Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 66/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 4955/113/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 66/A
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B. – judecător
Judecător: M.-M. I.
Grefier: C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B.
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de părțile civile S. C. și S. M., ambii domiciliați în B., .. 348 ,., . și inculpatul M. N. (fiul lui I. și S., născut la data de 15.12.1975, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul G. ), împotriva sentinței penale nr. 194 din 21.12.2012 pronunțată de Tribunalul B., inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal – art. 175 alin. 1 lit. d și i Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns apelanții părți civile S. C., S. M., personal, inculpatul apelant M. N., în stare de arest, asistat de av. G. D., în baza delegației nr. 496/21.01.2013 eliberată din oficiu de Baroul G., intimații părți civile S. I. I., S. V. G., S. L. L., lipsă fiind intimata parte civilă S. D. M. și reprezentantul său legal C. N., S. de Ambulanță Județean B., S. Județean de Urgență B. și S. C. de Urgență „Sf. A. A.” G..
Procedura legal îndeplinită.
Întrebat fiind, inculpatul M. N. arată că își menține apelul declarat.
Întrebați fiind, apelanții părți civile S. C. și S. M., având pe rând cuvântul, arată că au formulat apel întrucât sunt nemulțumiți de pedeapsa care a fost aplicată inculpatului, pe care o apreciază prea mică față de infracțiunea comisă de acesta . Inculpatul l - a omorât pe fiul lor, tatăl nepoților lor. Nu solicită termen pentru angajare avocat .
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului M. N. arată că acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor de către Tribunalul B.. Inculpatul critică hotărârea apelată întrucât apreciază că încadrarea juridică a faptei este greșită . Din punctul de vedere al apărării, apreciază că încadrarea corectă a faptei era infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte . De asemenea, inculpatul critică și faptul că s-a reținut că a lovit de două ori victima.
Precizează că și soția decedatului a recunoscut că o singură dată a fost lovită victima, dar s-a reținut că a fost lovită de două ori. Așa cum se observă și din actele dosarului, victima a fost lovită cu podul palmei în prima fază și apoi inculpatul a ripostat cu pumnul și, după cum rețin organele de anchetă, și cu piciorul.
Aduce la cunoștința instanței că din fișele de constatare preliminare ale Spitalului Județean, atât din data de 20.06.2012, cât și din data de 27.06.2012, concluzia este că între leziunile traumatice și decesul victimei există legătură indirectă de cauzalitate.
Conform Codului penal, uciderea constituie infracțiunea de omor fără a se indica modalitatea de săvârșire a activității de ucidere, esențial fiind ca între acțiune și rezultat să existe un raport de cauzalitate . Spre deosebire de omor, în cazul loviturilor cauzatoare de moarte, acestea se săvârșesc cu intenție depășită, respectiv cu intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și prin culpă, în ceea ce privește rezultatul produs - moartea victimei.
Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului în acest caz trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care a fost comisă fapta, obiectul folosit, intenția lui în raport cu victimă și tot în acest sens vrea să învedereze instanței, următoarele:
Inculpatul, în prima fază a lovit cu pumnul, astfel cum personal i-a adus la cunoștință, dar acesta are o forță fizică foarte mare, fiind foarte bine constituit și nu a realizat puterea lui.
Inculpatul a declarat apel fiind nemulțumit de încadrarea juridică dată faptei și pentru că nu a lovit victima sistematic, nefiind vorba de 2, 3, 4, 5, 10, 20 de lovituri, ci doar de o singură lovitură, dar ghinionul lui a fost că victima s-a lovit cu capul de bordură.
Mai arată că, nu în ultimul rând, s-a dorit reglarea unor antipatii, dar inculpatul nu a acționat cu gândul de a omorî victima. Dacă avea vreun gând în acest sens, o putea strânge de gât și aceasta murea imediat.
Potrivit raportului de necropsie se poate reține că leziunile ar fi putut fi produse prin contact cu un corp dur, deci moartea victimei în acest caz s-a produs prin lovire de bordură și există legătură indirectă de cauzalitate .
Având în vedere cele prezentate, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, a se schimba încadrarea juridică dată faptei și a se dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât nu ne aflăm în situația când cineva vrea să omoare pe altcineva.
