Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 65/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 5446/91/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 65/A
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B. - judecător
Judecător: M.-M. I.
Grefier: C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B.
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat deP. DE PE L. TRIBUNALUL V. împotriva sentinței penale nr.215/1.10.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, privind pe inculpatul D. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal și art.217alin.1 lit.c Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns avocat S. A. –apărătorul intimatului - inculpat D. M., lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 106 din 6.11.2012 eliberată de Baroul G.- Cabinet individual, lipsă fiind partea vătămată G. G. și partea civilă S. Județean de Urgență „Sf. P.” Focșani.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că este primul termen de judecată după repunerea cauzei pe rol, după care:
Întrebat fiind, apărătorul intimatului inculpat D. M. arată că acesta nu s-a prezentat întrucât este cioban, că a încercat să îl contacteze prin șeful de stână T. V. care i-a confirmat că acesta știe de termenul de judecată, dar nu poate să se prezinte pentru că nu are mijloace de transport.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu va mai relua concluziile formulate la termenul anterior, menționate în încheierea de ședință prin care a expus pe larg motivele de apel formulate de P. de pe lângă Tribunalul V., care sunt aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie, nelegalitatea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau alte violențe, iar netemeinicia privind pedeapsa aplicată inculpatului pentru cele două fapte și lipsa sporului după operațiunea de contopire.
Vrea doar să completeze, în afara discuțiilor de la termenul trecut cu privire la declarațiile date de partea vătămată și de martorii din cauză, că intenția clară a inculpatului care a introdus furca cu partea înțepătoare spre partea vătămată prin geamul autoturismului nu a fost de lovire a autoturismului, pentru că a făcut o cu totul altă mișcare care a speriat martorii care se aflau în mașină, cât și pe cei din apropierea acesteia.
Întrucât în această cauză s-a precizat că față de numărul mic de zile de îngrijiri medicale și de faptul că nu s-a reușit crearea unei leziuni mai importante părții vătămate, această infracțiune nu este tentativă de omor pentru că nu ar fi existat intenția inculpatului de omor.
Or, așa cum a precizat și la termenul trecut, rezultatul nu s-a produs nu datorită lipsei intenției inculpatului, ci pentru că partea vătămată s-a ferit, așa cum rezultă din declarația sa, respectiv că a plecat capul spre volan, a ridicat mâna stângă și mașina fiind pornită, a pornit foarte repede și astfel că inculpatul nu și-a mai putut duce la bun sfârșit acțiunea . Or, prin decizia nr. 2740/20.05.2004 a ÎCCJ se arată că dacă rezultatul nu s-a produs din cauze independente de voința inculpatului, aceasta nu înseamnă că nu s-a comis infracțiunea de tentativă de omor.
S-a mai susținut că numărul de zile de îngrijiri medicale era foarte mic, dar în decizia nr. 1227/2.04.2009 a ÎCCJ chiar se precizează că nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional în cadrul infracțiunii de tentativă de omor.
Or, așa cum a explicat, în speță este vorba despre obiectul vulnerant folosit - o furcă cu dimensiuni foarte mari care a fost îndreptată nu cu coada, ci cu partea care înțeapă, prin geamul deschis al mașinii, situație în care se viza o zonă a capului, gâtului. Întrucât victima s-a apărat, lovitura a surprins zona pieptului de sub braț, intensitatea fiind destul de mare, după cum rezultă din stricăciunile mașinii pentru că partea vătămată a plecat foarte repede, motorul mașinii fiind pornit.
Având în vedere toate aceste aspecte, consideră că în cauză, așa cum este și practica ÎCCJ, este vorba de infracțiunea de tentativă de omor calificat și nu de loviri sau alte violențe. Consideră că în mod greșit instanța de fond a schimbat încadrarea . Solicită menținerea încadrării juridice din rechizitoriu și a se aplica o pedeapsă prevăzută de dispozițiile legale pentru această faptă.
