Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 271/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 4963/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 271/A
Ședința publică din data de 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. - judecător
Judecător - D. L. C.
Grefier - G. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul S. A., deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale 371 din 17.09.2013 a Tribunalului G..
La apelul nominal a răspuns apelantul inculpat S. A., în stare de arest, asistat de av. Șoos A., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 5294/25.10.2013 emisă de Baroul G..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că astăzi s-a fixat termen intermediar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, termenul pentru soluționarea apelului pe fond fiind stabilit conform programului de repartizare aleatorie a cauzelor la data de 03.12.2013.
S-a procedat la verificarea identității apelantului inculpat S. A. care, întrebat fiind, a precizat că este fiul lui I. și M., născut la data de 02.05.1989, date care corespund cu cele care rezultă din dosar.
De asemenea, întrebat fiind, apelantul inculpat precizează că își menține apelul declarat în cauză și că nu dorește să își angajeze avocat ales, fiind de acord ca apărarea să îi fie asigurată de avocatul desemnat din oficiu.
CURTEA aduce în discuția participanților procesuali posibilitatea soluționării cauzei pe fond la acest termen de judecată.
Apărătorul apelantului inculpat S. A., av. Șoos A., după ce a luat legătura cu acesta, precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantului Ministerului Public precizează că nu are cereri de formulat.
CURTEA, având în vedere că la instanța de fond inculpatul S. A. a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală și că în cauză nu sunt cereri de formulat, constată că la acest termen se poate proceda la soluționarea apelului promovat de către inculpat, sens în care acordă cuvântul participanților procesuali.
Apărătorul apelantului inculpat S. A. av. Șoos A., susține că prin sentința penală nr. 371 pronunțată de Tribunalul G. la data de 17.09.2013 acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În cauză, inculpat a fost trimis în judecată fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 cod penal raportat art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. a și i Cod penal.
La instanța de fond, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, arătând că recunoaște fapta așa cum a fost reținută prin actul de sesizare și că regretă cele întâmplate.
În urma discuției purtate cu inculpatul a înțeles că prin apelul formulat acesta critică cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată.
Având în vedere că a înțeles să aleagă această soluție de a se judeca potrivit procedurii simplificate și de a ușura astfel activitatea instanței, inculpatul se aștepta în mod firesc ca și pedeapsa pe care o primește să fie corespunzător mai mică.
Pentru aceste considerente, solicită să se aprecieze cu privire la admisibilitatea apelului formulat de inculpat, în sensul de a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată de instanța de fond.
Cu plata onorariului avocatului din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală și ulterior a stabilit pedeapsa într-un cuantum corespunzător, având în vedere infracțiunea comisă – respectiv o infracțiune contra vieții, modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită această infracțiune de către inculpat – pe fondul unui conflict anterior și al consumului de băuturi alcoolice, folosind un cuțit cu care s-a înarmat în scopul comiterii faptei, după ce anterior a urmărit-o pe partea vătămată, precum și urmările produse, dar și rezonanța socială a unei infracțiuni de acest gen.
În raport de cele arătate, apreciază că în mod corect instanța nu a mai reținut circumstanțe atenuante pentru a coborî pedeapsa sub minim.
De altfel, pedeapsa de 6 ani închisoare este cu un an peste minimul astfel redus cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală.
Ca atare, consideră că nu se impune să fie reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului sau să fie redusă mai mult pedeapsa.
Solicită respingerea apelului și să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Apărătorul apelantului inculpat S. A., av. Șoos A., în ceea ce privește starea de arest, solicită să se aibă în vedere că în timpul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă, a recunoscut săvârșirea faptei și a descris modalitatea în care a acționat conform celor reținute în actul de sesizare.
Așa cum a precizat anterior, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală. Apreciază că la acest moment, dacă ar fi pus în libertate nu ar încerca să se sustragă judecății sau să zădărnicească în vreun fel cercetarea judecătorească. D. urmare, în temeiul art. 3002 în referire la art. 160b Cod procedură penală, solicită să se aprecieze cu privire la oportunitatea revocării măsurii arestării preventive a inculpatului.
Apelantul inculpat S. A., având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală 371 din 17.09.2013 a Tribunalului G., a fost condamnat inculpatul S. A. - la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b C.pen. pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 C.pen. - art. 175 alin. 1 lit. a,i C.pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen. (faptă din 24.04.2013).
