Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 1489/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1489/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 4206/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1489/R
Ședința publică din data de 13.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul R. M. – deținut în Penitenciarul Spital Tg. Ocna, împotriva sentinței penale nr.337/13.08.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, a răspuns condamnatul R. M., în stare de arest, asistat de avocat L. B. – apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, condamnatul R. M. precizează că își menține recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul, având în vedere concluziile referatului de anchetă socială efectuat la judecarea fondului din care nu rezultă împrejurări speciale astfel încât executarea în continuare a pedepsei să producă consecințe grave atât pentru condamnat cât și pentru familia acestuia, lasă la aprecierea instanței admisibilitatea recursului declarat.
Procurorul, având în vedere referatul de anchetă socială din care rezultă că concubina acestuia dispune de locuință și are o casă corespunzător întreținută dar că nu mai dorește să reia conviețuirea cu condamnatul, faptul că cei doi copii sunt majori și realizează venituri, consideră că în mod corect instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 455 C.pr.pen. neexistând consecințe grave care să afecteze condamnatul sau familia acestuia.
Condamnatul R. M., arată că îi este necesar 2-3 luni pentru a-și face locuința să aibă unde merge când se va libera. Susține că, la momentul când un condamnat este pus în libertate nu are unde merge, însă dacă i s-ar acorda o întrerupere de executare ar avea posibilitatea să-și facă măcar un bordei unde să locuiască.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, examinând actele si lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 337/13.08.2013 a Tribunalului G. s-a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de petentul-condamnat R. M., în prezent deținut în Penitenciarul G.. În temeiul art. 189 C.proc.pen., s-a dispus avansarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul G., iar în temeiul art. 192 alin. 2 C.proc.pen., petentul-condamnat a fost obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la nr._ din 20.05.2013, petentul-condamnat R. M. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată de Tribunalul B. prin sentința penală nr. 68/2005, din motive socio-familiale.
În motivarea cererii, condamnatul R. M. a precizat că soția sa nu are un loc de muncă, este bolnavă, nu are sprijin material sau moral, are locuința degradată și se impune prezența sa pentru a-și ajuta familia aflată în nevoi.
În cauză s-a solicitat și s-a efectuat o anchetă socială la familia condamnatului din județul B., anchetă socială care nu a relevat existența unor situații grave deosebite în familie.
La termenul de judecată din 13.08.2013, față de concluziile anchetei sociale, apărătorul condamnatului a precizat că lasă la aprecierea instanței cu privire la admiterea cererii, iar reprezentantul parchetului a solicitat respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R. M. ca nefondată.
În aceste condiții, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R. M. a fost apreciată ca fiind nefondată de către prima instanță.
S-a arătat prin sentința penală recurată că, în faza de executare a pedepsei, persoana condamnată poate să beneficieze de întreruperea executării pedepsei, dacă pe baza probelor administrate, se constată existența unor situații grave deosebite, care pot avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
În acest caz întreruperea executării pedepsei se poate dispune o singură dată pentru o perioadă de maxim 3 luni de zile.
A reținut instanța de fond că probele administrate în cauză nu au relevat existența unor situații grave, deosebite, insurmontabile în familia condamnatului R. M., nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 453 lit. c C.proc.pen. și, prin urmare, prezenta cerere de întrerupere a executării pedepsei nu poate fi admisă.
Astfel, din ancheta socială efectuată la familia condamnatului rezultă că acesta are doi copii care sunt majori și realizează venituri, unul dintre ei lucrând în Spania, iar concubina condamnatului, M. N., are casă de locuit corespunzător întreținută.
Din aceeași anchetă socială mai rezultă că membrii familiei condamnatului R. M. nu doresc prezența acestuia la acest moment în familie, întrucât nu au nevoie de sprijinul acestuia.
Față de elementele care rezultă din conținutul anchetei sociale depuse la dosarul de fond (fila 18), coroborate cu celelalte aspecte reținute mai sus, s-a apreciat că cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul R. M. este vădit nefondată și a fost respinsă ca atare.
