Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1680/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1680/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 19520/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1680/R
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-M. I.
Judecător A.-M. M.
Judecător F. M.
Grefier A. S.
-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul –inculpat S. F., împotriva sentinței penale nr. 1252 din 03.07.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4 decembrie 2013 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 12 decembrie 2013 și ulterior la data de 18 decembrie 2013.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.1252/03.07.2013 a Judecătoriei G. a fost condamnat inculpatul S. F. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat, prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată (faptă săvârșită la data de 07.04.2011).
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul nr. 2522/P/2011 din 08.12.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. F., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzute de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 07.04.2011 a condus autoturismul marca MG cu numărul de înmatriculare_ pe . Galati, venind din municipiul Constanta și având dreptul de a conduce suspendat.
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de cercetare specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă:
- proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare (fila 3 dosar urm. pen.);
- proces-verbal de depistare, întocmit de organele de poliție (fila 4 dosar urm. pen.);
- raport nr. 2522 din 18.04.2011 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului G. - Serviciul Rutier (fila 5 dosar urm. pen.);
- cazierul contravențional al inculpatului (fila 6 dosar urm. pen.);
- declarația inculpatului S. F. (filele 8-10 dosar urm. pen.);
- declarațiile martorilor N. G. (filele 11-12 dosar urm. pen.), Bîznă C. (filele 13-15 dosar urm. pen.), Sișu D. (fila 15 dosar urm. pen.);
- cazier judiciar (fila 16 dosar urm. pen.);
- ordonanță de restituire nr. 2522/P/2011 din data de 15.06.2012 (filele 20-21 dosar urm. pen.);
- raport SPR din data de 02.08.2012 (fila 22 dosar urm. pen.);.
Inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 12.04.2012, așa cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 70 din dosarul de urmărire penală.
În faza de cercetare judecătorească instanța a dispus audierea inculpatului (fila 27 dosar fond) și a martorilor S. N. C. (fila 28 dosar fond), N. G. (fila 51 dosar fond) și Ș. D. (fila 52 dosar fond).
În vederea rezolvării complete a cauzei, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a fișei de antecedente penale a inculpatului (fila 7 dosar fond).
Inculpatului i s-a desemnat apărător din oficiu (delegație aflată la fila 9 dosar fond). Acesta a depus la dosar acte în circumstanțiere și înscrisuri (filele 29-38).
Instanța a dispus atașarea la dosar a unor relații de la P. de pe lângă Judecătoria C. (filele 64-68 dosar fond). Au mai fost atașate și copii ale unor înscrisuri din dosarul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Instanța a mai dispus și audierea martorului M. D. R. (agent de poliție în cadrul Postului de Poliție al comunei C. județul C.) însă în final, acest mijloc de probă a fost apreciat ca nemaifiind util soluționării cauzei.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 07.04.2011, în jurul orelor 14.30, lucrători din cadrul Poliției Rutiere G. au oprit pe . marca MG, cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul S. F. (proces – verbal de depistare aflat la fila 4 dosar urm. pen.). La solicitarea organelor de poliție de a prezenta documentele pentru verificare, inculpatul a prezentat doar cartea de identitate a autovehiculului, declarând că permisul de conducere l-a uitat acasă, în județul C., din cauza faptului că era grăbit.
Procedând la verificarea inculpatului S. F., organele de politie au constatat că acesta este posesor al permisului de conducere categoria B, nr. C_ T eliberat de IPJ C. la data de 15.12.2006 iar la momentul depistării în trafic figurează ca fiind la poziția reținut, ca urmare a întocmirii dosarului penal cu nr._/P/2010 de către P. de pe lângă Judecătoria C..
Întrebat fiind cu privire la acest aspect, inculpatul a declarat că a fost cercetat în cursul anului 2010 pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul neînmatriculat, motiv pentru care la data depistării i s-a reținut permisul de conducere, fără a-i fi eliberată dovada înlocuitoare a permisului cu sau fără drept de a conduce autovehicule, iar din acel moment nu mai are cunoștință dacă are dreptul de a conduce sau nu.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că la data de 24.11.2010 i s-a reținut permisul de conducere de către lucrătorii de poliție din . întrucât ar fi condus un autovehicul neînmatriculat, ocazie cu care nu i s-a eliberat niciun fel de dovadă privitoare la dreptul de a conduce. După două săptămâni, organele de poliție au primit de la autoritățile franceze dovada că autoturismul său este în mod legal înmatriculat. Ulterior, în acel dosar s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, astfel încât inculpatul a considerat că are dreptul să conducă autovehicule.