Apărătorul inculpatului intimat D. M., cu privire la motivul de nelegalitate invocat de parchet, consideră că în mod just Tribunalul V. a procedat la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tentativă de omor calificat în cea de loviri sau alte violențe, întrucât din materialitatea faptelor și împrejurările concrete în care s-a comis fapta, rezultatul produs este de mică importanță în ce privește lezarea anatomică a victimei, respectiv niște excoriații .
În ce privește latura subiectivă - poziția subiectivă a autorului, aceasta nu poate fi dedusă decât din materialitatea faptelor ,în contextul în care s-a produs această acțiune.
Solicită a se observa că în timp ce victima se afla în mașină cu alte persoane, văzând că doi ciobani se îndreaptă către ei, unul cu furcă-respectiv D. M. și celălalt cu o bâtă ciobănească, au pornit mașina. Cei doi agresori, respectiv inculpatul și celălalt, unul pe o parte și unul pe cealaltă, au aplicat o singură lovitură în portierele autoturismului . Acest lucru rezultă din declarațiile martorilor și din situația de fapt pentru că autoturismul era în mișcare și nici nu se putea repeta a doua lovitură. Aceste lovituri simultane din partea dreaptă și din partea stângă cu obiecte contondente, respectiv bâtă și furcă s-au dat la întâmplare, deoarece și în partea dreaptă și în partea stângă oglinzile retrovizoare sunt ambele deteriorate, printr-o singură lovitură a celor doi agresori.
În aceste condiții, raționamentul logic conduce la ideea că lovitura a fost aplicată în portiere, de unde putea eventual ricoșa în corpul victimei, cauzând acele leziuni extrem de superficiale și nicidecum invers, adică vizând corpul victimei . Din corpul victimei nu ar fi ricoșat în portieră, pentru că nu este posibil.
Lovitura nu se putea repeta și nici nu aveau cum, pentru că cei doi au plecat și crede că o asemenea lovitură întâmplătoare dată într-o mașină de unde a ricoșat obiectul cu care s-a aplicat lovitura nu poate constitui infracțiunea de tentativă de omor . Nu comentează sub aspectul laturii obiective .
În aceste condiții, dacă intenția nu este dovedită, inculpatul urmează să răspundă pentru rezultatul produs, respectiv pentru vătămarea corporală.
De asemenea, în ce privește aspectele legate de poziția subiectivă a autorului, trebuie observat că a fost vorba despre un conflict spontan. Potrivit spețelor pe care le-a invocat în concluziile scrise, depuse la dosar, și practica reține aceeași situație, respectiv că în cadrul unui conflict spontan în măsura în care agresorul acționează cu un obiect destinat pentru suprimarea vieții, cum ar fi de exemplu o armă de foc se poate reține chiar infracțiunea de tentativă. În toate celelalte situații este extrem de dificil pentru că această rezoluție infracțională de suprimare a vieții presupune mai multe faze, iar în cadrul infracțiunilor spontane acest lucru nu este posibil.
S-a reținut forma intenției indirecte . În cazul infracțiunii cu violență care a avut ca urmare numai câteva zile de îngrijiri medicale sigur că nu se poate vorbi de intenție indirectă . Dacă ar fi fost o faptă care ar fi cauzat punerea în primejdie a vieții din punct de vedere medico-legal, atunci se putea discuta dacă inculpatul ar fi acționat cu intenție directă de suprimare a vieții, sau chiar cu intenție indirectă, acceptând ideea și rezultatul producându-se prin punerea vieții în primejdie din punct de vedere medical.
Or, în cazul de față, având în vedere leziunile extrem de superficiale, modalitatea comiterii - prin ricoșeu, conform argumentelor științifice de raționament în ce privește acest lucru, pentru că printr-o singură lovitură – acea modalitate a introducerii furcii pe geamul autoturismului nu se putea comite spargerea, deteriorarea oglinzii, decât prin modalitatea arătată și pe care inculpatul a relatat-o și a recunoscut-o.
Sigur că în aceste condiții în mod just și temeinic Tribunalul V. a schimbat calificarea infracțiunii în loviri și alte violențe.
