Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 590/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 590/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 1353/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 590/R
Ședința publică din data de 12.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –D. P.
Judecător – M. T.
Judecător – M. C.
Grefier – E. M.
Ministerul Public reprezentat de M. C. C. – Procuror General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul D. Ș. (fiul lui G. I. și Anișoara, născut la data de 27.09.1989 în G., CNP-_, cetățenie română, studii o clasă, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în G., ., f.f.l. în G., ., ..127, jud. G., în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr. 325/26.02.2013 a Judecătoriei G..
La apelul nominal a răspuns recurentul – revizuent D. Ș., în stare de arest asistat de av. I. I. care răspunde în substituire pentru apărătorul desemnat din oficiu – av. G. L., conform delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind condamnatul – revizuent arată că își menține recursul declarat.
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului – revizuent, având în vedere motivul invocat de acesta în cererea de revizuire, respectiv audierea în calitate de martor a numitului Brobic M., precum și disp. art. 394 Cod procedură penală, solicită a se aprecia cu privire la admisibilitatea prezentului recurs. Cu plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu, sens în care depune la dosar referatul întocmit conform Protocolului nr._/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Reprezentantul Parchetului arată că instanța de fond, în mod corect, a avut în vedere disp. art. 394 Cod procedură penală, fiind respinsă, în mod corect, ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire. Solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, arată că a participat la săvârșirea faptei și acea persoană cu privire la care a solicitat să fie audiată în calitate de martor.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 325/2013 Judecătoria G. a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul D. Ș..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr. 1479/17.09.2010 a Judecătoriei G. instanța a dispus condamnarea inculpatului D. Ș., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal (faptă din noaptea de 20/21.08.2009, parte vătămată Biserica „Sf. A.” G.).
A constatat că infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă de inculpatul D. Ș. în termenul de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit prin sentința penală nr. 444/27.02.2007 a Judecătoriei G., definitivă la data de 09.04.2007 prin neapelare.
În temeiul art. 83 alin. 1 teza I Cod penal, a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare, la care inculpatul D. Ș. a fost condamnat prin sentința penală nr. 444/27.02.2007 a Judecătoriei G., definitivă la data de 09.04.2007 prin neapelare.
În temeiul art. 83 alin. 1 teza a II-a Cod penal, a dispus executarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare (aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 444/27.02.2007 a Judecătoriei G.) alături de pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (aplicată inculpatului în prezenta cauză), în final inculpatul D. Ș. urmând a executa o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului D. Ș., pe perioada executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatului D. Ș., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.
Pentru a pronunța această sentință instanța de judecată a avut în vedere următoarea situație de fapt: în seara zilei de 20.08.2009, inculpații B. V., D. Ș. și învinuitul Mrațic M., se aflau în fața blocului G4 din cartier Micro 19, unde locuiesc. La un moment dat, aceștia s-au întâlnit și cu inculpatul minor C. Lilian și învinuitul A. F., ocazie cu care au hotărât să meargă să sustragă fier din incinta Combinatului Siderurgic „Mittal Steel” S.A. G..
În realizarea acestei rezoluții infracționale, în acea noapte, în jurul orei 01.00, cu toții au plecat spre Combinatul Siderurgic, însă văzând că în zona acestuia se aflau mai multe echipaje de jandarmi s-au speriat și au plecat spre casă.
Pe drum, cei cinci au trecut pe lângă Biserica „Sf. A.”, amplasată în cartierul Micro 19, ocazie cu care au observat în curtea acesteia două uși metalice și mai multe bare din fier, bunuri ce au hotărât să le sustragă. Astfel, cu toții au escaladat gardul împrejmuitor al bisericii și au sustras aceste bunuri, după care au plecat cu acestea spre un centru de achiziții.
Ajunși în zona cartierului Micro 18, prezența inculpaților B. V., D. Ș., C. Lilian și a învinuiților Mrațic M. și A. F. a fost observată de o patrulă de poliție, care a procedat la oprirea acestora și la constatarea faptei comise (proces verbal – filele 27-28 dosar urmărire penală). S-a menționat faptul că, la prinderea celor cinci și la momentul recunoașterii de către aceștia a faptei comise a participat și martorul M. L., care a fost audiat în acest sens (filele 39-40 dosar urmărire penală).
