Infracţiuni la legea privind fondul piscicol, pescuit şi acvacultură. Legea nr. 192/2001. Decizia nr. 911/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 911/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 8890/196/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 911/R
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B. - judecător
Judecător: M. C.
Judecător: D. L. C.
Grefier: C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B.
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul O. G. (fiul lui D. și E., născut la 23 Mai 1957, domiciliat în G., ., județul G.), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.64 din OUG nr.23/2008, împotriva sentinței penale nr. 458 din 11.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. S. F. – apărătorul inculpatului recurent O. G.,lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 138 din 07.06.2013 eliberată de Baroul G. – Cabinet individual, lipsă fiind intimata parte civilă - AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PESCUIT ȘI ACVACULTURĂ-FILIALA TERITORIALĂ G. și intimata parte responsabilă civilmente - . G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent O. G. prezintă spre vedere instanței originalul biletului de externare al inculpatului - F.O.1495/03.03.2013 potrivit căruia acesta a fost internat în perioada 4.03.-6.03.2013 la Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara, cu precizarea că inculpatul a comunicat primei instanțe această situație. Depune la dosar copia biletului de externare.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent O. G. arată că supune instanței două aspecte, respectiv:
Primul motiv de recurs vizează solicitarea de admitere a recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecate pentru nelegala citare a inculpatului.
Al doilea motiv privește cererea de solicitare de admitere a recursului, casarea hotărârii pronunțate și, după caz, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, prin achitarea inculpatului sau prin încetarea procesului penal, ori reținerea incidenței art.10 lit. b Cod pr.penală.
Reiterează apărările făcute în primul ciclu de judecată și în fața instanței de recurs.
În susținerea primului motiv de recurs, face trimitere la faptul că ne aflăm în fața unei căi de atac cu caracter devolutiv, având în vedere că nu mai este posibilitatea atacării hotărârii cu apel.
În materia apelului, atunci când în fața primei instanțe inculpatul a fost nelegal citat, soluția legală este admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea acesteia în rejudecare primei instanțe. Invocă disp.art.177 al. 5 Cod pr.penală ,conform cărora, bolnavii aflați în spital sau într-o casă de sănătate se citează prin administrația acestora.
Pentru termenul de judecată din data de 04.03.2013 instanța de judecată a fost înștiințată de imposibilitatea prezenței inculpatului la judecarea cauzei la Judecătoria B., datorită faptului că se afla internat într-o unitate spitalicească. La acel moment nu exista o dovadă scrisă în aceste sens, dar instanța nu a înțeles să amâne cauza și să facă verificări față de susținerea inculpatului, situație ce a activat sau ce poate activa textul art. 379 pct.2 lit.b Cod pr.penală - care vizează apelul, text aplicabil și în prezenta cauză, fiind o cale de atac devolutivă.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, pe fondul cauzei, în situația în care instanța de judecată nu va primi primul motiv de recurs care are corespondent în actele dosarului, supune atenției trei aspecte de natură să ducă la concluzia că nu se impune condamnarea inculpatului O. G..
În primul rând, art.64 alin.1 lit. j din OUG nr.23/2008 reglementează situația conform căreia se sancționează penal deținerea, transportul sau comercializarea fără documente legale a peștelui, a conservelor din pește obținute prin pescuit .Sancțiunea este amendă sau interzicerea dreptului de a pescui. Or, acest text de lege face trimitere la un subiect calificat, este aplicabil persoanelor înscrise într-o Asociație de pescari, persoane autorizate să pescuiască și numai acestor categorii de persoane li se poate interzice dreptul de a pescui.
Cum în situația dată nu s-a făcut dovada că inculpatul se află într-o astfel de situație, într-o astfel de stare, consideră că fapta sa, astfel cum este descrisă în rechizitoriu, nu este prevăzută de legea penală și devine incident textul art.10 lit.b Cod procedură penală, urmând a se pronunța o soluție de achitare a inculpatului.