Apelantul parte civilă S. C. arată că este nemulțumit de pedeapsa aplicată inculpatului. Mai arată că inculpatul a fost drogat și a lovit victima cu intenția de a o termina, întrucât a lovit-o cu picioarele când era căzută la pământ.
Apelanta parte civilă S. M. arată că inculpatul a lovit victima și cu piciorul, la grumaz și după aceea a plecat, dar s-a întors și a lovit-o de două ori cu picioarele și a omorât-o pe loc . Inculpatul a avut intenția de a omorî victima, care era fiul său și tatăl nepoților ei care trăiesc acum din pensia lor. Nu are posibilitatea de a angaja avocat, fiind bolnavă și a solicitat un avocat din oficiu, dar nu i s-a dat . Nu este mulțumită cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului care a stat liber două săptămâni și a mai omorât alt om și iarăși va mai omorî alt om, pentru că acesta întotdeauna a omorât oameni.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelurilor declarate în cauză, întrucât sentința nr.194/21.12.2012 a Tribunalului B. este temeinică și legală.
În cauză, încadrarea juridică este cea stabilită prin rechizitoriu și pentru care instanța de fond l-a condamnat pe inculpat, respectiv pentru infracțiunea de omor calificat și nicidecum pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
Din actele dosarului rezultă că după ce inculpatul a lovit-o inițial, victima s-a dezechilibrat, a căzut pe asfalt, după care acesta a lovit –o cu piciorul în zona stângă a capului . Acest aspect rezultă din declarația martorei C. N. care la urmărirea penală precizează că după ce a căzut, inculpatul i-a mai dat cu piciorul în cap victimei, în partea stângă. În declarația aflată la fila 48 dosar fond martora arată că în momentul în care victima era în cădere s-a dezechilibrat, atunci ea s-a întors și l-a văzut pe inculpat că i-a aplicat o lovitură cu piciorul în față, victima fiind căzută pe spate, după care inculpatul a plecat.
În declarațiile inculpatului date la urmărirea penală rezultă că acesta a lovit victima de 2 ori, spunând că i-a aplicat o lovitură cu pumnul în bărbie și cu piciorul în zona feței, după care victima a căzut și s-a lovit de asfalt, deci chiar din propria declarație rezultă că i-a aplicat două lovituri. Însă, din procesul-verbal de conducere în teren de la fila 148 dosar de urmărire penală, în prezența martorului asistent C. M. rezultă că inculpatul a declarat că a lovit cu pumnul puternic în figură pe victimă, după care aceasta căzut pe caldarâm, moment în care s-a lovit la cap, el continuând să o lovească cu piciorul în mod inconștient.
Ca atare, se observă că din toate aceste declarații, precum și din raportul medico-legal din care rezultă . oaselor craniene, atât prin lovire cu corp dur cu suprafață neregulată, dar și prin cădere, de plan dur, intenția inculpatului nu a fost aceea doar de a lovi victima, ci de suprimare a vieții victimei, întrucât a continuat să o lovească cu piciorul cu o intensitate mare, atât cu pumnul, cât și cu piciorul, într-o zonă vulnerabilă . Deși victima era căzută la pământ, inculpatul a continuat să o lovească.
Apreciază că pedeapsa stabilită este corectă, întrucât s-a ținut cont atât de disp. art.3201 alin.7 Cod proc. penală, cât și de antecedentele penale ale inculpatului care este recidivist, din fișa de cazier judiciar rezultând că are foarte multe condamnări, în special pentru infracțiuni cu violență, respectiv tâlhării, dar are condamnări și pentru câteva infracțiuni de furt calificat.
Consideră legală și temeinică sentința Tribunalului B. . Solicită menținerea stării de arest a inculpatului.
Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței starea de arest a inculpatului .
Intimatul parte civilă S. V. I. solicită să se facă dreptate.
Intimatul parte civilă S. V. G. solicită să se facă dreptate. Intimatul parte civilă S. L. L. solicită aplicarea legii.
Inculpatul M. N. arată că în fața părților civile care sunt în număr de 5, el este cel care este numit golan, vagabond sau criminal. Deci, el nu mai are nici o valoare, deși cu unul dintre ei s-a aflat în pușcărie, pentru că plătea femei pe care le ducea în Spania și era „pește „ . Acum se spune că este vinovat, dar victima l-a provocat, iar el i-a dat o singură lovitură și i-a dat un picior, nu a vrut să o omoare. Acuma, ce valoare mai are, dacă este deținut ? Lasă la aprecierea instanței soluționarea apelurilor, dar solicită a se lua în considerare că nu a avut intenția să omoare victima și că are o fetiță .
