Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1575/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1575/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 16102/231/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1575/R
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C.
Judecător - D. L. C.
Judecător - M.-M. I.
Grefier – E. M. T.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de partea vătămată L. G. împotriva sentinței penale nr. 1563 din 18.09.2013 a Judecătoriei Focșani privind pe intimatul inculpat I. Ș. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
La apelul nominal a răspuns recurentul parte vătămată și intimatul asigurator F. S. Divizione prin apărător ales, avocat E. C., lipsă fiind intimații părți civile și intimatul asigurător I. Internațional Broker de asigurare SRL.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în conformitate cu art.104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară, arătând că s-au depus la dosar precizări de către intimatul asigurator F. S. Divizione prin mandatar Biroul Asigurătorilor de Autovehicule în sensul că aceasta nu are calitate în prezenta cauză de intimat asigurator ci este un corespondent.
Recurentul parte vătămată depune la dosar motive de recurs.
Participanții procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul parte vătămată L. G. arată că se judecă de 10 ani și consideră că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, conducerea sub influența băuturilor alcoolice, părăsirea locului accidentului, fals în declarații, refuzul recoltării probelor biologice, și nu trebuia să se dispună achitarea.
Nu este de acord cu mențiunea din adresa poliției cu nr. 829/2004 referitor la gradul de alcoolemie prin care s-a constatat că acesta este 0.
I s-a aplicat inculpatului o amendă de 1500 lei și a fost obligat către partea vătămată la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri dar nu a achitat nimic din aceste sume, deși recurentul a cheltuit peste 30.000 euro.
I s-au aplicat inculpatului și circumstanțe atenuante, nu i s-au adresat acestuia întrebări de către apărătorul recurentului pentru aflarea adevărului.
Inculpatul a arătat că nu recunoaște comiterea faptei, a menționat că accidentul a avut loc în anul 2005 deși incidentul datează din 27.12.2003.
Prin sentința penală nr. 1590/2012 a Judecătoriei Focșani s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul I. Ș. iar prin sentința penală nr.1563/2013 acesta este achitat de către instanța din Focșani pentru comiterea infracțiunii prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal deși numărul zilelor de îngrijiri medicale este de 80 așa cum au atestat SML V., I.M.L București și Laboratorul de Expertize Criminalistice ce atestă împrejurarea că recurentul se afla pe trecerea de pietoni la momentul producerii accidentului și nicidecum la 1 m de aceasta sau la 5 m.
Precizează că . de Asigurare SRL nu are nicio legătură cu prezenta cauză deoarece este înființată la 01.04.2005 iar accidentul a avut loc pe data de 27.12.2003. Consideră că aveau calitate în cauza de față Fondul de protecție al victimelor străzii sau agenția la care inculpatul era asigurat în Italia.
Solicită instanței a avea în vedere că dintr-un om integru a devenit un om cu un handicap pe viață. Solicită admiterea recursului și anularea sentinței penale nr. 1563/2013 a Judecătoriei Focșani urmând a se dispune judecarea inculpatului pentru cele 7 infracțiuni comise: vătămare corporală, conducere sub influența băuturilor alcoolice, părăsirea locului accidentului, fals în declarații, refuzul recoltării probelor biologice și recalcularea gradului de alcoolemie efectuat de IPJ V. prin adresa nr.829/5.01.2004.
Av. E. C., apărătorul ales al intimatului asigurător arată că există la dosar o poliță de asigurare eliberată de F. S. Divizione, societatea de asigurare care a încheiat această poliță, motiv pentru care în cauză are calitate F. S. Divizione prin mandatar Biroul Asigurătorilor de Autovehicule. Într-adevăr . fost înființată în anul 2005 și este corespondentul acestei societăți pe teritoriul țării, dar nu în speța de față. Conform adresei BAAR aceasta a mandatat direct societatea de asigurare.
