Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1184/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1184/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 6497/121/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1184/R
Ședința publică din data de 17.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. M. M.
Judecător – F. M.
Judecător – M. M. I.
Grefier – E. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror L. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului inculpatul R. A. (fiul lui E. și A., născut la data de 25.01.1980 în localitatea G., Jud. G., domiciliat în G., ., fără forme legale în G., . nr. 18, Jud. G., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva încheierii din 10.09.2013 pronunțată în dosar nr._ 13 al Tribunalului G..
La apelul nominal a răspuns recurentul – inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales - av. N. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se procedează la identificarea recurentului – inculpat R. A., care confirmă datele de stare civilă existente la dosarul cauzei.
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului arată că a declarat recurs împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul G. la data de 10.09.2013 prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul R. A., instanța de fond apreciind că nu se justifică revocarea și nici înlocuirea măsurii arestării preventive întrucât ne aflăm în fața unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.
De asemenea, arată că instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive este în continuare necesară în raport cu pericolul social concret al infracțiunii dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru ca instanța de fond să dispună menținerea măsurii arestării preventive trebuia să verifice dacă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă în continuare. Astfel, apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. În ceea ce privește temeiul prev. de art. 143 Cod procedură penală în sensul că există indicii că inculpatul ar fi săvârșit o faptă de natură penală, arată că nu înțelege să facă discuții, avânt în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea acesteia.
În legătură cu temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală consideră că în acest moment, raportat la pericolul social generic și concret al faptei ce este reținută în sarcina inculpatului, luând în considerare circumstanțele personale ale acestuia precum și conduita sa procesuală, consideră că nu poate fi trasă concluzia că odată ce inculpatul va fi cercetat în stare de libertate, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Apreciază că, lipsa antecedentelor penale, poziția pe care inculpatul a adoptat-o în fața organelor de urmărire penală, reprezintă elemente care contrabalansează pericolul social al faptei. Astfel, apreciază că temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu subzistă. Consideră că în cauză trebuie demonstrat caracterul necesar al măsurii privative de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal și caracterul insuficient al altor măsuri preventive pentru realizarea scopului prev. de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este la primul contact cu legea penală, este căsătorit, are în întreținere un copil minor și până la momentul luării măsurii arestării preventive avea un loc de muncă stabil.
Raportat la modalitatea de săvârșire a faptei, la faptul că inculpatul i/a acordat părții vătămate primul ajutor, a vizitat-o pe aceasta la spital, consideră că instanța de fond ar fi trebuit să aprecieze asupra pericolului pe care îl prezintă inculpatul. Mai mult decât atât, solicită a se avea în vedere că fapta s-a petrecut la data de 14.04.2013 iar până la momentul la care s-a luat măsura arestării preventive – 05.06.2013, nu s-a sustras de la urmărirea penală, prezentându-se de fiecare dată când a fost solicitat.
Având în vedere toate aspectele arătate mai sus, apreciază că nu există nici un motiv ca instanța să tragă concluzia că o dată lăsat în libertate inculpatul ar încerca să zădărnicească buna desfășurare a procesului penal.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului apreciază că recursul declarat de inculpatul R. A. este nefondat, încheierea de ședință din 10.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. fiind legală și temeinică.
Arată că, în mod legal instanța de fond, la primirea dosarului a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului R. A. și în urma verificării materialului probator și a actului de sesizare a constatat că măsura preventivă a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și că temeiurile luării acestei măsuri subzistă. În acest sens, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite cumulativ disp. art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Consideră că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.
Solicită respingerea recursului cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din 10.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13, în baza art. 3001 alin 1 și 3 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată în cauză și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului R. A..
S-au respins cererile formulate de inculpat, prin apărător, de revocare respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea încheierii s-a arătat că la data de 05.09.2013 Tribunalul G. a fost sesizat cu rechizitoriul nr.407/P/2013 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului R. A..
S-a reținut că prin ordonanța nr. 407/P/2013 din 05.07.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul R. A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C.pen., în referire la art. 174 alin. 1 C.pen. raportat la 175 alin. 1 lit. i C.pen.
În fapt, s-a reținut că între partea vătămata E. E. si inculpatul R. A. a avut loc un conflict generat de un presupus furt al unor cărămizi aparținând inculpatului, de către partea vătămata. In urma acestui fapt, partea vătămata s-a înțeles cu inculpatul sa-i recupereze cărămizile respective, din zona unei rampe de gunoi din zona fostului CAP Filești, de la periferia orașului G..
La data de 14.04.2013, partea vătămata E. E. si inculpatul R. A. s-au întâlnit in zona fostului CAP, unde inculpatul trebuia sa numere cărămizile recuperate de către partea vătămata. Pe acest fond, intre cei doi a avut loc o discuție contradictorie, care a degenerat și în urma căreia inculpatul a luat o cărămida cu care a aplicat părții vătămate doua lovituri in zona frontala.
In urma loviturilor, partea vătămata a căzut la pământ și a început sa sângereze abundent. De aici, partea vătămată a fost ridicata de inculpat, după care acesta din urma a părăsit în graba zona.