În urma verificărilor efectuate în baza de date a Serviciului Rutier G. (raport aflat la fila 5 dosar urm. pen.) a rezultat că la data depistării (07.04.2011) inculpatul nu avea drept de a conduce autovehicule pe drumurile publice ca urmare a săvârșirii, la data de 24.11.2010 pe raza județului C., a infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, republicată. Potrivit verificărilor în baza de date a IPJ (fila 6 dosar urmărire penală) inculpatului i-a fost eliberată o dovadă fără drept de conducere.
În cauză a fost dată ordonanța cu numărul 2522/P/2011 din data de 15.06.2012 prin care s-a dispus restituirea cauzei la IPJ G. – Serviciul Rutier în vedere completării actelor de urmărire penală – în sensul de a se face dovada că inculpatul S. F. cunoștea împrejurarea că i-a fost suspendat dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice fie prin înmânarea unei dovezi înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulație, fie prin predarea expresă a permisului la organele de poliție, fie prin luarea la cunoștință sub orice formă (atestată prin semnătura inculpatului) că dintr-un anumit moment nu mai are dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice.
Pentru a completa cercetările, organele de urmărire penală au mai atașat la dosar un raport, din data de 02.08.2012 (fila 22 dosar urm. pen.) în care se precizează aceleași aspecte ca și în cele anterioare – că la data de 07.04.2011 inculpatul nu avea drept de a conduce autovehicule pe drumurile publice ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată. S-a mai precizat că la data săvârșirii acelei infracțiuni (24.11.2010) i s-a eliberat inculpatului și dovada înlocuitoare fără termen de valabilitate și nu există mențiuni în baza de date cu privire la prelungiri ale dreptului de a conduce.
Având în vedere că inculpatul a contestat cele reținute în actul de sesizare a instanței inclusiv în fața instanței de judecată (declarând că de fapt, la data de 24.11.2010, el nu a predat organelor de poliție ale comunei C. județul C. permisul de conducere - declarație aflată la fila 28 dosar fond), pentru lămurirea cauzei, au fost solicitate relații suplimentare de la P. de pe lângă Judecătoria C..
La solicitarea instanței, au fost atașate copii de pe unele dintre înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.. Din analiza coroborată a acestor înscrisuri au rezultat următoarele:
- Potrivit procesului-verbal din data de 24.11.2010, încheiat de inspectorul C. G. și agentul M. D. R. rezultă că, la sesizarea numitei S. M. D. (soția inculpatului), aceștia au pornit în urmărirea inculpatului S. F., l-au oprit în trafic la ieșirea din localitatea C., județul C. și l-au condus la sediul Poliției Comunale C. pentru cercetări. În urma verificărilor în baza de date a poliției, au constatat că inculpatul are permisul de conducere reținut, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule.
- Potrivit procesului-verbal din data de 24.11.2010, încheiat de agentul M. D. R. rezultă că la aceeași dată (24.11.2010), în continuarea cercetărilor, s-a procedat la verificarea autoturismului condus de inculpat, prilej cu care au fost identificate o . obiecte și de înscrisuri (detaliate explicit în cuprinsul înscrisului întocmit cu acel prilej) printre care și permisul de conducere al inculpatului.
- Pentru a face dovada celor găsite în interiorul autoturismului condus de inculpat, organele de poliție au efectuat și planșe foto (filele 12-19).
- La fila 23 se află și dovada . (fără a se vedea numărul), eliberată la data de 24.11.2010 ora 11.00, ca urmare a reținerii permisului de conducere (fiind bifată și căsuța corespunzătoare), eliberată într-adevăr fără drept de circulație.
- Cele reținute de organele de poliție ale comunei C. județul C. sunt oarecum contrazise de adresa nr._/31.01.2011 emisă de Serviciul Rutier C., aflată la fila 25, potrivit căreia la data de 24.11.2010, inculpatul S. F. avea permisul de conducere reținut până la soluționarea dosarului întrucât anterior, la data de 18.11.2010, încălcase prevederile art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, republicată. La data de 14.12.2010 P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, motiv pentru care Serviciul Rutier C. a dispus restituirea permisului de conducere. În opinia instanței, prin noțiunea de „reținere” din cuprinsul respectivei adrese, nu se înțelege deținerea materială, efectivă de către reprezentanții SPR C. a permisului de conducere al inculpatului, ci regimul juridic al acestui permis întrucât permisul de afla în continuare în posesia inculpatului.
