Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 891/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 891/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 402/316/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 891 R

Ședința publică de la 5.06.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – D. I. B.

JUDECĂTOR – Mița M.

JUDECĂTOR – C. C.

Grefier – I. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel G.

reprezentat de procuror C. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de partea vătămată/civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G., împotriva sentinței penale nr. 35 din 21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu B..

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 24.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp. art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 04.06.2013 și 05.06.2013.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35/21.02.2013 a Judecătoriei Tg. B. s-a dispus, în baza art. 334 C.proc.pen., schimbarea încadrării juridice în ceea ce îl privește pe inculpatul B. J., din infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, în infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. A fost respinsă cererea inculpaților B. J. și V. I., formulată prin avocat, de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 (B. J.) și art. 270 alin. 3, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 (V. I.), în fapta prevăzută de art. 270 al. 3 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, pentru ambii inculpați.

În baza art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 74 lit. a și c C.pen., în referire la art. 76 lit. b C.pen., a fost condamnat inculpatul B. J. la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. În baza art. 83 C.pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2017/21.11.2008 a Judecătoriei G., rămasă definitivă la data de 03.12.2008, și s-a dispus executarea acestei pedepse în întregime, alăturat de cea stabilită prin prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani. În baza art. 65 alin. 2 C.pen., raportat la art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 C.pen., raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., s-au interzice inculpatului, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În baza art. 357 alin. 2 lit. a C.proc.pen., raportat la art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada 17.04.2007 – 13.09.2007 (în care a fost arestat preventiv în timpul procesului finalizat cu sentința penală nr. 2017/21.11.2008 a Judecătoriei G.), perioada reținerii de 14 ore și 30 min., de la 06.11.2011, ora 18:30, până la 07.11.2011, ora 09:00 și arestarea preventivă de la data de 07.11.2011 – 20.04.2012 și 25.07.2012 – 01.08.2012, executate în prezenta cauză.

În baza art. 270 alin. 3, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 74 lit. a și c C.pen., în referire la art. 76 lit. d C.pen., a fost condamnat inculpatul V. I. la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. În baza art. 65 alin. 2 C.pen., raportat la art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 C.pen, raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În baza art. 86 ind. 1 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 C.pen. S-a luat act că în perioada 01.07.2012 – 19.09.2012, inculpatul V. I. a fost arestat în cauză. În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.pen., s-a pus în vedere inculpatului V. I. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul G., la datele fixate de consilierii de probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. În baza art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării obligațiilor impuse de lege și stabilite de instanță. În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate în cauză, pe durata suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b C.pen., s-a dispus confiscarea, în favoarea Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale G., a cantității de 267.480 pachete de țigări, precum și confiscarea remorcii cu numărul de înmatriculare_ (de la inculpatul B. J.) și a autoutilitarei cu numărul de înmatriculare_ (de la inculpatul V. I.), bunuri ce au fost indisponibilizate de către lucrătorii din cadrul I.P.J. G. - Serviciul Investigații Fraude, la sediul I.P.J. G..

În baza art. 14 și 346 alin. 1 C.proc.pen., cu referire la art. 256 lit. d din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, s-a respins cererea părții civile Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G., ca fiind nefondată.

În fine, în baza art. 189 și 191 alin. 2 C.proc.pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin rechizitoriul nr. 1575/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu B., emis la data de 27.12.2011, au fost trimiși în judecată, în stare de arest, inculpații B. J., S. D. M. și V. I., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 3, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.

În fapt, s-a reținut de către P. de pe lângă Judecătoria Târgu B. că în ziua de 06.11.2011, ora 05:30, lucrători din cadrul Poliției orașului Berești, județul G., au oprit pentru control, pe raza orașului Berești, tractorul marca New Holand, model T 7040, ce tracta remorca cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul B. J.. În cabină se afla și un alt bărbat neidentificat, care a fugit în momentul opririi.

Procedând la verificarea remorcii, s-a constatat că aceasta era plină cu pachete de țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M.. În urma numărării, s-a stabilit că în remorcă se afla cantitatea totală de 267.480 pachete cu țigări, din care 260.500 pachete a câte 20 țigarete marca Wont 0.8, 5.000 pachete a câte 20 țigarete marca Viceroy, 1.980 pachete a câte 20 țigarete marca Winston, toate având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M..

În aceeași zi, în jurul orei 18:30, lucrătorii de poliție au oprit în trafic, pe D.J. 242C, în pădurea de pe raza satului A., . Iveco Turbo Daily, de culoare albă, cu numărul de înmatriculare_ . În cabină, la volan, se afla inculpatul V. I., pe care polițistul îl cunoștea, și alte două persoane de sex masculin, neidentificate.

Inculpatul V. I. a coborât de la volan și a mers împreună cu lucrătorul de poliție să deschidă ușile caroseriei, precizând că transportă baloți de lucernă. Deoarece ușile erau asigurate cu lacăt, sub pretextul că merge în cabină să aducă cheia, inculpatul V. I., împreună cu celelalte două persoane, au fugit în pădure, abandonând autoutilitara cu cheile în contact și motorul pornit. Organele de poliție nu au reușit să-i prindă.

Procedându-se la cercetarea autoutilitarei în cauză, s-a constatat că în caroseria acesteia se afla cantitatea totală de 95.000 pachete de țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M., din care 17.500 pachete a câte 20 țigarete marca P., 70.500 pachete a câte 20 țigarete marca Wont 0.8 și 7.000 pachete a câte 20 țigarete marca Winston.

Tot în aceeași seară, organele de poliție au depistat, pe D.J. 242A, în dreptul bornei kilometrice 1, staționată pe marginea dreaptă a carosabilului, pe direcția Rădești – Bălăbănești, autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare_, proprietatea inculpatului S. D.-M.. Verificând autoutilitara, organele de poliție au constatat că portiera dreaptă era închisă, dar descuiată, cealaltă portieră și ușile caroseriei fiind încuiate. Portierele nu prezentau urme de forțare.

Procedându-se la cercetarea acesteia, în prezența inculpatului S. D.-M., care, în seara de 06.11.2011, ora 21.18, a anunțat la apelul unic de urgență că vehiculul susmenționat i-a fost sustras, s-a constatat că în caroserie se afla cantitatea totală de 60.092 pachete de țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M., din care 28.122 pachete a câte 20 țigarete marca P., 30.470 pachete a câte 20 țigarete marca Wont 0.8, 1500 pachete a câte 20 țigarete marca Winston.

După momentul depistării, inculpatul B. J. a condus organele de poliție pe traseul Berești – Cavadinești – lunca Prutului, în zona satului Vădeni, . frontieră 1260-1261, și a indicat locul de pe malul râului Prut, unde, în noaptea de 05/06.11.2011, persoane neidentificate, cu bărci pneumatice, au trecut peste râul Prut, din Republica M. în România, cantitatea de țigări pe care au încărcat-o în remorca pe care o tracta. Aici au fost găsite cioburi provenite din spargerea geamului unui autovehicul. Ulterior, el a refuzat să mai dea declarații.

Cu ocazia cercetării locului indicat de către inculpatul B. J., au fost găsite etichete provenind de la baxuri de țigări, identice cu cele aplicate pe baxurile de țigări găsite în remorca tractată de inculpatul B. J., cât și cu cele găsite în autoutilitarele cu numerele de înmatriculare_, condusă de inculpatul V. I., și_, condusă de inculpatul S. D.-M..

