Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 266/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 8082/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 266/R
Ședința publică din data de 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. L. C. - judecător
Judecător - A. B.
Judecător - M. C.
Grefier - G. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. E. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. și de inculpatul I. G.-D., domiciliat în G., .. 28, ., . judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1, art. 86 alin. 2 din O.U.G nr. 195/2002, împotriva sentinței penale nr. 2088 din 21.11.2012 a Judecătoriei G..
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat I. G. D. în stare de libertate, asistat de av. D. D., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale n._/19.02.2013.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că acest termen a fost acordat la cererea inculpatului pentru a-și angaja avocat.
Apărătorul recurentului inculpat I. G. D., av. D. D., depune la dosar un set de acte medicale, în copie.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține că P. de pe lângă Judecătoria G. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 2088 din 21.11.2012 a Judecătoriei G. criticând-o pe motive de netemeinicie, în sensul că în favoarea inculpatului s-au reținut în mod netemeinic largi circumstanțe atenuante și pedepsele aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, inclusiv pedeapsa rezultantă, nu sunt corect individualizate.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorii și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c și alineatul 2 din Codul penal, la 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu reținerea acelorași circumstanțe atenuante și a aceleiași stări de recidivă.
Pedeapsa rezultantă stabilită de prima instanță este de 3 luni închisoare.
Totodată, s-a revocat o suspendare condiționată aplicată printr-o sentință anterioară, respectiv 420/2009 a Judecătoriei G., și s-a dispus ca inculpatul să execute prin privare de libertate pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare.
Așa cum a precizat, o primă critică a parchetului vizează cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni deduse judecății, pedepse care au fost coborâte mult sub minimul special prevăzut de legea penală pentru infracțiunile deduse judecății, prin reținerea de largi circumstanțe atenuante.
A doua critică vizează împrejurarea că nu s-a aplicat un spor la operațiunea de contopire a pedepselor aplicate pentru cele două fapte concurente, ceea ce poate conduce la concluzia nesancționării uneia dintre ele, în condițiile în care s-a dispus ca inculpatul să execute doar pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1.
Argumentele în sprijinul acestor susțineri sunt următoarele: natura relațiilor sociale încălcate, modalitatea concretă de comitere, de asemenea, trebuia avut în vedere la momentul efectuării operațiunii de individualizare comportamentul în trafic al inculpatului la momentul săvârșirii celor două infracțiuni deduse judecății, nivelul ridicat al alcoolemiei depistat în sângele inculpatului ca urmare a activității infracționale. Nu în ultimul rând, dar deosebit de important este faptul că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală. Anterior acesta a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării pentru același gen de infracțiune, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, faptă similară cu cea care este dedusă judecății în prezenta cauză.
În raport de aceste considerente, apreciază că se impune admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria G., casarea hotărârii pronunțată în primă instanță, descontopirea pedepsei rezultante de 3 luni, majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni deduse judecății, chiar și în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante menționate de prima instanță prin hotărârea de condamnare, apoi efectuarea operațiunii de contopire și aplicarea unui spor în urma efectuării acestei operațiuni de contopire.
Apărătorul recurentului inculpat I. G. D., av. D. D., precizează că prin recursul inculpatului va răspunde și motivelor de recurs invocate de P. de pe lângă Judecătoria G..
În concret, în recursul inculpatului solicită să se aibă în vedere că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 181 Cod penal, așa cum a solicitat și la instanța de fond.
Precizează că aceste este motivul pentru care inculpatul nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, deși era în vigoare la momentul judecării cauzei la fond, respectiv tocmai pentru a putea produce acte și a demonstra că persoana sa nu justifică o pedeapsă privativă de libertate.
Astfel, dincolo de comportamentul inculpatului, de recunoaștere, de prezentare în fața organelor de urmărire penală și în fața instanțelor, a depus la dosar acte în circumstanțiere din care rezultă că în ciuda unei sănătăți precare (de curând a fost internat în spital cu probleme la inimă, are o tumoare la ficat), are grijă de mama sa bolnavă. În acest sens a vândut apartamentul, s-a mutat lângă mama sa pentru a-i fi aproape, are o responsabilitate în plus.
Consideră că inculpatul a conștientizat rezultatul vătămător al faptelor sale.
De asemenea, consideră că însăși acest proces penal este suficient pentru a-l face pe inculpat să înțeleagă că ceea ce a făcut merită sancționat, dar nu în măsura unei sancțiuni privative de libertate deși, într-adevăr, se afla în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa anterioară.
Solicită să se aibă în vedere aceste circumstanțe, să se admită recursul declarat de inculpat, să se caseze hotărârea recurată și în rejudecare să se dispună achitarea acestuia în baza art. 10 lit. b1 prin aplicarea art. 181 Cod penal.
