Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 684/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 125/324/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 684/R
Ședința publică din data de 25 Aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. N. – judecător
judecător - Mița M.
Judecător – D.-I. B.
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin PROCUROR – C. B.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
,
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-inculpat C. D., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art 87 alin 1 din OUG 195/2002 republicată, împotriva sentinței penale nr.91/06.03.2013 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat C. D., personal și asistat de avocat D. S. M., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr._/_ emisă de Baroul G..
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată, după care;
Curtea, potrivit disp.art.318 Cod procedură penală, procedează la identificarea recurentului-inculpat, care se legitimează cu CI . nr._ emis de SPCLEP T. la 19.11.2009, potrivit căreia are CNP:_, domiciliază în Cudalbi, județul G..
Curtea constată că s-a depus la dosar referatul de plată a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Întrebat fiind, recurentul-inculpat C. D., personal, precizează că își menține declarațiile date anterior în cauză și nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de recurs.
Apărătorul recurentului-inculpat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat,constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat D. S. M., având cuvântul pentru recurentul-inculpat C. D., critică sentința penală nr.91/2013 a Judecătoriei T. pentru netemeinicie întrucât s-a dat o eficiență greșită probelor. Înțelege să critice hotărârea primei instanțe pentru patru motive și anume:
- instanța de fond a susținut că inculpatul a circulat cu o alcoolemie mai ridicată de 1,10 mg/l la momentul recoltării. Însă, practica judiciară a arătat că o eventuală recalculare putea să arate o alcoolemie mai mică.
- deși inculpatul a susținut că distanța era foarte scurtă de la domiciliul său și până la persoana pe care o căuta, instanța de fond a motivat că s-a și întors pe distanța de 500 metri. Or, era firesc, inculpatul se întorcea la domiciliu și a auzit sirena poliției.
- instanța de fond a menționat că nu prezintă relevanță că ar fi semnalizat poliția regulamentar iar martorul a confirmat că a auzit sirena. Era apel 112 iar inculpatul nu a fugit de mașina poliției, oprind în momentul în care a auzit sirena.
În procesul verbal de depistare, întocmit de organele de poliție se arată că acesteia s-au deplasat ca urmare a apelului 112, au oprit pentru verificarea documentelor ARO 243. Nu sunt probe în sensul că inculpatul ar fi fugit.
- instanța de fond a apreciat că și acea stare de nervozitate ar ridicat pericolul concret. Însă, inculpatul a acționat în mod impulsiv și pe moment nu a realizat că a consumat cele două beri, astfel încât nu poate fi considerat că reprezintă o periculozitate ridicată.
Solicită să se aibă în vedere că în buletinul de analiză se menționează că inculpatul avea o comportare ordonată, orientat, coerent și vorbire clară.
Față de alcoolemia nu foarte mare, de faptul că are patru copii, trebuie să se deplaseze de la Cudalbi la T., în interes de serviciu, solicită admiterea recursului formulat urmând ca, în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a în ref. la art. 10 lit.b ind.1 Cod procedură penală cu aplicarea art.18 ind.1 Cod penal.
Invocă și practica judiciară depusă la instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Instanța de fond a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal, stabilind o pedeapsă mult sub minimul prevăzut de dispozițiile legale, însă a avut în considerare și comportamentul pe care inculpatul l-a avut. Deși i s-a făcut semn să oprească, inculpatul și-a continuat deplasarea.
Din procesul verbal rezultă că s-a trecut la urmărirea inculpatului cu semnale acustice și luminoase, așa cum a declarat și martorul I. A.. Inculpatul și-a continuat deplasarea, fiind urmărit de organele de poliție și a trebuit să recunoască săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a precizat că s-a deplasat la un consătean, S. V., aflat la o distanță de 500 metri, distanță pe care inculpatul putea să se deplaseze pe jos, știind că anterior consumase alcool. Ulterior, intre inculpat și S. V. a avut loc un conflict în stradă, astfel încât nu se impunea ca inculpatul să își folosească autoturismul cu care să parcurgă această distanță prin centrul comunei la o oră circulată, ora 19, în luna august.
Instanța de fond a ținut cont de toate aceste aspecte, a stabilit și o modalitate corectă de executare a pedepsei, prin suspendare, astfel încât Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind legală hotărârea primei instanțe.
Recurentul-inculpat C. D., personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.385 ind.13 alin.3 Cod procedură penală, regretă fapta săvârșită. Arată că are patru copii de crescut și, în lipsa permisului de conducere, riscă să își piardă locul de muncă.
Declarând închise dezbaterile, C. rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 91/06.03.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul C. D. la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art 87 alin 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic art. 74 alin 1 lit.a, c Cod penal și 76 lit.d Cod penal.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit a tz.II și lit.b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal .
Conform art.81 și 82 Cod penal și art.71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni .
Conform art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal .
A fost obligat inculpatul să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr.2775/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. a fost trimis în judecată inculpatul C. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 R., constând în aceea că la data de 04.08.2012 a condus pe drum public autoturismul marca „ ARO 243” nr._ având în sânge o concentrație de peste 1,10 mg/l alcool pur.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul C. D. locuiește în . și în data de 04.08.2012 a mers la domiciliul martorului I. A. unde a consumat bere .
In timp ce inculpatul și martorul I. A. stăteau de vorbă în fața porții locuinței acestuia din urmă, pe drum a trecut numitul S. V. care era cu mașina și care a oprit, a coborât și l-a lovit pe inculpat, după care a plecat urcându-se la volanul autoturismului cu care venise.
După această altercație, inculpatul s-a deplasat la locuința sa de unde a luat autoturismul ARO 243 cu număr_ și a plecat conducând autoturismul pe drum public prin comună pentru a se reîntâlni cu S. V..
In jurul orei 19,30 a fost observat de un echipaj de poliție care se afla pe o uliță din . și care a făcut semnalul regulamentar de oprire a autoturismului condus de inculpat, însă cesta a refuzat să oprească, fiind urmărit de echipajul de poliție până la domiciliul său .
Inculpatul a fost testat cu aparatul „Drager” și s-a stabilit că avea o concentrație alcoolică de 0,80 mg/l în aerul expirat, astfel că a fost condus la Spitalul Municipal „A. C.” T., unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la interval de o oră .
Conform buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr.1775/2012, inculpatul avea în sânge o concentrație de 1,10 mg/l alcool pur la ora 21,00, concentrație care a scăzut la 0,80 mg/l la interval de o oră.
In cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut fapta, susținând că a consumat o bere de 0,5 l. înainte de a se urca la volanul autoturismului său .
In faza cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că, organele de poliție se deplasau cu autoturismul atunci când s-au întâlnit și că nu i-au făcut nici un semnal regulamentar de oprire. Susține inculpatul că, atunci când l-au văzut, au întors autoturismul și au declanșat semnalizarea luminoasă, însă nu a fost semnalizat și acustic și au pornit în căutarea lui.
Susține inculpatul că se afla în apropierea casei sale, așa încât a oprit în fața porții și în același moment lucrătorii de poliție i-au solicitat să oprească pe dreapta .
Inculpatul a mai declarat că locuiește la o distanță de aproximativ 500 m. de persoana cu care a avut altercația.
Situația de fapt reținută rezultă din materialul probator administrat în cauză .
Astfel, atât inculpatul cât și martorul I. A. au declarat că, inculpatul a consumat bere după care în ziua respectivă a avut o altercație cu o persoană din comună, motiv pentru care s-a urat la volanul autoturismului său pe care l-a condus pe drum public până la domiciliul persoanei respective și înapoi .
Inculpatul este posesor al permisului de conducere pentru categoria B,E, iar din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr.1775/2012 rezultă că inculpatul a avut în sânge o concentrație de 1,10 mg/l alcool pur la ora 21,00, concentrație care a scăzut la 0,80 mg/l la interval de o oră.
In apărarea sa inculpatul a solicitat audierea martorului I. A., care a mai arătat că, inculpatul a consumat doar o bere și că distanța dintre locuința inculpatului și locuința persoanei cu care a avut altercația este de 400-500 m., încercând să sugereze că inculpatul a condus doar pe această distanță.
Instanța de fond a reținut că sunt nesincere susținerile inculpatului și a martorului I. A. cu privire la cantitatea de băuturi alcoolice pe care inculpatul a consumat-o, deoarece concentrația de alcool pe care o avea inculpatul la ora recoltării probelor și anume la ora 21,00 prezenta 1,10 mg/l, era destul de mare, ceea ce înseamnă că, la ora 1940, când a fost oprit de lucrătorii de poliție, concentrația era și mai ridicată.
Instanța a mai reținut că, nu prezintă nicio relevanță faptul că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță de 500 m. spre locuința persoanei cu care a avut loc altercația, cu atât mai mult cu cât inculpatul a condus autoturismul și la întoarcere, fapta fiind la fel de gravă ca și în cazul în care ar fi condus pe o distanță mai mare.
De asemenea, instanța de fond a constatat că nu prezintă nicio relevanță susținerile inculpatului în sensul că organele de poliție nu l-au semnalizat regulamentar și mai mult aceste susțineri sunt infirmate chiar de declarația martorului I. A. dată atât la urmărirea penală, cât și la instanță, martor care a arătat că a auzit semnalul acustic al echipajului de poliție, el locuind în apropiere.