În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că, în noaptea de 05/06.11.2011, inculpatul B. J. s-a deplasat pe malul râului Prut, în locul pe care acesta l-a indicat, cu tractorul marca New Holland, proprietatea Întreprinderii Individuale a fratelui său, B. M.. Persoane neidentificate au trecut țigările din Republica M. în România și le-au încărcat în remorcă. În aceeași împrejurare, a fost încărcată cu țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. și remorca acoperită de culoare albastră, tractată de tractorul marca Renault 113.14, amândouă găsite la ferma numitului S. C. G. cu prilejul percheziției.

Ambele tractoare, tractând remorcile, s-au deplasat spre orașul Berești unde inculpatul B. J. a fost oprit în trafic. Pe timpul deplasării, cele două vehicule au fost văzute de martorii L. L. și P. A. M..

După oprirea inculpatului B. J., al doilea tractor și-a schimbat traseul și s-a deplasat în . fața porții martorului D. L., datorită stării drumului, nu a mai putut înainta. Tractoristul a dezgățat remorca, lăsând-o în locul respectiv (ora 05:45).

În aceeași dimineață, după ora 10:00, la solicitarea unor persoane neidentificate, care au venit la locuința sa, martorul Pisău N., fără a cunoaște cu ce era încărcată, a dus remorca susmenționată, cu tractorul său, până în zona pădurii satului P., în punctul „Tunel”.

După-amiază, inculpații S. D.-M. și V. I., s-au deplasat în punctul „Tunel”, la remorca abandonată, cu autoutilitarele cu numerele de înmatriculare_, respectiv_ . Împreună cu alte persoane, au transbordat țigările din remorcă în cele două microbuze, apoi s-a deplasat spre direcția Corod.

După ora 14:00, martorul T. S., pădurar, în timp ce efectua serviciul de pază cu autoturismul său, a o observat în punctul „Tunel” remorca respectivă, lângă aceasta aflându-se cele două autoutilitare.

Inculpatul V. I. a fost depistat de organele de poliție pe D.J. 242C, în pădurea de pe raza satului A., . care a abandonat mașina și a fugit.

De asemenea, inculpatul S. D.-M. a abandonat autoutilitara sa cu numărul de înmatriculare_ pe marginea D.J. 242A, în dreptul bornei kilometrice 1.

În seara respectivă, de pe numărul de telefon_, inculpatul V. I. i-a trimis inculpatului S. D.-M., la numărul_, trei mesaje scrise, respectiv la ora 19.59 („Nu oprești la mine”), la ora 20.38 („Dute akasa si fă curățenie”) și la ora 20.44 („Sună la pol și dă furgonu furat”). În urma acestor mesaje, la ora 21:18, inculpatul S. D.-M. a sunat la apelul unic de urgență 112 sesizând că i-a fost furată autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ din fața porții.

În cursul cercetărilor, inculpatul S. D.-M. a susținut că persoana care apare înregistrată în telefonul său sub numele V. I., cu numărul de telefon_ este un tânăr din T., despre care nu cunoaște alte date, nu este în relații de prietenie cu el, iar în ziua respectivă a vorbit o singură dată cu el la telefon. Fiindu-i prezentată fotografia inculpatului V. I., el a negat că numărul de telefon susmenționat, înregistrat în agenda sa sub numele „V. I.”, ar aparține inculpatului V. I..

Declarațiile inculpatului S. D.-M., privitoare la împrejurările și modalitatea în care i-a fost sustrasă autoutilitara, au fost contradictorii. Inițial a declarat că cheile mașinii se aflau în contact, fiind sustrase odată cu aceasta, dar ulterior a precizat că, de circa un an, mașina avea contactul stricat și se pornea prin atingerea mai multor fire. Această operațiune se făcea în mai mulți pași, într-o anumită ordine, fiind descrisă de inculpat organelor de poliție, astfel încât o persoană care nu a mai pornit mașina respectivă nu ar fi știut să o pornească.

În plus, din desfășurătorul convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul S. D.-M. în cursul zilei de 06.11.2011, s-a observat că acesta a utilizat de mai multe ori aparatul telefonic în zona orașului Berești, la orele 12:33, 13:33, 16:13, 16:19, 16:59, deși a susținut constant că în ziua respectivă s-a aflat în localitatea de domiciliu, până în jurul orelor 15:00, și apoi în municipiul T., până la orele 21:00. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a menționat că telefonul s-a aflat asupra sa tot timpul.

Aceste aspecte, coroborate cu cele trei mesaje primite pe telefonul mobil, au dus la înlăturarea susținerilor inculpatului S. D.-M., acestea fiind apreciate ca nesincere.

Prin adresa nr._ din 06.11.2011, Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale G. a comunicat că suma reprezentând cuantumul drepturilor vamale și a altor taxe datorate în vamă, aferente celor 267.480 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. introduse ilegal în România, cu participarea inculpatului B. J., este de 2.417.325 lei.

Prin adresa nr._ din 07.11.2011, Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale G. a comunicat că suma reprezentând cuantumul drepturilor vamale și a altor taxe datorate în vamă, aferente celor 95.000 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. transportate de inculpatul V. I. este de 855.100 lei, iar cuantumul drepturilor vamale și a altor taxe datorate în vamă, aferente celor 60.092 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. transportate de inculpatul S. D.-M. este de 537.970 lei.

Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele susmenționate.

În cursul cercetărilor, martorii T. S. și Pisău N. au recunoscut remorca aflată în punctul „Tunel” ca fiind cea găsită la ferma numitului S. C. G. din . cu ocazia percheziției domiciliare. În aceeași locație a fost identificat și tractorul marca Renault 113.14 care a tractat remorca în cauză. S-a constatat că geamul lateral stânga spate al tractorului era spart, iar prin raportul de expertiză traseologică nr._ din 21.11.2011 s-a stabilit că scrisul de pe fragmentele de sticlă ridicate cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la data de 07.11.2011 pe malul râului Prut, în zona pe unde au fost introduse în țară baxurile cu țigări, prezintă aceleași caracteristici cu scrisul existent pe geamul lateral dreapta spate al tractorului susmenționat.

Totodată, numitul Constandachi L. a fost identificat ca proprietar al autoutilitarei cu nr._ . În dimineața zilei de 06.11.2011, cu puțin timp înainte de depistarea inculpatului B. J., pe același traseu, el a fost oprit la volanul autoturismului Marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_ și sancționat contravențional de lucrătorii de poliție din cadrul Poliției orașului Berești, pentru că nu a purtat centura de siguranță (proces-verbal CC seria_).

Martorii Pisău N., D. L. și S. V. au recunoscut inițial, după fotografie, pe învinuitul P. A.-M., ca fiind persoana care, în dimineața de 06.11.2011, a condus tractorul marca Renault pe raza orașului Berești.

Având în vedere aceste aspecte, față de învinuitul P. A.-M. și numiții S. C. G. și Constandachi L. s-a dispus disjungerea cauzei, în vederea continuării cercetărilor.

