Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 788/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 788/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 4820/121/2012/a14
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 788/R
Ședința publică din data de 17.05.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. P.
Judecător – M. T.
Judecător – L. H.
Grefier – E. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror - F. Hahuie
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
Serviciul Teritorial G.
La ordine fiind soluționarea recursurilor recursul formulat de inculpații P. R., U. C., U. I. și C. E. împotriva încheierii de ședință din 09.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ 2 al Tribunalului G..
La apelul nominal au răspuns inculpații – recurenți, în stare de arest preventiv, respectiv: inculpatul P. R. asistat de apărătorul ales – av. P. Gigel, inculpații U. I. și U. C. asistați de apărătorul ales – av. M. M. și inculpatul C. E. asistat de apărătorul ales – av. P. M., conform delegațiilor aflate la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, inculpații P. R., U. C., U. I. și C. E., arată că își mențin recursurile formulate.
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Av. P. Gigel pentru inculpatul P. R. arată că a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii de ședință din data de 09.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. întrucât apreciază că aceasta reprezintă o copie fidelă a încheierilor anterioare pronunțate în cauză. Consideră că instanța de fond a ignorat o . elemente importante ce au legătură cu cauza și cu inculpatul P. R. în special.
Apreciază că nu poate fi reținută motivarea instanței de fond, în sensul că a trecut o perioadă relativ scurtă de detenție, având în vedere faptul că inculpații sunt arestați din 15.12.2011. Raportat la acest aspect, perioada de detenție, solicită a se avea în vedere faptul că nu mai există, pe rolul instanțelor gălățene, nici un dosar în care inculpații să fie arestați preventiv, pentru o perioadă așa lungă de timp, decât pentru infracțiuni contra vieții.
Arată că instanța de fond a fost sesizată cu rechizitoriu din iunie 2012, iar cercetarea judecătorească se prefigurează a fi lungă durată, astfel încât arestul preventiv se va transforma într-o executare efectivă. La acest moment, la fond s-au solicitat probe în apărare și respectiv efectuarea unei expertize financiare pentru a se stabili cu exactitate valoarea prejudiciului, prejudiciu care a fost invocat ca reprezentând unul din motivele pentru care se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive, fără a se cunoaște la acest moment care este valoarea exactă a acestuia.
Solicită a se avea în vedere că nu a fost dată spre consum nici o țigaretă, s-au cel puțin nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.
Arată că în cursul urmăririi penale nu s-a admis nici o probă, iar la instanța de fond se discută de două termene în legătură cu probele solicitate.
Consideră că la acest moment trebuie avută în vedere și situația personală a inculpatului, care are doi băieți minori, mama acestuia este o persoană în vârstă care se află tot în întreținerea inculpatului și are nevoie de îngrijiri medicale. De asemenea, unul dintre copii are nevoie de îngrijiri medicale, însă familia nu își poate permite cel puțin deocamdată să meargă cu acesta la medic.
Apreciază că la acest moment s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Depune la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere.
Av. M. M. – pentru inculpații U. C. și U. I. apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul G. este netemeinică și nelegală. Apreciază că încheierea pronunțată la data de 09.05.2013 reprezintă o copie a încheierilor pronunțate anterior în cauză. De asemenea, apreciază că instanța de fond nu a răspuns solicitărilor formulate de inculpați prin apărător.
Arată că instanța de fond, deși s-a invocat împlinirea termenului rezonabil al arestării preventive, a apreciat nu acest termen nu a fost împlinit.
Având în vedere faptul că inculpații sunt arestați din data de 15.12.2012 apreciază că la acest moment este oportun a se lua față de inculpați o altă măsură, mai puțin restrictivă și anume, măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Față de felul în care se derulează cercetarea judecătorească, apreciază că cei doi inculpați nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, raportat și la persoana acestora, care sunt la primul impact cu legea penală, lucrau la momentul respectiv ca salariați cu contract de muncă la societatea respectivă – se ocupau de întreținerea halei respective și cu aprovizionarea cu alimente pentru cetățenii bulgari.
Consideră că cercetarea judecătorească trenează de foarte mult timp pe rolul instanței, însă acest fapt nu se datorează culpei inculpaților.
Având în vedere infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată și cercetați inculpații, activitatea infracțională a acestora, consideră că la acest moment nu există vreo temere că pe viitor ar influența buna desfășurare a procesului penal dacă ar fi cercetați în stare de libertate.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Av. P. M. – pentru inculpatul C. E. solicită a se constata că măsura arestării preventive nu este luată în condiții legale.
