Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 838/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 838/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 17168/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.838/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 28 mai 2013
PREȘEDINTE - M. T. - judecător
JUDECĂTORI - L. H.
- P. D.
GREFIER - E. B.
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
PROCUROR - G. L.- procuror șef Secția judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria G., împotriva Sentinței penale nr.21/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria G., în Dosarul nr._, privind pe inculpatul A. I. - T..
La apelul nominal a răspuns: intimatul – inculpat A. I. - T., asistat de apărător ales, avocat S. C., în baza delegației nr._/28.05.2013 pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimații – parte vătămată L. S., T. A. și V. F. D. - C..
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că este al doilea termen de judecată în recurs, s-a acordat termen pentru ca intimatul - inculpat A. I. - T. să-și angajeze apărător ales, după care ;
Reprezentantul Parchetului și apărătorul intimatului - inculpat, întrebați fiind, arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, în conformitate cu art.38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că sentința nr.21/14.01.2013 pronunțată de instanța de fond este netemeinică. Critica parchetului vizează două aspecte. Instanța de fond deși a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, a omis să stabilească modalitatea executării pedepsei și să dispună aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 al.1 lit.a, teza II și lit.b Cod Penal și art.71 Cod penal, ceea ce ulterior a făcut prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de
17.01.2013. Consideră că modalitatea de executare a pedepsei și aplicarea pedepsei accesorii nu sunt chestiuni care să se rezolve printr-o încheiere de îndreptare eroare materială. Atâta timp cât la momentul studierii dosarului, nici în minută și nici în dispozitiv nu apăreau aceste mențiuni privitoare la modalitatea de executare a pedepsei și aplicarea pedepsei accesorii, consideră că recursul parchetului este fondat și se impune a fi admis. La momentul studierii dosarului de către procuror Sentința penală nr.21/14.01.2013 a Judecătoriei G. nu era legală.
Apărătorul inculpatului, arată că într-adevăr instanța de fond a omis să se pronunțe pe 2 aspecte - modalitatea de executare și aplicarea pedepsei accesorii, dar dispozițiile art.196 Cod procedură penală face trimitere la dispozițiile art.195 Cod procedură penală. Apreciază că este vorba despre o omisiune evidentă și nu a fost intenția instanței de fond de a pronunța o hotărâre fără acele mențiuni. Această omisiune a fost remediată după 3 zile de către instanță și nu s-a produs nici un prejudiciu inculpatului. Apreciază că recursul formulat de parchet este nefondat și solicită respingerea acestuia. În subsidiar, solicită ca în situația în care se va admite recursul, în rejudecare să se facă aplicarea acelorași dispoziții, suspendarea condiționată a executării pedepsei și aplicarea pedepsei accesorii. În opinia sa nu se justifică recursul formulat de parchet, întrucât prin încheierea de amânare a pronunțării din 07.01.2013, reprezentantul parchetului a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare.
Intimatul – inculpat A. I. - T., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ P. de pe lângă Judecătoria G. a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.21/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Prin Sentința penală nr.21/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ s-a dispus în temeiul disp. art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului A. I. T. din infracțiunile de furt de folosință calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 și 4 -209 alin. l lit. e, g și i Cod penal, conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. l din OUG 195/2002 și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de OUG 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile de furt de folosință calificat prevăzută de art. 208 alin.1 și 4 -209 alin. l lit. e, g și i Cod penal, conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. l din OUG 195/2002 și trei infracțiuni distincte de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzute de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal .
A fost condamnat inculpatul A. I. T., fiul lui D. și D., născut la data de 17.07.1989 în G., cu domiciliul în G., ., jud. G., posesor al C.I. ., nr._, CNP._, cetățenie română, studii 9 clase, stagiul militar nesatisfăcut, ocupația – mecanic auto la ., căsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt de folosință calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 și 4- art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 74 lit. a, b și c Cod penal, în referire la art. 76 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 26/27.11.2011).
A fost condamnat inculpatul A. I. T. la o pedeapsă de 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 74 lit. a, b și c Cod penal, în referire la art. 76 lit. e Cod penal (faptă săvârșită la data de 26/27.11.2011).
