Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1250/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1250/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 1872/196/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1250
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. N.
JUDECĂTOR – MIȚA M.
JUDECĂTOR –D.-I. B.
Grefier – I. Ș.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat M. M., domiciliat în Braila, ., nr. 329, jud.B., împotriva sentinței penale nr.833 din 26.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în conformitate cu disp. art.104 al.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Curtea constată că în prezenta cauză asistența juridică este facultativă.
Nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp. art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul M. M..
Arată că instanța de fond a stabilit o pedeapsă cu amenda penală, a reținut în favoarea inculpatului disp. art.3201 al.7 Cod penal, uitând a se trece recidiva.
Conform art.83 Cod penal, inculpatul avea o pedeapsă de 1 an cu suspendare dispusă prin sentința penală nr.573/27.03.2009 care urma să fie executată alături de pedeapsa dispusă prin sentința penală nr.833/26.04.2013.
Consideră că pedeapsa dispusă a fost în mod corect aleasă, respectiv cu amendă penală și nu cu închisoarea, având în vedere că inculpatul mai avea o pedeapsă anterioară, astfel că nu se putea dispune o altă soluție.
Ca atare, consideră că sentința instanței de fond este temeinică și legală.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțarea, înainte de ridicarea ședinței de judecată, se prezintă în instanță recurentul-inculpat M. M. la ora 12,50.
Curtea dispune reluarea cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde recurentul-inculpat M. M. care se legitimează cu C.I. . nr._, CNP:_.
Recurentul-inculpat M. M. precizează că din eroare s-a prezentat la Judecătoria B., crezând că acolo a fost citat.
Curtea face cunoscut recurentului-inculpat că asistența juridică este facultativă.
Întrebat fiind, recurentul-inculpat M. M. arată că nu are posibilități materiale pentru a-și angaja un apărător ales și că își menține declarațiile date la instanța de fond.
Nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp. art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat M. M. arată că a declarat recurs nu pentru faptul că nu este corectă hotărârea, ci solicită suspendarea executării pedepsei întrucât soția sa este bolnavă, tatăl său este singur, acestea fiind singurele sale rude.
Mai arată că cel căruia i-a încredințat mașina, a mers pe un drum de țară, mai exact pe o uliță, și erau cam 100 m între el și acesta.
Reprezentantul Parchetului arată că inculpatului i s-au aplicat disp. art 82 Cod penal, acesta având antecedente penale, respectiv 1 an cu suspendarea anterior, tot pentru infracțiune la Legea privind regimul circulației, și, avându-se în vedere și recursul în interesul legii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că prin aplicarea art.83 Codul penal nu se poate da pedeapsă neprivativă de libertate, solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 833/26.04.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ , s-a dispus - în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.proc.pen. – condamnarea inculpatului C. P. la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism fără a poseda permis de conducere (faptă din data de 27.08.2011). De asemenea, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.proc.pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism având o alcoolemie peste limita legală. În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în total inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 81 C.pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen., iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C.pen., privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Prin aceeași sentință penală s-a mai dispus, în baza art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a II-a C.pen. și art. 320 ind. 1 C.proc.pen., condamnarea inculpatului M. M. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a autoturismului unei persoane, cunoscând că aceasta nu posedă permis de conducere (faptă din data de 27.08.2011). În baza art. 83 C.pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 573/27.03.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 08.04.2009, dispunându-se ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea aplicată prin prezenta sentința penala, în total inculpatul având de executat o pedeapsă de 1 an închisoare și 500 lei amendă penală. În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul C. P. la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 510 lei reprezentând contravaloarea raportului de expertiza, iar 300 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Tot în baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul M. M. la plata sumei de 390 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.
În baza art. 189 C.proc.pen., s-a dispus ca plata onorariilor cuvenite avocaților desemnați din oficiu să se facă din fondul Ministerului Justiției, către Baroul B..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., inculpatul C. P. a fost trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere fără permis a unui autoturism pe drumurile publice și cu o alcoolemie peste limita legală, prevăzute de art. 86 alin. 1 și 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. De asemenea, prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată inculpatul M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a autoturismului pentru a-l conduce unei persoane, știind că aceasta nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.
Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. P. pentru infracțiunea prevăzută de art. 219 alin. 1 C.pen.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de consemnare a plângerii, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpaților, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, raportul de expertiză medico-legală privind calcului retroactiv al alcoolemiei, declarațiile martorilor A. M., B. V., R. G..
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpații au solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 320 ind. 1 C.proc.pen., instanța de fond apreciind admisibilă o astfel de cerere.
Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că, în fapt, la data de 27.08.2011, în jurul orelor 19:30, persoana vătămată B. V. din . sesizat organele de poliție din cadrul Secției 1 Poliție Rurală cu privire la faptul că inculpatul C. P. a intrat cu un autoturism Dacia 1310 în gardul împrejmuitor al locuinței sale, distrugându-i cca 8 metri de scândură.