Probleme ridică și faptul că inculpatul O. G., pe parcursul
judecării cauzei în primă instanță, în primul ciclu de judecată a achitat prejudiciul. Actele și lucrările dosarului atestă că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost acoperit integral. Or, prin această situație în cauză, prin aplicarea art.13 Cod penal, devine incident textul art.741 Cod penal – în vigoare la momentul la care s-a comis această infracțiune și aplicabil inculpatului O. G..
În situația dată, precizează că infracțiunea este de natură economică, este reglementează prin Legea specială - OUG nr.23/2008, infracțiune prin care s-a comis un prejudiciu de până la 50.000 lei euro. În baza art.11 pct.2 lit. b în ref. la art.10 lit. i1 Cod pr. penală cu aplicarea art.13 Cod penal și art.741 al.2 Cod penal, urmează a se dispune încetarea procesului penal ca urmare a achitării prejudiciului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Nu în ultimul rând, dacă aceste puncte de vedere se vor aprecia ca fiind nefondate, solicită instanței de judecată ca, raportat la modalitatea în care se reține că s-a comis fapta, relativ la persoana inculpatului, să se constate că prin fapta sa a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală și a se dispune achitarea inculpatului O. G. în baza art.11 pct. 2 lit. a Cod pr.penală în ref. la art.10 lit.b1 Cod pr.penală și aplicarea unei sancțiuni administrative.
Reprezentanta Ministerului Public , cu privire la primul motiv invocat în scris, solicită a se avea în vedere faptul că dispozițiile generale ale art.177 Cod procedură penală care reglementează citarea părților în procesul penal se completează cu disp.art.291 al.3 Cod procedură penală, modificat prin Legea nr.202/2010 care stabilesc în mod expres că în momentul în care partea își angajează avocat ales, nu mai este citată pentru niciunul dintre termene. Acest text de lege nu prevede nicio excepție, astfel încât apreciază că în cauză, la momentul angajării avocatului ales, nu se mai impunea citarea inculpatului în cauză, indiferent de locul în care se afla, cu o singură excepție prevăzută, de asemenea, de legiuitor, când prezența este obligatorie pentru inculpații care se aflat în stare de arest, caz care nu era incident în această cauză.
În ceea ce privește modalitatea de soluționare a cauzei de către instanța de fond, solicită a se avea în vedere că avocatul ales a lipsit nejustificat la termenul la care au avut loc dezbaterile, că nu există nicio dovadă la dosar prin care acesta să își motiveze sau justifice în vreun fel absența . De altfel, în cauză erau incidente prevederile art. 171 al.41 din Codul de procedură penală, în sensul de a-și asigura substituirea, în măsura în care aprecia că nu putea fi prezent, asistența juridică nefiind obligatorie în prezenta cauză, sancțiunea aplicabilă fiind amendă penală sau închisoarea de la 1 la 3 ani. Instanța de fond a procedat în mod legal, soluționând cauza fără asistență din oficiu.
În ceea ce privește solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, în subsidiar, solicită a se avea în vedere de altfel că aceasta ar fi oarecum și formală, toate liniile de apărare invocate azi de apărător fiind analizate punctual de către instanța de fond care a răspuns fiecăreia dintre ele.
Revenind la al doilea punct susținut cu ocazia motivelor invocate, așa cum arată și instanța de fond, pe de o parte, nu se impune aplicarea prevederilor art.741 Cod penal. Este evident că nu se vorbește despre o infracțiune economică, fiind vorba despre o infracțiune de pericol, care nu presupune cauzarea unui prejudiciu și pe cale de consecință ea nu se încadrează între cele strict enumerate la art.741 Cod penal, astfel încât nu este aplicabil acest text de lege.