A fost condamnat inculpatul A. I. T. la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 74 lit. a, b și c Cod penal, în referire la art. 76 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 26/27.11.2011).
A fost condamnat inculpatul A. I. T. la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 74 lit. a, b și c Cod penal, în referire la art. 76 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 26/27.11.2011).
A fost condamnat inculpatul A. I. T. la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 74 lit. a, b și c Cod penal, în referire la art. 76 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 26/27.11.2011).
În temeiul disp. art. 33 lit. a Cod penal, în referire la art. 34 it. b Cod penal, au fost contopite cele cinci pedepse aplicate prin prezenta hotărâre și s-a dispus ca inculpatul A. I. T. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 șase luni închisoare, sporită la 7 (șapte) luni închisoare.
S-a constatat că părțile vătămate L. S., T. A. și V. F. D. C. nu s-au constituit părți civile în cauză, întrucât și-au recuperat integral prejudiciile cauzate prin fapta inculpatului.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul A. I. T. la plata a 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 536 lei aferentă urmăririi penale).
Ulterior, la data de 17.01.2013 s-a dat încheiere de completare a dispozitivului sentinței penale nr.21/14.01.2013 a Judecătoriei G. în care s-a arătat că potrivit art. 196 Cod procedură penală, s-a dispus completarea dispozitivului sentinței penale nr. 21 din data de 14.01.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul penal nr._, în sensul că:
„În temeiul art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului A. I. T. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni.”
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond Judecătoria G., a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 9539/P/2011 din data de 16.08.2012, P. de pe lângă Judecătoria G. a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului A. I. T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt de folosință calificat, conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fapte prevăzute de art. 208 alin.1 și 4 -209 alin. l lit. e, g și i Cod penal, art. 86 alin. l, art. 89 alin. l din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că în noaptea de 26-27.11.2011, prin folosirea cheilor adevărate, a sustras autoturismul marca Opel Omega, cu numărul de înmatriculare P-8043-PH, din parcarea din fața restaurantului Panoramic, pe care l-a condus pe raza mun. G., deși nu era posesor de permis de conducere, iar în timp ce conducea, pe rând, a acroșat un stâlp de beton și două autoturisme și de fiecare dată a părăsit locul accidentului fără să anunțe organele de poliție, după care a abandonat autoturismul sustras.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f. 5-6, 7-17 dosar urmărire penală); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f. 18-19, 20-32 dosar urmărire penală); procese-verbale de predare-primire bunuri (f. 33, 34 dosar urmărire penală); adresă I.P.J. G. - Serviciul Rutier (f. 35 dosar urmărire penală); declarație parte vătămată L. S. (f. 36-39 dosar urmărire penală); declarație martor L. P. (f. 40-42 dosar urmărire penală); declarație martor Panaris A. (f. 43-44 dosar urmărire penală); declarație parte vătămată T. A. (f. 46-49 dosar urmărire penală); declarație V. F. D. C. (f. 51-54 dosar urmărire penală); declarație martor B. R. (f. 55-56 dosar urmărire penală); declarații inculpat A. I. T. (f. 58-61 dosar urmărire penală).
Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale, a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor.
Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 15.05.2012 conform procesului verbal aflat la fila 65 dosar urmărire penală.
Prezent fiind în fața instanței de judecată la termenul din data de 07.01.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul asistat de apărător ales a învederat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește și nu solicită administrarea de probe noi, cu excepția actelor în circumstanțiere. Instanța a procedat la audierea inculpatului și, având în vedere poziția procesuală a acestuia, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală.
Pentru acest motiv, instanța a apreciat că judecata poate avea loc, în temeiul art. 3201 alin. 2 Cod procedură penală, numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și, prin urmare, nu mai este necesară reaudierea martorilor din lucrări.
Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a avut asigurată asistența juridică de un avocat ales conform delegației aflate la fila 17 dosar fond.
Totodată, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a fișei de antecedente penale a inculpatului (fila 9 dosar fond).
