Mandat european de arestare. Sentința nr. 54/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 54/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 449/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 54/F
Ședința publică din data de 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M.-M. I. - judecător
Grefier – G. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea contestației la executare formulată, în baza dispozițiilor art. 460 Cod procedură penală și art. 461 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, în referire la art. 112 din Legea nr. 302/2004, de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel G. privind pe persoana solicitată T. C..
La apelul nominal a răspuns persoana solicitată T. C., în stare de arest, asistată de av. H. D., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
CURTEA constată că apărarea persoanei solicitate este asigurată de apărătorul ales.
CURTEA aduce la cunoștință persoanei solicitate faptul că Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel G. a formulat o contestație la executare referitoare la un incident ivit în cursul executării sentinței penale 52/2013, prin care s-a hotărât predarea sa către autoritățile judiciare italiene.
Astfel, după pronunțarea sentinței penale 52/2013 de către Curtea de Apel G., în ceea ce o privește, s-a pronunțat și o hotărâre definitivă în România, situație în care există un concurs de mandate, motiv pentru care s-a formulat prezenta contestație la executare.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației formulată de Biroului de Executări Penale, în sensul de a se constata că în cauză, în ceea ce o privește pe persoana solicitată T. C. s-a emis și un mandat de executare a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 253 din 15.02.2013 a Judecătoriei G., rămasă definitivă la data de 01.04.2013 prin respingerea recursului de către Curtea de Apel G..
Ca atare, solicită să se dispună amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene până la executarea mandatului nr. 287 din 02.04.2013 emis de autoritățile judiciare române, respectiv de Judecătoria G..
Apărătorul persoanei solicitate T. C., av. H. D., consideră că această situație poate fi rezolvată ținând cont de dispozițiile art. 60 și 61 din Legea 302/2004.
Susține că textul de lege menționat se referă la două situații: când există un proces pe rol și când există o pedeapsă de executat în regim privativ de libertate – situația persoanei solicitate din prezenta cauză.
Solicită să se aibă în vedere că textul de lege prevede totuși posibilitatea ca instanța să dispună amânarea predării. Astfel, în alineatul 2 al art. 60 se precizează expres că în cazurile prevăzute la alineatul 1, predarea extrădatului poate fi amânată. În caz de amânare extrădarea poate deveni efectivă după ce procesul penal a luat sfârșit.
În situația dată, având în vedere că art. 61 din Legea 302/2004 se referă mai mult la situația creată de existența unui proces în curs, consideră că situația poate fi soluționată și prin alte căi decât cea solicitată de reprezentantul Ministerului Public.
Astfel, acest incident procedural, poate fi soluționat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 60-61 din Legea 302/2004, prin amânarea executării pedepsei aplicate de către autoritățile judiciare române și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene. Oricum, persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare provizorie în vederea predării.
Precizează că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității și, în consecință, în momentul când va termina afacerile judiciare în Italia va fi predat autorităților judiciare române. De altfel, se poate solicita acest lucru autorităților judiciare italiene.
Consideră că această situație determină amânarea punerii în executare a mandatului emis în baza hotărârilor judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare române.
În altă ordine de idei, solicită să se aibă în vedere că situația creată ar îngreuna cumva situația juridică a persoanei solicitate, în sensul că ar pune-o în imposibilitate de a formula o eventuală cerere de contopire a celor două sancțiuni penale, fiind mai dificil de realizat recunoașterea hotărârii pronunțată în România de către autoritățile judiciare italiene.
Dar, atâta timp cât hotărârea de condamnare este definitivă, consideră că se poate proceda de maniera solicitată.
Reprezentantul Ministerului, în replică, arată că față de persoana solicitată T. C. s-a emis un mandat european de arestare pentru a fi cercetat într-o cauză penală, nu pentru executarea unei pedepse, iar în situația în care autoritățile judiciare italiene doresc să efectueze cercetările penale mai repede pot să solicite trimiterea temporară pe o anumită perioadă de timp.
Învederează că în toate cazurile în care persoanele solicitate au avut de executat pedepse în România s-a amânat predarea acestora către autoritățile judiciare italiene întrucât trebuia executată pedeapsa în România.
Solicită să se aibă în vedere că la acest moment persoana solicitată se află în România și că autoritățile judiciare italiene au mai multe posibilități de a efectua cercetări penale, respectiv fie prin solicitarea temporară a acestuia pe o perioadă până la câteva luni de zile, fie prin videoconferință.
Persoana solicitată T. C., având ultimul cuvânt, solicită să fie predat către autoritățile judiciare italiene, urmând ca după ce își va rezolva problemele să se întoarcă pentru a-și executa pedeapsa în România.
Susține că în situația în care nu va fi prezent în fața autorităților judiciare italiene nu se va putea apăra și va putea fi găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat.
CURTEA
Asupra contestației la executare de față,
La data de 08.04.2013 pe rolul Curții de Apel G. a fost înregistrată contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel G. cu privire la incidentul ivit în cursul executării sentinței penale nr. 52/F/01.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, definitivă la 01.04.2013.
În cuprinsul actului de sesizare s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 52/F/01.04.2013 a Curții de Apel G. a fost admisă cererea autorităților judiciare italiene și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 07.02.2013 de Tribunalul Gorizia - Italia, în dosarul cu număr de referință 3178/12/RGNR - 2529/12/RG JEEP, pe numele persoanei solicitate T. C. (fiul lui C. și D., născut la 24.07.1988, în ., CNP -_, domiciliat în .).
În temeiul art. 13 din Decizia - cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și art. 103 alin. 5 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate T. C., de a fi predată autorităților judiciare italiene.