Solicită examinarea legalității și temeiniciei recursului formulat prin prisma deciziilor nr. 7/2009 și nr. 17/2011 ale ÎCCJ pronunțate în admiterea recursurilor în interesul legii, precum și prin raportare la disp. art. 5 paragraful 3 din CEDO.
Arată că recursul formulat face trimitere și este raportat la prevederile art. 136 alin. 1 lit. d și alin. 8 Cod procedură penală, art. 155 și art. 139 Cod procedură penală, precum și cu raportare la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Apreciază că s-a scurs un timp îndelungat de la arestarea preventivă și mai este nevoie de un timp îndelungat necesar pentru terminarea cercetării judecătorești și soluționarea pe fond a cauzei. Arată că s-a solicitat la fond efectuarea unei expertize financiare pentru stabilirea prejudiciului, însă instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceasta.
Solicită a se avea în vedere declarațiile date până în prezent în cauză, la instanța de fond, declarații care în mare parte nu au legătură cu pricina de față și în special cu inculpatul C. E..
Face trimitere la decizia Curții de Apel G. pronunțată la data de 02.08.2012 în dosarul nr._/121/2012, care se află atașată la dosarul cauzei la unul din termenele anterioare, decizie prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a unor inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, decizie care se referă la o pricină similară. Consideră că situația inculpatului C. E. se încadrează perfect în motivarea Curții de Apel G. în decizia amintită.
Solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați. Apreciază că încheierea Tribunalului G. prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților este legală și temeinică întrucât în cauză sunt incidente în continuare disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Arată că din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă probe temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost deduși judecății, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, acesta este relevat de natura și gravitatea infracțiunilor, de importanța valorilor sociale lezate de inculpați prin faptele lor, de modalitatea concretă în care aceste fapte au fost comise, respectiv în formă continuată, fiind cauzat un prejudiciu însemnat bugetului de stat, au fost implicați un număr mare de inculpați fiind constituiți într-un grup infracțional organizat.
Arată că aspectele de ordin personal, trebuie raportate la întreaga cauză și la faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, aceste elemente urmează a fi avute în vedere de către instanță la momentul judecării pe fond a cauzei.
În ce privește termenul rezonabil, în raport de complexitatea cauzei, de natura faptelor comise de inculpați, de numărul inculpaților, de probatoriul ce a fost administrat și ce urmează a fi administrat în cauză, consideră că acest termen nu s-a împlinit în această cauză.
Pentru motivele arătate solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați.
Inculpatul P. R., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul U. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpații U. I. și C. E., având ultimul cuvânt, arată că sunt de acord cu concluziile apărătorilor și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față,
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin încheierea din 09.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. s-a dispus, în baza art. 3002 Cod procedură penală coroborat cu art. 160b Cod procedură penală, menținerea arestării preventive a inculpaților P. R., U. I., U. C., B. L., C. V. și C. E. constatându-se că măsura este legală și temeinică.
Prin aceeași încheiere s-au respins ca nefondate cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea precum și cererile inculpaților P. R., C. V. și C. E. de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3002 în referire la art. 160b Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În funcție de rezultatul acestei verificări, instanța dispune fie revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive – dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă s-au schimbat, au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate – fie menținerea acestei măsuri, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Procedând, în temeiul art. 3002 Cod de procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, la acest moment procesual, fără nicio anticipare a judecării fondului și cu precauția de a se pronunța în limitele învestirii, prima instanță a constatat că măsura este legală și temeinică și că se impune menținerea ei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Analizând sumar probele deja existente în cauză, Tribunalul a concluzionat că menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată de existența, pe lângă cerințele prevăzute de art. 136 Cod procedură penală și art.143 Cod procedură penală, și a cazului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, cu valoare de garanție suplimentară, menit să asigure ocrotirea persoanei împotriva arbitrariului. Acest ultim text de lege menționat impune ca infracțiunea săvârșită să prezinte o anumită gravitate, materializată într-un anumit minimum de pedeapsă și să existe un pericol concret pentru ordinea publică.
Probatoriul administrat până în prezent conduce la bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, fapte deosebit de grave prin modalitatea de săvârșire dar mai ales prin consecințele produse (paguba adusă bugetului de stat și unei societăți comerciale), astfel că atât timp cât existența unor motive verosimile cu privire la săvârșirea faptelor nu a fost pusă la îndoială până în prezent, se constată că temeiurile avute in vedere la luarea și menținerea măsurii preventive subzistă și în prezent, neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri sau punerea în libertate provizorie sub control judiciar.