În baza art. 71 C.pen., s-a aplicat inculpatului S. A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului S. A., iar conform art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii – 24 ore – aferentă zilei de 28.04.2013 și a arestării preventive de la 29.04.2013 la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul S. A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
S-a luat act că partea vătămată T. I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a luat act că partea vătămată S. C. Județean de Urgență ”Sf. A. A.” G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 lit. b C.pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii, care aparține inculpatului și care însoțește dosarul.
Conform art. 189 C.pr.pen., s-a dispus ca onorariul avocaților desemnați din oficiu, în sumă totală de 400 lei (din care 200 lei – pentru faza de urmărire penală), să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G..
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul S. A. la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 294/P/2013 din 17.06.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 - art. 175 alin. 1 lit. a, i C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:
Partea vătămată T. I. și inculpatul S. A. zis „Gorila” au fost prieteni, aceștia cunoscându-se în cursul anului 2006 într-un spital de pe raza municipiului G.. (declarație parte vătămată, fila 18 verso).
Începând cu luna ianuarie 2013, partea vătămată care este originară din localitatea T., s-a mutat în municipiul G., ocazie cu care a început să se întâlnească cu inculpatul cu o anumită frecvență, ocazie cu care aceștia consumau și băuturi alcoolice. (declarație parte vătămată, fila 18 verso).
Cu ocazia acestor întâlniri, în cursul lunii aprilie 2013, cei doi au consumat din nou alcool, moment în care inculpatul S. A. aflându-se sub influența alcoolului i-a cerut părții vătămate un telefon mobil sub un motiv oarecare și pe care nu i l-a mai restituit acesteia. (declarație parte vătămată, fila 19). Acest aspect nu a fost stabilit cu exactitate, întrucât inculpatul a declarat că de fapt a spart telefonul părții vătămate, acesta fiind motivul nerestituirii. (declarație inculpat, fila 32).
Cert este că din acest motiv declarat, relația de prietenie dintre aceștia „s-a cam răcit”, conform declarației inculpatului, cei doi continuând să se întâlnească, dar mai rar. (declarație inculpat, fila 31 verso).
Partea vătămată a continuat să ceară inculpatului restituirea telefonului, chiar spunându-i acestuia că va anunța organele de poliție, dar fără succes. Din acest motiv partea vătămată a luat la rândul său telefonul inculpatului, pe care evident că nu i l-a mai restituit. (declarație inculpat, fila 32).
Pe acest fond conflictual, inculpatul conform declarației sale, a decis că „va face în așa fel ca el să dispară, la acel moment gândindu-mă că o să-l bat”. (declarație inculpat, fila 32).
După aproximativ 3 săptămâni de la acest ultim incident, la data de 24.04.2013 în jurul orelor 2030, inculpatul se afla în cartierul Micro 39C din G., în zona barului denumit popular „La Cocsari”, ocazie cu care a văzut-o pe partea vătămată în acel bar. S-a precizat că inculpatul se afla la acel moment sub influența alcoolului. (declarație inculpat, fila 32).
Partea vătămată T. I. se afla la o masă în interiorul barului, împreună cu martorii R. E., G. C. F. și Mîscă V. V.. (declarație martor, fila 56).
Inculpatul a declarat că și-a amintit că partea vătămată își bătuse joc de el și s-a gândit că „pentru treaba asta trebuie să-l omor”. În acest sens, inculpatul a mers la locuința sa, care se află la circa 190 de metri de bar, de unde din bucătăria apartamentului a luat un cuțit, pe care l-a ascuns pe mâneca hainei. (declarație inculpat, fila 32, planșa foto nr. 8, 9, filele 41, 42).
În continuare, inculpatul s-a reîntors în zona barului, și-a cumpărat o sticlă cu bere și s-a postat într-un loc de unde avea vizibilitate asupra incintei barului și asupra părții vătămate. (declarație inculpat, fila 32 verso, planșa foto nr. 11,12, fila 43). Nu s-a stabilit cu exactitate intervalul de timp în care inculpatul a pândit-o pe partea vătămată, acesta declarând însă că nu a avut timp să consume berea. (declarație inculpat, fila 32 verso).
La un moment dat, partea vătămată a părăsit barul respectiv pentru a-și cumpăra o cartelă telefonică, sens în care s-a deplasat pe o stradă perpendiculară cu barul, parcurgând circa 90 de metri, unde s-a oprit la un automat pentru a-și cumpăra o cafea. (declarație parte vătămată, fila 19 verso, planșa foto nr. 11, 12, fila 12, proces verbal, fila 35).
În tot acest timp, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată de la mică distanță, mergând pe o stradă paralelă, până în dreptul unei alei de acces dintre două micromagazine din zonă, având grijă în tot acest timp să nu fie observat de către partea vătămată. (declarație inculpat, fila 32 verso, planșa foto nr. 15, 16, fila 45).