În sensul celor arătate se poate observa că în mod indirect, tacit, P. în concluziile subsidiare pe care le-a susținut la termenul trecut, pe motivul de netemeinicie ,arată că pedepsele aplicate pentru lovire și distrugere sunt insuficiente și trebuie majorate . Cu alte cuvinte, până și parchetul crede că acceptă posibilitatea acestei încadrări ca fiind corectă, având în vedere că acesta este motivul de nelegalitate invocat.
În ceea ce privește motivul de netemeinice, arată că în raport de persoana inculpatului, de numărul de zile de îngrijiri medicale, contextul în care s-a petrecut, pedepsele aplicate reflectă scopul - atât cel reeducativ, cât și al prevenției generale, fiind corect individualizat de către instanța de judecată. Solicită respingerea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul V..
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin rechizitoriu nr. 894/P/2011 din 26.10.2011 al Parchetului de pe lângă tribunalul V. au fost trimiși în judecată:
- inculpatul D. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și a infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal;
- inculpatul S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal și a infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, P. de pe lângă Tribunalul V. a reținut, în fapt, următoarele.
În dimineața de 14.10.2010, partea vătămată G. G., însoțit de frații N. N. și N. M., toți din ., s-a deplasat cu autoutilitara proprietatea lui, marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, la o proprietate agricolă, aparținând numitului G. C., situată în zona fermei „Precistanu” din ..
Ajungând la destinație, partea vătămată G. G. a constatat că pe terenurile agricole proprietatea fratelui său, G. C., se află la păscut o turmă de oi, aparținând numitului T. V. din . păzită de doi ciobani, respectiv de inculpatul S. A. și martorul C. E..
Cu această ocazie, partea vătămată G. G. le-a cerut celor doi ciobani să scoată oile din acel teren, solicitând sprijin în acest sens și organelor de poliție.
Mai târziu, în jurul prânzului, după ce au încărcat autoutilitara cu porumb, G. G., N. N. și N. M. au revenit în zonă, constatând că turma de oi păștea din nou pe terenurile aparținând lui Gîrboi C., astfel că între aceștia și ciobanii numitului T. V. s-a iscat un conflict verbal.
Inculpatul S. A. i-a telefonat inculpatului D. M. și i-a adus la cunoștință că are un conflict verbal cu mai multe persoane, care îi interzic să pască turma de oi în zona fermei „Precistanu”. În aceste condiții, inculpatul D. M., împreună cu martorul, Elenoiu Ș. (angajați la aceeași stână, amplasată pe raza comunei Vînători, jud. V., aparținând lui T. V.) s-au deplasat cu o căruță la locul unde se desfășura conflictul, având asupra lor o furcă.
În timp ce partea vătămată G. G. oprise autoturismul pe un drum de acces la terenurile agricole din zonă și a coborât împreună cu N. N. și N. M. pentru a-i determina pe ciobani să-și scoată oile dina cel loc, D. M. și Elenoiu Ș. au ajuns în apropiere.
Inculpatul D. M. a oprit căruța pe același drum, la o distanță de aproximativ 20 de metri de autoturismul părții vătămate, a coborât, s-a înarmat cu furca pe care o luase de la stână și a fugit spre G. G. și celelalte persoane care-l însoțeau, fiind urmat imediat de inculpatul S. A., care avea asupra sa un băț.
Pentru a evita o altercație, partea vătămată Gărboiu G. și martorii N. N. și N. M. s-au refugiat în autoturismul Dacia P., cu intenția de a părăsi locul, însă au fost prinși din urmă de cei doi inculpați.
În această împrejurare, inculpatul D. M. a mers pe partea conducătorului auto, unde a lovit cu furca în oglinda retrovizoare stânga a autoturismului, pe care a spart-o, după care urmărind să-l lovească pe G. G., a băgat furca prin geamul portierei, lovind (înțepând) partea vătămată cu partea metalică în zona toracică stângă, cauzându-i mai multe plăgi.
În același timp, inculpatul S. A. a ajuns pe partea dreaptă a autoutilitarei, a lovit cu bățul geamul de la portieră pe care l-a spart, apoi a lovit-o pe partea vătămată N. N. cu bățul în zona capului.
