Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 789/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 789/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 1326/121/2012/a11
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 789/R
Ședința publică din data de 17.05.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. P.
Judecător – M. T.
Judecător – L. H.
Grefier – E. M.
Ministerul Public reprezentat de M. C. C. – Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursurilor formulate de inculpații M. M. I. și A. C. V. împotriva încheierii de ședință din data de 09.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 2.
La apelul nominal au răspuns inculpații M. M. I. și A. C. V., în stare de arest, asistați de apărătorul ales – av. P. H., conform împuternicirii pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpaților arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpaților arată că aceștia au înțeles să critice încheierea pronunțată de Tribunalul G. ca fiind netemeinică și nelegală. Arată că instanța competentă din punct de vedere material – Tribunalul G. - a fost investită la data de 20.02.2012. De la acea dată cercetarea judecătorească s-a rezumat la audierea inculpaților și o treime dintre martori. Apreciază că la acest moment avem de-a face cu o încălcare a dispozițiilor art. 5 și 6 din CEDO. Astfel, apreciază că termenul rezonabil în care această cauză trebuia soluționată, a fost depășit, sens în care consideră că la acest moment s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Arată că legislația europeană care a fost implementată și în România, practica instanțelor din România, determină o nelegalitate a încheierii recurate.
Apreciază că este evident faptul că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că în măsura în care cercetarea judecătorească ar continua cu cei doi inculpați în stare de libertate, această situație ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Mai mult decât atât aceste probe concrete nu există și nici nu au fost administrate în cursul cercetării judecătorești, iar vina pentru tergiversarea soluționării cu celeritate a acestei cauzei, în condițiile în care cei doi inculpați sunt arestați de circa un an și jumătate, aparține instanței de fond.
Solicită a se avea în vedere că la fiecare termen s-a dispus citarea a cel mult trei – patru martori, astfel că toată perioada de arest preventiv pentru inculpați poate anticipa o executare a pedepsei.
Mai mult decât atât, consideră că inculpații beneficiază de un tratament inechitabil față de cel de-al treilea inculpat, care a fost trimis în judecată tot pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, cercetarea realizându-se în stare de libertate.
Arată că CEDO a condamnat statul român în nenumărate rânduri, sens în care solicită a se avea în vedere hotărârile Scundeanu, J., C. contra României.
De asemenea, arată că instanța de fond, deși la fiecare termen s-a solicitat luarea unei alte măsuri alternative pentru continuarea judecății celor doi inculpați, s-a rezumat numai a soluționa cererea fără a prezenta argumente pe baza cărora și-a întemeiat aceste soluții de respingere.
Consideră că, la 17 luni de la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați,cercetarea judecătorească poate continua cu inculpații în stare de libertate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Solicită a se avea în vedere că de la ultima menținere a măsurii arestării preventive – 02.04.2013, soluție ce a fost confirmată prin decizia penală nr. 602/R/15.04.2013 a Curții de Apel G. și până în prezent nu au intervenit situații și împrejurări noi care să conducă la aplicarea unei instituții prev. de art. 139 Cod procedură penală.
Arată că avem de-a face cu o cauză complexă în care participația inculpaților și prejudiciile cauzate nu sunt identice, aceștia au contribuit în mod diferit la prejudicierea părților vătămate.
Apreciază că principiul echității nu poate fi reținut, având în vedere că fiecare inculpat are o situație juridică diferită.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică solicită a se avea în vedere modalitatea în care au fost comise faptele deduse judecății în prezenta cauză, situația legată de riscul reiterării unui comportament infracțional.
Apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, sens în care solicită respingerea recursului declarat ca fiind nefondat.
Solicită respingerea recursurilor formulate ca fiind nefondată.
Inculpatul M. M., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Inculpatul A. C. V., de asemenea, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 09.05.2013 Tribunalul G. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților M. M. I. și A. C. V. în baza art. 3002 din Cod procedură penală coroborat cu art. 160b alin. 1 și 3 din Cod procedură penală, măsura dispusă fiind legală și temeinică.
Au fost respinse ca nefondate cererile formulate inculpații M. M. I. și A. C. V. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Inculpații M. M. I. și A. C. V. au fost cercetați și trimiși în judecată de către P. de pe lângă Tribunalul G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al 1,2,3 și 5 din Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 din Codul Penal.
Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite de inculpați, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța relațiilor sociale cărora li se aduce atingere, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele, și nu în ultimul rând rezonanța unor astfel de fapte, instanța de fond a apreciat că subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpaților M. M. I. și A. C. V. prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, Tribunalul G. a constatat că la acest moment sunt îndeplinite prevederile art. 3002 din Cod procedură penală și se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților M. M. I. și A. C. V. deoarece în cauză nu s-au modificat temeiurile si condițiile care au stat la baza arestării preventive inițiale.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța conf. art. 3002 din Cod procedură penală coroborat cu art. 160b Cod procedură penală, a constatat ca legală și temeinică starea de arest a inculpaților M. M. I. și A. C. V. și a menținut în continuare starea de arest a acestor inculpați.
De asemenea, s-au respins ca nefondate cererile formulate de apărătorul inculpaților M. M. I. și A. C. V., prin care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a constatat că în cauză nu a fost îndeplinit termenul rezonabil privind arestarea preventivă a celor doi inculpați, raportat la numărul mare de părți vătămate și la complexitatea cauzei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații M. și A. care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică deoarece lăsarea lor în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, Curtea reține următoarele:
În mod judicios s-a apreciat că, în cauză, temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor doi inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească la instanța de fond și anume: plângerile formulate de părțile vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor audiați, procesul verbal de recunoaștere din planșe foto, procesele verbale întocmite de organele de polițe sesizate prin numărul de urgență 112, contracte de vânzare cumpărare, facturi fiscale, ordine de plată, extrase de cont, procesele – verbale de redare a convorbirilor telefonice – rezultă indicii temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată – fiind îndeplinite astfel condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală.
Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de disp. art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Pentru infracțiunile presupus a fi comise de către cei doi inculpați legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și având în vedere gradul de pericol social ridicat al acestora, natura și importanța valorilor sociale lezate, numărul mare de părți vătămate implicate, scopul urmărit, urmarea produsă (prejudiciul total cauzat fiind unul considerabil), atitudinea procesuală a inculpaților – se apreciază că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din modalitatea concretă în care se reține comiterea faptelor – în momentul în care părțile vătămate insistau să li se restituie marfa, inculpații deveneau violenți ( în limbaj și comportament), determinându-le să părăsească depozitul (aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză) – precum și din riscul reiterării comportamentului infracțional (având în vedere că urmare percheziției efectuate la domiciliul inculpatului M. M. I. au fost identificate și ridicate 5 bilete la ordin, precum și acte de înființare a unei societăți – . - iar din procesele de redare a convorbirilor telefonice din 12.10.2011 rezultă că a încercat inițierea unor alte operațiuni comerciale).
Cu alte cuvinte activitatea infracțională complexă desfășurată de inculpați, care a necesitat o urmărire penală laborioasă din partea organelor abilitate cu consecința audierii unui număr mare de persoane ca martori pentru dovedirea vinovăției inculpaților este cauza principală a faptului că procesul penal este în curs de desfășurare, iar complexitatea acestei cauze determină și o durată în timp mai mare a procesului penal care nu a depășit un termen rezonabil.
De altfel, trebuie avut în vedere că în această perioadă de arestare preventivă de un an și 5 luni s-a desfășurat urmărirea penală și a fost începută cercetarea judecătorească care este în plină desfășurare. Deci, așa cum s-a menționat mai sus, nu s-a făcut dovada că organele abilitate au dat dovadă de inactivitate în soluționarea a cestei cauze, caracterul complex al acesteia determinând și durata în timp a procesului penal.
Față de aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. M. I. și A. C. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații M. M. I. (fiul lui N. și Anișoara, născut la data de 28 decembrie 1969 în T., județul G., domiciliat în T., .. 1A, ., în prezent aflat în Penitenciarul G.) și A. C. V. (fiul lui V. și L., născut la data de 3 noiembrie 1974 în T., județul G., domiciliat în T., .. 1A, județul G., în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva încheierii de ședință din data de 09.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 2.
Obligă inculpații recurenți la plata a câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. P. M. T. L. H.
Grefier,
E. M.
Red. D.P./24.05.2013
Tehnored. E.M.
2ex/03.06.2013
Fond A. C.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
