Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 151/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 4989/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 151/A
Ședința publică din data de 04 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. L. C. – judecător
Judecător – M. C.
Grefier – G. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL V. împotriva sentinței penale 72 din 27.03.2013 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul_ privind pe inculpatul B. M. D., domiciliat în ., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005.
La apelul nominal a răspuns pentru intimatul inculpat B. M. D., av. P. V., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 36/24.05.2013, lipsă fiind intimata parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București și intimata parte responsabilă civilmente . Biliești, prin administrator judiciar AS Insolv SPRL C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că astăzi este primul termen de judecată în apel.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază sentința pronunțată în cauză ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu cu săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal.
Consideră că modalitatea în care a procedat instanța este greșită întrucât nu a respectat dispozițiile art. 317 Cod procedură penală, text potrivit căruia judecata trebuia să vizeze ambele fapte arătate în actul de sesizare.
Susține că din dispozitiv nu rezultă pentru ce infracțiuni a fost condamnat inculpatul, dispozițiile art. 357 Cod procedură penală nefiind respectate în cauză.
Altfel spus, dispozitivul nu cuprinde soluția pentru fiecare dintre infracțiunile cu care a fost sesizată instanța.
Arată că, deși instanța a reținut dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal, privind concursul de infracțiuni, nu a aplicat două pedepse, stabilind în mod greșit direct o pedeapsă rezultantă, probabil.
Față de această situație, consideră că se impune desființarea sentinței penale 72/2013 a Tribunalului V. și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili exact care sunt infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, urmând ca instanța să dispună cu privire la fiecare dintre acestea o soluție.
În susținerea celui de al doilea motiv de apel arată că Legea 241/2005 a suferit modificări prin Legea 50/2013, publicată în M.O. 146/2013. În noua reglementare regimul sancționator este mai sever, astfel încât se impunea reținerea prevederilor art. 13 Cod penal pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, legea sub imperiul căreia s-au comis faptele fiind mai favorabilă.
Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este netemeinică și că s-ar impune stabilirea unor pedepse într-un cuantum mai mare decât cel la care s-a orientat instanța de fond, chiar în condițiile reținerii art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
Însă, față de primul motiv de apel invocat, solicită desființarea sentinței penale 72/2013 a Tribunalului V. și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, urmând să fie avute în vedere toate motivele susținute.
Apărătorul intimatului inculpat B. M. D., av. P. V., consideră că apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul V. este întemeiat, mai ales pentru primul motiv invocat.
Arată că, într-adevăr, inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni și a fost condamnat numai pentru una.
Dar, atât timp cât nu se pune problema schimbării modalității de executare a pedepsei, instanța urmează să aprecieze cu privire la acest motiv.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, arată că, într-adevăr, între timp legea evaziunii fiscale a suferit modificări. Solicită să se aibă în vedere că legea prin care a fost modificată legea evaziunii fiscale a fost publicată în M.O. din 14 martie 2013, dar sesizarea instanței de judecată a fost făcută în anul 2012, iar sentința a fost pronunțată la câteva zile după publicarea legii.
În concluzie, lasă la aprecierea instanței cu privire la apelul declarat în cauză atât timp cât nu se pune în discuție modalitatea de executare a pedepsei.
C U R T EA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală 72 din 27.03.2013 a Tribunalului V., a fost condamnat inculpatul B. M. D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al.1 lit. b din Legea 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 9 al.1 lit.c din Legea 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 al.3â2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen., în condițiile art. 3201 C.pr.pen., așa cum a fost reglementată prin Legea 202/2010, la pedeapsa de 1 (un) și 4 (patru ) luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a ipoteza a II-a, lit. b și lit.c C.pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C.pen., respectiv pe o perioadă de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni.
În condițiile art. 83 C.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra condițiilor de revocare a măsurii.
În baza art. 71 al.5 C.pen., s-a dispus suspendarea executării drepturilor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul B. M. D. în solidar cu partea responsabilă civilmente . Biliești la plata sumei de 83.868 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând:
-_ lei plata TVA;
- 12.404 lei obligații fiscale, către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București, plus dobânzile calculate până la achitarea integrală a debitului.