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 194/21.12.2012 a Tribunalului B., inculpatul M. N. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1 – art. 175 alin. 1 lit. d și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2270/27.11.2007 a Judecătoriei B., s-a contopit restul de 1097 zile închisoare, rămas neexecutat din această pedeapsă, cu pedeapsa de 12 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare sporită la 12 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevare de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 1349 cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul M. N. să plătească părților civile S. D. M., S. I. I., S. V. G. și S. L. L. suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, 749,78 lei către S. de Ambulanță Județean B., 267,13 lei către S. de Urgență Județean B. și 2696,7 lei către S. C. de Urgență „Sf. A. A.” G., reprezentând contravaloare transport și servicii medicale acordate victimei S. D..
A fost obligat inculpatul să plătească minorei S. D. M. suma de 1.080 lei reprezentând prestație periodică pentru perioada 19.06.2012 – 21.12.2012 și câte 180 lei lunar prestație periodică începând cu data de 21.12.2012 și până la încetarea stării de nevoie.
S-a luat act că părțile civile S. M. și S. C. au renunțat la plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și pomenirile ulterioare.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele.
Inculpatul M. N. este recidivist, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea, cu preponderență, de infracțiuni ce implică violența.
La data de 19.06.2012, în jurul orei 9,00, inculpatul M. N. se afla la intersecția străzilor A. Pann și Pietății, fiind văzut și discutând puțin cu martorii U. L. F., M. V. C., C. I., B. P. și Cîrtoajă L..
După întâlnirea cu martorii sus menționați, inculpatul și-a continuat deplasarea pe .-a lungul blocului G.1, iar când a ajuns lângă blocul G.2, a observat că dintr-o mașină au coborât victima S. D. și martora C. N..
Inculpatul s-a apropiat de cei doi și i-a reproșat victimei că în penitenciar nu a vrut să ajute pe nimeni, precum și că era colaborator al gardienilor („prăduitor”).
S. D. a încercat să îi explice inculpatului că nu a fost încarcerat și că probabil era vorba despre o confuzie, însă acesta din urmă l-a scuipat și i-a aplicat o lovitură de picior în gât, frontal, forța loviturii determinându-l să se dezechilibreze și să cadă pe spate.
În cădere, victima s-a lovit cu capul de asfalt, iar inculpatul i-a mai aplicat o lovitură de picior în cap.
Imediat după aceea, victima a intrat în convulsii iar inculpatul a părăsit locul agresiunii.
Martora C. N. a început să strige după ajutor, iar lângă ei au venit martorii enumerați anterior, precum și B. I., B. M. și S. Zamfirel.
Victima a fost transportată cu o ambulanță la S. Județean de Urgență B., apoi la S. C. de Urgență G., unde a decedat la data de 27.06.2012.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. 256/A3/2012 rezultă că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei și contuziei meningocerebrale cu . oaselor craniului, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur.
În consecință, decesul a avut drept cauză cea de-a doua lovitură aplicată victimei care era deja căzută și inconștientă, conform declarațiilor martorei C. N..
Întrucât inculpatul se afla în stare de ebrietate și prezenta semnalmente aparte (lipsa unui dinte, tatuaje pe suprafață întinsă, era îmbrăcat în alb și avea o sacoșă albă, neinscripționată, conținând o pereche de pantofi sport) a fost descris, apoi identificat și recunoscut de către martorii C. N., U. L. F., M. V. C., C. I., B. P. și Cîrtoajă L..
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut lovirea victimei și propulsarea acesteia pe suprafață dură (asfalt) de care s-a lovit, descriind însă o evoluție relativ diferită a conflictului, datorită stării de ebrietate și pentru a-și crea o situație mai favorabilă.