Pericolul concret pentru ordinea publică presupune o anumită rezonanță a faptei, o stare de insecuritate socială, o reacție colectivă ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea că împotriva unor fapte periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. Acesta se deduce din natura, importanța și particularitățile cauzei din perspectiva importanței valorilor sociale lezate, numărul mare al persoanelor implicate, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșit fapta, impactul negativ deosebit de puternic în rândul opiniei publice produs de asemenea fapte, urmarea produsă și valoarea extrem de ridicată a prejudiciului reclamat a se fi cauzat bugetului de stat (5.470.921 lei doar pentru cantitățile de țigări găsite de organele de anchetă cu ocazia percheziției).
Datele care circumstanțiază faptele demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, de insecuritate pentru mediul de afaceri, precum și pentru raportul agent economic - stat, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte. Relevantă este și împrejurarea că activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost oprită ca urmare a intervenției organelor de urmărire penală, iar în caz contrar aceasta ar fi putut continua, existând date privind constituirea inculpaților într-un grup organizat specializat în producerea industrială clandestină de țigări.
Mai mult, prima instanță a constatat că infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați în prezenta cauză este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de peste 4 ani, astfel încât Tribunalul a apreciat ca fiind întrunite elementele prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și din perspectiva cuantumului pedepselor aplicabile.
Prin urmare, nu s-a putut considera că s-a atenuat ori că a dispărut complet, după trecerea unei perioade relativ scurte de timp de detenție, rezonanța faptelor comise, Tribunalul apreciind că menținerea stării de arest la acest moment este de natură să mențină un just echilibru între posibilitatea de reacție a societății împotriva criminalității și protecția drepturilor individuale.
Totodată, instanța de fond a apreciat că menținerea stării de arest preventiv este necesară pentru realizarea scopului specificat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, asigurându-se astfel continuitatea cercetărilor, o bună desfășurare a procesului penal, evitarea situațiilor de pericol care ar putea periclita administrarea probatoriilor și finalizarea în condiții optime a anchetei penale. Tribunalul a constatat că menținerea măsurii arestării preventive constituie un act necesar desfășurării procesului penal și subordonat scopului acestuia, răspunzând exigențelor constituționale și convenționale, restrângerea exercițiului drepturilor acestuia fiind proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere substanței dreptului protejat.
În ceea ce privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P. R., C. E. si C. V., precum și cererile formulate de inculpații U. C., U. I., B. L. si C. V., prin apărători, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța de fond a constatat că nu au intervenit situații de schimbare a temeiurilor care au stat inițial la baza dispunerii arestării, nu s-au atenuat împrejurările faptice concrete reținute în sarcina inculpaților și nu au apărut date noi legate de persoana acestora, astfel încât cererile formulate de inculpați nu au fost primite.
Prima instanță a apreciat că aspectele invocate de către inculpați, referitoare la circumstanțele personale ale acestora, nevinovăția lor, gradul redus de participare nu pot înlătura argumentele ce imprimă menținerii stării de arest un caracter necesar, astfel că, cel puțin la acest moment procesual, nu pot determina înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel cum au solicitat inculpații.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că circumstanțele personale invocate de inculpați nu reprezintă argumente suficiente, decisive, pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, aceste împrejurări urmând a fi avute în vedere de către instanță, la momentul soluționării în fond a cauzei.
În concluzie, având în vedere considerentele expuse mai sus, Tribunalul a constatat necesitatea menținerii măsurii preventive pentru inculpați. În consecință, au fost respinse ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații P. R., C. E. si C. V., precum și cererile formulate de inculpații U. C., U. I., B. L. si C. V., prin apărători, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații P. R., U. I., U. C. și C. E..
În susținerea recursurilor formulate, pentru motivele arătate pe larg în practicaua prezentei hotărâri, inculpații au solicitat judecarea lor în stare de libertate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea sau țara.
S-a susținut, în esență, că măsura arestării preventive nu ar mai fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere stadiul procesual și că nu există indicii privind influențarea bunului mers al procesului dacă inculpații ar fi puși în libertate.
De asemenea, inculpații au invocat faptul că de la data arestării au trecut 1 an și 5 luni astfel că durata acestei măsuri preventive a depășit un termen rezonabil.
Totodată inculpații au invocat chestiuni legate de încadrarea juridică, de întinderea prejudiciului ori de participarea mai amplă sau mai restrânsă a fiecăruia dintre ei, aspecte care ar justifica pronunțarea unei soluții prin care să fie puși în stare de libertate.
În ceea ce privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar inculpații au susținut că acestea pot fi admise întrucât buna desfășurare a procesului penal nu ar fi influențată de punerea în libertate a inculpaților.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Examinând încheierea supusă controlului judiciar prin prisma criticilor formulate de inculpații recurenți, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856 al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, în mod justificat dispunându-se în cauză menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații P. R., U. I., U. C. și C. E..