Din cercetările efectuate de organele de poliție a rezultat că, la data de 27.08.2011, în jurul orelor 09:00, inculpatul M. M. s-a deplasat la domiciliul inculpatului C. P. din .. B., cu autoturismul tatălui său, înmatriculat sub numărul_, pentru a-l ajuta la sacrificarea unui porc. În cursul zilei respective, cei doi inculpați au consumat bere, iar la orele 19:00 inculpatul C. P. i-a solicitat prietenului său autoturismul pentru a-l conduce în comună.
Inculpatul M. M. a fost de acord, deși cunoștea faptul că prietenul său nu deține permis de conducere, dar s-a gândit că nu se va întâmpla nimic dacă va conduce câțiva metri prin . C. P. a urcat la volanul autoturismului, în partea dreaptă a urcat inculpatul M. M., iar pe bancheta din spate a urcat martora A. M., concubina inculpatului C. P.. Acesta a condus autoturismul cca 400 de metri, iar pe . locuinței lui B. V., a pierdut controlul volanului, intrând în gardul împrejmuitor.
Deoarece inculpatul C. P. emana halena alcoolică, acesta a fost testat alcoolscopic, la orele 21:34, rezultând o valoare de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior a fost condus la Spitalul Județean de Urgență B., în vederea recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 392/30.08.2011, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B., la ora primei recoltări (21:45), inculpatul avea o alcoolemie de 1,60‰, iar la ora celei de a doua recoltări (22:45), alcoolemia acestuia era de 1,45‰.
Întrucât a existat o perioada mare de timp între momentul depistării și momentul recoltării probelor biologice, s-a dispus efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei care să stabilească alcoolemia inculpatului C. P. la momentul conducerii autoturismului Dacia 1310 aparținând lui M. M..
Conform raportului de expertiză nr. 40/R/20.01.2012, întocmit de I.M.L. Iași, la orele 19:00 inculpatul C. P. ar fi putut avea o alcoolemie de 2‰.
Conform adresei nr._/06.10.2011, emisă de Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. B., inculpatul C. P. nu figurează în evidența informatizată ca fiind posesor pentru nicio categorie de autoturism/tramvai.
Din adresa nr. 1118/11.10.2011, emisă de Unitatea Administrativ Teritorială S. Nou, rezultă că . comună este drum public.
Față de toate aceste de fapt, s-a conchis de către instanța de fond că, în drept, faptele inculpatului C. P., de a conduce pe drumurile publice din localitatea S. Nou, în seara zilei de 27.08.2011, un autoturism fără a poseda permis de conducere și având în sânge o alcoolemie peste limita legală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. 1și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
De asemenea, fapta inculpatului M. M., de a încredința prietenului său, inculpatul C. P., în seara de 27.08.2011, autoturismul Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, pentru a-l conduce pe drumurile publice din localitatea S. Nou, deși cunoștea faptul că acesta nu poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Audiați fiind în fața instanței, la termenul de judecată din data de 26.04.2013, inculpații M. M. și C. P. au recunoscut fapta și au fost de acord să fie judecați în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care și le-au însușit, astfel încât instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen.
A arătat prima instanță că, în situația în care inculpatul recunoaște fapta și este de acord să fie judecat în baza probelor administrate la urmărirea penală, potrivit art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen., instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei cu închisoarea, respectiv de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că s-a probat neîndoielnic săvârșirea infracțiunilor de către inculpați, declarațiile lor de recunoaștere coroborându-se cu toate celelalte probe aflate la dosar. Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a reținut că faptele deduse judecății au fost dovedite, fiind dovedită și vinovăția inculpaților în săvârșirea acestora.
Reținând vinovăția inculpaților, prima instanță a dispus condamnarea acestora în baza situației de fapt și a textelor incriminatoare, la câte o pedeapsa cu închisoarea pe inculpatul C. P., pentru fiecare faptă săvârșită, respectiv la o pedeapsă cu amenda penală pe inculpatul M. M., pentru fapta săvârșită, la individualizarea pedepselor fiind avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv împrejurările săvârșirii infracțiunilor, gradul de pericol social al acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpaților, care au fost sinceri și s-au prezentat în fata autorităților, inculpatul C. P. neavând antecedente penale, spre deosebire de inculpatul M. M., care a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 573/27.03.2009, pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin neapelare la data de 08.04.2009, acesta săvârșind prezenta faptă în termenul de încercare prevăzut de art. 82 C.pen.
Față de aspectele mai sus enunțate, instanța de fond a apreciat că două pedepse a câte 8 luni închisoare pentru fiecare faptă săvârșită de către inculpatul C. P. și o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 500 lei, pentru fapta săvârșită de către inculpatul M. M., sunt necesare și utile în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și în vederea reeducării inculpaților.
Cu privire la inculpatul C. P., prima instanță a aplicat dispozițiile art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen., acesta săvârșind faptele înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. Instanța de fond a apreciat, de asemenea, că este utilă aplicarea unui spor de 4 luni, având în vedere gravitatea faptelor.
Pentru ambii inculpați au fost avute în vedere prevederile art. 320 ind. 1 C.proc.pen.