Prima instanță a reținut că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost dovedite cu următoarele mijloace de probă:
- procesul verbal și fișa de intervenție la eveniment;
- raportul medico-legal de necropsie nr. 256/A3/2012;
- adresa nr. 4024/10.07.2012 a Serviciului de Ambulanță Județean B., adresa nr._/6.07.2012 a Spitalului Județean de Urgențe B., adresa nr._/ 18.07.2012 a Spitalului C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. și actele medicale anexate;
- declarațiile martorilor C. N., U. L. F., M. V. C., C. I., B. P., Cîrtoajă L., B. I., B. M. și S. Zamfirel;
- procesele verbale de conducere în teren;
- procesele verbale de recunoaștere după planșe foto;
Fiind audiat la termenul din 15.12.2012, inculpatul M. N. a declarat că recunoaște fapta așa cum a fost reținută prin rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pentru a beneficia de dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M. N. care, în ziua de 19.06.2012, i-a aplicat victimei S. D. o lovitură de picior proiectând-o pe asfalt, apoi o lovitură de picior în partea dreaptă a capului, aceasta suferind hemoragie și contuzie meningocerebrală cu . oaselor craniului, leziuni traumatice în urma cărora la data de 27.06.2012 a survenit decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 al.1, art. 175 al.1 lit. d și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepselor (principală și accesorie) ce s-au aplicat inculpatului, prima instanță a avut în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, gradul de pericol social al faptelor săvârșite,, criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal și circumstanțele personale ale inculpatului care are 37 ani, studii 5 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, fiind recidivist după mai multe condamnări, iar pe parcursul procesului penal a avut o poziție sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
Față de cele expuse, instanța și-a format convingerea că scopul legal al pedepsei se va putea realiza în persoana inculpatului prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege, cu reținerea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a reținut că din relația de concubinaj a victimei S. D. cu martora C. N. a rezultat fiica minoră S. D. M..
Dintr-o căsătorie anterioară, victima a mai avut 3 fii, în prezent majori (S. I. I., S. V. G. și S. L. L.).
La data de 10.07.2012, martora C. N. a declarat că se constituie parte civilă în cauză, în nume propriu și pentru minora S. D. M., urmând a preciza cuantumul pretențiilor ulterior.
Printr-un memoriu comun depus la data de 11.07.2012, cei 4 fii ai victimei s-au constituit părți civile pentru suma totală de 50.000 euro.
P. adresa nr. 4024/10.07.2012 S. de Ambulanță Județean B. a comunicat că valoarea serviciilor medicale acordate victimei este de 749,78 lei, sumă pentru recuperarea căreia s-a constituit parte civilă.
P. adresa nr._/6.07.2012, S. Județean de Urgență B. a comunicat că valoarea serviciilor medicale acordate victimei este de 267,13 lei sumă pentru recuperarea căreia s-a constituit parte civilă.
P. adresa nr._/18.07.2012, S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. a comunicat că valoarea serviciilor medicale acordate victimei este de 2.696,7 lei, sumă pentru recuperarea căreia s-a constituit parte civilă.
Părinții victimei, S. M. și S. C., au arătat că ei au efectuat toate cheltuielile de înmormântare a fiului lor, cheltuieli în sumă de 10.000 – 15.000 lei, sumă cu care inițial s-au constituit părți civile, dar prin declarațiile date ulterior (filele 59 - 60) au arătat că nu mai au nici un fel de pretenții de la inculpat.
În ceea ce privește daunele morale, s-a reținut că suma de 50.000 euro este exagerat de mare și s-a apreciat că suma de 50.000 lei este suficientă pentru a acoperi părților civile suferința cauzată de decesul tatălui.
La stabilirea prestației periodice pentru minora S. D. M. s-a avut în vedere venitul minim pe economie, deoarece victima S. D. nu era încadrat în muncă.
Împotriva sentinței penale nr. 194/21.12.2012 a Tribunalului B. au declarat apel, în termen legal, inculpatul M. N. și părțile civile S. C. și S. M..
Inculpatul M. N. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate, susținând că încadrarea juridică este greșită. A susținut cu nu a acționat cu intenția de a ucide victima, a aplicat victimei o singură lovitură, aceasta s-a dezechilibrat și s-a lovit cu capul de bordură, situație în care fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal. A susținut că din raportul medico legal de necropsie rezultă că leziunile traumatice au fost produse prin cădere și lovire de un plan dur.
