Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 1295/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1295/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 2246/173/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1295/R
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B. - judecător
Judecător: M. C.
Judecător: D. L. C.
Grefier: C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B.
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații M. C. C. ( fiul lui V. și E., născut la 12.10.1990, cu domiciliu în .) și Vîșcă G. ( fiul lui A. si V., născut la 30.08.1992, cu domiciliul în . ) trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de art. 260 alin. 1 Cod penal, împotriva sentinței penale nr. 104/28.05.2013 a Judecătoriei A..
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns av. C. L.- apărătorul inculpaților recurenți M. C. C. și Vîșcă G., lipsă, în baza delegației nr. 4687 din 01.10.2013 eliberată din oficiu de Baroul G. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpaților recurenți M. C. C. și Vîșcă G. arată că aceștia au formulat recurs împotriva sentinței penale nr.104/2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei A., criticând soluția prin care au fost condamnați la pedeapsa închisorii de 3 luni cu suspendarea condiționată a executării acesteia, motivat de faptul că aceștia nu au dat declarații contradictorii care să ducă la condamnarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Este adevărat că în fața organelor de urmărire penală inculpații au dat declarații la presiunea organelor de poliție pentru a-l acuza pe inculpatul M. V., dar în fața instanței au înțeles să spună adevărul și au arătat faptul că acesta nu a avut nicio contribuție la săvârșirea acelor infracțiuni.
De aceea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și consideră că inculpații trebuie să fie achitați în baza art.11 pct.2 lit.a în ref. la art.10 lit.a Cod pr. penală,deoarece fapta acestora nu există. Solicită plata onorariului din oficiu.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea căilor de atac promovate de cei doi inculpați. Consideră ca fiind legală soluția pronunțată de instanța de fond, de condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. În realitate, probele administrate au confirmat fără dubiu că inculpații au dat declarații contradictorii și fundamental opuse în faza de urmărire penală, raportat cu ceea ce au declarat în fața instanței de judecată, în sensul că au făcut trimitere la împrejurări esențiale cu privire la inculpatul M. V.. Astfel, în fața instanței de judecată au precizat că acesta nu a avut nicio implicare în comiterea infracțiunilor de furt, în realitate, în faza de urmărire penală descriind cu amănunte modul în care acesta a participat la comiterea infracțiunilor.
Consideră că în aceste condiții, sancționarea inculpaților pentru mărturie mincinoasă este legală și solicită respingerea căilor de atac.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările, dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 104/28.05.2013 a Judecătoriei A., inculpații M. C. C. și Vîșcă G. au fost condamnați la câte o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal.
In baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și a celor accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal, respectiv pe câte o durată de 2 ani și 3 luni.
Conform art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei .
În baza art. 191 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații M. C. C. și Visca G. la plata sumei de câte 350 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. nr. 562/P/2012 s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților M. C. C. și Vîscă G. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, constând în aceea că, in calitate de martori in dosarul penal nr._ al Judecătoriei A., fiind audiați la data de 11.06.2012 au dat declarații contrare pe elemente esențiale față de cele menționate la urmărirea penală.
Astfel, inculpații au fost audiați în calitate de martori în faza de urmărire penală în dosarul nr. 140/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. ocazie cu care au dat declarații prin care au arătat că s-au deplasat cu autoutilitara lui M. V., condusă de acesta la locuința părții vătămate B. M. din com. H., . și au încărcat mai multe bunuri din locuința acestuia.
Tot în această fază a procesului penal cei doi inculpați au declarat că o parte din bunuri a fost ascunsă la locuința lui M. V. iar o altă parte a fost vândută către alte persoane.
La data de 11.06.2012 inculpații au fost audiați în fața instanței de judecată ,respectiv Judecătoria A. în dosarul nr._, ocazie cu care și-au retractat în totalitate declarațiile din faza de urmărire penală, date în dosarul nr. 140/P/2012.
Inculpații au declarat diferit față de urmărirea penală în sensul că de data aceasta au declarat că inculpatul M. V. nu a avut nici o implicare în comiterea faptelor de furt ce au făcut obiectul dosarului nr._ ..
Cei doi inculpați și-au motivat această atitudine arătând că asupra lor au fost exercitate presiuni de organele de poliție pentru a declara în acel sens.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel G. fiind sesizat penal de cei doi inculpați a dispus neînceperea urmăririi penale față de polițiștii care îi audiase pe cei doi inculpați arătând ca fapta nu există.
