat total declarațiile date la urmărire penală, a încercat să minimalizeze faptele inculpatului C. V. și să estompeze, să eludeze adevărul, în sensul că a indus autorității judiciare ideea că în imobilul inculpatului G. A. nu a existat niciun fel de violență cu privire la cele două fete aduse de numiții C. V. și C. G., că s-ar fi ascultat muzică, s-ar fi dansat, că fetele nu păreau a sta cu forța acolo, că fata pe nume I. s-ar fi mușcat, s-ar fi ciupit cu inculpatul C. V., că acesta din urmă nu ar fi exercitat niciun fel de violență asupra Ilonei, deși în faza de urmărire penală aspectele redate de acest martor au fost cu totul altele.
Se observă că la instanța de judecată, în cauza penală nr._, martorul M. F. și-a început declarația cu faptul că nu știe deloc să scrie și să citească, că nu i s-au adus la cunoștință declarațiile date la poliție, însă pe finalul declarației a arătat că știe de fapt să scrie și să citească, dar mai greu, astfel că martorul în cauză a mințit inclusiv cu privire la acest aspect deosebit de important pentru stabilirea adevărului în cauza ce s-a judecat.
Deși martorul M. F. a arătat că a fost agresat de lucrătorii de poliție pentru a da declarația de la urmărire penală în cauza penală cu nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., totuși, în prezentul dosar în care inculpatul M. F. a fost audiat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, a arătat că își menține de fapt declarațiile date în faza de urmărire penală în dosarul penal nr. 1729/P/2010 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., la datele de 04.03.2010 și de 05.03.2010, aspect față de care instanța de judecată apreciază că de fapt nu sunt reale afirmațiile făcute de acest martor în declarațiile sale din cauza penală nr._ cu privire la agresarea sa de către organele de cercetare penală, ci că aceste afirmații au fost făcute de martor tocmai pentru a-și susține noua declarație care nu corespundea în niciun fel cu declarația dată de același martor la urmărire penală, iar împrejurările de fapt relatate inițial de către martorul M. F. în faza de urmărire penală privind pe inculpatul C. V. (cu privire la solicitarea insistentă făcută victimei I. de a întreține cu el relații sexuale, intimidarea victimei prin asigurarea ușii de acces, prin dezbrăcarea la bustul gol, prin solicitarea făcută martorului M. F. să i se aducă un pistol, etc.), au fost susținute de acest martor chiar și în prezenta cauză penală, atât la urmărire penală, cât și la instanța de judecată, unde nu s-a mai pus de către martor problema unei agresări din partea organelor de cercetare penală, motiv pentru care este lesne de înțeles că acest lucru nu s-a întâmplat nici la momentul luării primelor declarații în calitatea sa de martor în cauza penală nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., unde martorul a declarat numai ceea ce a cunoscut prin propriile simțuri.
Contrar celor susținute de către inculpatul M. F., instanța a constatat în prezenta cauză, inclusiv prin audierea înregistrărilor ședinței din data de 09.12.2011 când a fost audiat martorul în discuție în dosarul penal nr._, că președintele completului de judecată care l-a audiat la acel moment a manifestat rol activ și i-a pus întrebări asupra aspectelor esențiale ale cauzei, mai ales atunci când a observat că martorul și-a schimbat declarațiile anterioare, i-a cerut explicații acestuia cu privire la neconcordanțele pe care le-a învederat instanței, i-a citit acestuia pasaje din declarațiile date anterior în cauză, astfel că inculpatul M. F., nu poate spune că nu a avut cunoștință de declarațiile pe care le-a dat anterior în cauză, că nu ar fi cunoscut aspectele esențiale cu privire la care este audiat.