Prin sentința penală nr. 68/21.03.2012, instanța a dispus judecarea cauzei în ceea ce îl privește pe inculpatul S. D.-M., potrivit procedurii simplificate, prevăzută de art. 320 ind. 1 C.proc.pen., fiind disjunsă cauza cu privire la inculpații B. J. și V. I..

În urma disjungerii, s-a format dosarul nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg. B. la data de 24.04.2012.

În cauza nou formată, inculpatului B. J. i-a fost verificată măsura arestării preventive, potrivit dispozițiilor art. 300, ind. 2 C.proc.pen., la data de 17.04.2012, care a fost menținută de către Judecătoria Tg. B.. În urma recursului inculpatului exercitat împotriva acestei încheieri, Tribunalul G., prin decizia nr. 175/20.04.2012, a admis recursul și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

La data de 09.07.2012, organele de poliție desemnate cu supravegherea inculpatului, au sesizat P. de pe lângă Judecătoria Tg. B., care a înaintat această sesizare instanței competente, despre faptul că inculpatul nu a respectat termenii deciziei Tribunalului G., neprezentându-se în vederea stabilirii programului de supraveghere.

În urma verificărilor efectuate, instanța de fond a dispus, la data de 25.07.2012, arestarea inculpatului, împotriva încheierii formulând recurs inculpatul. Prin decizia penală nr. 294/01.08.2012, Tribunalul G. a admis recursul inculpatului, inculpatul fiind pus în libertate.

De la acel moment, până la data pronunțării prezentei, inculpatul a fost judecat în stare de libertate.

În ceea ce îl privește pe inculpatul V. I., instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 18 din 28.11.2011, Judecătoria Tg. B. a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului V. I. pe o durată de 30 zile, fiind emis mandatul de arestare nr. 13/U din 28.11.2011. La data de 01.07.2012, instanța a luat act de punerea în executare a măsurii arestării preventive a inculpatului V. I., iar la data de 19.09.2012, prin încheierea de ședință de verificare în timpul judecății a măsurii arestării preventive, instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura de a nu părăsi țara.

De la acel moment, până la data pronunțării prezentei, inculpatul a fost judecat în stare de libertate.

Ambii inculpați s-au prezentat în fața instanței, chiar și atunci când, datorită condițiilor meteorologice nefavorabile, au împiedicat apărătorul angajat în cauză să se prezinte de la G..

În cauză au fost audiați martorii din acte, fiind necesar acordarea mai multor termene și emiterea mandatelor de aducere, în acest scop.

La solicitarea instanței, Judecătoria G. a depus la dosar sentința penală nr. 2017/2008, privind pe inculpatul B. J..

La ultimul termen, reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. B. a solicitat schimbarea încadrării juridice în ceea ce îl privește pe inculpatul B. J., din infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, în infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., cererea fiind pusă în discuția părților.

Prin concluziile orale depuse, apărătorul inculpaților a solicitat, schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 (privind pe inculpatul B. J.) și art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 (privind pe inculpatul V. I.), în fapta prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, pentru ambii inculpați, de asemenea, cererea fiind pusă în discuția părților. De asemenea, același apărător a solicitat achitarea inculpatului B. J., în baza art. 10 lit. e C.proc.pen., apreciind că în speță există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv, art. 51 C.pen. privind eroarea de fapt, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul V. I., în baza art. 10 lit. c C.P., fapta nefiind săvârșită de inculpat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

1. În ceea ce privește cererea reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. B., privind schimbarea încadrării juridice în privința inculpatului B. J., din infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, în infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., instanța de fond a considerat-o întemeiată. A arătat prima instanță că, potrivit fișei de cazier a inculpatului B. J., acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 2017/21.11.2008, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen., suspendată condiționat, conform art. 81 C.pen., pe un termen de încercare de patru ani. Potrivit referatului Judecătoriei G. (fila 273 dosar fond), această sentință a rămas definitivă la data de 17.12.2008, iar de la această dată a început să curgă termenul de încercare, potrivit dispozițiilor art. 82 al. 3 C.pen.

Cum fapta din prezentul dosar a fost săvârșită la data de 06.11.2011, în mod evident, în interiorul termenului de încercare, a apreciat prima instanță că în cauză sunt incidente prevederile referitoare la recidiva postcondamnatorie, respectiv dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., dar cu regimul sancționator special prevăzut de art. 83 C.pen.

Având în vedere că prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată, fără a se avea în vedere starea de recidivă în care acesta se afla, instanța de fond a apreciat cererea reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. B. ca fiind întemeiată, iar în baza art. 334 C.proc.pen, a admis-o și a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce îl privește pe inculpatul B. J., din infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, în infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.

2. Referitor la cererea inculpaților B. J. și V. I., formulată prin avocat, de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 (B. J.) și art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 (V. I.), în fapta prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, pentru ambii inculpați, instanța de fond a respins-o, considerând-o nefondată.

A arătat prima instanță că art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, modificată, prevede că introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă. Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006, modificată, sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. 1 colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, iar art. 274 din același act normativ prevede că faptele prevăzute la art. 270 - 273, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Din actele și lucrările efectuate în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul B. J. a introdus în țară bunuri, respectiv, țigări, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, fiind ajutat de persoane rămase neidentificate. De altfel, inculpatul a și condus organele de poliție pe traseul Berești – Cavadinești – lunca Prutului, în zona satului Vădeni, . frontieră 1260-1261, și a indicat locul de pe malul râului Prut, unde, în noaptea de 05/06.11.2011, persoane neidentificate, cu bărci pneumatice, au trecut peste râul Prut, din Republica M. în România, cantitatea de țigări pe care au încărcat-o în remorca pe care o tracta. Aici au fost găsite cioburi provenite din spargerea geamului unui autovehicul. D. urmare, reținerea în sarcina sa a prevederilor art. 270 alin. 1 este întemeiată, iar cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată, deoarece nu s-a făcut dovada introducerii în țară a țigărilor prin punctele vamale de frontieră.

În ceea ce îl privește pe inculpatul V. I., instanța de fond a reținut că acesta a transportat, împreună cu inculpatul S. D.-M., o parte din cantitatea de țigări introdusă în mod ilegal în țară, fiind astfel îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, în varianta asimilată, potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006, modificată.

A apreciat prima instanță că pentru ambii inculpați sunt incidente prevederile art. 274 din același act normativ, aceștia săvârșind fapta împreună, iar inculpatul B., împreună cu persoane rămase neidentificate, iar aceasta nu presupune, în mod obiectiv, ca toți inculpații să fi participat la toate actele materiale efectuate, fiind suficient ca activitatea lor concertată să ducă la realizarea rezultatului socialmente periculos al infracțiunii și nefiind necesar ca toate persoanele participante să fi fost trase la răspundere penală, indiferent de motiv.