Cea de a doua solicitare vizând aplicarea art.10 lit. b Cod pr. penală, a fost de asemenea analizată de către instanța de fond și nu există niciunde în textul de lege mențiunea că este necesară existența unei asociații de pescari și a unei autorizații de pescuit, astfel că aceste condiții nu pot fi adăugate la textul de lege într-o interpretare extensivă.
Cu privire la ultima solicitare de aplicare a art.10 lit.b1 Cod procedură penală, analizată ,de asemenea, de către instanța de fond, apreciază, așa cum a susținut și instanța de fond, că există în mod evident gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la cantitatea de pește care a fost transportată și la existența evidentă a unui grad de pericol social în condițiile în care s-a comis infracțiunea. Solicită respingerea căii de atac.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 458/11.03.2013 a Judecătoriei B., în baza art. 64, lit j din OUG 23/2008 cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul O. G. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și transport fără documente legale a peștelui la pedeapsa de 200 lei amendă penală
În baza art. 64 din OUG 23/2008. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului de a pescui pe durata de 1 an .
În baza art. 14 alin. 3, lit. b raportat la art. 346 Cod proc. penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură G. și s-a dispus avansarea către aceasta a sumei de 2934 lei consemnată la CEC BANK B. cu chitanța nr._/1.
S-a constatat ca inculpatul a achitat părții civile restul sumei de 1900 lei reprezentând contravaloare prejudiciu.
S-a dispus restituirea către inculpat a autoutilitarei marca Ford cu nr. de înmatriculare_ lăsată în custodia acestuia prin dovada emisa de I P J B. în data de 16.04.2009.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli avansate de stat.
Prin Decizia Curții de Apel G. nr 777/R/25.05.2012 au fost admise recursurile inculpatului O. G. și părții responsabile civilmente . G. și a fost casată sentința penală 399/22.02.2012 pronunțata de Judecătoria B. în dosarul nr._ întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale ale inculpatului .
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. înregistrat la instanță sub nr. 1878/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. G., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și transport fără documente legale a peștelui faptă prevăzută de art. 64 alin 1, lit. j din OUG nr. 23/2008 .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
Din analiza și coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a reținut, în fapt, următoarele.
În fapt, la data de 16.04.2009, inculpatul O. G. transporta cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ cantitatea de 900 kg scrumbie.
În urma controlului organelor de politie a prezentat documente justificative ( factura fiscala ., nr._/16.04.2009, chitanța ., Nr_/16.04.2009 și declarația de conformitate din 16.04.2009 toate emise de . Tulcea ), doar cu privire la cantitatea de 300 kg de scrumbie.
Cu aceiași ocazie, inculpatul a declarat ca pentru restul cantității de scrumbie de 600 Kg nu deține documente de proveniență .
Din declarațiile martorilor Jigarov S. și R. I., angajați ai . Tulcea, rezultă ca la data de 16.04.2009, inculpatul a achiziționat cantitatea de 300 Kg scrumbie încărcată în lăzi din PVC, iar in autoutilitara pe care o conducea se mai aflau și alte lăzi.
Cantitatea de 600 Kg scrumbie a fost comercializata prin intermediul . suma de 2934 lei astfel obținută a fost consemnata la CEC Bank SA Sucursala B., fiind supusă confiscării conform art. 66, alin. 2 și 3 din OUG 23/2008.
Cu ocazia audierii inculpatul O. G. a declarat că a cumpărat întreaga cantitate de pește de la ., însă a solicitat documente justificative numai pentru cantitatea de 300 kg întrucât diferența intenționa să o doneze unei mânăstiri.
Fapta a fost reținută în sarcina inculpatului în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de depistare, procesul - verbal de ridicare a peștelui, declarațiile inculpatului și ale martorilor.
Având în vedere aceste aspecte instanța a reținut că fapta dedusă judecății a fost dovedita, fiind dovedită și vinovăția inculpatului în săvârșirea acesteia.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului O. G. care, la data de 16.04.2009 a fost depistat transportând cantitatea de 900 kg de pește specia scrumbie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere și transport de către o persoană neautorizată a peștelui prevăzută de art. 64 lit. j din OUG nr. 23/2008.