În realitate însă, așa cum a rezultat și din înregistrările ședinței din data de 09.12.2011 când a fost audiat martorul în discuție în dosarul penal nr._, martorul M. F. a îngreunat cu mult audierea, desfășurarea ședinței de judecată și aflarea adevărului în cauză, prin atitudinea sa refractară, prin schimbarea nejustificată a declarațiilor în cauză și prin lipsa de cooperare cu organele judiciare, aducând mereu spre justificare faptul că nu știe să citească sau să scrie (deși știe acest lucru), că ar fi fost agresat de poliție, că nu i s-ar fi citit declarațiile de la urmărire penală, deși i s-au citit aceste declarații și i-au fost aduse la cunoștință de către instanța de judecată care l-a audiat la termenul din 09.12.2011, președintele completului de judecată citind pasaje din declarațiile date de martor în faza de urmărire penală.
2. În privința martorului C. G., instanța a constatat că acesta, fiind audiat în faza de urmărire penală, în cauza penală nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., a arătat că în data de 03.03.2010, în jurul orelor 16:00, s-a întâlnit cu numitul C. V. în cartier și s-au hotărât să plece până în localitatea B., unde acesta din urmă avea întâlnire cu două fete, au luat pe cele două fete din B., iar cu acestea s-au întors la domiciliul lui C. V., unde au consumat cu toții whisky, apoi au luat masa, după care, pentru a nu deranja pe părinții lui C. V., s-au hotărât să meargă la locuința lui G. A. care se afla în apropiere; martorul a arătat că au mers la G. A. unde au stat în bucătărie, s-a ascultat muzică, s-a consumat whisky și cafea, la locuința lui G. A. fiind prezent și M. F.; martorul a mai arătat că întrucât îl durea o măsea s-a retras și s-a culcat în sufragerie, lăsându-i pe ceilalți în continuare în bucătărie, iar la un moment dat l-a trezit G. A. care i-a spus că una dintre fete a plecat prin escaladarea geamului; a menționat martorul că nu poate preciza dacă ușile imobilului erau asigurate pentru că nu a constatat personal acest aspect, dar că ușile erau închise în toc; a mers și a observat că într-o cameră se aflau I. și cu C. V. care discutau, becul din încăpere fiind stins, iar în cameră fiind semiîntuneric; a precizat martorul că aflase de la martorul G. A. că numitul C. V. o lovise peste față pe I., iar aceasta a plâns; a observat că numitul C. V. era îmbrăcat în tricou și în blugi, I. era de asemenea îmbrăcată, iar G. A. le-a cerut acestora să plece întrucât se făcuse dimineață; martorul a precizat că a văzut-o pe I. că avea fața roșie și avea machiajul întins pe față, după care aceștia au ieșit din imobil mergând la braț, fără să cunoască unde au plecat aceștia (declarații date de martorul C. G. – f.46-47; 48-49 dosar urmărire penală).
La instanța de judecată, în cauza penală nr._ aflată pe rolul Judecătoriei B., martorul C. G. a arătat că își menține declarațiile date la urmărire penală unde a spus adevărul, nu a fost forțat să dea aceste declarații; martorul a precizat din nou aceleași aspecte redate și în faza urmăririi penale, cu mici nuanțe, în sensul că a observat la un moment dat că I. l-a mușcat de gât pe numitul C. V. moment în care acesta a lovit-o cu palma peste față în joacă, a menționat că la plecarea celor doi din imobil – I. și C. V. – aceștia se țineau de mână și I. chiar râdea, iar din câte știe martorul, cei doi ar fi plecat la un hotel; a mai arătat că a avut o discuție cu lucrătorul de poliție care i-ar fi spus să declare într-un anumit mod, dar că el nu a declarat decât ceea ce a văzut și a auzit și că a aflat de la M. F. că acesta ar fi fost agresat de poliție pentru a declara în cauză (declarație martor C. G. – f.50 dosar urmărire penală).