Potrivit dispozițiilor art. 3002 în referire la art. 160b din Codul de procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În funcție de rezultatul acestei verificări, instanța dispune fie revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive – dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă s-au schimbat, au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate – fie menținerea acestei măsuri, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Raportând dispozițiile legale mai sus expuse la speță, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea de libertate.
În acest sens Curtea reține că arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus apreciindu-se că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod pr. penală, întrucât inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De precizat că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților instanța care a luat măsura arestării preventive a avut în vedere gravitatea concretă a faptelor imputate, ce rezultă din modalitatea de săvârșire, din atingerea adusă valorilor sociale apărate de legea penală, precum și impactul negativ deosebit de puternic în rândul opiniei publice produs de asemenea fapte.
De asemenea, sub aspectul evaluării pericolului pentru ordinea publică s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, natura și importanța socială a valorilor lezate și valoarea extrem de ridicată a prejudiciului reclamat a se fi cauzat bugetului de stat (5.470.921 lei doar pentru cantitățile de țigări găsite de organele de anchetă cu ocazia percheziției).
În sfârșit, nu lipsită de relevanță a fost împrejurarea că activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost oprită ca urmare a intervenției organelor de urmărire penală, fiind lesne de presupus că în caz contrar aceasta ar fi putut continua câtă vreme există date privind constituirea inculpaților într-un grup organizat specializat în producerea clandestină de țigări în cantități industriale.
Aceste temeiuri nu au încetat să subziste în cauză, întrucât chiar dacă de la data arestării preventive a trecut 1 an și 5 luni, faptele comise de inculpați fiind încă proaspete în memoria colectivă, motiv pentru care se poate aprecia pe drept cuvânt că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților P. R., U. I., U. C. și C. E. este în continuare actual.
Pentru aceleași temeiuri se poate aprecia totodată, raportat și la complexitatea concretă a cauzei, că durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil pentru ca pe acest considerent să se dispună în cauză revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Faptele de săvârșirea cărora sunt acuzați inculpații sunt grave chiar dacă unii dintre inculpații ar avea o contribuție mai redusă iar aspectele invocate în susținerea recursurilor de către inculpați, referitoare la atitudinea procesuală sinceră și la împrejurarea că nu au antecedente penale ori că au probleme familiale sau de sănătate nu pot contrabalansa argumentele ce pledează pentru ideea că lăsarea lor în libertate ar prezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică astfel că nu pot determina înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, astfel cum au solicitat inculpații.
Sub un alt aspect, Curtea reține că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv este justificată și de rațiuni ce țin de buna desfășurarea a procesului penal, întrucât cercetarea judecătorească este în plină desfășurare iar datele concrete ale cauzei și complexitatea specifică unor asemenea cauze de criminalitate organizată constituie argumente pentru menținerea inculpaților în stare de arest preventiv în vederea îndeplinirii funcțiilor procesului penal, astfel cum sunt reglementate în art. 1 Cod procedură penală – apărarea ordinii de drept, apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, prevenirea infracțiunilor, precum și educarea cetățenilor în spiritul legilor.
În acest context cererile inculpaților de liberare provizorie sub control judiciar apar ca fiind inoportune, putând afecta buna desfășurarea procesului penal, astfel că în mod corect acestea nu au fost primite favorabil de prima instanță.
Față de cele mai sus arătate urmează ca recursurile declarate de inculpații P. R., U. I., U. C. și C. E. să fie respinse ca nefondate cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală precum și cele ale art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpații P. R. (fiul lui V. și S., născut la data de 24.06.1974 în mun. G., jud. G., CNP_, domiciliat în G., ., jud. G., în prezent aflat în Penitenciarul G.), U. C. (fiul lui G. și C., născut la data de 29.11.1986 în mun. G., jud. G., CNP_, domiciliat în mun. G., ., jud. G., în prezent aflat în Penitenciarul G.), U. I. (fiul lui G. și C., născut la data de 04.01.1985 în mun. G., jud. G., CNP_, cu domiciliul în mun. G., ., jud. G., în prezent aflat în Penitenciarul G.) și C. E. (fiul lui I. și V., născut la data de 13.07.1967 in mun. G., CNP_, domiciliat in mun. G., .. 5, jud. G., în prezent aflat în Penitenciarul G.) împotriva încheierii de ședință din 09.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ 2 al Tribunalului G..
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent – inculpat la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. P. M. T. L. H.
Grefier,
E. M.
Red. L.H./27.05.2013
Tehnored. E.M.
2ex/30.05.2013
Fond A. C.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1178/2013. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 52/2013. Curtea de... → |
|---|
