Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 295/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 1947/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.295/A
Ședința publică de la 19 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D.-I. B.
JUDECĂTOR – MIȚA M.
Grefier – I. Ș.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pe rol fiind judecarea apelului penal formulat de apelantul-revizuent M. M., în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 23/10.09.2013, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ – având ca obiect „revizuire sentință penală”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuent M. M., în stare de deținere, personal și asistat de avocat M. C., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.4769/02.10.2013 emisă de Baroul G..
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este al doilea termen de judecată; a fost înaintat dosarul nr._ al Tribunalului B., la care se află atașat și dosarul nr._ al aceleiași instanțe, după care;
Întrebat fiind, apelantul-revizuent M. M., personal, precizează că își menține apelul formulat.
Curtea acordă apelantului-revizuient M. M. posibilitatea de a lua legătura cu apărătorul său.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat M. C., pentru apelantul-revizuient M. M., arată că acesta a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 23/10.09.2013 a Tribunalului B., prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.68/2009 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr.78/14.06.2009 a Curții de Apel G..
Ca motive de revizuire, se invocă faptul că în cauză se impune audierea martorului Muti V., persoană care s-ar afla în posesia unei înregistrări aflată în memoria telefonului mobil, cu care să dovedească faptul că a fost în legitimă apărare în momentul comiterii faptei pentru care a fost cercetat și condamnat.
Având în vedere disp. art.394 C.p.p. care limitează instanțele cu privire la motivele de revizuire, fără a se putea extrapola dincolo de acest cadrul legal și limitativ, urmează ca instanța să aprecieze în legătură cu cererea de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că apelul declarat de condamnat este nefondat, solicitând respingerea acestuia ca atare.
Din memoriul pe care condamnatul l-a intitulat revizuire a unei hotărâri penale de condamnare, reiese că acesta solicită audierea unui martor pentru a dovedi că ar fi trebuit să beneficieze de circumstanțe atenuante. Ori, prelungirea probațiunii pe calea extraordinară de atac a revizuirii, ar fi fost posibilă doar dacă s-ar fi încercat dovedirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanțele care au judecat cauza în ciclul ordinar.
Având în vedere considerentele arătate, consideră că prima instanță, în mod corect, în Camera de Consiliu, cu respectarea disp. art.403 C.p.p. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, întrucât motivele invocate nu se încadrează în disp. art.394 C.p.p.
Pe cale de consecință, și calea de atac declarată de condamnat este nefondată, solicitând respingerea acesteia ca atare.
La solicitarea instanței, cu privire la legitima apărare, reprezentantul Parchetului arată că sunt aspecte pe care inculpatul le-a invocat și pe parcursul judecății, în ciclul ordinar al cauzei care a condus la condamnarea sa definitivă și o nouă reapreciere asupra probatoriului nu este posibilă pe calea de atac a revizuirii. Cazurile de revizuire sunt expres prevăzute de art.394 C.p.p., iar această solicitare nu se încadrează în aceste dispoziții legale.
Revizuientul-condamnat M. M., având ultimul cuvânt, arată că a declarat apel pentru că a formulat o cerere de revizuire în legătură cu fapta comisă pentru care a fost condamnat la 17 ani închisoare. Arată că dacă se ascultă telefonul său, constituie probă, îl arestează pentru că a vorbit și a pus la cale să facă fapta respectivă, însă dacă el a solicitat ca probă o înregistrare de pe un telefon mobil, nu mai constituie probă. Adică, dacă are o înregistrare pe telefonul surorii sale legată de fapta comisă, nu este o probă. Arată că nu i s-au reținut circumstanțe atenuante ori legitima apărare. Martorii au devenit martori acuzatori pentru că erau cei care au sărit la el la bătaie, chiar G. D. și-a anunțat rudele (veri, cumnați) prin telefon și a zis că s-a ținut după el ca să-și apere copii. Mai arată că el nu a căutat scandal, ci s-a dus să-și ia soția acasă, cu care are doi copii, și l-a găsit pe fratele lui certându-se cu acesta, care venise 200 m de la șoseaua județeană pe DN1, cu par și furcoaie în mână.
Întrebat fiind de către instanță unde este înregistrarea de care face vorbire, revizuientul-condamnat M. M. arată că trebuia s-o aducă sora sa, însă nu a venit, nu a văzut-o în sală. Aceasta i-a zis că a luat memoria telefonului și a stocat-o pe un card.
Întrebat fiind dacă se consideră nevinovat, revizuientul-condamnat M. M. arată că este vinovat, recunoaște că fapta este comisă de el, însă nu i s-au reținut circumstanțe atenuante sau legitimă apărare, întrucât faptele s-au petrecut altfel.
CURTEA
Asupra apelului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 23/10.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat M. M., cu privire la sentința penală nr. 68/15.04.2009, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ . În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., a fost obligat condamnatul să plătească către stat suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ /9.05.2013, revizuentul-condamnat M. M., deținut în Penitenciarul G., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 68/15.04.2009, pronunțată de Tribunalul B., definitivă la 14.07.2009 prin decizia penală nr. 78/A/26.06.2009 a Curții de Apel G. (dosar nr._ ).
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul M. M. a susținut că în cauză se impune audierea unui martor, Muti V., persoană care s-ar afla în posesia unei înregistrări aflată în memoria telefonului mobil, cu care să dovedească faptul că inculpatul ar fi fost în legitimă apărare în momentul comiterii faptei pentru care a fost cercetat și condamnat.
A observat instanța de fond că, potrivit art. 403 C.proc.pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se analizează în cameră de consiliu, fără citarea revizuentului, care nu mai beneficiază nici de asistență juridică, și fără participarea procurorului.
Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității în principiu, conform art. 403 C.proc.pen., prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 68/15.04.2009 a Tribunalului B., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 78/A din 26.06.2009 a Curții de Apel G., revizuentul M. M. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 17 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. c și i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.
După rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, revizuentul M. M. a formulat cereri succesive de revizuire, prin care a solicitat suplimentarea probatoriului.
A constatat instanța de fond că atât săvârșirea infracțiunii de omor calificat, cât și vinovăția inculpatului, au fost dovedite prin administrarea tuturor probelor, atât în faza de urmărire penală, cât și la judecarea în fond a cauzei, precum și în căile ordinare de atac. Prezent la soluționarea cauzei, revizuentul M. M. avea posibilitatea să solicite audierea martorului Muti V., atât la fond, cât și în calea de atac a apelului.
Cum situația de fapt a fost judicios stabilită, prin administrarea tuturor mijloacelor de probă, iar prelungirea probatoriului nu este admisă în calea extraordinară de atac a revizuirii, cererea de revizuire a fost apreciată ca inadmisibilă de instanța de fond.
A mai arătat prima instanță că motivele expuse de revizuent în cererea de revizuire formulată nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței la soluționare, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a C.proc.pen.
În consecință, neconstatându-se existența niciunui dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege, instanța a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, potrivit art. 403 alin. 1 și 3 C.proc.pen.
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., a fost obligat revizuentul la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal a declarat apel revizuentul M. M., criticând-o ca netemeinică și nelegală. În motivarea orală a apelului, revizuentul a reiterat aspectele indicate în cererea de revizuire, precizând – în esență – că sora sa se află în posesia unei înregistrări video a faptelor, efectuată cu ajutorul unui telefon mobil, și că dacă s-ar fi vizionat conținutul respectivei înregistrări i s-ar fi reținut circumstanțe atenuante ori ar fi putut chiar să demonstreze că s-a aflat în legitimă apărare.
Verificând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelantul-revizuent M. M. și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 C.proc.pen., Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că în mod judicios prima instanță a reținut că motivele invocate de revizuentul M. M. nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a C.proc.pen. pentru a determina reformarea sentinței penale nr. 68/15.04.2009 a Tribunalului B..
De principiu, revizuirea este calea de atac extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată cu privire la faptele cauzei, datorate necunoașterii de către instanțele care au pronunțat hotărârea definitivă a unor împrejurări funcție de care aceasta nu corespunde adevărului; or, în speța de față, împrejurările „noi” invocate de revizuent au fost cunoscute instanței care a pronunțat sentința penală nr. 68/2009, aceasta analizând cu ocazia soluționării în fond a cauzei susținerile invocate de revizuent prin prezenta cerere.
Curtea observă că, în fapt, revizuentul solicită prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele jurisdicției ordinare, ceea ce este inadmisibil, pe de o parte pentru că nu se încadrează strict în cazurile prevăzute de lege, pe de altă parte pentru că exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești definitive este de natură a afecta securitatea raporturilor juridice deja stabilite.
În literatura și practica judiciară în mod constant s-a arătat că prin fapte sau împrejurări noi trebuie înțeleasă orice întâmplare, situație ori stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii a cărei revizuire se solicită. Așadar, ceea ce se cere a fi nou la soluționarea revizuirii este fapta probatorie, iar nu noi mijloace de probă care ar dovedi o faptă probatorie pe care instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere a considerat-o inexistentă.
Pe de altă parte, potrivit alin. 2 al art. 394 C.proc.pen., cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a C.proc.pen. poate fi luat în discuție numai dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi s-ar ajunge la o soluție diametral opusă celei dispuse prin hotărâre a cărei revizuire se solicită, adică dacă s-a dispune achitarea în cazul în care anterior s-a dispus condamnarea. Or, revizuentul M. M. solicită ca pe calea revizuirii să se rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante, ceea ce este inadmisibil.
Sub un al doilea aspect, revizuentul M. M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 68/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._, invocând existența unei înregistrări video efectuate cu un telefon mobil, înregistrare aflată în posesia numitei Muti V., din care ar rezulta că a comis în stare de legitimă apărare infracțiunea pentru care a fost condamnat, ceea ce ar putea conduce, teoretic, la pronunțarea unei hotărâri de achitare. Cu privire la aceste împrejurări însă, Curtea observă că au mai fost învederate și anterior de către revizuent, cu ocazia soluționării altor cereri de revizuire, dar acesta nu a prezentat niciodată înregistrarea despre care a făcut vorbire. Astfel fiind, organele judiciare nu pot verifica și analiza relevanța pretinsei înregistrări video a faptelor. În măsura în care o astfel de înregistrare există, aceasta ar putea fi pusă oricând la dispoziția organelor judiciare pentru a fi analizată și pentru a se aprecia cu privire la relevanța ei în fundamentarea unei cereri de revizuire.
Pentru considerentele mai sus expuse, conform art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen,. va fi respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul M. M..
În baza art. 189 C.proc.pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în faza procesuală a apelului, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..
În temeiul art. 192 alin. 2 C.proc.pen., constatând că apelantul-revizuent se află în culpă procesuală, Curtea va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul M. M. (fiul lui R. și F., născut la data de 20.02.1971 în ., cu domiciliul în . Ziduri județul B., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr.23/10.09.2013 a Tribunalului B..
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G. (av.M. C.).
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru revizuientul-condamnat M. M..
Pronunțată în ședința publică azi, 19.11.2013.
Președinte, Judecător,
D.-I. B. Mița M.
Grefier,
I. Ș.
Red.:D.I.B./27.11.2013
Tehnored.:I.Ș./27.11.2013
Fond: jud.G. A.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 827/2013. Curtea... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