Fiind audiat în calitate de inculpat, sub acuzația de mărturie mincinoasă, în prezentul dosar, la urmărire penală, numitul C. G., a precizat din nou aceleași aspecte pe care le-a relatat și anterior în cauză, menținându-și astfel declarațiile anterioare și a clarificat încă o dată aspectul privind lovirea Ilonei de către C. V., precizând, la întrebarea lucrătorului de poliție, că el personal, până să se retragă spre a se culca în altă cameră, a observat cum C. V. i-a dat câteva palme peste față Ilonei în joacă, iar ulterior, după ce a fost trezit din somn de către G. A., acesta i-a spus că peste noapte I. fusese bătută de C. V., care îi aplicase acesteia palme peste față în mod real, iar dimineața a văzut-o pe I. având fața roșie și machiajul întins pe față, dar la plecare cei doi au plecat ținându-se de mână ca și cum erau prieteni (declarație inculpat C. G. – f.16 dosar urmărire penală).
Audiat în calitate de inculpat la instanța de judecată în prezentul dosar, C. G. a relatat din nou cele precizate anterior în cauză; a mai menționat că i s-au citit declarațiile date în cauză la urmărire penală în cauza penală nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. și le-a semnat după ce a fost de acord cu ceea ce a fost consemnat în acestea; a mai arătat că a consemnat și declarația sa și pe cea dată de G. A. care nu știe să scrie și să citească; fiindu-i prezentate declarațiile date de G. A. în cauza penală nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., totuși inculpatul C. G. nu și-a recunoscut scrisul pe acestea (declarație dată de inculpat în prezenta cauză – f.31-32 dosar instanță).
Analizând declarațiile date de C. V. în cele două cauze penale, așa cum au fost redate pe scurt mai sus, instanța a constatat că acesta în calitatea sa de martor, atât în cauza penală nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., cât și în cauza penală nr._ aflată pe rolul Judecătoriei B., a spus adevărul și a răspuns la toate întrebările organelor judiciare conform numai cu ceea ce a văzut și a auzit prin propriile simțuri, ca participant la evenimente.
Astfel, inculpatul C. G., în calitatea sa de martor, în declarațiile sale a arătat că în cea mai mare parte a fost retras într-o altă cameră la domiciliul inculpatului G. A., a dormit o bună perioadă de timp întrucât îl durea măseaua, iar înainte de a se retrage a observat personal că numitul C. V. a lovit-o pe I. cu palma peste față, aspect care martorului i s-a părut a fi în joacă, după care atunci când a fost trezit din somn de către G. A., a auzit de la acesta că peste noapte I. fusese lovită în mod real de către C. V., împrejurări de fapt pe care, atunci când a fost întrebat martorul în cauză le-a relatat în același mod în fața organelor judiciare.
S-a constatat că în fața instanței de judecată, în dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B., așa după cum rezultă din înregistrarea ședinței de la termenul de judecată din 09.12.2011, când a fost audiat martorul C. G., nici președintele completului de judecată și nici Reprezentantul Ministerului Public, nu au insistat cu întrebările și nu i-au redat martorului pasajul din declarațiile date anterior în cauză, la urmărire penală, pasaje în care acesta a arătat că a auzit atunci când a fost trezit de G. A. (a auzit de la G. A.) că peste noapte I. fusese lovită cu palma peste față în mod real de către C. V., ci l-a lasat pe martor să se refere numai la aspectul pe care acesta l-a văzut personal cu privire la faptul că a văzut înainte de a se retrage la culcare, cum I. fusese lovită în joacă (părerea sa) de către C. V..
S-a observat că, atunci când inculpatul C. G. a fost întrebat încă o dată la urmărire penală în prezentul dosar, acesta a redat din nou acest aspect, așa cum l-a menționat și anterior în cauza în care fusese audiat ca martor.