S-a arătat că, din toate înscrisurile enumerate mai sus rezultă că apărările inculpatului S. F. nu corespund realității. Astfel, în faza de urmărire penală acesta a declarat că permisul de conducere i-a fost reținut de către organele de poliție din . iar în schimbul acestuia nu i s-a eliberat nicio dovadă cu sau fără drept de circulație. În faza de cercetare judecătorească inculpatul a declarat că organele de poliție nici nu i-au cerut permisul de conducere iar acesta a rămas tot timpul asupra sa. Aceste susțineri nu au fost primite de instanță întrucât, potrivit înscrisurilor enunțate mai sus, la data de 24.11.2010 permisul de conducere al inculpatului a fost reținut de către organele de poliție ale comunei C., județul C. și în același timp, acesta figura deja reținut de SPR C. până la finalizarea unui alt dosar penal în care inculpatul era cercetat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată.
S-a arătat că nici apărarea inculpatului în sensul că nu i s-a eliberat vreo dovadă de circulație la data de 24.11.2011 nu se confirmă întrucât, la fila 23, se află dovada ., eliberată la data de 24.11.2010 ora 11.00, fără drept de circulație.
S-a precizat că potrivit art. 111 din OUG 195/2002 republicată, în situațiile prevăzute la art. 86 alin. (2) dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.
S-a menționat că, având în vedere că la data de 24.11.2010 permisul inculpatului figura reținut în evidențele SPR C., în mod corect organele de poliție ale comunei C. județul C. au constatat că există indiciile săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată. Respectând prevederile legale, organele de poliție i-au eliberat inculpatului o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulație, reținând în schimbul acesteia permisul de conducere al inculpatului. Dacă organele de poliție nu ar fi găsit permisul de conducere al inculpatului, procedura ce trebuia urmată ar fi fost alta - polițistul ar fi trebuit să-i aducă acestuia la cunoștință, prin înștiințare scrisă pe care i-o înmâna imediat sau prin poștă, că nu mai are dreptul să conducă autovehicule sau tramvaie până la finalizarea dosarului penal, precum și obligația de a preda permisul de conducere serviciului poliției rutiere pe raza căruia a fost săvârșită fapta. Câtă vreme organele de poliție au eliberat dovada menționată mai sus, este clar că au primit în schimb permisul de conducere al inculpatului iar apărările acestuia nu corespund realității.
S-a mai arătat că, indiferent dacă la data de 24.11.2010 organele de poliție ale comunei C. județul C. au intrat sau nu în posesia permisului de conducere al inculpatului, esențial este faptul că la aceeași dată, inculpatului i-a fost eliberată dovada ., fără drept de circulație. Prin urmare, la data de 24.11.2010 inculpatul a fost încunoștințat că, din acel moment, nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice până la soluționarea dosarul penal respectiv. În consecință, la data de 07.04.2011, când a fost depistat conducând pe raza localității G., inculpatul S. F. nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice întrucât dosarul penal nr._/P/2010 al parchetului de pe lângă Judecătoria C. (care atrăsese suspendarea dreptului său de a conduce) nu fusese încă finalizat – rezoluția nr._/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. datând din data de 31.05.2012. Prin adresa din data de 03.09.2012, P. de pe lângă Judecătoria Constanta a comunicat faptul ca dosarul cu nr._/P/2010 in care inculpatul a fost cercetat, a fost soluționat prin rezoluția procurorului abia la data de 31.05.2012 iar în perioada 24.11.2010 și pana la data emiterii ordonanței (31.05.2012), inculpatului nu i s-a prelungit dreptul de a conduce autovehicule.
Audiat fiind, martorul N. G. a declarat că, la data de 07.04.2011, a fost solicitat de către organele de politie pentru a asista în calitate de martor la oprirea autovehiculului marca MG înmatriculat în străinătate, ocazie cu care a remarcat că autoturismul era condus de către inculpatul S. F.. Acesta a declarat verbal ca are permisul suspendat. Mai mult, dupa ce s-a întors la autovehicul ulterior audierii sale de către organele de poliție, nesocotind regulile de circulație, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului și și-a continuat drumul.