Pentru aceleași considerente, apreciază că se impune respingerea recursului formulat de către P. de pe lângă Judecătoria G..
Arată că pentru aceleași argumente pe care le-a calificat ca și circumstanțe atenuante, instanța de fond, prin aplicarea art. 76 Cod penal, a coborât pedeapsa sub limita minimă specială, deși putea să o coboare chiar până la minimul general.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul I. G. D. este nefondat și solicită să fie respins ca atare.
În cauză, P. nu contestă afecțiunile de care suferă inculpatul sau situația sa personală, numai că, așa cum a relevat, sunt aspecte care vin în contrast vădit cu modalitatea concretă de comitere a faptei și au fost reținute de primă instanță ca și circumstanțe atenuante.
Apreciază că, reținându-se aceste aspecte ca și circumstanțe atenuante, nu se poate aplica inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ prin constatarea împrejurării că fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni din două considerente:
- Faptele deduse judecății nu sunt în mod vădit lipsite de importanță, așa cum cere în mod expres art. 181 alin. 1 din Codul penal;
- Inculpatul este la al doilea impact cu legea penală. La primul impact a beneficiat de suspendare condiționată pentru comiterea infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice a unui autovehicul pe drumurile, faptă de genul celei care face obiectul prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, apreciază că în cauză recursul declarat de inculpat este nefondat.
Recurentul inculpat I. G. D., având ultimul cuvânt, regretă faptele comise.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2088 din 21.11.2012 a Judecătoriei G. a fost condamnatul inculpatul I. G. D. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 28.10.2010).
A fost condamnat inculpatul I. G. D. la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană al cărei permis de conducere a fost suspendat, prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal (faptă săvârșită la data de 28.10.2010).
În temeiul art. 33 lit. b Cod penal, în referire la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispua ca inculpatul I. G. D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 420/12.10.2009 a Judecătoriei T., definitivă la data de 23.10.2009 prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată (faptă din data de 12.06.2009), urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa rezultantă de 3 (trei) luni închisoare stabilită în cauză, inculpatul având de executat în final o pedeapsă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului I. G. D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art. 189 Cod de procedură penală, s-a dispus ca onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu (S. C.) în sumă de 25 lei, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, către Baroul G..
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul I. G. D. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care 200 lei cheltuieli aferente fazei de urmărire penală).
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 7595/P/2010 din 27.04.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. G. D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. 2 și art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul I. G. D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 al.1 Cod penal, întrucât persoana vătămată R. Mireluș și-a retras plângerea prealabilă formulată.
S-a reținut în sarcina inculpatului I. G. D. că,la data de 28.10.2010, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice și avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, a fost surprins în trafic conducând autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_ .
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de cercetare specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă:
- proces-verbal de constatare, întocmit de organele de poliție (filele 9-11, 32, 47-48 dosar urm. pen.);
- proces-verbal de depistare (filele 4-6 dosar urm. pen.);
- rezultat testare Drager (fila 9 dosar urm. pen.);
- buletin de examinare clinică și proces-verbal de prelevare a probelor biologice (filele 7-8 dosar urm. pen.);
- buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3695/29.10.2010 (fila 10 dosar urm. pen.);
- proces-verbal de sesizare (fila 22 dosar urm. pen.);
- sentința penală nr. 420/12.10.2009 a Judecătoriei T. 8filele 29-30 dosar urm. pen.);
- cazierul judiciar (fila 32 dosar urm. pen.);
- declarația inculpatului I. G. D. (filele 12-13, 16-17 dosar urm. pen.);
- declarațiile martorilor I. I. Crenguța (filele 18-21 dosar urm. pen.), V. G. (filele 23-24 dosar urm. pen.) și R. Mireluș (filele 25-26 dosar urm. pen.).
Inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 29.09.2010, așa cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 33 din dosarul de urmărire penală.
În faza de cercetare judecătorească, au fost audiați inculpatul I. G. D. (fila 31 dosar fond) și martorii I. I. Crenguța (la termenul de judecată din data de 15.11.2012), V. G. (fila 32 dosar fond) și R. Mireluș (la termenul de judecată din data de 15.11.2012).
În vederea rezolvării complete a cauzei, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a fișei de antecedente penale a inculpatului (fila 8 dosar fond) și a sentințelor penale nr. 2045/1994 a Judecătoriei G. și nr. 420/2009 a Judecătoriei T. (filele 14-16, 17-23 dosar fond).
Inculpatul a fost asistat de apărător ales (delegație aflată la fila 24 dosar fond).
Inculpatul a depus la dosar acte în circumstanțiere (filele 33-44 dosar urm. pen).