S-a observat că în dosarul penal nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B., martorul C. G. nu a mai fost întrebat nici cu privire la aspectul că atunci când a fost trezit din somn G. A. i-a adus la cunoștință că una dintre fete fugise escaladând geamul, context în care faptul că nici această împrejurare de fapt nu mai apare în declarația dată de martor la instanța de judecată, nu înseamnă mărturie mincinoasă din partea acestuia, în condițiile în care între audierile ce au avut loc în cauza penală cu nr._ aflată pe rolul Judecătoriei B., a trecut o bună perioadă de timp, iar martorul în cauză nu mai cunoștea exact toate amănuntele, în contextul în care martorul în discuție a arătat de la bun început la instanța de judecată că își menține declarațiile date anterior în cauză, declarații în care a spus adevărul și că nu a fost forțat de poliție pentru a declara în acel mod.
Astfel fiind, nu s-a putut reține mărturia mincinoasă față de împrejurările esențiale cu privire la care martorul nu a fost întrebat.
Faptul că la locuința lui G. A. s-a pus muzică și că s-a dansat, că s-a consumat alcool, că la un moment dat una din fete a fugit, că cealaltă fată a fost agresată de C. V. (aspect pe care martorul l-a aflat de la o altă persoană când a fost trezit), că la plecare C. G. și I. au plecat ținându-se de braț, au fost reale în cauză și au fost susținute și de celelalte probe din cauză, iar martorul C. G. le-a reiterat cu ocazia reaudierii.
Micile inadvertențe, contradicții ori nuanțări din declarația martorului nu sunt de natură să ducă la extragerea concluziei că martorul a făcut afirmații mincinoase cu privire la aspecte esențiale cu privire la care a fost întrebat, rămânând instanței de judecată care soluționează fondul cauzei, ca prin coroborarea tuturor probelor cauzei (toate declarațiile din cauză), să extragă situația de fapt care să-i fundamenteze hotărârea.
Faptul că inculpatul C. G. a afirmat, dar numai în prezenta cauză, unde a fost întrebat pentru prima dată cu privire la acest aspect, că ar fi consemnat și declarația martorului G. A. care nu știa carte, iar atunci când i-au fost arătate declarațiile date de G. A., nu și-a recunoscut scrisul, în condițiile în care declarația martorului G. A. a fost scrisă de lucrătorul de poliție în prezența martorului asistent P. A. V. (apreciază instanța), nu face obiectul analizei pe fapta cu care a fost sesizată instanța, pentru că această afirmație mincinoasă, nu pe faptă, ci pe aspecte procedurale, nu a fost reținută în fapta de mărturie mincinoasă ce i-a fost imputată inculpatului C. G., ci discuția pe aceste aspecte a fost deschisă numai în prezentul dosar penal, iar nu în cauza penală nr._ aflată pe rolul Judecătoriei B., unde inculpatul C. G. a fost audiat ca martor, și unde martorul în discuție nu a fost întrebat (condiție impusă de dispozițiile art. 260 alin 1 Cod penal) și nici acesta nu a afirmat din proprie inițiativă nimic cu privire la persoana care i-a consemnat declarația martorului G. A..
De aceea, în privința inculpatului C. G., instanța a considerat că acesta a spus adevărul în cauza în care a fost audiat ca martor, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, pe latura obiectivă a infracțiunii în discuție (face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ceea ce știe cu privire la aspectele esențiale asupra cărora este întrebat), dar nici pe latura subiectivă a cauzei, în condițiile în care acest martor, spre deosebire de martorul M. F., nici nu a avut intenția de a denatura adevărul în cauză, context în care în cauză cu privire la fapta privind pe inculpatul C. G., sunt incidente dispozițiile art. 10 alin 1 lit. d) Cod procedură penală (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii).
3. În ceea ce privește pe inculpatul G. A., instanța a reținut că la audierea acestuia ca și martor în cauza penală nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., martorul a declarat că în noaptea de 04.03.2010 au sosit la domiciliul său numiții C. G. și C. V., însoțiți de două tinere, că toți au stat în bucătărie, s-a pus muzică, s-a consumat alcool și cafea, iar la un moment dat una dintre fete a cerut voie să meargă la toaletă, ocazie cu care fata respectivă a plecat; după plecarea fetei, a arătat martorul, C. V. i-a spus celeilalte fete rămase că vor merge la domiciliul său, unde vor dormi două ore, după care vor face dragoste, fata respectivă nu i-a dat acestuia niciun răspuns, astfel că numitul C. V. a lovit-o cu palmele peste față; martorul a mai arătat că în acest context, văzând că atmosfera s-a încins și nu dorea să aibă probleme, le-a cerut și celorlalți să plece (declarație martor G. A. – f.40-43 dosar urmărire penală).