Nici in cursul cercetării judecătorești inculpații nu au produs alte probe prin care sa justifice motivat și legal situația reținută în sensul declarațiilor total diferite arătate și referitoare la elementele esențiale din cuprinsul declarațiilor de la urmărirea penală și instanța de judecată.
Instanța de judecată a reținut că inculpații M. C. și Visca G. au făcut afirmații mincinoase asupra împrejurărilor esențiale ale cauzei cu ocazia audierilor in fața instanței de judecată la data de 11.06.2012 în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
S-a reținut că fapta astfel descrisă a fost probată cu procesele - verbale de sesizare din oficiu, copii după declarațiile inculpaților M. C. C. și Vîsca G. din dosarul penal nr. 140/P/2012 al Politie A. și după declarațiile din dosarul penal nr._ al Judecătoriei A., copii după declarațiile martorului C. A. I. din dosarul penal nr. 140/P/2012 și copie după rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din dosarul penal nr. 321/P/2012 al. Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galati.
În drept, s-a reținut că fapta inculpaților M. C. C. si Vîsca G. care, la data de 11.06.2012, fiind audiați în calitate de martori în dosarul penal nr._ al Judecătoriei A. cu făcut declarații contrare pe elemente esențiale față de cele menționate la urmărirea penală întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasa prev. de art. 260 alin. Cod penal.
La individualizarea pedepselor, instanța, conform art. 72 din Codul penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoanele inculpaților, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret instanța, a avut în vedere că fapta inculpaților prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 260 Cod penal, că inculpații nu au antecedente penale și au avut o atitudinea sinceră în cursul desfășurării procesului.
Instanța reținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit. a Cod penal, respectiv conduita buna a acestora înainte de săvârșirea faptei așa după cum rezulta din cazierul judiciar al acestora.
În baza acestor criterii, instanța a apreciat că o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasa prev. de art.260 alin. 1 Cod penal este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Împotriva sentinței penale nr. 104/28.05.2013 a Judecătoriei A., au declarat recurs, în termen legal, inculpații M. C. C. și Vîșcă G..
Inculpații nu și-au motivat în scris recursul și, deși legal citați, aceștia nu s-au prezentat în instanță pentru a-și susține oral motivele de recurs.
Prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpații au susținut că în fața organelor de urmărire penală au dat declarații la presiunea organelor de poliție pentru a-l acuza pe inculpatul M. V., dar în fața instanței au înțeles să spună adevărul și au arătat faptul că acesta nu a avut nicio contribuție la săvârșirea acelor infracțiuni.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate de apărătorul desemnat din oficiu, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, se constată că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect fapta săvârșită de inculpați cu vinovăție și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare.
În condițiile în care în faza de urmărire penală inculpații au declarat că s-au deplasat cu autoutilitara lui M. V., condusă de acesta, la locuința părții vătămate B. M. și au încărcat mai multe bunuri din locuința acestuia, că o parte din bunuri a fost ascunsă la locuința lui M. V., iar o altă parte a fost vândută către alte persoane, iar în faza de judecată au declarat că M. V. nu a avut nicio implicare în săvârșirea acestei fapte, este evident că inculpații au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.
În condițiile în care, în urma cercetărilor efectuate, P. de pe lângă Curtea de Apel G. a dispus neînceperea urmăririi penale față de polițiștii care i-au audiat pe inculpați pe motiv că fapta nu există, nu se poate reține că asupra acestora s-au exercitat presiuni.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. C. C. ( fiul lui V. și E., născut la 12.10.1990 în mun. Onești, jud. Bacău, cu domiciliu în ., CNP_ ) și Vîșcă G. ( fiul lui A. si V., născut la 30.08.1992 in mun. O., jud. Bacau cu domiciliul in ., CNP_ ) împotriva sentinței penale nr. 104/28.05.2013 a Judecătoriei A..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpații M. C. C. și Vîșcă G. la plata sumei de câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 600 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs – avocat C. L., va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. M. C. D. L. C.
Grefier,
C. G.
Red.dec.jud.A.B./15.10.2013
Jud.fond V.R.
Tehnored.C.G./2 ex./ 15 Octombrie 2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 151/2013. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 122/2013. Curtea de... → |
|---|