Referitor la recursul promovat de partea vătămată solicită a se observa că din toate probele administrate în cauză nu s-a putut stabili cu certitudine că leziunile victimei s-au produs în condițiile unui accident rutier motiv pentru care solicită respingerea acestei căi de atac și pe cale de consecință și pretențiile părții vătămate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, s-a coroborat întreg materialul probator efectuat în cauză de instanță și s-au avut în vedere și concluziile rapoartelor de expertiză, în principal a expertizei efectuată la București, care a concluzionat că nu se poate stabili cu certitudine dacă leziunile suferite de victimă s-au produs în condițiile unui accident de trafic rutier și nu se poate formula o concluzie certă în sensul că urma de deformare constatată pe partea dreaptă s-a produs urmare a impactului cu corpul victimei.
Instanța a avut în vedere declarațiile martorilor și ale inculpatului și a concluzionat corect că nu poate fi reținută vinovăția inculpatului.
Solicită respingerea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1563 din 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în baza art. 11 pct. 2 lit b rap. la art. 10 lit d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul I. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin 2 si 4 Cod penal.
Au fost respinse pretențiile civile ca neîntemeiate.
A fost obligată partea vătămată L. G. să plătească suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr._ pe rolul Judecătoriei Focșani petentul L. G. a formulat in temeiul art. 278 ind. 1 Cod procedură penală plângere împotriva Ordonanței de începere a urmăririi penale dată in dosarul nr. 1452/P/2004.
Prin încheierea Judecătoriei Focșani din data de 26.01.2010 a fost admisă plângerea și s-a pus in mișcare acțiunea penală față de intimatul inculpat I. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Instanța a reținut că inculpatul se poate face vinovat de producerea accidentului datorită neadaptării vitezei de deplasare in așa fel, încât să poată opri la limita marcajului pietonal.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința penală din data de 22.10.2010 pronunțată de Judecătoria Focșani inculpatul I. Ș. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cp și art. 76 lit. e Cp la 500 de lei amendă penală.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de_ de lei despăgubiri civile și au fost respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și respectiv partea vătămată au declarat recurs împotriva sentinței mai sus menționată, considerând că este nelegală și netemeinică, iar prin decizia penală nr. 1140/11.04.2011 Tribunalul V. a admis apelul părților, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
A menținut actele efectuate până la data de 5.11.2010.
Împotriva acestei sentințe penale in termen legal a declarat recurs partea vătămată L. G., iar prin decizia penală nr. 1455/R/23.09.2011 acesta a fost respins ca nefondat.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința penală nr.1590/17.09.2012 pronunțată in dosarul nr._ a Judecătoriei Focșani, în baza 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului I. Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 Cp.
S-au respins pretențiile civile formulate ca neîntemeiate.
Cheltuielile judiciare au rămas in sarcina statului.
Împotriva sentinței au declarat recurs inculpatul și partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 455/R/21.03.2013 a Curții de Apel G., s-a admis recursul declarat, s-a casat sentința penala nr.1590/17.09.2012 a Judecătoriei Focșani si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că instanța nu s-a pronunțat pe solicitarea inculpatului de a continua procesul penal, pronunțându-se pe prescripție.
În rejudecare, părțile nu au mai solicitat probe.
Din actele si lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 27.12.2003, in jurul orei 16:00, I. Ș. se deplasa pe . proprietate personală cu numărul de înmatriculare BH-88 MW iar la intersecția cu . a virat la stânga. După ce a acordat prioritate la trecerea unui pieton, in traversare s-a angajat si partea vătămată L. G. iar in dreptul autoturismului condus de inculpat a alunecat si a căzut, in cădere lovindu-se și de autoturism.
Partea vătămată a fost transportată la S. de Urgență „Sf.P.” Focșani și ulterior la S. „B. A.” București.