Din actele dosarului rezultă ca la momentul introducerii țigărilor peste râul Prut a fost prezent doar inculpatul B. J., dar, ulterior, la efectuarea transportului, au participat atât inculpatul V. I., cât și S. D.-M.. Aceștia au mers împreună la locul în care se afla remorca încărcată cu țigări și au încărcat în autoturismele lor personale țigări iar apoi au plecat pe drumuri diferite. În momentul în care a fost depistat inculpatul V. I. de către organele de poliție acesta a reușit să fugă și a purtat discuții telefonice și mesaje pe telefonul mobil cu inculpatul S. D. M. mesaje care au în conținut indicații cu privire la marfa deținută în autoturism respectiv țigări. Inculpatul S. D. M. a urmat întocmai indicațiile primite de la inculpatul V. I., însă a fost deconspirat de organele de poliție. Toate aceste fapte ale inculpatului conduc fără putință de tăgadă la concluzia că fapta (transport de țigări) a fost săvârșită în colaborare cu inculpatul V. I., ambii au avut cunoștință de proveniența țigărilor, ambii au mers să încarce țigările pentru a le transporta în alte locuri ambii au colaborat prin telefon astfel că nu pot fi reținute susținerile apărătorului inculpatului potrivit cărora inculpatul se afla singur în autoturism și nu împreună cu alte persoane deoarece legiuitorul la incriminarea faptei a avut în vedere participarea mai multor persoane împreună la săvârșirea faptei și nu neapărat să fie împreună de la data săvârșirii faptei până la momentul descoperirii acesteia de către organele de cercetare astfel că nu are nici o relevanță faptul că inculpatul se afla singur în autoturism la momentul descoperirii de către organele de poliție atâta timp cât a colaborat cu alți inculpați și a încărcat autoturismul împreună cu inculpatul V. I. din același loc.

A mai arătat prima instanță că, în cauză, nu se poate susține că inculpatul B. J. a fost străin de activitatea celor doi, aceștia urmând să asigure securitatea țigărilor despre care acesta cunoștea modul lor ilegal de introducere în țară.

3. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că la data de 06.11.2011, ora 05:30, în urma unui control efectuat de lucrători din cadrul Poliției orașului Berești, județul G., pe raza orașului Berești, a fost oprit tractorul marca New Holand, model model T 7040, ce tracta remorca cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul B. J.. În cabină se afla și un alt bărbat neidentificat, care a fugit în momentul opririi.

În urma verificărilor efectuate asupra remorcii, s-a constatat că aceasta era plină cu pachete de țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M.. În urma numărării, s-a stabilit că în remorcă se afla cantitatea totală de 267.480 pachete cu țigări, din care 260.500 pachete a câte 20 țigarete marca Wont 0.8, 5.000 pachete a câte 20 țigarete marca Viceroy, 1.980 pachete a câte 20 țigarete marca Winston, toate având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M..

În aceeași zi, în jurul orei 18.30, lucrătorii de poliție au oprit în trafic, pe D.J. 242C, în pădurea de pe raza satului A., . Iveco Turbo Daily, de culoare albă, cu numărul de înmatriculare_ . În cabină, la volan, se afla inculpatul V. I., pe care polițistul îl cunoștea, și alte două persoane de sex masculin, neidentificate.

Inculpatul V. I. a coborât de la volan și a mers împreună cu lucrătorul de poliție să deschidă ușile caroseriei, precizând că transportă baloți de lucernă.

Deoarece ușile erau asigurate cu lacăt, sub pretextul că merge în cabină să aducă cheia, inculpatul V. I., împreună cu celelalte două persoane, au fugit în pădure, abandonând autoutilitara cu cheile în contact și motorul pornit. Organele de poliție nu au reușit să-i prindă.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că, în noaptea de 05/06.11.2011, inculpatul B. J. s-a deplasat pe malul râului Prut, în locul pe care acesta l-a indicat, cu tractorul marca New Holland, proprietatea Întreprinderii Individuale a fratelui său, B. M.. Persoane neidentificate au trecut țigările din Republica M. în România și le-au încărcat în remorcă. În aceeași împrejurare, a fost încărcată cu țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. și remorca acoperită de culoare albastră, tractată de tractorul marca Renault 113.14, amândouă găsite la ferma numitului S. C. G. cu prilejul percheziției.

După ora 14.00, martorul T. S., pădurar, în timp ce efectua serviciul de pază cu autoturismul său, a o observat în punctul „Tunel” remorca respectivă, lângă aceasta aflându-se cele două autoutilitare.

Inculpatul V. I. a fost depistat de organele de poliție pe D.J. 242C, în pădurea de pe raza satului A., . care a abandonat mașina și a fugit împreună cu cei doi bărbați care-l însoțeau.

De asemenea, inculpatul S. D.-M. a abandonat autoutilitara sa cu numărul de înmatriculare_ pe marginea D.J. 242A, în dreptul bornei kilometrice 1.

În seara respectivă, de pe numărul de telefon_, inculpatul V. I. i-a trimis inculpatului S. D.-M., la numărul_, trei mesaje scrise, respectiv la ora 19.59 („Nu oprești la mine”), la ora 20.38 („Dute akasa si fă curățenie”) și la ora 20.44 („Sună la pol și dă furgonu furat”). În urma acestor mesaje, la ora 21:18, inculpatul S. D.-M. a sunat la apelul unic de urgență 112, sesizând că i-a fost furată autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ din fața porții.

În cursul cercetărilor, inculpatul S. D.-M. a susținut că persoana care apare înregistrată în telefonul său sub numele „Vulpi I.”, cu numărul de telefon_, este un tânăr din T., despre care nu cunoaște alte date, nu este în relații de prietenie cu el, iar în ziua respectivă a vorbit o singură dată cu el la telefon. Fiindu-i prezentată fotografia inculpatului V. I., el a negat că numărul de telefon susmenționat, înregistrat în agenda sa sub numele „Vulpi I.”, ar aparține inculpatului V. I..

Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele susmenționate.

Totodată, numitul Constandachi L. a fost identificat ca proprietar al autoutilitarei cu nr._ . În dimineața zilei de 06.11.2011, cu puțin timp înainte de depistarea inculpatului B. J., pe același traseu, el a fost oprit la volanul autoturismului Marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ și sancționat contravențional de lucrătorii de poliție din cadrul Poliției orașului Berești, pentru că nu a purtat centura de siguranță (proces-verbal CC seria_).

Situația de fapt din rechizitoriu a fost reținută cu ajutorul următoarelor mijloace de probă: procese verbale de depistare; procese verbale de cercetare la fața locului, însoțite de planșe foto; procese verbale de conducere în teren, însoțite de planșe foto; procese verbale de recunoaștere din grup după fotografie; procese verbale de recunoaștere din grup de persoane; procese verbale transcriere convorbiri telefonice; procese verbale de efectuare de percheziții domiciliare, însoțite de planșe foto; raport de expertiză traseologică; copie a procesului verbal de preluare a apelurilor la 112; declarații martori; declarațiile inculpaților.

A arătat prima instanță că, potrivit art. 69 C.proc.pen., declarațiile inculpaților făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. În cauză, declarațiile finale ale celor doi inculpați sunt susținute de celelalte mijloace de probă respectiv cercetarea la fața locului, declarațiile martorilor.

A conchis prima instanță că, fapta inculpatului B. J. de a participa, în noaptea de 05/06.11.2011, împreună cu alte persoane neidentificate, la introducerea ilegală, din Republica M. în România, peste râul Prut, a cantității de 267.480 pachete cu țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M., fără a avea achitate taxele vamale în valoare totală de 2.417.325 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.

Latura obiectivă a infracțiunii este dată de acțiunea inculpatului de a introduce în țară, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, a cantității de 267.480 pachete cu țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M., fără a avea achitate taxele vamale în valoare totală de 2.417.325 lei.