La momentul la care partea vătămată s-a oprit la un automat de cafea, așa cum am arătat mai sus, inculpatul a profitat de acest fapt și în mod rapid a aplicat acesteia trei lovituri de cuțit, în diferite zone ale corpului, respectiv în zona capului, pieptului și umărului drept. (declarație inculpat, fila 32 verso, planșa foto nr. 17, 18, fila 46). Inculpatul a declarat că a încercat să o lovească pe partea vătămată și în zona spatelui, dar nu a mai reușit datorită ripostei victimei. (declarație inculpat, fila 32 verso).
În urma loviturilor, partea vătămată a reușit să se mențină în echilibru și a reușit să ajungă în fața barului, unde a căzut la pământ pierzându-și cunoștința. (declarație parte vătămată, fila 19 verso). În acest loc partea vătămată a fost găsită, printre alții, de către martorul M. G. D.. (declarație martor, fila 53 verso).
După aplicarea loviturilor în condițiile arătate mai sus, inculpatul a părăsit zona în fugă și în dreptul unui garaj din cartierul respectiv, a aruncat cuțitul pe acoperișul garajului. (declarație inculpat, fila 33, planșe foto nr. 19, 20, 21, filele 47, 48).
S-a menționat că inculpatul nu s-a mai reîntors la domiciliul său, evident din cauza celor întâmplate, și a fost depistat de un echipaj de poliție la data de 27.04.2013, fiind predat organelor de anchetă. (proces verbal, fila 85).
Partea vătămată T. I. a fost apoi transportată la S. C. Județean de Urgență G. și a fost supusă unei intervenții chirurgicale. Ulterior partea vătămată a fost examinată medico-legal, iar din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 261/A1-D/25.04.2013 au rezultat următoarele:
1. Numitul T. I. prezintă plagă înțepat-tăiată umăr drept cu secțiune de arteră subclaviculară dreapta și leziuni de filete nervoase de nerv radial și median, plagă înțepat-tăiată supraclaviculară stânga, parietală stânga și paravertebrală stânga.
2. Leziunile au putut fi produse prin loviri cu corp înțepător-tăietor.
3. Leziunile pot data din 24.04.2013.
4. Necesită 30-40 (treizeci - patruzeci) de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
5. Plaga înțepat-tăiată a umărului drept, care a determinat secțiunea arterei subclaviculare și șoc hemoragic, a pus în primejdie viața victimei. (raport medico-legal, fila 22).
În cursul urmăririi penale s-au efectuat și alte acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă:
- procesul-verbal de cercetare la fața locului ocazie cu care, de pe acoperișul unui garaj indicat de către inculpat, a fost ridicat un cuțit cu lungimea totală de aproximativ 29 de cm, din care lungimea lamei de aproximativ 16,5 cm, corp în legătură cu care s-a stabilit că a fost folosit la săvârșirea faptei, precum și o urmă de substanță brun-roșcată; de asemenea, o urmă de substanță brun-roșcată a fost ridicată din fața barului „La Cocsari”, cu ocazia sesizării infracțiunii - fila 4
- planșele fotografice efectuate cu ocazia cercetării la fața locului - filele 7-12;
- procesul verbal de sesizare a infracțiuni, întocmit de către organele de poliție - fila 14;
- raportul de investigații întocmit de către organele de poliție - fila 15;
- procesele verbale de verificare a stării părții vătămate T. I. - filele 16-17;
- declarația părții vătămate T. I. - fila 18;
- raport de constatare medico-legală nr. 261/A1-D/25.04.2013 - fila 22;
- adresă parte civilă a Spitalului C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” G. - fila 24;
- declarații inculpat S. A. - filele 28, 29, 30, 31;
- proces verbal de reconstituire - fila 34;
- planșe fotografice efectuate cu ocazia reconstituirii faptei - filele 38-48;
- planșa fotografică a corpului delict - fila 49;
- declarațiile martorului M. G. D. care a văzut momentul în care inculpatul a înjunghiat pe partea vătămată și l-a recunoscut pe inculpat ca fiind agresorul - filele 50, 51, 53;
- declarațiile martorilor R. E., Mîscă V., G. C. F. care au găsit pe partea vătămată căzută la pământ, precizând că aceasta se afla într-o baltă de sânge - filele 55, 58, 60; filele 61, 63, 64; filele 65, 67, 69;
Inculpatul S. A., audiat fiind în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptei, în modalitatea reținută în actul de sesizare, justificând-o prin aceea că partea vătămată „și-a bătut joc de el și i-a luat telefonul”.
Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 17.06.2013, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 92 din dosarul de urmărire penală.
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C.pr.pen., arătând că recunoaște în totalitate fapta, în modalitatea reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Instanța a procedat la audierea inculpatului în acest sens ( fila 46 dosar instanță ) și, având în vedere poziția procesuală a acestuia, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală.
Instanța a reținut că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu declarația de recunoaștere a faptei date în fața instanței rezultă, fără putință de tăgadă, că la data de 24.04.2013, în loc public și pe fondul consumului de alcool și al unui conflict anterior, s-a înarmat cu un cuțit și apoi a urmărit-o pe partea vătămată T. I. un anumit interval de timp, după care i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu un corp tăietor-înțepător (cuțit) în diferite zone ale corpului, producându-i trei plăgi înțepat-tăiate cu secțiune de arteră subclaviculară dreapta și leziuni de filete nervoase de nerv radial și median precum și șoc hemoragic, ce au pus în primejdie viața acesteia.
În drept, fapta inculpatului mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C.pen. raportat la art. 174, al. 1 - art. 175, al. 1, lit. a, i C.pen.
În încadrarea juridică a faptei, instanța a reținut și forma agravată prevăzută de art. 175, al. 1, lit. a C.pen., întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul a premeditat fapta.
Astfel, audiat fiind, inculpatul a declarat că, la un moment dat a luat hotărârea de a-i suprima viața părții vătămate, cu explicația oferită de acesta, respectiv că partea vătămată își bătuse joc de el. În realizarea acestei hotărâri, imediat după ce a văzut-o pe partea vătămată în incinta barului, inculpatul a decis să-și pună planul în aplicare, scop în care a mers la locuința sa, unde s-a înarmat cu un cuțit. Apoi, inculpatul a așteptat ca partea vătămată să părăsească barul, a urmărit-o un timp, iar când a găsit momentul și locul prielnic a atacat-o și a înjunghiat-o de trei ori.
Partea vătămată T. I. a declarat că, anterior a primit prin intermediul telefonului mesaje de amenințare din partea inculpatului, dar pe care nu le-a luat în seamă.
În aceste condiții, s-a constatat că hotărârea de a ucide victima a fost anterioară, că a existat un interval de timp de la luarea hotărârii și până la înfăptuirea ei, timp în care inculpatul a reflectat asupra modalității de comitere a faptei, s-a deplasat la locuința lui și s-a înarmat, a pândit și urmărit partea vătămată.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța constatând că fapta sesizată există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 17 Cod penal, în baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele săvârșite (limite care au fost reduse cu o treime, conform prevederilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală), a ținut seama de pericolul social concret al faptelor deduse judecății, de modalitatea și împrejurările în care au fost comise (pe fondul unui conflict anterior și al consumului de băuturi alcoolice, prin folosirea unui cuțit cu care inculpatul s-ar fi înarmat în scopul comiterii faptei, după urmărirea părții vătămate în acest scop), de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita procesuală a inculpatului.
Inculpatul S. A. este fără ocupație, fără loc de muncă, are 10 clase, este necăsătorit, nu are copii și nu are antecedente penale. (fișă cazier, fila 70 dosar urm. pen.)
Având în vedere gravitatea infracțiunii ce se reține în sarcina inculpatului și natura relațiilor sociale lezate, tribunalul a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia.
În raport de elementele de individualizare mai sus indicate, instanța și-a format convingerea că aplicarea unei pedepse în cuantum de 6 ani închisoare va fi în măsură să conducă la reeducarea inculpatului, la îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 52 Cod penal, respectiv atingerea scopului preventiv și coercitiv al pedepsei.
În raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite precum și de persoana inculpatului, s-a aplicat acestuia și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b C.pen. pe o durată de 3 (trei) ani.
Din perspectiva modalității de executare, ținând cont de cuantumul pedepsei aplicate, de gravitatea deosebită a infracțiunii și de circumstanțele în care a fost săvârșită, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a acesteia, într-un loc de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi apreciată în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.
Având în vedere natura relațiilor sociale lezate prin fapta săvârșită de inculpat precum și persoana inculpatului, instanța a apreciat că acesta este nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal.
Prin ordonanța nr. 12/28.04.2013 s-a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 28.04.2013, ora 11 30 până la data de 29.04.2013, ora 11 30 . (ordonanță, fila 72).
Prin încheierea de ședință din data de 29.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului S. A. și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, de la data de 29.04.2013 până la data de 27.05.2013. (încheiere, fila 75).