Audiat fiind la instanța de judecată în cauza penală nr._ aflată pe rolul Judecătoriei B., martorul G. A. a arătat că într-adevăr au venit la domiciliul său numiții C. G. și C. V., însoțiți de două tinere, că toți au stat în bucătărie, s-a pus muzică, s-a consumat alcool și cafea, iar la un moment dat una dintre fete a cerut voie să meargă la toaletă, ocazie cu care fata respectivă a plecat, dar că nu este adevărat că numitul C. V. ar fi lovit-o pe I. cu palmele peste față, că acest aspect i-ar fi fost impus de lucrătorii de poliție să-l consemneze în acest fel, fiind amenințat că va fi făcut complice dacă nu va declara astfel (declarație martor G. A. – f.34 dosar urmărire penală).
Audiat ca și învinuit sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă în această cauză, la urmărire penală, inculpatul G. A., a arătat că își menține declarațiile inițiale de la urmărire penală, unde a spus adevărul și că, la instanța de judecată nu i s-a adus la cunoștință ceea ce a declarat anterior în cauză și de aceea nu a menționat corespunzător aspectele privind lovirea Ilonei cu palma peste față de către C. V. (declarație învinuit G. A. – f.15 dosar urmărire penală).
Audiat fiind în calitate de inculpat în prezenta cauză la instanța de judecată, G. A. a arătat că într-adevăr la domiciliul său au venit numiții C. G. și C. V., însoțiți de două tinere, că toți au stat în bucătărie, s-a pus muzică, s-a consumat alcool și cafea, iar la un moment dat una dintre fete a cerut voie să meargă la toaletă, ocazie cu care fata respectivă a plecat; a arătat inculpatul că a văzut numai că I. fusese lovită în joacă de către numitul C. V. și că atunci când l-a trezit pe numitul C. G. din somn, i-a spus acestuia că I. fusese lovită în joacă cu palma peste față, dar probabil că nu s-a consemnat întocmai acest aspect; a menționat inculpatul că nu a fost prezent martorul asistent P. A. V. și că declarația sa i-a fost consemnată de C. G., că nu i s-au dat citire declarațiilor anterioare de la urmărire penală atunci când a fost audiat la instanța de judecată în cauza penală nr._ aflată pe rolul Judecătoriei B. în care a fost audiat ca martor, în condițiile în care nu știe să scrie și să citească (declarație inculpat G. A. – f.33-34 dosar instanță).
Analizând declarațiile date de acest inculpat ca martor în cauzele penale nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. și nr._ aflată pe rolul Judecătoriei B., prin coroborare cu înregistrările ședinței din 09.12.2011 din cauza cu nr._ aflată pe rolul Judecătoriei B., instanța a constatat că acesta a făcut afirmații mincinoase, în sensul că la urmărire penală a arătat că numitul C. V. i-a spus celeilalte fete rămase (I.) că vor merge la domiciliul său, unde vor dormi două ore, după care vor face dragoste, fata respectivă nu i-a dat acestuia niciun răspuns, astfel că numitul C. V. a lovit-o cu palmele peste față, iar când la instanța de judecată președintele completului de judecată i-a cerut martorului G. A. explicații cu privire la aceste aspecte, martorul a arătat că afirmațiile respective nu sunt adevărate, că a fost influențat de poliție și amenințat că va fi făcut complice, realitatea fiind că I. a fost lovită în joacă cu palma peste față de C. V..