S-a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie a acesteia să se comunice la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1835/P/2011 din 28 septembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V., înregistrat pe rolul Tribunalului V. sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. M. D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al.1 lit. b din Legea 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 9 al.1 lit.c din Legea 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 al.3â2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în calitate de administrator al . Biliești nu a evidențiat în contabilitate toate operațiunile comerciale și veniturile rezultate, sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de_ lei și a înregistrat cheltuieli care nu reprezintă operațiuni reale în scopul diminuării obligațiilor fiscale către bugetul statului cu suma de 12.404 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada 03-11 ianuarie 2011 și 18-25 august 2011 Direcția Generală a Finanțelor Publice V. – Activitatea de Inspecție Fiscală, a efectuat o inspecție fiscală generală la . Biliești, jud. V..
. Biliești este înmatriculată la ORC V. sub nr. J_, are domiciliul fiscal în localitatea Biliești și are ca asociat unic și administrator pe inculpatul B. M. D..
Obiectul de activitate al societății îl reprezintă comerțul cu autoturisme și autovehicule ușoare (sub 3,5 tone) – cod CAEN 4511.
Urmare a inspecției efectuate au rezultat următoarele:
1. Nu a fost înregistrată în evidența contabilă a societății, în perioada supusă controlului, un număr de trei facturi fiscale, respectiv 101/20.03.2010; 102/30.03.2010 și 104/10.04.2010, reprezentând vânzări de autoturisme second hand, deși atât documentele de achiziție cât și facturile de librare către beneficiar se aflau asupra administratorului, fiind prezentate inspectorilor fiscali după data începerii inspecției fiscale – 03..01.2011.
Prin neînregistrarea în contabilitate a acestor facturi . Biliești s-a sustras de la plata sumei de 18.618 lei către bugetul statului reprezentând TVA colectat (filele 10, 79-82, 87 dosar urmărire penală).
2. Inspectorii fiscali au mai constatat că prin neîntocmirea corespunzătoare în perioada mai-septembrie 2010 a unui număr de 5 facturi pentru livrări de autoturisme second hand, . Biliești s-a sustras de la plata sumei de 35.616 lei către bugetul statului reprezentând TVA (filele 10, 75-80 dosar urmărire penală).
În facturile pentru livrări autoturisme, în mod eronat a fost trecut TVA colectat numai la comisionul perceput la vânzare și nu la întreaga valoare a facturii.
3. În perioada mai-iunie 2010 a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli care nu reprezintă operațiuni reale, respectiv efectuarea de prestări servicii și vânzarea unor componente către ., . București și . Iași.
În urma controalelor încrucișate a rezultat că aceste operațiuni comerciale nu au fost emise sau înregistrate în evidența contabilă a societăților menționate. Aceste societăți nu au nicio legătură cu comerțul cu piese auto sau prestări servicii auto. AC „Alsiar” SRL București are ca obiect de activitate fabricarea îmbrăcămintei, iar . Iași are ca obiect de activitate comerț cu articole textile (filele 10, 51-74 dosar urmărire penală).
Prin înregistrarea acestor cheltuieli care nu reprezintă operațiuni reale, . Biliești a prejudiciat bugetul statului cu suma de 6.999 lei.
4. . Biliești și-a dedus în mod nelegal TVA în sumă de 5.405 lei aferentă contractului de leasing nr._/23.02.2009 preluat prin cesiune de la . jud. Ialomița și a contractului nr. 5954/08.10.2010 reprezentând achiziția unui autoturism Skoda O. 2,0 TDI.
Conform prevederilor art. 145 ind.1 al.1 din Legea 571/2003 nu se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor acestor autovehicule (filele 10, 27-56 dosar urmărire penală).
5. Neefectuarea înregistrărilor la perioadă a documentelor de librare a autoturismelor second hand în evidența contabilă a condus la stabilirea cu rea-credință a taxei pe valoarea adăugată având drept consecință obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat.
Astfel, în două cazuri, administratorului societății, urmare a solicitării de rambursare a TVA i s-a restituit în luna iunie 2010 suma de 6.085 lei, iar în luna septembrie 2010 suma de 9.789 lei, obținând astfel necuvenit suma totală de 15.874 lei.
Suma solicitată pentru rambursare a fost majorată apoi cu 1356 lei, urmare a adiționării fără explicații în jurnalul pentru cumpărări pe luna iunie 2010 a acestei diferențe (filele 17-26 dosar urmărire penală).