Măsura arestării preventive a fost ulterior prelungită și, mai apoi, menținută de instanța de judecată potrivit art. 300 indice 1 C.pr.pen., respectiv potrivit art. 300 indice 2 C.pr.pen.
Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța relațiilor sociale cărora li se aduce atingere (fiind vorba despre o infracțiune contra vieții), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost săvârșită fapta ( pe fondul unui conflict anterior și al consumului de băuturi alcoolice, prin folosirea unui cuțit cu care inculpatul s-ar fi înarmat în scopul comiterii faptei, după urmărirea părții vătămate în acest scop), urmările produse și nu în ultimul rând rezonanța unei astfel de fapte și impactul social negativ în rândul comunității, în baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului S. A..
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul S. A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
S-a luat act că partea vătămată T. I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a luat act că partea vătămată S. C. Județean de Urgență ”Sf. A. A.” G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 lit. b C.pen, s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii, care aparține inculpatului și care însoțește dosarul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S. A. criticând-o pe motive de netemeinicie.
În susținerea apelului inculpatul a arătat că este nemulțumit de cuantumul pedepsei, care este prea mare.
Astfel, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, urmând a se avea în vedere împrejurările că a recunoscut și regretat fapta comisă.
Apelul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constatăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Considerăm că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului S. A. pe baza analizei materialului probator administrat în faza urmăririi penale coroborat cu declarația acestuia dată în faza cercetării judecătorești urmare a incidenței dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
Probatoriile administrate în cauză analizate și detaliate de prima instanță, în privința cărora nu au intervenit modificări cu ocazia soluționării cauzei în apel, confirmă împrejurările că fapta există în materialitatea ei, este prevăzută de legea penală (încadrată la art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 în referire la art. 175 alin. 1 lit. a, i Cod penal) și a fost comisă cu vinovăție de către inculpat.
Astfel, soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății apare ca legală.
Ca situație de fapt reținem împrejurarea că la data de 24.04.2013, după ce s-a înarmat cu un cuțit, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict anterior, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată T. I., iar în momentul în care s-a apropiat de aceasta i-a aplicat trei lovituri cu respectivul corp tăietor-înțepător, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Contrat motivelor de apel invocate de inculpat, considerăm că prima instanță a realizat și o corectă individualizare a răspunderii penale respectând dispozițiile art. 72 Cod penal.
În concret, pedeapsa de 6 ani închisoare, apropiată de limita minimului special prevăzut de lege (respectiv 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 – art. 175 alin, 1 lit. a i Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală) este legală și temeinică.
Având în vedere gravitatea faptei comise, modalitățile și împrejurările săvârșirii – așa cum au fost arătate mai sus, în special față de caracterul premeditat și de numărul loviturile aplicate, precum și față de urmarea produsă, atingerea adusă relațiilor sociale ce apără viața persoanei, considerăm că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Considerăm că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, întrucât aspectele considerate favorabile acestuia (recunoașterea și regretarea faptei) intră în contradicție cu celelalte criterii de individualizare reglementate de art. 72 Cod penal.
Mai mult, atitudinea inculpatului vizând recunoașterea săvârșirii faptei a fost valorificată prin reținerea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
Prin raportare și la dispozițiile art. 52 Cod penal, considerăm că îndreptarea și reeducarea inculpatului se pot realiza în condiții optime prin executarea efectivă a pedepsei în cuantumul stabilit de prima instanță.
Față de cele de mai sus, neexistând aspecte favorabile inculpatului care să impună reformarea hotărârii, se va respinge ca nefondat apelul declarat de acesta.
Față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, întrucât subzistă și în prezent temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, se va menține starea de arest a inculpatului S. A. conform art. 383 alin. 11 și art. 350 Cod procedură penală.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28.04.2013 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. A. (zis „G.”, fiul lui Ghidersa I. și Ghidersa M., născut la data de 02.05.1989 în Mun. G., jud. G., CNP_, cu domiciliul în G., ..17A, ..45, jud. G., în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale 371 din 17.09.2013 a Tribunalului G..
În baza art. 383 alin. 11 și art. 350 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului S. A..
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28.04.2013 la zi, respectiv 04.11.2013.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în apel.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (avocat Sooș A.) va fi avansată către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul inculpat S. A., intimata parte vătămată T. I. și intimata parte civilă S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G..
Pronunțată în ședință publică azi, 04 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. D. L. C.
Grefier,
Red. M. C./12.11.2013
Tehnored. G.V./3 ex./15.11.2013
Fond: M. L.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 708/2013. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