Partea vătămata a reușit sa ajungă la locuința sa si a anunțat despre cele întâmplate pe o nepoata a sa, martora Jitia G. L., aceasta anunțându-si tatăl, martorul Jitia G..
Partea vătămata E. E. a fost apoi internata la Spitalul Județean G. si supusa unei intervenții chirurgicale. In urma examinării medico-legale s-a stabilit ca leziunile suferite, respectiv . craniana, i-au pus in primejdie viața.
Prin încheierea de ședință din data de 05.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._ s-a respins ca nefondata propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul G. privind arestarea preventiva a inculpatului R. A..
Prin încheierea de ședință din 15.07.2013 a Curții de Apel G. s-a admis recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva încheierii de ședință din 05.07.2013, pronunțată de Tribunalul G. și, in baza dispozițiilor art.136 lit. d în referire la art.1491 Cod procedură penală, raportat la art.148 lit. f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. A. pe o durată de 29 zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
S-a emis mandatul de arestare preventiva nr. 7/U/15.07.2013 care a fost pus in executare la data de 17.07.2013.
Analizând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, conform dispozițiilor art. 3001alin 1 și 3 C.p.p,, funcție și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, precum și față de materialul probator existent până la această dată, Tribunalul a apreciat că este îndeplinită cerința art. 143 C.pr.pen rap la art. 148 lit. f C.pr.pen.
S-a arătat că, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului efectuate până la momentul de față, respectiv: declarațiile părții vătămate și ale martorilor C. D., Jitia G., Jitia G.-L., coroborate cu concluziile certificatului medico-legal și cu declarația de recunoaștere a inculpatului, rezultă indicii temeinice – în sensul art. 143 C.pr.pen. – de natură a crea presupunerea că în ziua de 14.04.2013, pe fondul unui conflict, inculpatul R. A., i-a aplicat părții vătămate E. E. două lovituri puternice cu o cărămidă în zona capului, cauzându-i leziuni grave (fractură temporală stânga, hematom extradural subiacent, hemoragie subarahnoidiană și contuzie cerebrală hemoragică temporo -parietală) care i-au pus în primejdie viața.
S-a apreciat, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța relațiilor sociale cărora li se aduce atingere (fiind vorba despre o infracțiune contra vieții), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșită fapta, precum și ușurința cu care s-a ajuns la comiterea faptei (după un conflict verbal minor, inculpatul a devenit deosebit de agresiv, aplicându-i părții vătămate E. E. două lovituri puternice cu o cărămidă în cap), urmarea produsă (leziuni traumatice grave, care au pus în primejdie viața părții vătămate), și nu în ultimul rând rezonanța unei astfel de fapte, că subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen., lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a considerat că nu se justifică revocarea și nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, atâta vreme cât ne aflăm în fața unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, care aduce o atingere importantă unei valori sociale fundamentale, respectiv viața persoanei, iar inculpatul a adoptat un comportament violent într-un context faptic care nu impunea cu necesitate acest lucru. În opinia instanței de fond, măsura arestării preventive a inculpatului este în continuare necesară în raport cu pericolul social concret al infracțiunii, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a păstra un just echilibru între interesul general al comunității și imperativul protejării drepturilor individuale ale inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. A. arătând că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că este la primul contact cu legea penală, este căsătorit, are în întreținere un copil minor și până la momentul luării măsurii arestării preventive avea un loc de muncă stabil, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul declarat de inculpatul R. A. este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Astfel, în mod corect prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul R. A., fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 143 și art. 148 lit. f C.pr.pen., în cauză existând probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta ar fi comis infracțiunea de tentativă la omor calificat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Ținând cont de modul și împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, de gradul ridicat de pericol social al acesteia, urmările grave produse, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de comiterea unor asemenea fapte cu un grad ridicat de pericol social ar fi în libertate, Curtea apreciază că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal iar o altă măsură preventivă dintre cele prevăzute de art.145 sau 1451 Cod procedură penală, cu toate restricțiile aferente, nu ar corespunde pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate.
Circumstanțele personale ale inculpatului nu vin să înlăture pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă acesta dacă ar fi lăsat în libertate, aceste aspecte nepunând fi privite disociat față de împrejurările în care s-a comis fapta și gravitatea acesteia.
Curtea europeană a drepturilor omului (în cauza Letellier c. Franței) a recunoscut posibilitatea ca, atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranță, de revoltă, să se poată dispune privarea de libertate a autorului, cel puțin pentru o perioadă de timp.
În consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și că acestea impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Față de cele arătate, în baza disp. art. 385 15 al. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen., se va respinge ca fiind nefondat recursul declarate de inculpatul R. A..
Văzând și disp. art.192 al.2 C.pr.pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. A. (fiul lui E. și A., născut la data de 25.01.1980 în localitatea G., Jud. G., domiciliat în G., ., fără forme legale în G., . nr. 18, Jud. G., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva încheierii din 10.09.2013 pronunțată în dosar nr._ 13 al Tribunalului G..
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. M. M. F. M. M. M. I.
Grefier,
E. M.
Red. F.M./01.10.2013
Tehnored. E. M.
2ex./04.10.2013
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 302/2013.... → |
|---|