Împrejurarea de mai sus era esențială în cauză, pentru că de aceasta depindea aspectele privind exercitarea de violențe de către C. V. asupra victimei pe nume I. în vederea întreținerii cu aceasta de relații sexuale, iar martorul G. A., spre deosebire de martorul C. G. (care dormea în acel moment) fusese martor ocular la acest eveniment pe care, ulterior, trezindu-l și pe C. G. din somn, l-a adus și la cunoștința acestuia, precizându-i acestuia din urmă că una dintre fete a fugit prin escaladarea unui geam, iar cealaltă fată a fost lovită cu palma peste față de C. G.; de aceea, este explicabilă în speță, atitudinea martorului G. A. de la acel moment, care, văzând că atmosfera se încinsese, le-a cerut tuturor celor prezenți să părăsească locația, pentru că nu dorea să aibă probleme.
Contrar susținerilor inculpatului G. A., instanța a reținut că președintele de complet i-a adus acestuia la cunoștință declarațiile date anterior ca martor în cauză, chiar i-a citit integral la un moment dat declarația dată în faza de urmărire penală (așa cum apare pe înregistrarea ședinței de judecată de la termenul din 09.12.2011), însă martorul G. A. a continuat să precizeze că numitul C. V. a lovit-o pe I. numai în joacă și că nu auzit discuția anterioară dintre cei doi (propunerea făcută Ilonei de către C. V. de a merge la domiciliul său să doarmă vreo două ore, după care să facă dragoste), aspecte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă în privința inculpatului G. A., atât sub aspectul laturii obiective, așa cum s-a analizat mai sus, întrucât a făcut afirmații mincinoase în cauza penală în care a fost audiat ca martor și nu a spus adevărul cu privire la aspecte esențiale cu privire la care a fost întrebat, cât și sub aspectul laturii subiective a infracțiunii în discuție, întrucât inculpatul în cauză a avut intenția de a denatura adevărul.
De asemenea, contrar susținerilor inculpatului, în cauză declarația din faza de urmărire penală din cauza penală nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nu i-a fost consemnată de numitul C. G. (care nu și-a recunoscut scrisul pe niciuna din declarațiile date de G. A. și care i-au fost prezentate lui C. G. în timpul audierii acestuia la prezenta instanță de judecată), ci aceste declarații au fost luate de lucrătorii de poliție, în prezența unui martor asistent (P. A. V.) care a semnat în această calitate declarațiile date de martorul G. A., iar chiar inculpatul G. A. a arătat că s-a consemnat numai ceea ce el a dictat, în condițiile în care nu știe să scrie și să citească.
Situația de fapt reținută de instanță, a rezultat așadar din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată – sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu privire la fapta de mărturie mincinoasă; declarațiile martorilor G. A., C. V. și M. F.; declarațiile învinuiților și inculpaților G. A., C. V. și M. F. –, iar faptele inculpaților M. F. și G. A., care, așa cum s-a analizat mai sus, în fapt și în drept, în cauza penală cu nr._ aflată pe rolul Judecătoriei B., au făcut afirmații mincinoase și nu au spus tot ceea ce știau cu privire la împrejurări esențiale asupra cărora au fost întrebați, afirmații în contradicție cu declarațiile de martori date în cauza cu nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin 1 Cod penal.
Apărările făcute de avocatul ales al inculpatului G. A. au fost înlăturate, întrucât atunci când martorul G. A. a fost întrebat de președintele completului de judecată cu privire la violența pe care C. V. a exercitat-o asupra victimei pe nume I., martorul G. A. a denaturat adevărul.
De asemenea, contrar susținerilor apărătorului ales al inculpatului G. A., faptul că martorul G. A. și-a retractat declarația în faza de urmărire penală în prezentul dosar atunci când a fost audiat ca învinuit în prezenta cauză – declarația dată la 08.02.2012-f.10-11 dosar urmărire penală – nu poate fi avută în vedere pentru aplicarea art. 260 alin 2 și 3 Cod penal, întrucât pentru ca retractarea mărturiei mincinoase să poată fi valorificată de instanța de judecată ca și cauză de nepedepsire ori ca și cauză de reducere legală a pedepsei, trebuie să nu fie făcută în chiar cauza în care martorul este acuzat de infracțiunea de mărturie mincinoasă, ci această retractare trebuie să fie făcută de bună-voie de către martor, până să fie pus sub acuzare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, așa cum s-a susținut constant în practica judiciară care a interpretat dispozițiile legale în discuție.