Bunurile sustrase au fost restituite părții vătămate (fila 30 dosar urmărire penală), aceasta apreciind valoarea prejudiciului creat la suma de 80 lei, sumă cu care însă nu s-a constituit parte civilă în cauză (fila 29 dosar urmărire penală).
La data de 21.09.2009, toți cei cinci autori ai acestei fapte au efectuat o reconstituire a modului de operare folosit la comiterea acesteia (proces verbal și planșă foto – filele 31- 38 dosar urmărire penală).
Fiind audiați, toți cei implicați au recunoscut și regretat fapta comisă.
Situația de fapt expusă mai sus a fost reținută pe baza ansamblului probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești. În cursul urmăririi penale au fost audiați inculpații și învinuiții din cauză B. V. (filele 92-102 dosar urmărire penală), B. D. (filele 103-111 dosar urmărire penală), T. L. A. (filele 113-124 dosar urmărire penală), C. Lilian (filele 125-140 dosar urmărire penală), D. Ș. (filele 141-153 dosar urmărire penală), G. N. P. (filele 146-153 dosar urmărire penală), A. F. (filele 158-160 dosar urmărire penală), C. Iuri C. (filele 161-165 dosar urmărire penală) și Mrațic M. (filele 166-169 dosar urmărire penală), iar in cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului B. D. (fila 181 dosar fond), cât și a inculpaților B. V., C. Lilian și D. Ș., aceștia din urmă refuzând să de-a declarație în fața instanței de judecată.
Pentru inculpatul D. Ș. sentința penală nr. 1479/17.09.2010 a Judecătoriei G. a rămas definitivă la data de 05.10.2010 prin neapelare, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1763/2010.
Instanța a reținut că din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 Cod procedură penală a rezultat caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Din aceleași dispoziții a rezultat, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 Cod procedură penală și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
D. urmare, coroborarea acestor dispoziții legale a impus concluzia inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii pentru acest motiv, în situația exprimării de către partea interesată a simplei nemulțumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia.
Astfel, potrivit art.394 alin.1 din Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
Aparent, cererea formulată de revizuent s-ar putea circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a Cod de procedură penală. Însă, solicitarea revizuentului de a fi reaudiați inculpații B. V. și C. Lilian, a apărut ca fiind o prelungire a materialului probator deja administrat în cauză, ceea ce este inadmisibil.
În realitate, textul art. 394 lit. a Cod procedură penală se referă la fapte sau împrejurări noi, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă iar, în speță, revizuentul nu a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei (împrejurarea evocată de către condamnat în sensul că la săvârșirea faptei au participat pe lângă B. V. și C. Lilian și numitul Brobic M., fiind analizată atât de instanța de fond ) .
De altfel, examinând din oficiu legalitatea sentinței penale a cărei revizuire s-a cerut, nu s-a constatat nici un motiv care să impună revizuirea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal recurs condamnatul D. Ș., care a solicitat admiterea cererii formulate și audierea numiților B. V., Brobic M. și C. Lilian pentru a dovedi că la săvârșirea faptei a participat și numitul Brobic M..
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat. Solicitarea acestuia de audiere a unor martori pentru a se dovedi că la săvârșirea faptei a mai participat o persoană pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată, nu se încadrează în cazurile strict prevăzute de art. 394 Cod procedură penală. În consecință, se constată că revizuentul nu a făcut dovada unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei, solicitarea condamnatului de reaudiere a acestora fiind în fapt o prelungire a probatoriului, situație inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
În concluzie, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul D. Ș..
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D. Ș. (fiul lui G. I. și Anișoara, născut la data de 27.09.1989 în G., CNP-_, cetățenie română, studii o clasă, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în G., ., f.f.l. în G., ., ..127, jud. G., în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr. 325/26.02.2013 a Judecătoriei G..
Obligă pe condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în recurs.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu (avocat I. (G.) L.) va fi avansată către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12.04.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
D. P. M. T. M. C.
Grefier,
E. M.
Red. P. D./16.04.2013
Tehnored. M. V.
2 ex./16.04.2013
Fond. C.E.C.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 591/2013. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