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în seara de 26.11.2011, în jurul orei 2030 - 2100, partea vătămată L. S. a mers împreună cu inculpatul A. I. T. la petrecerea de majorat a unui prieten comun, și anume martorul Panaris A., care a avut loc la restaurantul Panoramic din mun. G..
Cei doi s-au deplasat la petrecere cu autoturismul, marca Opel Omega, cu numărul de înmatriculare P 8043 PH, aparținând părții vătămate L. S., autoturismul fiind lăsat parcat în spațiul special amenajat din fața restaurantului.
În timp ce erau la petrecere, la un moment dat, inculpatul A. I. T. i-a solicitat părții vătămate cheia de la autoturism pentru a-și lua din interior un trabuc pe care îl uitase în mașină. Când a revenit în restaurant, inculpatul A. I. T. nu a înapoiat părții vătămate cheia autoturismului.
În jurul orei 0300, când s-a terminat petrecerea, întrucât consumase băuturi alcoolice, partea vătămată a hotărât să lase autoturismul în acel loc, urmând să revină a doua zi pentru a-l lua. Atât partea vătămată, cât și inculpatul A. I. T. au fost conduși acasă, pe . martorul Panaris A. cu autoturismul mamei sale.
A doua zi, în jurul orei 1230, partea vătămată L. S., intenționând să-și ia autoturismul din locul în care îl lăsase peste noapte, a constatat că nu găsea cheile autoturismului său, motiv pentru care l-a sunat pe inculpatul A. I. T. care i-a spus că i le-a înapoiat după ce a luat trabucul.
Imediat, partea vătămată L. S., împreună cu fratele său - martorul L. P., inculpatul A. I. T. și prietena acestuia din urmă, martora B. R., au mers spre restaurantul Panoramic cu ideea de a căuta cheia, care bănuiau că a fost pierdută sau uitată în acel loc. Însă, când au ajuns în parcarea din fața restaurantului au constatat și lipsa autoturismului. Au început să caute cu toții prin zonele învecinate, dar, întrucât nu l-au găsit, s-au deplasat la poliție unde au reclamat furtul acestuia.
Acolo, în timp ce refăceau șirul evenimentelor împreună cu lucrătorii de poliție, inculpatul A. I. T. a recunoscut că el este cel care a sustras autoturismul părții vătămate din parcarea unde fusese lăsată, cu ajutorul cheii care rămăsese la el din seara precedentă.
Astfel, inculpatul a declarat că după ce a ajuns la petrecerea de la Panoramic, împreună cu partea vătămată, cu autoturismul acesteia din urmă, în jurul orei 2300, a cerut cheia autoturismului pentru a lua ceva din mașină, dar la întoarcerea în restaurant nu a mai restituit cheia părții vătămate. În jurul orei 0300, inculpatul împreună cu partea vătămată, martorul Panaris A. și un alt tânăr (rudă cu sărbătoritul) au părăsit localul și s-au deplasat spre zona portului. Acolo, el împreună cu partea vătămată au mai stat câteva minute în fața blocului, după care fiecare s-a îndreptat spre domiciliul său. Însă, pe drum, inculpatul s-a răzgândit și a mers spre restaurantul Panoramic, a deschis autoturismul cu cheia care rămăsese la el și a plecat să se plimbe pe raza mun. G..
Inculpatul a precizat că nu este posesor permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
De asemenea, acesta a declarat că în timp ce conducea autoturismul pe . pierdut controlul volanului și a acroșat cu partea lateral stângă un stâlp de beton, însă și-a continuat deplasarea. La scurt timp, inculpatul a mai acroșat cu partea stângă un autoturism de culoare închisă, dar nu a oprit și a continuat deplasarea, iar la intersecția . . din nou controlul volanului și a acroșat un alt autoturism de culoare albă. De acolo, inculpatul a fugit cu autoturismul pe .-l parcat în dreptul imobilului cu nr. 17 (declarație inculpat f. 58-61 dosar urmărire penală).
Deplasându-se în locul indicat de inculpat, organele de poliție au găsit autoturismul părții vătămate care era închis și asigurat, însă prezenta mai multe avarii în partea frontală și părțile laterale, iar roata dreapta față era spartă (proces-verbal de cercetare la fața locului f. 5-17 dosar urmărire penală).