Cum săvârșirea infracțiunii și a vinovăției inculpatului au fost dovedite, instanța a dispus condamnarea acestuia proporțional gradului de pericol social al faptei comise la pedeapsa amenzii, potrivit textului incriminator al legii speciale cu reglementari specifice în domeniu, într-un cuantum dat de gravitatea faptelor comise în domeniului pescuitului prin conținutul concret al acestora.
La individualizarea judiciara a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social generic și concret al faptei comise care comparativ cu alt gen de infracțiuni prezintă o periculozitate mai redusă, fapt confirmat și de natura pedepsei stabilita de legiuitor aplicabile acestor genuri de infracțiuni, împrejurările și modul de comitere, obiectul juridic lezat, respectiv relațiile sociale referitoare la dreptul de a pescui, obiectul material și urmările produse.
Întrucât legea speciala prevede expres, în baza art. 64 din OUG 23/2008, s-a aplicat și pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a pescui pe o perioada prevăzută de lege.
Referitor la solicitarea inculpatului prin apărător de a i se aplica dispozițiile art. 741 Cod Penal întrucât a achitat prejudiciul, instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile acestui articol (în prezent declarat neconstituțional) și implicit cauza de nepedepsire întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu are caracterul unei infracțiunii economice iar valoarea sociala ocrotită de OUG 23/2008 o reprezintă fondul piscicol, infracțiunea dedusă judecății fiind o infracțiune de pericol și nu de prejudiciu..
Referitor la solicitarea de către inculpat a achitării în baza art. 11, pct. 2, lit.. a raportat la art. 10, lit. b Cod procedură penală, pe motivul ca acesta nu este înscris într-o asociație de pescari și nu are autorizație de pescuit, instanța a constatat că legea nu cere îndeplinirea acestor condiții pentru existența infracțiunii.
Referitor la solicitarea inculpatului de a fi achitat in baza art. 11, pct. 2, lit. a în referire la art. 10, lit. b1 Cod procedură penala întrucât se afla la primul impact cu legea penală, și a recunoscut săvârșirea faptei, instanța a constatat că în prezenta cauza nu sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, întrucât fapta săvârșită de inculpat este prevăzută de o lege penala speciala ( OUG 23/2008 privind pescuitul si acvacultura) fiind incriminată ca o infracțiune iar gradul de pericol social se apreciază de instanță în raport de valoarea ocrotită.
Pe latură civilă, în baza art. 14 alin. 3, lit. b Cod procedură penală au fost admise pretențiile civile ale Agenției Naționale pentru Pescuit si Acvacultura și s-a dispus avansarea către aceasta a sumei de 2.934 lei, suma consemnata la CEC BANK B. cu chitanța nr._/1.
Împotriva sentinței penale nr. 458 din 11.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. a declarat recurs, în termen legal, inculpatul O. G., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect, a susținut că judecarea cauzei s-a făcut fără ca procedura să fie legal îndeplinită, deoarece din originalul biletului de externare al inculpatului - F.O.1495/03.03.2013, rezultă că a fost internat în perioada 4.03.-6.03.2013 la Institutul de Boli cardiovasculare Timișoara, cu precizarea că a comunicat primei instanțe această situație. A depus la dosar copia biletului de externare.
A susținut că pentru termenul de judecată din data de 04.03.2013 instanța de judecată a fost înștiințată de imposibilitatea prezenței sale la judecarea cauzei la Judecătoria B., datorită faptului că se afla internat într-o unitate spitalicească. La acel moment nu exista o dovadă scrisă în aceste sens, dar instanța nu a înțeles să amâne cauza și să facă verificări față de susținerea inculpatului, situație ce a activat sau ce poate activa textul art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală - care vizează apelul, text aplicabil și în prezenta cauză, fiind o cale de atac devolutivă.