De altfel, inculpatul G. A. nici nu a făcut o retractare veritabilă a mărturiei mincinoase, pentru că deși în faza de urmărire penală, în prezentul dosar penal, a arătat că își menține primele declarații date ca martor la urmărirea penală ce s-a desfășurat în cauza penală nr. 1729/P/2010 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., totuși când a fost audiat la instanța de judecată (declarația de la fila 33 -34 dosar instanță), a revenit asupra afirmațiilor mincinoase spunând că numitul C. V. o lovea în joacă cu palmele peste față pe una din fete.
Cu privire la inculpatul C. G., având în vedere analiza ce s-a făcut mai sus în cauză, întrucât față de acesta nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin 1 Cod penal, fiind incidente dispozițiile art. 11 alin 1 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, raportat la art. 10 alin 1 lit. d) Cod procedură penală, se va dispune achitarea acestuia.
În consecință, instanța a dispus condamnarea numai a inculpaților M. F. și G. A. pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret, instanța a reținut că faptele inculpaților prezintă pericol social, prin aceea că s-a adus atingere relațiilor sociale privind înfăptuirea justiției, într-o cauză penală privind infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal și viol, relații sociale a căror desfășurare normală este deosebit de importantă în societate.
S-a ținut cont de modul și mijloacele prin care s-au săvârșit faptele, respectiv inculpații au declarat mincinos cu privire la aspecte esențiale cu privire la care au fost întrebați și au menținut aceste afirmații mincinoase, deși instanța de judecată i-a întrebat insistent cu privire la aspectele pe care le aveau de relatat.
Sub aspectul circumstanțelor personale instanța a ținut cont de faptul că inculpații sunt tineri, nu au ocupații stabile, au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, dar nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, motiv pentru care față de acest din urmă aspect a reținut în favoarea lor, acest din urmă aspect, ca și circumstanță judiciară atenuantă conform art. 74 alin 2 Cod penal.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 260 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin 2 Cod penal, raportat la art. 76 alin 1 lit. d) Cod penal, a condamnat pe inculpații M. F. și G. A. la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii, instanța a avut în vedere atât dispozițiile articolelor 71 și 64 Cod penal, cât și decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal”.
Prin urmare, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c Cod penal, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, acestea se impun față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau de comportamentul inculpaților.
Astfel, instanța a apreciat că natura faptelor săvârșite de inculpați precum și pericolul social concret al acestora, dar și toate circumstanțele mai sus menționate, au dus la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Pentru aceste motive, în baza art. 71 alin 2 Cod penal s-a interzis inculpaților M. F. și G. A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepselor de câte 6 luni închisoare aplicate inculpaților M. F. și G. A., pe durata unui termen de încercare de câte 2 ani și 6 luni, pentru fiecare inculpat, termen stabilit în raport de dispozițiile art. 82 Cod penal, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (art. 81 alin 1 lit. a) - c) Cod penal), în sensul că pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 3 ani, inculpații nu au mai săvârșit anterior nicio infracțiune, iar instanța apreciază – față de circumstanțele reale și personale mai sus reținute – că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea de către inculpați a pedepsei închisorii aplicate prin prezenta.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților M. F. și G. A. prin prezenta hotărâre pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor principale.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpaților M. F. și G. A. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii în cazul săvârșirii de către aceștia a unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit de instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., pe motive de nelegalitate și netemeinicie numai în ceea ce-l privește pe inculpatul C. G..