Ulterior, au fost identificate și cele două autoturisme (Audi A6, cu numărul de înmatriculare_ și Opel Astra C., cu numărul de înmatriculare_ ) care au fost acroșate de către inculpatul A. I. T. în timp ce conducea autoturismul marca Opel Omega, cu numărul de înmatriculare P 8043 PH, ce aparținea părții vătămate L. S. (proces-verbal de cercetare la fața locului f. 18-32).
Partea vătămată T. A. - proprietara autoturismului Audi A6, cu numărul de înmatriculare_, a declarat că nu se constituie parte civilă față de inculpatul A. I. T. deoarece acesta a achitat contravaloarea reparației în sumă de 25.000 lei și nu are nicio pretenție materială față de acesta (declarație parte vătămată T. A. f. 46-49 dosar urmărire penală).
Partea vătămată V. F. D. C. - proprietarul autoturismului Opel Astra C., cu numărul de înmatriculare_, a declarat că nu se constituie parte civilă față de inculpatul A. I. T. deoarece acesta a achitat contravaloarea reparației în sumă de 2.000 lei și nu are nicio pretenție materială față de acesta (declarație parte vătămată V. F. D. C. f. 51-54 dosar urmărire penală).
Partea vătămată L. S. a declarat că nu se constituie parte civilă față de inculpatul A. I. T. deoarece acesta a achitat contravaloarea reparației în sumă de 6.000 lei și nu are nicio pretenție materială față de acesta (declarație parte vătămată L. S. f. 37 dosar urmărire penală).
Conform adresei nr._/2011 din 07.12.2011 emisă de Serviciul Rutier rezultă că inculpatul A. I. T. nu figurează ca fiind posesor al permisului de conducere auto pentru nicio categorie de vehicule.
Vinovăția inculpatului A. I. T. rezultă cu certitudine din întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, respectiv din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f. 5-6, 7-17 dosar urmărire penală); procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f. 18-19, 20-32 dosar urmărire penală); procese-verbale de predare-primire bunuri (f. 33, 34 dosar urmărire penală); adresă I.P.J. G. - Serviciul Rutier (f. 35 dosar urmărire penală); declarație parte vătămată L. S. (f. 36-39 dosar urmărire penală); declarație martor L. P. (f. 40-42 dosar urmărire penală); declarație martor Panaris A. (f. 43-44 dosar urmărire penală); declarație parte vătămată T. A. (f. 46-49 dosar urmărire penală); declarație V. F. D. C. (f. 51-54 dosar urmărire penală); declarație martor B. R. (f. 55-56 dosar urmărire penală), toate aceste probe coroborându-se cu declarațiile inculpatului A. I. T. de recunoaștere a săvârșirii acestora.
Totodată, instanța de fond a apreciat necesară o schimbare de încadrare juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, în temeiul disp. art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunile de furt de folosință calificat prevăzută de art. 208 alin.1 și 4 -209 alin. l lit. e, g și i Cod penal, conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. l din OUG 195/2002 și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de OUG 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile de furt de folosință calificat prevăzută de art. 208 alin.1 și 4 -209 alin. l lit. e, g și i Cod penal, conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. l din OUG 195/2002 și trei infracțiuni distincte de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzute de art. 89 alin.1 din OUG 195/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal .
Conform art. 89 alin (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, ca urmare a aprobării cu modificări prin Legea nr. 49/2006, s-a incriminat părăsirea locului accidentului, prevăzându-se că părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Se poate lesne observa că în speța de față s-a aflat în cea de-a doua ipoteză prevăzută de textul legal arătat anterior, respectiv părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, accidentul fiind produs ca urmare a unei infracțiuni - (în situația de față infracțiunea de furt de folosință calificat și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere).
Pe de altă parte, o infracțiune este continuată, potrivit disp. art. 41 alin.2 Cod penal, atunci când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni, care prezintă, fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.