În baza art. 12 din Decizia - cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 103 alin. 6 și art. 97 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate T. C., pe o durată 24 de zile, cu începere de la data de 02.04.2013 și până la data de 25.04.2013, inclusiv, și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene.
În baza art. 151 Cod procedură penală, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate T. C..
S-a luat act că persoana solicitată T. C. nu a renunțat la regula specialității.
În cauză a fost emis mandatul de arestare provizorie nr. 16/E/01.04.2013, privind pe T. C..
Cu adresa nr. 207/02.04.2013, Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului G. a comunicat instanței de executare că situația juridică a numitului T. C. s-a modificat ca urmare a emiterii pe numele acestuia, la data de 02.04.2013, a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 287/2013 din 02.04.2013, cu privire la o pedeapsă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 253/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012, rămasă definitivă la data de 01.04.2013.
S-a confirmat punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 287/2013 din 02.04.2013, începând cu data de 02.04.2013.
Având în vedere că, pe de o parte, prin sentința penală nr. 52/F/01.04.2013 a Curții de Apel G. s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate T. C. pe o perioadă de 24 de zile, cu începere de la data de 02.04.2013 și până la data de 25.04.2013, inclusiv, și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene, iar pe de altă parte, că pe numele aceleiași persoane, ulterior pronunțării sentinței penale nr. 52/F/01.04.2013 a Curții de Apel G., a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 287/2013 din 02.04.2013, în baza sentinței penale nr. 253/15.02.2013 a Judecătoriei G., s-a solicitat a se aprecia cu privire la acest incident ivit în cursul executării.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.460 C.proc.pen. și art.461 alin. 1 lit. d C.proc.pen., cu referire la art. 112 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Deliberând asupra contestației la executare cu care a fost învestită Curtea apreciază că aceasta este fondată.
Astfel, potrivit art. 112 al. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală Când persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei.
O dispoziție similară este prevăzută și în art. 24 paragraf 1 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene care stabilește că Autoritatea judiciară de executare poate, după ce a decis executarea mandatului european de arestare, să amâne predarea persoanei căutate, pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul membru de executare sau, în cazul în care a fost deja condamnată, pentru a putea executa, pe teritoriul acestuia, o pedeapsă primită pe baza unei alte fapte decât cea prevăzută de mandatul european de arestare.
Din cele mai sus expuse rezultă că amânarea predării persoanei solicitate reprezintă o posibilitate oferită statului ce pune în executare un mandat european de arestare, atunci când după luarea unei decizii privind predarea, se constată că prezența persoanei este necesară în continuare pe teritoriul statului respectiv pentru derularea unor proceduri judiciare ori pentru executarea unei pedepse.
În speță, prin sentința penală nr. 52/F/01.04.2013 a Curții de Apel G., s-a dispus predarea persoanei solicitate T. C. pentru ca autoritățile italiene să efectueze urmărirea penală sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 648 și 110 Cod penal italian, constând în aceea că la data de 13.11.2012 aceasta a cumpărat sau primit mai multe bunuri ce proveneau din furturi, faptă ce este prevăzută și în legea penală română în art. 221 Cod penal ca infracțiunea de „tăinuire”.
Pe de altă parte, la data de 01.04.2013 a rămas definitivă sentința penală nr. 253/15.02.2013 a Judecătoriei G. prin care persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 iar în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1918/20.11.2009 a Judecătoriei G. s-a aplicat persoanei solicitate pedeapsa de 2 ani închisoare.
Din adresa nr. 207/02.04.2013 a IPJ G. - Centrul de Reținere și Arestare Preventivă (fila 4 dosar) rezultă că persoana solicitată a început executarea acestei pedepse la data de 02.04.2013.
În aceste condiții, ținând seama de data recentă a faptei de săvârșirea căreia este acuzată persoana solicitată în Italia, de gravitatea relativ redusă a acesteia precum și de necesitatea asigurării continuității executării pedepsei începute în România, în vederea atingerii scopului preventiv-educativ al sancțiunii, Curtea apreciază că în cauză este oportună amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene până la punerea în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei de 2 ani închisoare.
Totodată se are în vedere că autoritățile judiciare italiene pot uza și de alte mijloace de cooperare judiciară, dacă ancheta penală în desfășurare o impune, respectiv de audierea prin videoconferință, conform art. 178 din Legea nr. 302/2004 ori de predarea temporară, în condițiile art. 112 al. 2 din Legea nr. 302/2004.
Văzând și dispozițiile art. 460 și următoarele Cod pr. penală și cele ale art. 192 al. 3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTORĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel G..
În baza art. 112 alin.1 din Legea 302/2004 și art. 24 paragraf 1 din Decizia Cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002, dispune amânarea predării persoanei solicitate T. C. (fiul lui C. și D., născut la data de 24.07.1988 în ., CNP._, cu domiciliul în ., în prezent aflat în Arestul I.P.J. G.), dispusă prin sentința penală nr. 52/F/01.04.2013 a Curții de Apel G. (dosar nr._ ), până la data punerii în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de executare nr. 287/2013 din 02.04.2013 emis în baza sentinței penale nr. 253 din 15.02.2013 a Judecătoriei G., definitivă la data de 01.04.2013.
Conform art. 192 al. 3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 08.04.2013.
PREȘEDINTE,
M.-M. I.
Grefier,
Red./tehnored. motivare/M.M.I./12.04.2013
Tehnored. hot. G.V./3 ex./12.04.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1012/2013. Curtea de Apel... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 216/2013.... → |
|---|