Instanța de fond a mai reținut că, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta sub forma de vinovăție a intenției directe, în sensul dispozițiilor art. 19 pct. 1 lit. a C.pen.

Pe de altă parte, a concluzionat prima instanță că fapta inculpatului V. I., care a fost ajutat de S. D.-M., de a transporta împreună, în ziua de 06.11.2011, cu autoutilitarele marca Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare_, respectiv marca Iveco Turbo Daily, cu numărul de înmatriculare_, cantitatea de 60.092 respectiv 95.000 pachete cu țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M., știind că provin din contrabandă, fără a avea achitate taxele vamale în valoare de 537.970 lei, respectiv de 855.100 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 3, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea este dată de activitatea inculpatului de a transporta cantitatea de 60.092, respectiv 95.000 pachete cu țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M., știind că provin din contrabandă, fără a avea achitate taxele vamale în valoare de 537.970 lei, respectiv de 855.100 lei, iar din punct de vedere subiectiv, inculpatul a săvârșit fapta sub forma de vinovăție a intenției directe, în sensul dispozițiilor art. 19 pct. 1 lit. a C.pen.

Având în vedere că ambii inculpați au săvârșit fapta împreună cu alte persoane, aspect detaliat anterior, la momentul analizării cererii de schimbare de încadrare juridică, instanța de fond a arătat că acestora le sunt aplicabile și prevederile art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B. J., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal, reținând în acest sens următoarele: împrejurările, precum și modalitatea de comitere a faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei comise apreciat și prin prisma cantității importante de țigări pe care le transporta 267.480 pachete, persoana inculpatului, care a colaborat cu organele de urmărire penală, și s-a prezentat de fiecare dată în fața instanței, chiar și atunci când condițiile meteo nu au permis efectuarea niciunui act în dosar, fie datorită lipsei apărătorului, „blocat” la G., fie imposibilității de executare a mandatelor de aducere a martorilor, motiv pentru care a reținut în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. c C.pen., aspect reținut, de altfel, și prin deciziile nr. 175/2012 și 294/2012 ale Tribunalului G.. De asemenea, instanța a reținut și prevederile art. 74 lit. a C.pen., respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, independent de starea de recidivă a inculpatului, dând relevanță corespunzătoare prevederilor art. 76 alin. 1 lit. c C.pen. în cadrul individualizării pedepsei.

Pe de altă parte, a reținut instanța de fond că inculpatul B. J. a fost condamnat prin sentința penală nr. 2017/21.11.2008, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen., suspendată condiționat, conform art. 81 C.pen., pe un termen de încercare de patru ani. Potrivit referatului Judecătoriei G., această sentință a rămas definitivă la data de 17.12.2008, iar de la această dată a început să curgă termenul de încercare, potrivit dispozițiilor art. 82 al. 3 C.pen. Cum fapta din prezentul dosar a fost săvârșită la data de 06.11.2011, în mod evident, în interiorul termenului de încercare, a constatat instanța de fond că în cauză sunt incidente prevederile referitoare la recidiva postcondamnatorie (art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.), dar cu regimul sancționator special prevăzut de art. 83 C.pen.

În baza criteriilor susmenționate, prima instanță a dispus, în baza art. 270 alin. 1, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 74 lit. a și c C.pen., în referire la art. 76 lit. b C.pen., condamnarea inculpatului B. J. la pedeapsa închisorii de un an, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 2017/21.11.2008, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, rămasă definitivă la data de 03.12.2008, în baza art. 83 C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare și s-a dispus executarea acestei pedepse în întregime, alăturat de cea stabilită prin prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani.

Pe de altă parte, s-a apreciat de prima instanță că, întrucât prevederile art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, prevăd și interzicerea drepturilor, în baza art. 65 alin. 2 raportat la art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 și art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., se impune a se aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, a arătat prima instanță că aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 din Codul penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/ 1994. Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotărârea din 30 martie 2004 ), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” ( aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst. ). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I C.pen., ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului. În același sens s-a reținut și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia au determinat instanța de fond a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C.pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., s-au interzis inculpatului, pe lângă fiecare pedeapsă în parte, și pe lângă pedeapsa rezultantă, și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

A apreciat prima instanță că realizarea scopului pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 52 C.P. în ceea ce îl privește pe inculpatul B. J. se poate realiza numai cu executarea efectivă a pedepsei aplicate.

Instanța a mai reținut că din cuprinsul sentinței penale nr. 2017/21.11.2008, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, rezultă că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 17.04.2007 – 13.09.2007. De asemenea, în prezentul proces penal, inculpatul a fost reținut timp de 14 ore și 30 min., de la 06.11.2011, ora 18:30, până la 07.11.2011, ora 09:00 și arestat preventiv de la data de 07.11.2011 – 20.04.2012 și 25.07.2012 – 01.08.2012. Astfel fiind, în baza art. 357 alin. 2 lit. a C.proc.pen., raportat la art. 88 C.pen., instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată aceste perioade.

În privința inculpatului V. I., instanța de fond a reținut, la individualizarea pedepsei, criteriile generale de individualizare, prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal, respectiv: împrejurările precum și modalitatea de comitere a faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei comise apreciat și prin prisma cantității importante de țigări pe care le transporta 95.000 pachete, persoana inculpatului, care este la primul contact cu legea penală, și s-a prezentat de fiecare dată în fața instanței, chiar și atunci când condițiile meteo nu au permis efectuarea niciunui act în dosar, fie datorită lipsei apărătorului, „blocat” la G., fie imposibilității de executare a mandatelor de aducere a martorilor, motiv pentru care a reținut în favoarea inculpatului prevederile art. 74 lit. c C.pen. De asemenea, instanța de fond a reținut și prevederile art. 74 lit. a C.pen., respectiv conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, independent de starea de recidivă a inculpatului, dând relevanță corespunzătoare prevederilor art. 76 alin. 1 lit. c C.pen. în cadrul individualizării pedepsei.

Având în vedere aceste criterii, instanța de fond a dispus, în baza art. 270 alin. 3, raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, cu aplicarea art. 74 lit. a și c C.pen., în referire la art. 76 lit. d C.pen., condamnarea inculpatului V. I., la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

Deoarece dispozițiile art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 prevăd și interzicerea drepturilor, în baza art. 65 alin. 2 C.pen., raportat la art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, și art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Aceleași criterii avute în vedere de prima instanță la momentul aplicării pedepsei accesorii în cazul inculpatului B. J., au fost avute în vedere și în cazul inculpatului V. I., iar în baza art. 71 C.pen., raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b, C.pen., s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește scopul pedepsei aplicate inculpatului V. I., prevăzut de art. 52 C.pen., instanța de fond a apreciat că acesta poate fi atins și fără privare de libertate, executarea pedepsei în regim de detenție putând avea consecințe nefaste asupra inculpatului și, în consecință, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 86 ind. 1 C.pen., pe un termen de încercare de trei ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 C.pen.