Părțile civile S. C. și S. M. au criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, susținând că față de modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, de numărul de lovituri aplicate victimei și de intensitatea acestora, pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică. Au susținut că inculpatul a lovit victima cu piciorul în zona gâtului și deși aceasta s-a dezechilibrat și a căzut pe asfalt, inculpatul a continuat să o lovească cu piciorul în zona capului.
Apelurile declarate de părțile civile S. C. și S. M. sunt fondate, urmând a fi admise, iar apelul declarat de inculpatul M. N. este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de inculpatul M. N. și părțile civile S. C. și S. M., dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, se constată că, în condițiile în care inculpatul a recunoscut fapta reținută prin rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza procedurii prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală, prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în faza de urmărire penală, a reținut în mod corect fapta săvârșită de inculpat cu vinovăție și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare.
Cererea prin care inculpatul M. N. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. d și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal este nefondată.
Contrar celor susținute de inculpat, în sensul că i-ar fi aplicat victimei o singură lovitură și aceasta s-a dezechilibrat și, în cădere, s-a lovit cu capul de bordură, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri. O primă lovitură a fost aplicată cu piciorul în gât, frontal, forța loviturii determinând victima să se dezechilibreze și să cadă pe spate. În cădere, victima s-a lovit cu capul de asfalt, iar inculpatul i-a mai aplicat o lovitură de picior în cap.
Relevante sub acest aspect sunt declarațiile martorei C. N. care a susținut în mod constant că inițial victima a fost lovită cu piciorul în zona gâtului ( a ridicat piciorul său din față într-o mișcare de genul celor de arte marțiale) și că după ce victima a căzut, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în partea stângă a capului, foarte puternic. Arată martora că după această a doua lovitură, victima „a început să facă spume la gură și să manifeste convulsii”.
Faptul că victima a fost lovită de două ori rezultă și din declarațiile pe care inculpatul le-a dat în faza de urmărire penală. Astfel, fiind audiat la data de 12.07.2012, inculpatul a recunoscut că i-a aplicat victimei „o lovitură de pumn în bărbie și o lovitură de picior tot în zona feței”.
Cu ocazia conducerii în teren, în prezența martorului C. M., inculpatul a declarat că „l-a lovit cu pumnul, puternic, în figură pe partea vătămată S. D. care a căzut pe caldarâm, moment în care s-a lovit la cap, el continuând să-l lovească cu piciorul, lăsându-l inconștient”.
În condițiile în care cele două lovituri au fost aplicate cu mare intensitate și au vizat gâtul și capul părții vătămate, intenția de a ucide este neîndoielnică, iar fapta constituie infracțiunea de omor.
Față de modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta și de urmările produse se constată însă că pedeapsa de numai 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este modică și nu este de natură să ducă la realizarea scopului procesului penal și reeducarea inculpatului.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 379 Cod pr.penală și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de părțile civile S. C. și S. M., ambii domiciliați în B., .. 348 ,., ., împotriva sentinței penale nr. 194/21.12.2012 a Tribunalului B. și în consecință:
Desființează în parte sentința penală nr. 194/21.12.2012 a Tribunalului B. și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală apelată dispoziția prin care s-a contopit restul de 1097 zile închisoare cu pedeapsa de 12 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare sporită la 12 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului M. N. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1 – 175 lit. d și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală de la 12 ani închisoare la 13 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 61 alin. (1) în referire la art. 39 alin. (2) Cod penal și art. 35 alin. (1) Cod penal, contopește pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare cu restul de 1097 zile închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 13 ani și 6 luni închisoare, sporită la 14 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. N. (fiul lui I. și S., născut la data de 15.12.1975 în B., cu domiciliul în B. ., CNP_, cetățean român, studii 5 clase, fără ocupație, recidivist, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul G.), împotriva sentinței penale nr. 194/21.12.2012 a Tribunalului B.
Conform art. 383 alin. (11) în referire la art. 350 alin. (1) Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin. (2) Cod procedură penală, deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 21.06.2012 la zi, respectiv 21.02.2013.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul M. N. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel – avocat G. D., va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul M. N. și de la pronunțare părțile civile S. C. și S. M..
Pronunțată în ședință publică azi 21.02.2013.
Președinte, Judecător,
A. B. M.-M. I.
Grefier,
C. G.
Red.dec. jud. AB/13.03.2013
Jud.fond M. T.
Tehnored.CG/3ex./15.03.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 65/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