Cu toate acestea, partea vătămată G. G. a reușit să demareze, îndreptându-se cu autoturismul în direcția DN2 (E85), fiind urmăriți pe o anumită distanță de inculpații D. M. și S. A., care intenționau să continue ..
Ajungând la intersecția cu DN2 (E85), partea vătămată G. G. a oprit autoturismul și a sesizat telefonic organele de poliție despre incidentul petrecut.
La scurt timp, la fața locului au venit organele de poliție, dar și o ambulanță, care a transportat-o pe partea vătămată la S. Județean de Urgență „Sf. P.” Focșani, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
Potrivit raportului de constatare nr. 1156/P din 15.10.2010, partea vătămată G. G. a prezentat leziuni traumatice (plăgi superficiale hemitorace stâng) leziuni ce au putut fi produse prin lovire activă cu corp dur și pot data din 14.10.2010 și au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, fără a-i fi pusă în primejdie viața.
La rândul său, partea vătămată N. N. a fost examinată de aceeași specialiști care, prin certificatul medico –legal nr. 1154/P/15.10.2010, au conchis că aceasta prezintă acuze subiective dureroase, fără semne vizibile de violență care să ateste realitatea traumatismului și nu necesită zile de îngrijiri medicale.
Cauza a fost înaintată spre competentă soluționare Tribunalului V. la data de 26.10.2011 și a format obiectul dosarului nr._ .
Reținând practic aceiași situație de fapt, prin sentința penală nr. 215/01.10.2012 a Tribunalului V., în conformitate cu dispozițiile art. 334 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 și art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal și, în această încadrare juridică, a fost condamnat inculpatul D. M. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
Același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșire infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 8 luni închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul D. M. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare.
Prin aceiași sentință penală, inculpatul S. A. a fost condamnat la:
- o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal;
- o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșire infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 5 luni închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul S. A. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Potrivit art. 81 alin. 1 și 2 și art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și accesorii aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal.
Au fost obligați inculpații la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 și art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, prima instanță a reținut că, la stabilirea încadrării juridice, trebuie să aibă în vedere toate împrejurările în care fapta a fost săvârșită, respectiv: obiectul vulnerabil folosit, intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată, modul și condițiile în care s-a săvârșit fapta și nu în ultimul rând atitudinea făptuitorului.
S-a reținut că din situația de fapt reținută pe baza materialului probator administrat în cauză rezultă dubii cu privire la scopul pe care l-a urmărit inculpatul D. M., respectiv dacă a acționat sau nu cu intenția de a ucide, acțiune rămasă la stadiul de tentativă.
S-a avut în vedere că acțiunea inculpatului D. M. a fost spontană, de furie, de a alunga cele trei persoane care au coborât din autovehicul și care se îndreptau către, celălalt cioban, respectiv inculpatul S. A., care la acel moment era singur, lipsit de apărare, într-o eventuală acțiune agresivă a lui G. G., însoțit de frații N..
Ori, prezența celor trei persoane care se îndreptau spre celălalt cioban în împrejurările reținute i-a creat acestuia o stare de spaimă, de furie, determinându-l să acționeze ca o corecție, situație ce nu poate îmbrăca forma tentativei la omor calificat.
De asemenea, s-a avut în vedere faptul că nu a lovit direct partea vătămată, lovitura a fost îndreptată către autovehicul, fapt ce a dus la spargerea oglinzii retrovizoare, de unde a ricoșat în zona toracică a părții vătămate, fără să-i producă leziuni grave, care să-i pună în pericol viața.
S-a reținut că, în procesul – verbal de constatare la fața locului încheiat de organul de poliție, nici nu se constată existența unor urme de sânge, iar faptul că, G. G. a condus autoutilitara pe o distanță medie, fără a acuza dureri, duce la concluzia că lovitura a fost de mică intensitate, practic a ricoșat.