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 28.10.2010, în jurul orei 17.55, agenți de poliție din cadrul Secției 5 Poliție, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza secției de poliție cu autospeciala din dotare, respectiv pe . G., au observat un autoturism marca Dacia L., culoare roșie, fără a avea numere de înmatriculare, atât în partea din față cât și în cea din spate, ce rula pe această stradă dinspre intersecția cu . cu .>
Organele de poliție au procedat la urmărirea autoturismului, prin folosirea semnalelor acustice si luminoase, însă conducătorul acestuia și-a continuat deplasarea accelerând, cu scopul de a se sustrage controlului organelor de poliție. Acesta a fost totuși ajuns din urmă pe . autoturismul a fost oprit.
În prezența martorului asistent V. G., a fost identificat conducătorul autoturismului marca Dacia L., de culoare roșie, fără numere de înmatriculare, ca fiind inculpatul I. G. D., care însă nu a putut prezenta permisul de conducere si nici actele de identitate.
Întrucât emana halena alcoolică, s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest Drager, rezultatul fiind de 1,50 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean ,,Sf. A. A.” din G. unde i-a fost recoltată o singură probă biologică în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3695 din 29.10.2010, fiind la ora 1800 de 2,50 g/l alcool pur în sânge.
Ulterior, în urma verificărilor efectuate în evidența conducătorilor auto, s-a stabilit că inculpatul I. G. D. nu avea drept de a conduce autovehicule pe drumurile publice la data de 28.10.2010, ca urmare săvârșirii, la data de 12.06.2009, a infracțiunii prevăzute de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 republicată, motiv pentru care i s-a întocmit dosar penal de către organele de politie din cadrul Poliției Municipiului T. - Birou Rutier (adresa nr._ din 06.12.2010 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului G. - Serviciul Rutier).
Fiind audiat cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul I. G. D. a declarat că la data de 28.10.2010, în jurul orelor 17.30, a consumat aproximativ doi litri de vin după care, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice și avea suspendat permisul de conducere, s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_ proprietatea soției sale. Inculpatul a mai declarat că în prealabil, a demontat plăcuțele de înmatriculare și le-a pus în portbagajul mașinii, pentru a nu putea fi observat de soția sa cu care era in litigiu. Pe . un alt autoturism, însă și-a continuat deplasarea până pe . a mai precizat că a luat autoturismul fără știrea soției sale care se afla la domiciliu, cu ajutorul unei chei confecționate după cheia originală. Cele susținute de inculpat au fost confirmate de martora I. I. Crenguța (soția acestuia).
S-a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului rezultă din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de depistare, adresă emisă de SPR G., buletin de examinare clinică și proces-verbal de prelevare, buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei, rezultate ale testării Drager, declarațiile martorilor și nu în ultimul rând declarațiile inculpatului.
S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului I. G. D. care, la data de 28.10.2010, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice și avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, a fost surprins în trafic conducând autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_ ,întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. 2 și 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Din întregul material probator existent la dosarul cauzei, s-a reținut că rezultă că inculpatul I. G. D. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa cu forma de vinovăție a intenției directe, acesta având reprezentarea pericolului social al faptei sale.
Instanța nu a primit apărarea inculpatului, în sensul că faptelor le-ar lipsi gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel cum s-a subliniat în nenumărate rânduri în literatura și practica judiciară, infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice este o infracțiune de pericol, pentru întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni nefiind necesară producerea vreunei urmări materiale. În contextul în care legiuitorul a avut în vedere pentru cuantificarea pericolului social specific infracțiunii un singur criteriu și anume, acela al concentrației de alcool în sânge, apare exclusă orice altă discuție pe tema lipsei pericolului social, care ar atrage incidența dispozițiilor art. 181 din Codul penal. Altfel spus, nu se poate ajunge la concluzia inexistenței infracțiunii datorită lipsei de pericol social, în condițiile în care legiuitorul prin norma de incriminare a impus pentru determinarea acestui pericol un criteriu unic care se realizează prin atingerea fracției matematice precizată în textul incriminator, așa cum se pune problema și în cauza de față. Chiar trecând peste aceste argumente, având în vedere că această infracțiune este în sine una de pericol, în afara de circumstanțele personale ale făptuitorului, instanța analizează cu ocazia individualizării sancțiunii pe care urmează să o aplice, și împrejurările în care a fost comisă fapta, cât și urmările pe care aceasta le-ar fi putut produce.
S-a arătat că în speța de față nu putem să ignorăm nivelul alcoolemiei inculpatului (2,50 g/l alcool pur în sânge), faptul că acesta a mai fost condamnat anterior tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen, urmările produse (acroșarea unui alt autoturism) dar și cele care s-ar fi putu produce (inculpatul circulând în această stare la orele după-amiezii – 17.55, când străzile sunt intens circulate).
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța a dispus condamnarea inculpatului la câte o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele săvârșite, pericolul social concret al faptelor deduse judecății (inculpatul a fost depistat conducând în stare avansată de ebrietate, la o oră când circulație este intensă, producând și un accident de circulație), de datele privind persoana inculpatului (cu antecedente penale, de același gen).