Din certificatul medico-legal nr.162/11.02.2004 emis de SML V. a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni precum fractură claviculară dreaptă, fractură platou tibial stâng operate iar morfologia și topografia leziunilor traumatice pledează pentru producerea prin lovire cu si de corpuri – planuri dure, posibil in condiții de accident de trafic rutier necesitând 70-80 de zile îngrijiri medicale.
Ulterior s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale iar din concluziile acesteia a rezultat că topografia si morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor in condițiile unui accident de trafic rutier printr-un mecanism asociat – lovire – proiectare – cădere.
Partea vătămată L. G. a fost examinată și în cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici” iar din raportul de expertiză medico-legală nr. A_ a rezultat că nu se poate stabili o relație cauzală între simptomatologia neurologică subiectivă afirmată și traumatismul cranio- cerebral suferit de L. G. la data de 27.12.2003.
În cauză au mai fost administrate și alte probe respectiv a fost audiat martorul prezent la momentul accidentului B. F. care a declarat că partea vătămată L. G. s-a angajat in traversarea străzii, acesta a alunecat, s-a dezechilibrat si a căzut lângă autoturismul inculpatului I. Ș. care era deja oprit.
Declarația martorului se coroborează cu cea dată de inculpatul I. Ș..
In cauză s-a dispus efectuarea unui experiment judiciar constatându-se că victima nu a fost lovită de autoturismul condus de inculpat, cicatricea fracturii platoului tibial aflându-se intre cele două urme de ștergere pe bara de protecție a autoturismului, urme produse prin ștergere de un zid. Totodată in cauză au fost efectuate și trei expertize tehnice auto care au concluzionat după cum urmează:
- prima expertiză a concluzionat că inculpatul I. Ș. nu a încălcat nicio regulă de circulație, că partea vătămată a alunecat pe carosabilul ce era acoperit cu gheață și in cădere si-a produs leziunile respective;
- expertiza efectuată la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București a concluzionat că inculpatul I. Ș. putea evita producerea evenimentului rutier dacă ar fi întreprins manevre de frânare odată cu sesizarea prezentei pietonului angajat in traversarea carosabilului.
- expertiza efectuată la Institutul N. de Expertize Criminalistice București, a concluzionat că nu se poate stabili cu certitudine dacă leziunile suferite de victimă s-au produs in condițiile unui accident de trafic rutier și nu se poate formula o concluzie certă în sensul că urma de deformare constatată la aripa dreaptă față a autoturismului s-a produs in urma impactului cu corpul victimei.
Coroborând întreg materialul probator efectuat in cauză, respectiv concluziile rapoartelor de expertiză, procesul verbal de constatare întocmit imediat la locul accidentului din care rezultă că autoturismul inculpatului nu prezenta avarii și nici urme de ștergere, instanța a constatat că nu se poate reține vinovăția inculpatului.
Având in vedere toate aceste considerente, instanța a apreciat că in cauză nu se poate stabili cu certitudine că leziunile victimei s-au produs în condițiile unui accident de trafic rutier astfel că s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 184 alin 2 si 4 Cod penal, motiv pentru care s-a dispus achitarea inculpatului in temeiul art. 11 pct. 2 lit b rap. la art. 10 lit d Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea vătămată L. G..
În susținerea recursului partea vătămată a arătat că inculpatul I. Ș. este vinovat de săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, conducere sub influența băuturilor alcoolice, părăsirea locului accidentului, fals în declarații, refuzul recoltării probelor biologice și nu trebuia să se dispună achitarea acestuia.
Prin recursul promovat, partea vătămată a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și judecarea inculpatului pentru cele șapte infracțiuni.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept constatăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt existentă în speță pe baza analizei materialului probator administrat în tot cursul procesului penal.
Astfel, se reține împrejurarea că la data de 27.12.2003, în jurul orei 16.00, inculpatul I. Ș. conducea autoturismul cu număr de înmatriculare BH+88 MW pe Bulevardul Unirii, iar la intersecția cu . a virat stânga. După ce a acordat prioritate unui pieton, în traversare s-a angajat și partea vătămată L. G., iar în dreptul autoturismului condus de inculpat, a alunecat, a căzut și s-a lovit de respectivul autoturism.