Declarațiile martorilor cu privire la starea normală din punct de vedere a sănătății părții civile sunt confirmate de concluziile certificatului medico-legal, unde se menționează că, nu există date medicale care să ateste punerea în primejdie a vieții victimei.
S-a concluzionat că inculpatul D. M., în raport de împrejurările în care a acționat, dar și de rezultatul produs, nu a avut intenția directă sau indirectă de a ucide, și-n consecință nu i se poate reține încadrarea dată prin rechizitoriu de tentativă la omor calificat.
Împotriva sentinței penale nr. 215/01.10.2012 a Tribunalului V. a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul V., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Ca motiv de nelegalitate s-a invocat că, în mod greșit, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 174 alin. 1 lit. i Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal.
S-a invocat că inculpatul D. M. a mers în urmărirea părții vătămate și a altor două persoane, înarmat cu o furcă și înjurând. Pentru a evita o altercație, partea vătămată Gârboiu G. și martorii N. N. și N. M. s-au refugiat în autoturismul Dacia papuc, cu intenția de a părăsi locul, însă au fost prinși din urmă de cei doi inculpați.
Inculpatul D. M. a lovit întâi autoturismul, spărgând oglinda retrovizoare și dând-o pe spate, după care a introdus furca, cu coarnele pe geamul deschis al mașinii, înțepând-o pe partea vătămată în zona pectorală stângă, în zona coastelor.
De altfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, aflat la fila 9 din dosarul de urmărire penală, rezultă că la locul unde s-a săvârșit infracțiunea erau bucăți de oglindă spartă de la oglinda retrovizoare și, de asemenea, pete de sânge care se mai găseau și pe sol, la locul producerii incidentului.
Organele de poliție au găsit și furca ce avea dimensiuni impresionante, respectiv o lungime totală de 1,90 m, din care coada măsura 1,55 m . Nici declarațiile martorilor audiați la fața locului și nici măcar declarația inculpatului nu susțin motivarea instanței de fond care precizează că inculpatul a dorit să lovească doar mașina și că ar fi dat o singură lovitură în oglinda retrovizoare și că furca a ricoșat, lovind partea vătămată. Or, era imposibil ca furca să ricoșeze pe geam și să lovească partea vătămată chiar în zona coastelor. Probabil că l-ar fi lovit la față, la umăr și ar fi fost urme de zgâriere și nu urme de înțepare, așa cum rezultă din certificatul medical existent în cauză.
Este adevărat că în declarațiile pe care le-a dat, inculpatul a precizat că de fapt acesta a vizat mașina părții vătămate și nu partea vătămată, vrând să lovească și a doua oară tot mașina, însă nici el nu declară că furca ar fi ricoșat, așa cum motivează instanța.
A fost invocată declarația martorului N. N. care a arătat că au avut noroc că mașina lui G. G. avea motorul pornit, au apucat să urce ,dar nu au apucat să plece pentru că D. M. i-a ajuns, a lovit cu o furcă în mașină și apoi, a doua oară, prin geamul deschis al mașinii, l-a lovit pe șofer în zona coastelor.
La fel, martorul N. M. a declarat că a țipat la G. G. să vină repede întrucât cei doi veneau în fugă spre ei, unul din ei cu furca și s-a temut că o să-i omoare. Era motorul pornit, G. G. s-a urcat la volan, însă - se referă la inculpat - cel cu părul blond roșcat a lovit cu furca în partea stângă a mașinii, apoi pe geamul auto care era deschis a băgat furca prin acel loc, înțepând partea vătămată în zona toracică. Arată martorul că a fost foarte speriat.
Martorul Elenoiu Ș. a susținut în mod constant a fost foarte aproape, a văzut tot ce s-a întâmplat și a precizat că cele trei persoane au urcat repede în mașină, dar nu au avut timp să plece pentru că inculpații i-au ajuns din urmă, iar D. M. a lovit oglinda retrovizoare din partea șoferului, după care a băgat furca prin geamul de la portieră, lovindu-l pe acesta.