Mai mult, s-a putut spune în acest caz că unitatea infracțională de rezoluție trebuie să existe prealabil începerii activității delictuoase și să subziste pe parcursul desfășurării acțiunii ilicite.
Repetarea unei anumite idei infracționale determinată de „ocaziile” create infractorului, nu se subsumează, rezoluțiunii unice infracționale. Cu alte cuvinte, rezoluția infracțională nu poate fi indeterminată, ea nu se poate referi la săvârșirea unui număr nedeterminat de acțiuni și la atingerea unui număr nedeterminat de obiective căci, atunci, activitatea infracțională nu mai constituie o unitate, ci o pluralitate - în sensul disp. art. 33 lit. a Cod penal.
În speța de față, inculpatul a luat trei hotărâri distincte de a părăsi locul accidentului, imediat după săvârșirea fiecărui accident (coliziunea cu un stâlp de beton, și cu cele două autoturisme aparținând părților vătămate T. A. și V. F. D. C.). De altfel, luarea hotărârii infracționale anterior apariției însuși interesului, scopului ce ar justifica acțiunea propriu-zisă de părăsire a locului accidentului, în opinia instanței de fond nu ar fi fost posibilă decât în cazul în care accidentele ar fi fost comise cu intenție.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a dispus schimbarea de încadrare juridică a infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție reținute în sarcina sa, în sensul mai sus arătat.
În drept, fapta inculpatului A. I. T. care în noaptea de 26-27.11.2011, prin folosirea cheilor adevărate, a sustras autoturismul marca Opel Omega, cu numărul de înmatriculare P-8043-PH, din parcarea din fața restaurantului Panoramic, pe care l-a condus pe raza mun. G., deși nu era posesor de permis de conducere, iar în timp ce conducea, pe rând, a acroșat un stâlp de beton și două autoturisme și de fiecare dată a părăsit locul accidentului fără să anunțe organele de poliție, după care a abandonat autoturismul sustras, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. (1) și alin. (4) Cod penal raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) Cod penal, conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, și trei infracțiuni de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, faptă prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.
Având în vedere cele expuse, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art. 52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal.
Sub acest aspect, la dozarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunile săvârșite, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 al.l Cod penal și a ținut seama, în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate în partea specială a Codului penal (limite ce vor fi reduse cu o treime conf. disp. art. 320 ind.1 Cod procedură penală), de gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite având în vedere circumstanțele reale ale faptelor și împrejurările săvârșirii acestora, de modalitatea de comitere a infracțiunilor, de natura acestora, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
În cadrul procesului complex de individualizare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului în vârstă de 23 ani, angajat în funcția de mecanic auto, fără antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa iar după săvârșirea acesteia a ajutat și colaborat în vederea aflării adevărului, prezentând în detaliu modul de comitere a infracțiunilor și ajutând la aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, despăgubind totodată în integralitate părțile vătămate din prezenta cauză.
Având în vedere ansamblul acestor criterii, instanța de fond a condamnat inculpatul A. I. T. pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa.
Deoarece infracțiunile săvârșite sunt concurente, inculpatul nu a fost condamnat definitiv pentru nici una dintre ele, i s-a aplicat concursul de infracțiuni prevăzute de art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 alin. 1 lit.b, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, sporită în mod corespunzător. Sporul de pedeapsă în această situație este justificat de numărul mare de infracțiuni săvârșite de inculpatul A. I. T..
Pe de altă parte, având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, dar și circumstanțele referitoare la persoana inculpatului, instanța de fond a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins, în privința inculpatului, și fără executarea cu privare de libertate a pedepsei aplicate. Având în vedere că au fost întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, instanța i-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii, cu intenție, a unei alte infracțiuni în interiorul termenului de încercare, astfel cum sunt acestea prevăzute în art. 83 Cod penal.
Totodată, instanța de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
Pe latură civilă, instanța a constatat că părțile vătămate L. S., T. A. și V. F. D. C. nu s-au constituit părți civile în cauză, întrucât aceștia și-au recuperat integral prejudiciile încercate de la inculpatul A. I. T..