Având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului dar și aspectele care rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosar (salariat cu normă întreagă la .. din data de 03.01.2008, persoană bine văzută în comunitate, se îngrijește de mama sa care este în vârstă de 71 ani), instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 Cod penal.
Pe de altă parte, instanța a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente între ele, în sensul art. 33 lit. b Cod penal, astfel încât, în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință penală, urmând ca inculpatul I. G. D. să execute o pedeapsă rezultantă, stabilită prin aplicarea unui spor la pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce privește antecedentele penale, instanța a observat că inculpatul a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 420/12.10.2009 a Judecătoriei T., definitivă la data de 23.10.2009 prin neapelare, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată (faptă din data de 12.06.2009).
În temeiul art. 81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Instanța a observat că termenul de încercare s-ar fi împlinit la data de 22.10.2012, iar faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost săvârșite la data de 28.10.2010 – în interiorul termenului de încercare, deci în stare de recidivă postcondamnatorie.
În consecință, în temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal, instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 420/12.10.2009 a Judecătoriei T., definitivă la data de 23.10.2009 prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată (faptă din data de 12.06.2009), urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa rezultantă ce a fost stabilită în prezenta cauză.
Având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie în care s-au comis faptele, s-a arătat că modalitatea de executare a pedepsei nu poate fi decât privarea de libertate a inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi apreciată în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal. Pentru acest motiv, în considerarea naturii și a gravității intrinseci a faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța i-a interzis, în baza art. 71 alin. 2 Cod penal, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria G. și inculpatul I. G. D..
P. de pe lângă Judecătoria G. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie.
O primă critică a vizat cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni deduse judecății, pedepse care au fost coborâte mult sub minimul special prevăzut de legea penală prin reținerea de largi circumstanțe atenuante.
A doua critică a vizat împrejurarea că nu s-a aplicat un spor la operațiunea de contopire a pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni concurente.
S-a solicitat majorarea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni și aplicarea unui spor în urma efectuării operațiunii de contopire.
Inculpatul I. G. D. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, solicitând achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală.
Inculpatul a solicitat să se țină cont de comportamentul său de recunoaștere, de prezentare în fața organelor de urmărire penală, precum și de actele în circumstanțiere aflate la dosar.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, considerăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului pe baza unei analize complete a materialului probator.
Astfel, din probatoriile administrate în cauză, analizate în mod detaliat de prima instanță, în privința cărora nu au intervenit modificări cu ocazia soluționării recursului, rezultă împrejurarea că inculpatul, în data de 28.10.2010, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice și avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, a condus un autoturism pe drumurile publice.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor.
Contrat apărărilor formulate de inculpat, considerăm că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 181 Cod procedură penală, neputându-se aprecia că faptele comise de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conducând autoturismul după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice (gradul de alcoolemie fiind de 2,50 gr. ‰) și având suspendat dreptul de a conduce autovehicule inculpatul a pus în primejdie viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic.
Nu trebuie omisă împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen, urmările produse (acroșarea unui alt autoturism), cât și faptul că inculpatul a condus autoturismul la o oră când străzile sunt intens circulate.
Pentru cele arătate mai sus, considerăm că nu se impune achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală.
Considerăm că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale, respectând dispozițiile art. 72 Cod penal.
Pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune în parte, stabilite sub limita minimului special, urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 Cod penal, cât și pedeapsa rezultantă, sunt legale și temeinice, neimpunându-se majorarea lor.
Astfel, avem în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, modalitatea și împrejurările săvârșirii, așa cum au fost arătate mai sus, atingerea aducă relațiilor sociale ocrotite de lege, persoana și atitudinea sinceră a inculpatului, prezența acestuia în fața instanțelor de judecată, manifestarea unor sentimente de regret, cât și faptul că se îngrijește de mama sa care este în vârstă de 71 de ani.
Față de toate acestea, apreciem că nu poate fi primită critica parchetului, ce vizează netemeinicia hotărârii pronunțate.
Având în vedere cele de mai sus, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză de P. de pe lângă Judecătoria G. și de inculpatul I. G. D..
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. și inculpatul I. G.-D. (fiul lui D. și D., născut la data de 30.01.1970 în mun. G., jud. G., CNP_, cu domiciliul în mun. G., ..6, ..54, jud. G.) împotriva sentinței penale nr. 2088/21.11.2012 a Judecătoriei G..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul I. G. – D. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs – avocat D. S., va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. C. A. B. M. C.
Grefier,
Red. D.L. C./04.03.2013
Tehnored. G.V./2 ex./08.03.2013
Fond: E. G. D.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 279/2013.... | Infracţiuni la legea privind fondul piscicol, pescuit şi... → |
|---|