Aspectele mai sus-menționate rezultă și din declarația martorului Sisu D., pasager al autovehiculului condus de inculpat care a declarat în faza actelor premergătoare că în data de 07.04.2011, l-a însoțit pe S. F. pe distanța C. – G. și că, la solicitarea de către organele de poliție a permisului de conducere, acesta a declarat că are permisul de conducere suspendat.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului S. F. care, la data de 07.04.2011 a condus autoturismul marca MG cu numărul de înmatriculare_ pe . municipiul Galati, venind din municipiul C. și având dreptul de a conduce suspendat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzute de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
S-a arătat că, din mijloacele de probă administrate în cauză (procese-verbale încheiate la data de 24.11.2010, dovada eliberată la aceeași dată, relațiile comunicate de SPR C., procesul-verbal de depistare din data de 07.04.2011, declarațiile martorilor, fișa de evidență a abaterilor rutiere, adresele emise de P. de pe lângă Judecătoria C.) instanța a reținut că inculpatul S. F. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa cu forma de vinovăție a intenției directe, acesta având reprezentarea pericolului social al faptei sale. Pentru aceste motive, instanța nu a primit apărarea inculpatului în sensul că fapta sa nu ar exista.
S-a menționat că la individualizarea pedepsei ce va fi aplicate instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, va ține seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele săvârșite, pericolul social concret al faptelor deduse judecății (inculpatul a fost depistat de mai multe ori conducând pe drumurile publice având dreptul de a conduce autovehicule suspendat), de datele privind persoana inculpatului (cu multiple antecedente contravenționale, unele de același gen).
Având în vedere pericolul social al faptei săvârșite, atitudinea inculpatului care încearcă să profite de confuzia legată de situația antecedentelor sale precum și faptul că acesta perseverează în săvârșirea unor astfel de fapte (din înscrisurile aflate la filele 64-68 dosar fond rezultă că acesta a mai fost depistat și la data de 05.02.2012 conducând pe drumurile publice având dreptul de a conduce autovehicule suspendat), instanța nu a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta, dar și circumstanțele referitoare la persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins, în privința inculpatului, și fără executarea cu privare de libertate a pedepsei aplicate. Având în vedere că sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi apreciată în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal. Pentru acest motiv, instanța a interzis inculpatului, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul S. F. arătând că la data de 7.04. 2011 avea dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală.
Recursul declarat de inculpatul S. F. este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, că inculpatul S. F. a comis cu vinovăție fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Din actele dosarului rezultă că în cursul anului 2010 inculpatul a fost cercetat în legătură cu mai multe infracțiuni la regimul circulației, respectiv: circulație cu un autovehicul neînmatriculat, faptă reținută a fi comisă la 26.07.2010, conducere cu permis necorespunzător, faptă reținută a fi comisă la 18.11.2010, o altă faptă de conducere cu permis necorespunzător, reținută a fi comisă la 24.11.2010.
Din mențiunile cazierului auto (fila 6 dosar urmărire penală) rezultă că pentru fapta din 26.07.2010 s-a dispus neînceperea urmării penale, prin rezoluția nr._/P/2010 din 26.11.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., și s-a dispus restituirea permisului de conducere deși, din mențiunile cazierului auto, rezultă că nu ar fi fost reținut permisul de conducere.
Pentru fapta din 18.11.2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, prin rezoluția nr._/P/2010 din 14.12.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., și s-a dispus restituirea permisului de conducere deși, din mențiunile cazierului auto, rezultă că nu ar fi fost reținut permisul de conducere.
În condițiile în care inculpatul a primit două rezoluții de neurmărire penală, la scurt timp după comiterea ultimei fapte, și, deși în cazierul auto nu figura cu permisul reținut, acesta i-a fost restituit, este plauzibilă susținerea inculpatului referitor la faptul că a considerat că avea dreptul de a conduce autovehicule.
Pentru fapta din 24.11.2010 (care a condus organele de urmărire penală la concluzia că la data de 07.04.2011 inculpatul nu ar avea drept de conducere), în mențiunile din cazierul auto nu figurează că s-ar fi reținut permisul de conducere ci că s-a eliberat o dovadă fără valabilitate iar abaterea i s-a comunicat la data de 24.01.2011.