De asemenea, instanța de fond a luat act că în perioada 01.07.2012 – 19.09.2012, inculpatul V. I. a fost arestat în cauză. În acord cu practica instanței supreme (dec. 1356/2002, nepublicată), instanța de fond nu a dispus deducerea acestei perioade din durata pedepsei închisorii, acest lucru urmând să se întâmple numai dacă se revocă suspendarea executării pedepsei.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.pen., prima instanță a pus în vedere inculpatului V. I. ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul G., la datele fixate de consilierii de probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 C.pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării obligațiilor impuse de lege și stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate în cauză inculpatului V. I., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pe de altă parte, în baza art. 118 al. 1 lit. b C.pen., instanța de fond a dispus confiscarea, în favoarea Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale G., a cantității de 267.480 pachete de țigări, și confiscarea remorcii cu numărul de înmatriculare_ (de la inculpatul B. J.), respectiv a autoutilitarei cu numărul de înmatriculare_ (de la inculpatul V. I.), bunuri ce au fost indisponibilizate de către lucrătorii din cadrul I.P.J. G. - Serviciul Investigații Fraude, la sediul I.P.J. G..

Pe latură civilă, instanța de fond a observat că Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale G. a comunicat că suma reprezentând cuantumul drepturilor vamale și a altor taxe datorate în vamă, aferente celor 267.480 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. introduse ilegal în România, cu participarea inculpatului B. J., este de 2.417.325 lei. Prin adresa nr._ din 07.11.2011, Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale G. a comunicat că suma reprezentând cuantumul drepturilor vamale și a altor taxe datorate în vamă, aferente celor 95.000 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. transportate de inculpatul V. I. este de 855.100 lei, și s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală, cu aceste sume.

În aprecierea instanței de fond, prin obligarea celor doi inculpați la plata sumelor cu care Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale G. s-a constituit parte civilă, reprezentând drepturi vamale și alte taxe pentru cantitatea de țigări introduse/transportate de către inculpați, în condițiile în care toate țigările au fost confiscate și nu au ajuns în circuitul comercial, s-ar ajunge la o dublă sancționare din punct de vedere material pentru una și aceeași activitate infracțională. Altfel spus, instanța de fond a apreciat că obligarea inculpaților la plata taxelor vamale ca sancțiune civilă reparatorie contravine principiilor răspunderii civile delictuale.

Pentru a putea fi atrasă răspunderea civilă delictuală a inculpatului, este necesară întrunirea mai multor condiții respectiv: să se fi cauzat un prejudiciu, să se fi săvârșit o faptă ilicită, între fapta ilicită și prejudiciu să existe raport de cauzalitate, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție. În cauza dedusă judecății, prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită condiția privitoare la existența prejudiciului. De principiu, prejudiciul material presupune o lezare certă și actuală a patrimoniului celui care pretinde producerea prejudiciului respectiv. Însă, în cazul infracțiunii de contrabandă, care este o infracțiune de pericol, nu se poate vorbi despre producerea vreunui prejudiciu numai din transportul mărfurilor de contrabandă, neurmată de introducerea respectivelor mărfuri în circuitul comercial, nefiind de natură a cauza vreun prejudiciu bugetului de stat. Altfel ar fi stat lucrurile în cazul în care s-ar fi reușit introducerea mărfurilor de contrabandă în circuitul comercial, într-un asemenea caz fiind evident că se produce o fraudare a bugetului de stat prin neplata taxelor vamale. În cazul în care însă, mărfurile de contrabandă sunt interceptate și ulterior confiscate de către autorități, prejudicierea bugetului de stat nu a apucat să se producă, întrucât mărfurile respective nu au apucat să fie valorificate de către făptuitori și nici nu există vreo posibilitate ca prejudiciul să se producă în viitor.

A apreciat prima instanță că o atare soluție este și în spiritul dispozițiilor art. 256 lit. d din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, potrivit cărora atunci când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc, inculpatul este obligat la plata echivalentului lor în lei. per a contrario, atunci când mărfurile sau bunurile care au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă se găsesc și ulterior sunt confiscate, inculpatul nu va mai fi obligat la plata echivalentului lor în lei. A precizat instanța de fond că în acest sens este și practica judiciară (decizia 1644/2003 a instanței supreme și practica constantă a Curții de Apel G.).

În condițiile în care instanța a dispus în favoarea Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale G., confiscarea cantității de 267.480 de pachete de țigări, datoria vamală s-a stins ca urmare a confiscării, iar obligarea inculpaților și la plata pretențiilor civile pe lângă măsura confiscării ar reprezenta o dublă impunere.

În rezolvarea acțiunii civile instanța a avut în vedere și hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteministeriet, prevederile art. 233 din Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului Uniunii Europene, potrivit cărora datoria vamală se stinge dacă mărfurile sunt, în totalitate, reținute în vederea confiscării la primul birou vamal aflat pe ruta de intrare în comunitate. În speță, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. este primul birou vamal aflat pe ruta de intrare în comunitate, iar acesta poate acorda liberul de vamă pentru aceste mărfuri, respectiv, punerea mărfurilor la dispoziție în scopurile prevăzute de regimul vamal sub care au fost plasate. Fiind respectată dispoziția comunitară, datoria vamală s-a stins "în cazul în care mărfurile pentru care a luat naștere o datorie vamala în conformitate cu art. 202 sunt puse sub sechestru la introducerea lor neregulata si confiscate simultan sau ulterior".

Pentru aceste motive, în temeiul art. 14 și 346 alin. 1 C.proc.pen., cu referire la art. 256 lit. d din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, s-a respins cererea părții civile Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G., ca fiind nefondată.

În baza art. 189 și 191 alin. 2 C.proc.pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 35/21.02.2013 a Judecătoriei Tg. B. a declarat recurs partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G..

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea civilă având ca obiect sumele reprezentând cuantumul drepturilor vamale și a altor taxe datorate în vamă, aferente celor 267.480 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. introduse ilegal în România, cu participarea inculpatului B. J. (2.417.325 lei), respectiv cuantumul drepturilor vamale și a altor taxe datorate în vamă, aferente celor 95.000 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. transportate de inculpatul V. I. (855.100 lei).

De asemenea, s-a criticat sentința penală pronunțată de instanța de fond și sub aspectul omisiunii de a dispune confiscarea celor 95.000 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. transportate de inculpatul V. I..

Recursul declarat de partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. este parțial fondat, numai în ceea ce privește cel de al doilea motiv invocat.

În aprecierea Curții, în urma efectuării propriei analize a materialului probator administrat în cauză, în mod corect instanța de fond a ajuns la concluzia vinovăției inculpaților B. J. și V. I. în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, din actele și lucrările dosarului, prezentate în mod detaliat de prima instanță în considerentele sentinței penale recurate, rezultând cu certitudine că inculpații au acționat în vederea introducerii în țară de bunuri accizabile (țigări) având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M., fără plata drepturilor vamale și a altor taxe datorate în vamă.

Însă, instanța de fond a omis a dispune confiscarea și a celor 95.000 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. transportate de inculpatul V. I., dispunând confiscarea doar a celor 267.480 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. introduse ilegal în România, cu participarea inculpatului B. J..

Față de dezlegarea dată cauzei pe latură penală, în condițiile în care s-a stabilit că cele 95.000 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. transportate de inculpatul V. I. (17.500 pachete a câte 20 țigarete marca P., 70.500 pachete a câte 20 țigarete marca Wont 0.8 și 7.000 pachete a câte 20 țigarete marca Winston) proveneau din contrabandă, este evident că se impunea confiscarea acestora, în baza art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., Curtea urmând a înlătura acest neajuns al sentinței penale recurate.