Astfel, partea vătămată T. A. - proprietara autoturismului Audi A6, cu numărul de înmatriculare_, a declarat că nu se constituie parte civilă față de inculpatul A. I. T. deoarece acesta a achitat contravaloarea reparației în sumă de 25.000 lei și nu are nicio pretenție materială față de acesta (declarație parte vătămată T. A. f. 46-49 dosar urmărire penală), partea vătămată V. F. D. C. - proprietarul autoturismului Opel Astra C., cu numărul de înmatriculare_, a declarat că nu se constituie parte civilă față de inculpatul A. I. T. deoarece acesta a achitat contravaloarea reparației în sumă de 2.000 lei și nu are nicio pretenție materială față de acesta (declarație parte vătămată V. F. D. C. f. 51-54 dosar urmărire penală), iar partea vătămată L. S. a declarat că nu se constituie parte civilă față de inculpatul A. I. T. deoarece acesta a achitat contravaloarea reparației în sumă de 6.000 lei și nu are nicio pretenție materială față de acesta (declarație parte vătămată L. S. f. 37 dosar urmărire penală).
Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a avut asigurată asistența juridică de un avocat ales conform delegației aflate la fila 17 dosar fond.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul A. I. T. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva Sentinței penale nr.21/14.01.2013 a Judecătoriei G. a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria G. criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate.
S-a arătat în recursul formulat că apreciază sentința penală recurată fiind nelegală prin neaplicarea unei pedepse accesorii prevăzute de art.64 Cod penal.
Pedepsele accesorii sunt pedepse privative de drepturi care însoțesc în mod necesar pedeapsa închisorii, ca un accesoriu al acesteia.
Așa cum se prevede în dispozițiile art.71 alin.2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal dar deși, pedeapsa accesorie decurge de drept din pedeapsa principală a închisorii, totuși instanța este obligată, potrivit dispozițiilor din Codul de procedură penală (art.357 alin.3 Cod procedură penală), să menționeze în dispozitivul hotărârii prin care pronunță condamnarea la pedeapsa închisorii, că persoana condamnată este lipsită de drepturile prevăzute de art.64 Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare până la executarea în întregime a pedepsei sau până la considerarea acesteia ca executată.
Instanța a omis de asemenea să se pronunțe asupra modalității de executare a pedepsei închisorii aplicate.
Este adevărat că prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 17.01.2013 instanța, în temeiul art.196 Cod procedură penală a dispus ca modalitatea de executare a pedepsei să fie suspendarea condiționată și s-a aplicat și pedeapsa accesorie dispunându-se ca executarea acesteia să fie suspendată pe durata termenului de încercare.
Apreciază nelegală modalitatea în care instanța a dispus asupra modalității de executare a pedepsei, precum și asupra pedepsei accesorii întrucât dispozițiile art.196 Cod procedură penală se aplică doar în situațiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, apărători, precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asiguratorii.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Aspectele invocate ca motiv de recurs de către P. de pe lângă Judecătoria G. au fost remediate de către instanța de judecată prin încheierea de completare din 17.01.2013. Această încheiere, deși s-a pronunțat în Camera de Consiliu, s-a dat cu participarea procurorului, același care a formulat prezentul recurs.
De asemenea, prin pronunțarea acestei încheieri de ședință din 17.01.2013 părțile au fost puse în termenul de recurs de 10 zile.
În această situație, procurorul putea să procedeze la retragerea recursului formulat, care în situația dată, nu se mai justifică.
Așa fiind și văzând prev. art.38515 pct.1 lit.b) Cod procedură penală Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr.21/14.01.2013 a Judecătoriei G..
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva Sentinței penale nr.21/2013 a Judecătoriei G., privind pe inculpatul A. I. - T., ( fiul lui D. și D., născut la 17.07.1989, CNP -_, domiciliat în G., .).
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu (avocat G. L.) în sumă de 50 lei către Baroul de Avocați G. va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. T. L. H. P. D.
Grefier,
E. B.
Red. L.H. – 03.06.2013
Tehnored. E.B.
07.06.2013/ 2 ex.
Fond - C.I. C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1250/2013.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