Față de dispozițiile art. 52 C.pen., având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului C. P., precum și faptul că acesta se află la prima abatere penală, instanța de fond a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins în privința sa și fără executarea efectivă a acesteia, și, în consecință, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani, așa cum prevede art. 82 C.pen., atrăgând în același timp atenția inculpatului că, potrivit art. 83 C.pen., săvârșirea în acest termen de încercare a unei noi infracțiuni atrage revocarea suspendării condiționate, urmând ca pedeapsa închisorii să fie executată în întregime.
Pe de altă parte, a arătat instanța de fond că potrivit art. 83 alin. 1 C.pen., dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Plecând de la aceste dispoziții legale, având în vedere că inculpatul M. M. a săvârșit fapta din prezenta cauză în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 573/27.03.2009 a Judecătoriei B., instanța de fond a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală menționată, revocarea fiind obligatorie, potrivit legii, stabilind ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, în total inculpatul urmând să execute 1 an închisoare și 500 lei amendă penală.
În baza art. 71 C.pen., s-au interzis ambilor inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepselor principale (respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). Având în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, instanța de fond a constatat că nu se mai poate face aplicarea direct și fără motivare a art. 71-64 lit. a și b C.pen. Astfel, a apreciat prima instanță că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., și, în consecință, au fost interzise inculpaților aceste drepturi, pe durata prevăzută de art. 71 C.pen., cu precizarea că în privința inculpatului C. P. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare stabilit pentru pedeapsa principală, astfel cum prevăd dispozițiile art. 71 alin. 5 C.pen.
În baza art. 191 C.proc.pen., față de dezlegarea dată cauzei, ambii inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantumul acestora fiind incluse și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, cu privire la care s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul B..
Împotriva sentinței penale nr. 833/26.04.2013 a Judecătoriei B. a declarat recurs inculpatul M. M., criticând-o pe motive de netemeinicie și solicitând, în principal, schimbarea modalității de executare. A învederat recurentul inculpat că soția sa este bolnavă, iar tatăl său este singur și în vârstă, neputându-și asigura cele necesare traiului zilnic.
Recursul declarat de inculpatul M. M. este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., Curtea consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Curtea apreciază că, pe baza unei analize complete a materialului probator, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului M. M., acesta recunoscând de altfel săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și solicitând a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.proc.pen., referitoare la procedura abreviată de judecată în cazul recunoașterii de vinovăție.
Din probatoriile administrate în cauză, analizate în mod detaliat de prima instanță, rezultă mai presus de orice îndoială împrejurarea că, la data de 27.08.2011, inculpatul M. M. a încredințat inculpatului C. P. autoturismul Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, pentru a-l conduce pe drumurile publice din localitatea S. Nou, deși cunoștea faptul că acesta nu poseda permis de conducere, fapta astfel comisă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Pe de altă parte, Curtea consideră că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând dispozițiile art. 72 C.pen. Astfel, în cauză s-a dat eficiență împrejurărilor invocate de inculpat în favoarea sa (comportamentul sincer și atitudinea de colaborare cu organele judiciare), instanța de fond optând pentru aplicarea pedepsei amenzii penale într-un cuantum orientat înspre limita minimă prevăzută de lege.
În opinia Curții, dat fiind statutul de recidivist al inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia apare ca fiind excesiv de blândă, asupra acestui aspect nemaiputându-se însă interveni însă în recursul exclusiv al inculpatului (cum nu se poate interveni nici cu privire la omisiunea primei instanțe de a reține în sarcina acestuia dispozițiile art. 37 lit. a C.pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie), întrucât s-ar contraveni principiului non reformatio in pejus.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că reiterarea comportamentului infracțional în cursul termenului de încercare aferent suspendării condiționate a executării unei pedepse aplicate anterior constituie o împrejurare care nu poate fi trecută cu vederea la individualizarea pedepsei, aplicarea unei pedepse fiind pe deplin justificată într-o asemenea situație.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, Curtea constată că pentru pedeapsa aplicată inculpatului M. M. nu se poate dispune decât executarea efectivă, în speță fiind incidente dispozițiile art. 83 C.pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate pentru săvârșirea, în termenul de încercare, a unei noi infracțiuni intenționate. Or, potrivit Deciziei nr. 1 din 17.01.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. 1 C.pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 C.pen., și nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 C.pen.
Față de cele de mai sus, nefiind incident vreun caz de casare dintre cele expres prevăzute de art. 3859 C.proc.pen. or vreun alt caz de casare care să poată fi luat în discuție din oficiu, Curtea – în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.proc.pen. – va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. M..
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., inculpatul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. M. (fiul lui C. si S., născut la data de 24.07.1967, în B., CNP:_, domiciliat în Braila, ., nr. 329, fără forme legale în . B., cetățean roman, studii 12 clase, fără ocupație, recidivist) împotriva sentinței penale nr.833/26.04.2013 a Judecătoriei B..
Obligă pe recurentul-inculpat M. M. la plata, către stat, a sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
D. N. Mița M. D.-I. B.
Grefier,
I. Ș.
Red.:jud.D.I.B./07.10.2013
Tehnored.:I.Ș./2 ex./08.10.2013
Fond:jud.D. M. Speranța
| ← Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 1436/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 838/2013.... → |
|---|