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita respingere a acțiunii civile formulate în cauză de partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G., Curtea are a face următoarele precizări:

De principiu, Curtea consideră ca fiind admisibilă acțiunea părții civile Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. în situația în care interceptarea mărfurilor care formează obiectul infracțiunii de contrabandă nu s-a realizat în momentul introducerii ilegale a acestora în țară, astfel cum s-a întâmplat și în prezenta cauză, în care mărfurile de contrabandă au fost depistate ulterior introducerii lor frauduloase pe teritoriul României, după ce acestea au trecut de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului național (în acest sens fiind și Nota nr. 8/14.01.2013 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Însă, prezenta cauză prezintă particularitatea că, în ceea ce privește dezlegarea de drept a acțiunii civile, aceasta a rămas definitivă în cauza din care s-a disjuns dosarul de față.

Astfel, prin sentința penală nr. 68/2012 a Judecătoriei Tg. B., pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului S. D.-M. la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. În temeiul art. 14 și 346 alin. 1 C.proc.pen., în referire la art. 256 lit. d din Legea nr. 86/2006, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, s-a respins cererea părții civile Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G., ca fiind nefondată, cu aceeași motivare ca și cea a instanței de fond din prezenta cauză. Prin decizia penală nr. 935/20.06.2012 a Curții de Apel G. s-a respins ca nefondat recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G.. S-a arătat prin decizia pronunțată de instanța de recurs că cererea de obligare a inculpatului la plata accizelor și taxelor vamale pentru țigările de contrabandă transportate ar fi fost admisibilă dacă s-ar fi făcut dovada că țigările au fost introduse în circuitul comercial, respectiv că au fost efectiv vândute la diferite persoane. S-a apreciat, de asemenea, că dacă s-ar admite pretențiile părții civile în condițiile în care s-a dispus confiscarea cantității de țigări de la inculpat, s-ar ajunge la o dublă impunere, respectiv la o dublă sancțiune: și confiscarea țigărilor de contrabandă și obligarea inculpatului la plata accizelor și taxelor vamale. În acest sens este și hotărârea pronunțată de Curtea de Justiției a Comunității Europene în cauza „Dannsk Transport og Logistik împotriva Skatteministeriet” care, în conformitate cu art. 233 din Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului Uniunii Europene, a stabilit că datoria vamală se stinge dacă mărfurile sunt în totalitate reținute în vederea confiscării la primul birou vamal aflat pe ruta de intrare în comunitate. Or, în speță, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. este primul birou vamal aflat pe ruta de intrare în comunitate.

Chiar dacă nu suntem de acord cu soluția dispusă prin sentința penală nr. 68/2012 a Judecătoriei Tg. B., considerăm că în prezenta cauză nu se poate dispune o altă soluție în privința acțiunii civile, întrucât s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat.

Astfel cum s-a statuat în doctrină și jurisprudență (în acest sens fiind, de exemplu, decizia civilă nr. 995/04.02.2009 a Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, disponibilă pe site-ul www.scj.ro), autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale: aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 din vechiul cod civil și art. 166 din vechiul Cod de procedură civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. 2 din vechiul Cod civil). Reglementări similare se regăsesc și în noile coduri, dispozițiile art. 431 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă precizând în mod expres că oricare dintre părțile unui litigiu poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune o triplă identitate de elemente (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. În relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, ceea ce înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.

Or, în cauza de față se constată că prin sentința penală nr. 68/2012 a Judecătoriei Tg. B., astfel cum aceasta a rămas definitivă prin decizia penală nr. 935/20.06.2012 a Curții de Apel G., s-a statuat că nu este întemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G., având ca obiect suma reprezentând cuantumul drepturilor vamale și a altor taxe datorate în vamă, aferente celor 60.092 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M. transportate de inculpatul S. D. M. (537.970 lei).

Raportat la considerentele de drept mai sus arătate, dată fiind legătura evidentă de conexitate existentă între prezenta cauză și cauza din care aceasta a fost disjunsă (în fapt, fiind vorba despre o cantitate inițială de 422.572 pachete de țigări ilegal introduse în țară în noaptea de 05/06.11.2011, ulterior acestea fiind împărțite întrucât nu puteau fi transportate cu un singur mijloc de transport), Curtea apreciază că ne aflăm într-o situație în care nu se poate da o altă rezolvare acțiunii civile în privința inculpaților B. J. și V. I..

În opinia Curții, faptul că fiecare dintre inculpați a fost depistat transportând o cantitate determinată de țigări este un argument artificial, insuficient pentru a justifica pronunțarea, în privința acțiunilor civile intentate de partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. împotriva inculpaților B. J. și V. I., a unei alte soluții decât aceea dispusă în acțiunea civilă vizându-l pe inculpatul S. D. M., prin sentința penală nr. 68/2012 a Judecătoriei Tg. B., atâta vreme cât situațiile juridice premisă sunt identice, iar între cele două cauze există o evidentă legătură.

În aprecierea Curții, a dispune în mod diferit cu privire la acțiunea civilă din prezentul dosar echivalează cu a dispune în mod diferit asupra unei probleme de drept în una și aceeași cauză, ceea ce este inadmisibil. În plus, Curtea subliniază că principiul autorității de lucru judecat, la care s-a făcut trimitere în considerentele prezentei decizii, corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate, și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

În raport de considerentele mai sus expuse, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C.proc.pen., va fi admis recursul declarat de partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. și se va dispune casarea în parte a sentinței penale recurate.

În rejudecare, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., se va dispune confiscarea specială de la inculpatul V. I. a cantității de 95.000 de pachete de țigări provenite din contrabandă (7.000 pachete de țigări marca Winston, 17.500 pachete de țigări marca Plugarul și 70.500 pachete de țigări marca Wont).

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Pe de altă parte, în temeiul art. 189 C.proc.pen. se va dispune ca onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs pentru inculpații B. J. și V. I., până la momentul prezentării apărătorului ales, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul G..

În baza art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare efectuate în recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. – Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G., împotriva sentinței penale nr. 35/21.02.2013 a Judecătoriei Tg.B., privind pe inculpații B. J. (fiul lui C. și V., născut la data de 06.08.1980, în Tg. B., jud. G., posesor al C.I. ., nr._, eliberată de SPCLEP G., CNP_, studii 10 clase, necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în mun. G., .. 6, ., jud. G., fără forme legale în ., recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul G.) și V. I. (fiul lui D. și Zoinea, născut la data de 30.08.1969, în ., posesor al C.I. ., nr._, eliberat de Poliția Corod, CNP_, căsătorit, fără ocupație, domiciliat în com. Corod, ., fără antecedente penale).

Casează în parte sentința penală nr. 35/21.02.2013 a Judecătoriei Tg. B. și, în rejudecare:

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., dispune confiscarea specială de la inculpatul V. I. a 95.000 pachete de țigări provenite din contrabandă (7.000 pachete de țigări marca „Winston”, 17.500 pachete de țigări marca „Plugarul” și 70.500 pachete de țigări marca „Wont”).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

În temeiul art. 189 C.proc.pen., dispune plata sumei de 150 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs (av. M. M.-E.), din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 05.06.2013.