Tot în legătură cu fapta din 24.11.2010, deși în procesul verbal întocmit la acea dată (fila 9 din dosarul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.) figurează că s-ar fi găsit în interiorul autoturismului condus de inculpat și permisul de conducere al acestuia, în fotografiile întocmite cu acea ocazie nu se observă, printre documentele și bunurile fotografiate și care figurează și în procesul verbal (cum ar fi cartea de identitate, legitimația eliberată de REDACȚIA PUBLICAȚIILOR MI, legitimația eliberată de ASOCIAȚIA DE LUPTĂ ANTIDROG, legitimația eliberată de CS RAJA SA, certificatul de port armă, pistolul și două cartușe) și permisul de conduce al inculpatului (filele 15-19 dosar nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
De asemenea, din același proces verbal rezultă că s-au reținut pentru cercetări următoarele: legitimația eliberată de ASOCIAȚIA DE LUPTĂ ANTIDROG, legitimația eliberată de CS RAJA SA, certificatul de port armă, pistolul și două cartușe, restul bunurilor fiind restituite inculpatului (fila 10 din dosarul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.). Se observă că între bunurile reținute nu se află și permisul de conduce al inculpatului.
Se mai observă că dovada pe baza căreia se presupune să s-ar fi reținut permisul inculpatului la data de 24.11.2010 nu are semnătura de luare la cunoștință a inculpatului (fila 23 din dosarul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.).
Din coroborarea celor prezentate mai sus, rezultă dubii cu privire la faptul că la data de 24.11.2010 i s-ar fi reținut permisul inculpatului și că i s-ar fi comunicat că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
De altfel, pentru acest motiv s-a și dispus inițial restituirea cauzei organului de cercetare penală de către procuror, prin ordonanța nr.2522/P/2011 din 15.06.2012, singurele acte întocmite ulterior fiind un raport de verificare și o adresă a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. (filele 22, 25 dosar urmărire penale) din care rezultă că la data de 24.11.2010 s-a reținut permisul inculpatului, că i s-a eliberat o dovadă fără termen de valabilitate și că nu s-a dispus prelungirea dreptului de circulație, aspecte deja cunoscute și pe care le-am analizat critic mai sus, fără a se face dovada certă că inculpatul cunoștea că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule.
Pe de altă parte, prin rezoluția nr._/P/2010 din 31.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus neînceperea urmării penale pentru fapta din 24.11.2010, soluția care, dacă ar fi intervenit într-un termen rezonabil și nu după 1 an și jumătate, mai ales că organul de cercetare penală cunoștea încă din data de 31.01.2011 soluția de neurmărire penală din dosarul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. (fila 25 din dosarul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.), ar fi condus la inexistența faptei deduse judecății.
Însă, în cauză nu se poate dispune achitarea pe motivul inexistenței faptei întrucât, din punct de vedere obiectiv, aceasta există dar nu a fost comisă cu forma de vinovăție cerută de lege.
În consecință, Curtea apreciază că nu s-a făcut dovada, dincolo de orice dubiu, că inculpatul a acționat cu intenție, în sensul că la data de 07.04.2011 a circulat pe drumurile publice cunoscând că nu a avea acest drept, lipsind latura subiectivă a infracțiunii prev. de art.86 al.2 din OUG 195/2002, republicată, situație în care se impunea achitarea acestuia.
Față de considerentele arătate mai sus, urmează ca, în baza disp. art. 38515 al.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, să fie admis recursul declarat de inculpatul S. F. și să se caseze în parte sentința penală recurată.
În rejudecare, în baza disp. art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 al.1 lit.d Cod procedură penală, se va dispune achitarea inculpatului S. F. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 al.2 din OUG 195/2002, republicată.
Văzând și disp. art.189 și 192 al.3 Cod procedură penală.
CURTEA,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul S. F. ( fiul lui M. și L.-V., născut la data de 6.04.1985 în C., CNP –_) domiciliat în com. C., ., jud. C. și f.f.l. în localitatea Techirghiol, .. 11-13, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 1252 din 3.07.2013 pronunțată de Judecătoria G..
Casează sentința penală nr. 1252/03.07.2013 a Judecătoriei G. și, în rejudecare:
În baza disp. art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 al.1 lit.d Cod procedură penală, achită pe inculpatul S. F. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 al.2 din OUG 195/2002, republicată.
Suma de 400 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (200 lei pentru av. Guraliu M. L., la fond, și 200 lei pentru av. S. S., în recurs), se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. M. I. A. M. M. F. M.
Grefier,
Red.F.M./ 6.01.2014 A. S.
Tehnored.A.S./06.01.2014/2 ex.
Jud. fond: E.G.D.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 127/2013. Curtea de... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