Referitor la altercația pe care inculpatul a avut-o și care așa cum susține l-a făcut să urce la volanul autoturismului, instanța nu a putut reține această împrejurare ca un element ce ar putea determina ca fapta să aibă un grad de pericol social mai redus.
Inculpatul nu are nicio justificare pentru faptul că s-a urcat la volanul autoturismului sub influența băuturilor alcoolice, cu atât mai mult cu cât el însuși a susținut că persoana cu care a avut altercația și la care a vrut să ajungă, locuia la doar 500 m. distanță de locuința sa.
Dimpotrivă, instanța a apreciat că fapta inculpatului este gravă deoarece capacitatea de a conduce i-a fost afectată nu doar de consumul băuturilor alcoolice, ci și de starea de nervozitate în care se afla, prezentând un grav pericol pentru participanții la trafic.
Pentru aceste motive instanța a apreciat că nu sunt incidente în cauză disp.art.18/1 Cod penal, fapta prezentând pericolul social al unei infracțiuni.
In consecință, prima instanță a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită cu procesul verbal de constatare, buletinul etilotest „Drager”, buletinul de examinare clinică și procesul verbal de prelevare probe biologice, buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr.1775/2012 și declarațiile martorului I. A. coroborate cu declarațiile inculpatului .
In drept, s-a reținut că fapta inculpatului C. D., care, la data de 4.08.2012 a condus pe drum public autoturismul marca ARO 243, nr._ având în sânge o concentrație de peste 1,10 mg/l alcool pur, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 R.
Deoarece inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul impact cu legea penală și a recunoscut fapta, instanța a aprecia că în cazul de față se poate face aplicarea disp.art.74 Cod penal și ale art.76 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâi, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C. D., criticând-o pentru neteminicie, susținând că probaroriul administrat în cauză impunea achitarea întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a din Codul de Procedură Penală raportat la art.10 alin.1 lit.b1 din Codul de Procedură Penală și art.181 Cod Penal.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, se constată că instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și a dat faptei comise de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, cu ansamblul probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de constatare, buletinul etilotest „Drager”, buletinul de examinare clinică și procesul verbal de prelevare probe biologice, buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr.1775/2012 și declarațiile martorului I. A., coroborate cu declarațiile inculpatului s-a demonstrat că inculpatul C. D. a condus pe drum public la data de 4.08.2012, autoturismul marca ARO 243 nr._, având în sânge o concentrație de peste 1,10 mg/l alcool pur.
Fapta astfel expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia în mod corect s-a dispus condamnarea.
Față de datele care caracterizează fapta astfel cum a fost reținută mai sus precum și datele care caracterizează persoana inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, în vârstă de 28 ani la data săvârșirii faptei, necăsătorit, agricultor, iar în cursul procesului a manifestat o conduită procesuală corectă, recunoscând fapta reținută în sarcina sa) se constată că pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării aplicată recurentului este just individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Curtea constată că pedeapsa aplicată, precum și modalitatea de executare stabilită, răspund exigențelor art. 52 Cod penal, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului.
În acest context, nu se poate susține că fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, și că deci s-ar impune achitarea întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.b1 Cod procedură penală și art.181 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat rezultând din modalitatea si împrejurările concrete în care s-a reținut că a fost comisă (circulând pe drumurile publice din comună, chiar și pe o distanță scurtă, cu o alcoolemie de 1,10 gr.%o și pe fondul unei stări de irascibilitate create de incidentul creat de un consătean care l-a lovit cu pumnul fără vreun motiv, reflexele și abilitățile în șofat fiind astfel diminuate), reprezintă deci un real pericol atât pentru propria persoană cât și pentru ceilalți participanți la trafic.
Pentru toate aceste motive, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind achitarea prevăzute de art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.b1 Cod procedură penală și art.181 Cod penal, recursul de față va fi respins ca nefondat în condițiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. D. (fiul lui L. și M., născut la data de 20 11 1984 în municipiul T., județul G., cu domiciliul în ., CNP :_) împotriva sentinței penale nr.91/06.03.2013 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 130 lei cu titlu de cheltuielile judiciare, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu (avocat B. L. B. ) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
D. N. MIȚA M. D.-I. B.
Aflat în C.O
Conf. art.312 alin.2 C.PP
Președinte complet
JUDECĂTOR D. N.
Grefier,
M. I.
Red. M. M./29.05.2013
Tehnored. M. I. / 2 ex/30.05.2013
Fond: V.G. L.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 151/2013. Curtea... → |
|---|