Pt. PREȘEDINTE Pt. JUDECĂTOR Pt. Grefier

D. I. B. C. C. I. S.

Aflat în CO, cf. art. 312 C.p.p. Aflat în CO, cf. art. 312 C.p.p Aflat în CO, cf. art. 312 C.p.p.

Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel Grefier,

G. G.

Jud. M. N. Jud. M. N.

Red. D-I.B./25.07.2013

Tehnored. M.M.V.

2 ex./25.07.2013

Fond.N. N.

Cu opinie separată în următorul sens:

Admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. – Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G..

Casează în parte sentința penală nr. 35/21.02.2013 a Judecătoriei Tg. B. și, în rejudecare:

Dispune confiscarea specială de la inculpatul V. I. a 95.000 de pachete de țigări provenite din contrabandă și înlătură dispozițiile privind confiscarea acestora în favoarea părții civile.

Înlătură dispozițiile privind respingerea pretențiilor civile formulate în cauză.

Obligă pe inculpatul B. J. la plata sumei de 2.417.325 lei și pe inculpatul V. I. la plata sumei de 855.100 lei, către partea civilă A.N.A.F. – Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G., cu titlu de despăgubiri civile (drepturi vamale), precum și a accesoriilor aferente acestor sume, până la data efectuării integrale a plății.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 5.06.2013.

JUDECĂTOR

Mița M.

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

Ca o chestiune prealabilă care nu poate fi trecută cu vederea, constat că în mod inexplicabil, sentința penală 35/21.02.2013 a Judecătoriei Tg. B. nu a fost recurată decât de partea civilă A.N.A.F. – Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale G. și doar pe latură civilă, deși, în alte împrejurări, când cuantumul pedepselor și modalitatea de executare chiar răspundeau cerințelor art.52 din Codul penal sau prejudiciile erau de numai câțiva lei, P. a atacat soluția instanțelor, criticând cuantumul pedepselor, modalitatea de executare, precum și modul de soluționare a acțiunii civile, lucru care, în cauza de față nu s-a întâmplat.

Contrar opiniei majoritare, am apreciat că în cauză nu există vreo legătura de conexitate între prezenta cauză și cauza din care aceasta a fost disjunsă și că deci nu operează principiul autorității de lucru judecat, întrucât, activitatea infracțională de deținere și transport a mărfii despre care fiecare dintre cei trei inculpați cunoșteau că provine din contrabandă, s-a desfășurat separat, chiar dacă sursa de aprovizionare a fost comună, fiind indiferent câte pachete de țigări de contrabandă au fost introduse ilegal în țară, atât timp cât pentru presupușii finanțatori/organizatori s-a dispus disjungerea cauzei, aceștia primind ulterior o soluție de netrimitere în judecată.

Astfel, inculpatul B. J. a fost depistat pe raza orașului Berești, transportând un număr de 267.480 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M., introduse ilegal în România, pentru care datora drepturi vamale, TVA și accize în sumă totală de 2.417.325 lei.

Inculpatul V. I. a fost depistat de organele de poliție pe D.J. 242C, în pădurea de pe raza satului A., . număr de 95.000 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M., introduse ilegal în România, pentru care datora drepturi vamale, TVA și accize în sumă totală de 855.100 lei, iar inculpatul S. D.-M. a abandonat autoutilitara sa cu numărul de înmatriculare_ pe marginea D.J. 242A, în dreptul bornei kilometrice 1 cu care transporta un număr de 60.092 pachete țigări având aplicate timbre de marcaj emise de Republica M., introduse ilegal în România, pentru care datora drepturi vamale, TVA și accize în sumă totală de 537.970 lei.

Se observă fără niciun dubiu că, deși inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată într-un dosar penal purtând același număr, activitatea infracțională a fiecăruia dintre ei este distinctă, aceștia fiind depistați în locații diferite, conducând mijloace de transport diferite, fiecare deținând și transportând cantități diferite de marfă provenind din contrabandă, prejudiciile fiind astfel clar delimitate.

Așadar, contrar opiniei majoritare, am constatat că dezlegarea în drept prin sentința penală nr. 68/2012 a Judecătoriei Tg. B. definitivă prin decizia penală nr. 935/20.06.2012 a Curții de Apel G. a acțiunii civile vizându-l pe inculpatul S. D.-M., nu leagă instanța de control judiciar să dea o altă rezolvare acțiunii civile în privința inculpaților B. J. și V. I., chiar dacă instanța de fond prin sentința penală recurată a respins acțiunea civilă folosind aceleași argumente cu cele expuse în sentința penală nr. 68/2012 a Judecătoriei Tg. B., atât timp cât nu există identitate de părți, de prejudicii și de situații juridice premisă, comună fiind doar sursa de aprovizionare care oricum a rămas necunoscută, precum și încălcarea de către fiecare dintre inculpați a acelorași texte de lege care atrage evident, răspunderea penală și civilă aferentă.

În acest context, am constatat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. – Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G., reținând că datoria vamală s-a stins ca urmare a confiscării, iar obligarea inculpaților și la plata pretențiilor civile pe lângă măsura confiscării ar reprezenta o dublă impunere, neobservând că măsura confiscării speciale are caracterul unei sancțiuni de drept penal și nu de despăgubire civilă, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol, țigările fiind confiscate în vederea distrugerii.

În fapt, fiecare dintre inculpații B. J. și V. I. au creat părții civile câte un prejudiciu constituit din sumele pe care le-ar fi datorat dacă țigările ar fi fost legal importate, respectiv taxa vamală, acciza și TVA.

Astfel, potrivit art. 4 pct. 13 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările si completările ulterioare prin datorie vamală se înțelege obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export, iar potrivit art. 4 pct. 14 lit. a din aceeași lege, drepturile de import reprezintă taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit, la importul de mărfuri.

Potrivit prevederilor art. 224 din Legea nr. 86/2006, datoria vamala la import ia naștere si prin introducerea ilegala pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Aceeași reglementare este cuprinsă si în art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar unde se precizează că o datorie vamala la import ia naștere si prin introducerea ilegala pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import; debitor vamal fiind și orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză si care știa, sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal.

Raportat la locația unde fiecare dintre cei doi inculpați au fost depistați și având în vedere că legislația internă și comunitară indică clar că stingerea datoriei vamale operează doar atunci când confiscarea (care în cazul inculpatului V. I. nici măcar nu a fost dispusă) intervine înainte, anterior primului birou vamal aflat pe ruta de intrare în comunitate care nu poate fi situat decât la frontieră sau în imediata apropiere a frontierei de stat, nu se poate susține că în cauza de față, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. ar fi primul birou vamal care ar fi putut acorda liberul de vamă, aceasta nefiind situată la frontieră sau în imediata apropiere a frontierei României.

Pentru toate aceste considerente am apreciat că recursul de față este fondat, atât cu privire la măsura confiscării speciale a celor 95.000 de pachete de țigări provenite din contrabandă cât și a admiterii pretențiilor civile formulate în cauză.

Judecător

M. Mița

Red./Tehnored. M.M

2 ex./26.07.2013

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1449/2013. Curtea...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 453/2013. Curtea de... →

Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 891/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 891/2013. Curtea de Apel GALAŢI