Prin neînregistrarea în evidența contabilă a tuturor operațiunilor comerciale, cât și prin înregistrarea unor cheltuieli care nu reprezintă operațiuni reale . Biliești a produs un prejudiciu bugetului de stat de 83.968 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată.
Inculpatul nu și-a însușit raportul de inspecție fiscală solicitând efectuarea unei expertize contabile, pentru efectuarea căreia a fost desemnat expert contabil N. I..
Din raportul de expertiză contabilă rezultă că prejudiciul total cauzat bugetului de stat de către . Biliești este de 83.765,63 lei.
În cursul urmăririi penale inculpatul și-a exercitat drepturile și garanțiile procesuale, prin alegerea unui apărător, care l-a reprezentat pe tot parcursul activității judiciare. În aceste împrejurări inculpatul nu a putut fi audiat pentru a descrie faptele potrivit convingerilor și responsabilității intime.
În cursul judecății la primul termen de judecată, în condiții de procedură, inculpatul fiind reprezentat de apărător ales, a depus în instanță o declarație extrajudiciară autentificată și prin care a învederat instanței faptul că recunoaște și regretă faptele din dosarul penal nr._ și că nu mai are alte precizări de făcut.
A mai arătat că își însușește toate faptele săvârșite așa cum au fost ele descrise la urmărirea penală și că se angajează să achite prejudiciul stabilit în sarcina sa în cel mai scurt timp probabil.
Situația de fapt așa cum aceasta a fost reținută a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces verbal de inspecție fiscală încheiat la data de 25.08.2011; notă explicativă dată de inculpatul B. M. D.; decizie de rambursare a taxei pe valoarea adăugată; copii ale facturilor neînregistrate în evidența contabilă; copii ale facturilor reprezentând operațiuni nereale; nota de constatare a controalelor încrucișate; copii ale facturilor în care s-a exe4rcitat necuvenit dreptul de deducere TVA; declarațiile inculpatului; raport de expertiză judiciară contabilă; răspuns la obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă.
În drept faptele inculpatului B. M. D., care în calitate de administrator la . Biliești nu a evidențiat în contabilitate toate operațiunile comerciale și veniturile realizate sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de 71.464 lei și a înregistrat cheltuieli care nu reprezintă operațiuni reale în scopul diminuării obligațiilor fiscale către bugetul statului cu suma de 12.404 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al.1 lit. b din Legea 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 9 al.1 lit.c din Legea 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit.a C.pen..
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., și anume, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, instanța a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei limitele prevăzute de art. 320 ind.1 al. 7 C.pr.pen. în sensul că a pronunțat o condamnare fundamentată pe reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Având în vedere persoana inculpatului care a dat dovadă de sinceritate pe parcursul procesului penal, s-a angajat că va depune demersuri pentru acoperirea prejudiciului cauzat părții civile, instanța s-a orientat la un cuantum al pedepsei și la o modalitate de executare a acesteia de manieră să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al sancțiunii. În acest sens, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a măsurii prevăzute de art. 81 C.pen., atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și a celorlalte criterii reglementate de lege. În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 82 C.pen., instanța a stabilit un termen de încercare pe durata de 3 ani și 4 luni.
În condițiile art. 83 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra condițiilor de revocare a măsurii.
În baza art. 71 al.5 C.pen. s-a dispus suspendarea executării drepturilor accesorii stabilite în condițiile art. 71 C.pen. cu referire la art. 64 al.1 lit.a ipoteza a II-a, lit. b și lit.c C. pen.
În cursul judecății partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGFP V. a comunicat instanței cererea de constituire de parte civilă arătând că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului este în valoare totală de 83.868 lei. Acest prejudiciu a fost stabilit prin mijloacele probatorii administrate în cursul urmăririi penale și însușite ulterior de inculpat prin declarațiile date.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 14 al.3 lit.b și al.4 C.pr.pen. coroborat cu titlul 8 – Capitolul III C.pr. fiscală și art. 120 al.1 C.pr.fiscală, art. 1531 din Noul Cod Civil, instanța l-a obligat pe inculpatul B. M. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente . Biliești, la plata sumei de 83. 868 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând obligații fiscale, TVA la care se adaugă dobânzile calculate până la achitarea integrală a debitului.