Fiind în culpă procesuală și văzând dispozițiile art. 192 alin. 2 C.proc.pen., prima instanță l-a obligat pe condamnatul R. M. la plata de cheltuieli judiciare către stat, în cuantumul acestora fiind inclus și onorariul avansat pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Împotriva sentinței penale nr. 337/13.08.2013 a Tribunalului G. a declarat recurs, în termen legal, petentul-condamnat R. M.. În motivarea orală a recursului astfel declarat petentul-condamnat a arătat că îi este necesar un interval de 2-3 luni în care să se afle în libertate, pentru a-și consolida/ridica o locuință în care să stea după ce se va libera. A mai precizat petentul că, la momentul când va fi pus în libertate, nu are unde locui, motiv pentru care ar trebui să i se admită cererea de întrerupere a executării pedepsei pentru a-și consolida/ridica o astfel de locuință.
Recursul declarat de recurentul-condamnat R. M. este nefondat.
Analizând cauza, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., tribunalul constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. În mod corect prima instanță a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de către petentul-condamnat R. M..
Din actele și lucrările dosarului rezultă că petentul-condamnat R. M. execută în Penitenciarul G. o pedeapsă de 16 ani închisoare, pedeapsă ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 68/24.03.2005 a Tribunalului B. (mandat de executare nr. 77/2005).
Potrivit art. 455 C.proc.pen., în referire la art. 453 alin. 1 lit. c C.proc.pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă de către instanța de judecată atunci “când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează”.
Din referatul de anchetă socială întocmit de referenți din cadrul Primăriei municipiului B., rezultă că, practic, în privința petentului-condamnat R. M. nu se poate afirma că acesta ar avea o „familie”, în sensul legii civile. Înainte de a fi încarcerat petentul a avut o relație de concubinaj cu M. N.. Potrivit declarației acesteia, în urma acestei relații au rezultat doi copii, actualmente majori, care nu au însă stabilită filiația față de tată. Numita M. N. și-a manifestat refuzul de a relua relația de concubinaj cu petentul R. M., declarând totodată că nu are nevoie de sprijinul acestuia.
În aceste condiții, rezultă cu evidență că petentul-condamnat R. M. nu se află în situația prevăzută de art. 453 alin. 1 lit. c C.proc.pen. pentru a putea solicita întreruperea executării pedepsei. Curtea consideră că, în speță, nu se poate vorbi despre existența unor împrejurări speciale, în sensul dispozițiilor legale menționate, care – prin executarea pedepsei de către petentul-condamnat – să producă consecințe grave pentru familia acestuia. Textul menționat vizează situații cu caracter excepțional, care pot fi rezolvate în mod exclusiv de către persoana condamnată, într-un interval de maxim trei luni. În cauza de față, nu se regăsesc aceste premise, fosta concubină a petentului-condamnat fiind încă aptă de muncă și afirmând că nu are nevoie de sprijinul acestuia, iar copiii acestuia fiind majori și întreținându-se singuri.
Pe de altă parte, dispozițiile legale în vigoare nu permit întreruperea executării pedepsei aplicate unui condamnat pentru ca acesta să își ridice o locuință în care să stea după ce se va libera din executarea pedepsei. Teoretic, un condamnat ar putea obține întreruperea executării pedepsei în cazul în care ar avea deja o locuință care s-ar putea degrada iremediabil datorită lipsei de îngrijire, însă petentul-condamnat din prezenta cauză nu se află într-o asemenea situație.
Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.proc.pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul-condamnat R. M..
În baza art. 189 C.proc.pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în faza procesuală a recursului, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei, către Baroul G..
În temeiul art. 192 alin. 2 C.proc.pen., constatând că recurentul-condamnat se află în culpă procesuală, Curtea va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, în cuantumul acestora urmând a fi inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul R. M. ( fiul lui G. și M., născut la data de 24.02.1966 în mun. B., CNP_, domiciliat în mun. B., ., jud. B., în prezent deținut în Penitenciarul Spital Tg.Ocna), împotriva sentinței penale nr.337/13.08.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Potrivit art. 189 C.pr.pen. onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (avocat L. B.), va fi avansat Baroului G. din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă pe condamnatul R. M. la plata sumei de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
D E F I N I T I V A.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Mița MârzaDragoș-I. BeliganDaniela N.
Grefier,
Red.D.I.B./26.11.2013
Tehnored: D.I.B./26.11.2013
fond: A.C.
| ← Cerere de eliberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1675/2013. Curtea... → |
|---|