În susținerea recursului s-a arătat că în mod netemeinic instanța de fond a procedat la achitarea inculpatului C. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, reținând în mod greșit că micile inadvertențe, contradicții ori nuanțări din declarația dată în calitate de martor nu ar fi de natură să conducă la concluzia că a făcut afirmații mincinoase.
s-a mai susținut că probatoriile administrate conduc la concluzia că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Prin recursul promovat s-a solicitat condamnarea inculpatului C. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept constatăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Instanța de fond a realizat o corectă și completă analiză a materialului probator administrat în cauză, argumentând în fapt și în drept soluția de achitare a inculpatului C. G..
Inculpatul C. G. a fost trimis în judecată, împreună cu inculpații M. F. și G. A., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Ca situație de fapt s-a reținut în actul de sesizare, împrejurarea că inculpatul C. G., audiat în calitate de martor în dosarul nr._ al Judecătoriei B., a făcut afirmații mincinoase și nu a spus tot ce știe cu privire la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat, afirmațiile fiind în contradicție cu declarația de martor dată în dosarul nr. 1729/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
Declarațiile inculpatului C. G. date în prezenta cauză, precum și declarațiile date în calitate de martor – în baza cărora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, au fost amplu analizate și detaliate de prima instanță, neintervenind modificări cu ocazia soluționării cauzei în recurs, sens în care nu vom insista în redarea acestora.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inculpatul C. G. a fost audiat în calitate de martor în dosarul nr._ al Judecătoriei B. la termenul de judecată din data de 09.12.2011.
Cu ocazia audierii, în calitate de martor, inculpatul C. G. a fost lăsat să relateze aspectele de care își amintea, referitoare la fapta dedusă judecății.
Așa cum reține și instanța de fond, la momentul audierii, nici președintele completului de judecată, nici reprezentantul Parchetului și nici avocații nu au insistat cu întrebări.
De asemenea, nu s-a insistat asupra redării unor pasaje din declarația dată în faza urmăririi penale și nici asupra lămuririi eventualelor contradicții desprinse din declarația dată în faza cercetării judecătorești raportat la declarația dată în faza urmăririi penale.
Astfel, conform art. 327 alin. 4 Cod procedură penală – instanța dispune citirea declarațiilor anterioare atunci când martorul face declarații care sunt în contrazicere cu cele date anterior.
Mai mult, se pot adresa întrebări martorilor pentru lămurirea aspectelor contradictorii.
În concret, reținem că inadvertențele și nuanțările din declarația inculpatului C. G., dată în calitate de martor în cauza penală nr._ nu sunt de natură să conducă la concluzia certă că acesta cu intenție a făcut afirmații mincinoase ori nu a spus tot ceea ce știe cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
De altfel, așa cum am arătat mai sus, inculpatului nu i s-au adresat întrebări concrete pentru lămurirea presupuselor inadvertențe ivite între cele două declarații respectiv din faza urmăririi penale și din faza cercetării judecătorești.
În concluzie, considerăm că soluția de achitare a inculpatului C. G. este legală și temeinică, în speță fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d) Cod procedură penală.
Având în vedere aspectele arătate mai sus, constatăm că recursul declarat de P. de pe lângă judecătoria B. este nefondat urmând a fi respins ca atare.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., privind pe inculpatul C. G. (fiul lui N. si R., născut la data de 15.11.1984, in B., cetățenie romana, fără ocupație, domiciliat in B., ., fără forme legale in B., ., cu antecedente penale, CNP_), împotriva sentinței penale 671 din 08.04.2013 a Judecătoriei B..
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu (avocat M. M.) va fi avansată către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.11.2013.
Președinte, Judecător, pentru Judecător,
M. C. D. L. C. A. B.
care se află în CO
Semnează
Cf. art. 312 C.proc.pen.
Președintele completului de judecată
Jud. M. C.
Grefier
Red. M.C./14.11.2013
Tehnored. S. M./ 2 ex./14.11.2013
Fond: F. D.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1675/2013. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1250/2013.... → |
|---|