Partea vătămată a susținut pe tot parcursul procesului penal (începând cu plângerea formulată împotriva ordonanței nr. 1452/P/_ din 24.04.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani) că vinovat de vătămarea sa corporală se face inculpatul, cel care a cauzat presupusul accident de circulație.
Constatăm însă că probatoriile administrate în cauză, prin coroborarea cărora se asigură aflarea adevărului și justa soluționare a procesului penal, nu confirmă susținerile părții vătămate și nu sunt în măsură să dovedească vinovăția inculpatului.
Astfel, martorul B. F. a declarat că partea vătămată s-a asigurat în traversare, a alunecat, s-a dezechilibrat și a căzut lângă autoturismul condus de inculpat.
Declarațiile martorului se coroborează cu concluziile a două dintre cele trei expertize efectuate în cauză, respectiv:
- prima expertiză în care se afirmă că inculpatul nu a încălcat nicio regulă de circulație iar partea vătămată a alunecat pe carosabilul acoperit de gheață iar în cădere s-au produs leziunile suferite de aceasta,
- expertiza efectuată la Institutul Național de Expertize Criminalistice București din care rezultă că nu se poate stabili cu certitudine dacă leziunile suferite de victimă au fost produse în condițiile unui accident rutier.
De asemenea, probatoriile arătate mai sus se coroborează cu mențiunile din experimentul judiciar în sensul că victima nu a fost lovită de autoturismul condus de inculpat.
Mai mult, din procesul verbal de constatare întocmit imediat producerii incidentului, la locul faptei, rezultă că autoturismul condus de inculpat nu prezenta avarii și nici urme de ștergere.
Nici concluziile certificatului medico-legal nr. 162/11.02.2004 emis de SML V. nu pot confirma presupusa vinovăție a inculpatului, în condițiile în care se reține că leziunile traumatice suferite de partea vătămată pledează pentru producerea prin lovire cu și de corpuri dure.
Constatăm astfel că în cauză nu există probe certe, de necombătut care să conducă la concluzia, mai presus de orice dubiu, că inculpatul se face vinovat de accidentarea părții vătămate și implicit de vătămarea corporală din culpă a acestuia.
Pentru aceste considerente soluția de achitare a inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.d Cod procedură penală ( pentru infracțiunea prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal) apare ca legală și temeinică.
Afirmațiile părții vătămate privind săvârșirea de către inculpat și a altor infracțiuni ( respectiv conducere sub influența băuturilor alcoolice, părăsirea locului accidentului, fals în declarații, refuzul recoltării de probe biologice) nu sunt susținute de probe și mai mult, exced cadrului procesual, în condițiile în care până la acest moment procesual nu a existat o sesizare legală sub aspectul comiterii de către inculpat a faptelor mai sus arătate.
Modalitatea corectă de soluționare a laturii penale atrage și legalitatea soluției adoptată pe fondul cauzei, sens în care nu se impune reformarea acesteia.
Neexistând nicio culpă procesuală a inculpatului pe latură penală nu poate fi atrasă răspunderea acestuia pe latura civilă a cauzei.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată L. G..
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată L. G. (domiciliat în Focșani,., ., CNP_) împotriva sentinței penale nr.1563/18.09.2013 a Judecătoriei Focșani (privind pe inculpatul I. Ș., fiul lui V. si N., născut la data de 24.07.1963 in ., domiciliat in comuna Garoafa, ., CNP_).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul parte vătămată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi. 29.11.2013.
PreședinteJudecător,Judecător,
M. C. D. L. C. M. M. I.
Grefier,
E. M. T.
Red-M.C.
Tehnored.E.M.Teodcorescu/ 2 ex/11.12.2013â
Jud.fond.L.D.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 52/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