S-a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie a acesteia să se comunice la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 191 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul V. criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea apelului s-a arătat că inculpatul B. M. D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni: prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și respectiv prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Instanța de fond însă a dispus condamnarea inculpatului pentru o sigură infracțiune aplicând o singură pedeapsă.
S-a mai arătat că se impunea aplicarea față de inculpat a două pedepse.
Pentru cele arătate mai sus, s-a solicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin al doilea motiv de apel s-a arătat că se impunea reținerea dispozițiilor art. 13 Cod penal întrucât Legea 241/2005 a fost modificată, iar legea sub imperiul căreia au fost comise faptele era mai favorabilă.
Hotărârea a fost criticată și pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei, arătându-se că se impune aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mare.
Apelul este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constatăm următoarele:
Inculpatul B. M. D. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. 1835/P/2011 din 28.09.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V., pentru săvârșirea a două infracțiuni, prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, respectiv art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin sentința penală apelată s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea unei singure infracțiuni încadrată la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 9 lit. c din Legea 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală.
La motivarea în drept instanța reține că „faptele inculpatului B. M. D. care în calitate de administrator la . Biliești nu a evidențiat în contabilitate toate operațiunile comerciale și veniturile realizate sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de 71.464 lei și a înregistrat cheltuieli care nu reprezintă operațiuni reale în scopul diminuării obligațiilor fiscale către bugetul statului cu suma de 12.404 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal”.
Procedând în sensul mai sus arătat, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.
Conform art. 317 Cod procedură penală, judecată se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare.
Conform art. 356 și art. 357 Cod procedură penală, atât expunerea hotărârii, cât și dispozitivul, trebuie să cuprindă date referitoare la fapta sau faptele ce au format obiectul judecății, încadrarea juridică, soluția de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal pentru fiecare infracțiune în parte.
Soluția adoptată de prima instanță este neclară, neputându-se stabili pentru care din cele două infracțiuni deduse judecății s-a dispus condamnarea inculpatului, respectiv pentru care dintre infracțiuni s-a reținut vinovăția acestuia.
Instanța de control judiciar nu are posibilitatea reformării hotărârii în calea de atac a apelului și nu se poate substitui instanței de fond.
În concret, nu se poate proceda la o rejudecare a cauzei în apel în condițiile în care instanța de fond nu a stabilit cu certitudine cadrul procesual, încadrarea juridică corectă a faptelor, vinovăția sau nevinovăția inculpatului pentru cele două infracțiuni și implicit necesitatea condamnării, achitării ori încetării procesului penal pentru faptele reținute în actul de sesizare.
Astfel, în condițiile în care s-ar reține vinovăția inculpatului, s-ar impune condamnarea acestuia, aplicarea a două pedepse, contopirea lor și în final stabilirea unei pedepse rezultante, aspecte ce nu pot fi dispuse direct în calea de atac a apelului.
Având în vedere considerentele arătate mai sus, impunându-se desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, nu vor mai fi analizate celelalte motive de apel ce țin de soluționarea cauzei pe fond.
Pe cale de consecință, se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul V..
Se va desființa sentința penală 72 din 27.03.2013 a Tribunalului V. și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Conform art. 383 alin. 3 Cod procedură penală, se vor menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din data de 27.03.2013.
În rejudecare, instanța de fond va proceda la justa soluționare a cauzei, pronunțându-se asupra ambelor infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.
De asemenea, instanța de fond va avea în vedere și celelalte motive de apel.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE apelul declarant de P. DE PE L. TRIBUNALUL V. împotriva sentinței penale 72 din 27.03.2013 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul_ privind pe inculpatul B. M. D. (fiul lui C. și M., născut la data de 09.07.1977 în Focșani, CNP_, domiciliat în .).
Desființează sentința penală 72 din 27.03.2013 a Tribunalului V. și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În baza art. 383 alin. 3 Cod procedură penală, menține actele procedurale efectuate în cauză până la termenul de judecată din data de 27.03.2013.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu (avocat D. A.), va fi avansată către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru intimatul inculpat B. M. D., intimata parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București, intimata parte civilă . – prin administrator judiciar AS INSOLV SPRL C..
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. L. C. M. C.
Grefier,
Red. M. C./07.06.2013
Tehnored. G.V./25.06.2013
Fond:S. M. C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 684/2013.... | Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 1295/2013.... → |
|---|