S-a invocat că, potrivit declarațiilor părții vătămate lovitura a vizat zona capului, însă partea vătămată cu o mână a reușit să conducă mașina, să o pornească, iar cu cealaltă mână s-a ferit, ridicând-o, motiv pentru care a fost lovită în zona coastelor.
Având în vedere obiectul vulnerant folosit, zona în care a fost aplicată lovitura și intensitatea loviturii s-a susținut că, chiar dacă inculpatul nu a urmărit, a acceptat suprimarea vieții părții vătămate.
S-a invocat că singura șansă a părții vătămate a fost că nu s-a pierdut cu firea, a reușit să demareze și să plece de la locul faptei, mașina fiind urmărită de către inculpat care avea furca în mână și era foarte nervos.
Ca motive de netemeinicie s-a susținut că pedepsele aplicate inculpatului D. M. sunt prea mici.
Apelul este fondat.
Analizând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de P. de pe lângă Tribunalul V., dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, se constată că, față de probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că, la data de 14.10.2010, inculpatul D. M. a înțepat-o cu o furcă pe partea vătămată în zona toracică stângă, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 6 – 7 zile de îngrijiri medicale.
În mod greșit însă prima instanță a reținut că fapta astfel săvârșită de inculpatul D. M. întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal.
În mod greșit s-a reținut că acțiunea inculpatului D. M. a fost spontană, de furie și cu scopul de a o alunga pe partea vătămată și pe cei doi martori care se îndreptau spre S. A., care era singur, cu scopul de a-l agresa.
Contrar celor reținute de instanța de fond, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul D. M. a venit la locul respectiv fiind chemat de către inculpatul S. A. care i-a adus la cunoștință că are un conflict verbal cu mai multe persoane care îi interzic să mai pască turma de oi în zona fermei „Precistanu”.
Din probele administrate în cauză rezultă că, știind că este vorba de un conflict, inculpatul s-a înarmat cu o furcă și în momentul în care a ajuns la locul respectiv, fără să aibă vreo discuție cu partea vătămată și cu martorii, împreună cu S. A. a început să fugă după partea vătămată și martorii N., cu intenția vădită de a-i lovi cu furca.
În mod greșit s-a reținut că a fost vorba de o singură lovitură aplicată în oglinda retrovizoare, că furca ar fi ricoșat și în aceste condiții partea vătămată ar fi fost lovită în partea toracică stângă.
Din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor N. M., N. N., Elenoiu Ș. și C. E. rezultă că inculpatul D. M. a aplicat o primă lovitură cu furca în oglinda retrovizoare stânga a autoturismului, pe care a spart-o, după care a băgat furca prin geamul portierei și a lovit-o pe partea vătămată în zona toracică stângă.
Din procesul – verbal de cercetare la fața locului rezultă că oglinda de la ușa șoferului a fost găsită deplasată de la locul ei, dată peste cap spre capota mașinii, situație în care dacă furca ar fi ricoșat, aceasta ar fi avut loc spre capota autoturismului și nu spre interiorul acestuia.
Dacă partea vătămată ar fi fost lovită ca urmare a faptului că furca a ricoșat, aceasta ar fi trebuit să prezinte urme de zgâriere, ori din certificatul medico – legal rezultă că plăgile au fost produse prin înțepare.
Faptul că inculpatul D. M. a băgat furca prin geamul portierei și a lovit-o pe partea vătămată G. G. cu partea metalică în zona toracică stângă rezultă cu certitudine din declarațiile constante ale martorilor Elenoiu Ș., N. N., N. M. și P. I..
În ceea ce privește intensitatea loviturilor, trebuie să avem în vedere declarațiile părții vătămate N. N. care a arătat că au avut noroc că mașina avea motorul pornit, declarațiile martorului N. M. care a arătat că s-a temut că îi omoară și declarațiile martorului Elenoiu Ș. care a declarat că el s-a speriat foarte tare, crezând că l-a omorât.
Inculpatul D. M. nu a avut de ce să fie furios și nervos, atâta timp cât nu a participat la discuțiile pe care partea vătămată și martorii N. N. și N. M. le-au avut cu cei doi ciobani, respectiv S. A. și C. E. și asupra acestora din urmă nu au fost exercitate acte de violență fizică.
Oricum, starea conflictuală din ziua respectivă a fost generată de inculpatul S. A. și martorul C. E. care au introdus în mod repetat turma de oi pe terenurile agricole aparținând numitului G. C., deși partea vătămată le-a cerut să scoată oile din acel teren, solicitând sprijin în acest sens și organelor de poliție.
În mod greșit s-a reținut că inculpatul S. A. era singur și fără apărare, deoarece acesta era însoțit de martorul C. E.. Partea vătămată doar i-a rugat pe cei doi ciobani să își ia oile de pe terenul fratelui său, acolo nu s-a întâmplat nimic grav și ca atare inculpatul nu a avut nici un motiv de a se enerva și de a reacționa într-o asemenea manieră.
În condițiile în care lovitura a fost aplicată cu partea metalică a unei furci, cu o lungime totală de 1,90 metri, din care coada are o lungime de 1,55 metri, obiect vulnerant apt să cauzeze moartea, lovitura a fost aplicată cu intensitate și a vizat zona toracică stângă, zonă vitală a corpului, inculpatul, chiar dacă nu a dorit, a acceptat suprimarea vieții victimei, iar fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Oricum, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a conștientizat gravitatea activității infracționale, dovadă că imediat după săvârșirea faptei a cerut ciobanilor S. A. și C. E. să ducă oile la stână și a plecat imediat de la locul faptei.
Timpul necesar pentru îngrijiri medicale nu are relevanță pentru stabilirea încadrării juridice, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional în cadrul infracțiunii de tentativă de omor. Numărul de zile de îngrijiri medicale depinde de aspecte medicale, iar tentativa, de contextul juridic în care fapta a fost săvârșită.
Având în vedere că inculpatul este tânăr, este căsătorit, nu are antecedente penale, se constată că în favoarea acestuia poate fi reținută circumstanța atenuată prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal. Ca efect al reținerii acestei circumstanțe atenuante, urmează ca și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de distrugere să fie modificată corespunzător.
Față de elementele de individualizare de mai sus, de modul și împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, de urmările produse și cuantumul pedepsei rezultante stabilit, se constată că scopul procesului penal și reeducarea inculpatului D. M. pot fi realizate și fără executarea efectivă a pedepsei, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 861 Cod penal.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a și art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL V. împotriva sentinței penale nr. 215 /01.10.2012 a Tribunalului V., privind pe inculpatul D. M..
Desființează în parte sentința penală nr. 215 /01.10.2012 a Tribunalului V., numai în ceea ce privește pe inculpatul D. M. și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul D. M. ( fiul lui T. și R., născut la 15.03.1988, în ., domiciliat în ., studii 7 clase, stagiu militar nesatisfăcut, cioban, căsătorit, fără antecedente penale, CNP_ ) la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de „omor calificat” prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 al. 1 – 175 al. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art.76 lit. b Cod penal.
Condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 300 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii de „distrugere” prev. de art.217 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a și art. 76 lit. e teza a II - a Cod penal.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. d Cod penal aplică inculpatului D. M. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare .
Conform art.71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a, teza a II-a, lit. b Cod penal .
În baza art.861 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Conform art.863 Cod penal pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta, la data fixată, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul V. ;
b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea ;
c) va comunica și justifica schimbarea locului de muncă ;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Potrivit art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului D. M. asupra prevederilor art.864 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art.71 al. 5 Cod penal pe durata termenului de încercare mai sus stabilit se va suspenda și executarea pedepsei accesorii .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inc. D. M. ( av.H. E.) se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul D. M..
Pronunțată în ședință publică azi 21.02.2013.
Președinte, Judecător,
A. B. M.-M. I.
Grefier,
C. G.
Red.dec.jud.A.B./18.04.2013
Jud.fond D.H.
Tehnored.CG/2 ex./18.04.2013
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 66/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 700/2013. Curtea de... → |
|---|