Al doilea motiv de recurs a vizat cererea de solicitare de admitere a recursului, casarea hotărârii pronunțate și după caz, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, prin achitarea inculpatului sau prin încetarea procesului penal, ori reținerea incidenței art.10 lit. b Cod procedură penală.
În susținerea acestor apărări a reiterat apărările făcute în primul ciclu de judecată și în fața instanței de recurs.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, pe fondul cauzei, în situația în care instanța de judecată nu va primi primul motiv de recurs care are corespondent în actele dosarului, a supus atenției instanței trei aspecte de natură să ducă la concluzia că nu se impune condamnarea sa.
În primul rând, a invocat că art. 64 alin.1 lit. j din OUG nr. 23/2008 reglementează situația conform căreia se sancționează penal deținerea, transportul sau comercializarea fără documente legale a peștelui, a conservelor din pește obținute prin pescuit .Sancțiunea este amendă sau interzicerea dreptului de a pescui. a susținut că acest text de lege face trimitere la un subiect calificat, este aplicabil persoanelor înscrise într-o Asociație de pescari, persoane autorizate să pescuiască și numai acestor categorii de persoane li se poate interzice dreptul de a pescui.
Cum în situația dată nu s-a făcut dovada că inculpatul se află într-o astfel de situație, într-o astfel de stare, consideră că fapta sa, astfel cum este descrisă în rechizitoriu, nu este prevăzută de legea penală și devine incident textul art.10 lit. b Cod procedură penală, urmând a se pronunța o soluție de achitare a inculpatului.
Probleme ridică și faptul că inculpatul O. G., pe parcursul
judecării cauzei în primă instanță, în primul ciclu de judecată a achitat prejudiciul. Actele și lucrările dosarului atestă că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost acoperit integral. Or, prin această situație în cauză, prin aplicarea art.13 Cod penal, devine incident textul art.741 Cod penal – în vigoare la momentul la care s-a comis această infracțiune și aplicabil inculpatului O. G..
În situația dată, precizează că infracțiunea este de natură economică, este reglementează prin Legea specială - OUG nr. 23/2008, infracțiune prin care s-a comis un prejudiciu de până la 50.000 lei euro. În baza art.11 pct.2 lit. b în ref. la art.10 lit. i1 Cod pr. penală cu aplicarea art. 13 Cod penal și art.741 al.2 Cod penal, a solicitat a se dispune încetarea procesului penal ca urmare a achitării prejudiciului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Nu în ultimul rând, dacă aceste puncte de vedere se vor aprecia ca fiind nefondate, a solicitat instanței de judecată ca, raportat la modalitatea în care se reținut că s-a comis fapta, relativ la persoana inculpatului, să se constate că prin fapta sa a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală și a se dispune achitarea sa 11 pct. 2 lit. a Cod pr.penală în ref.la art.10 lit.b1 Cod pr.penală și aplicarea unei sancțiuni administrative.
Recursul este nefondat.
Analizând sentința penală recurată, prin prisma criticilor formulate de inculpatul O. G., dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, se constată că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut, în mod corect fapta săvârșită de inculpatul O. G. cu vinovăție și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel ,din procesul – verbal încheiat de organele de poliție în data de 16.04.2009, factura fiscala ., nr._/16.04.2009, chitanța ., Nr_/16.04.2009 și declarația de conformitate din 16.04.2009 toate emise de . Tulcea, declarațiile martorilor Jigarov S. si R. I. angajați ai . Tulcea și chiar din declarațiile inculpatului, rezultă cu prisosință că, la data de 16.04.2009, inculpatul O. G. a transportat cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ cantitatea de 900 kg scrumbie, deși deținea acte legale doar pentru cantitatea de 300 Kg scrumbie.
Se constată că prima instanță a efectuat și o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei, sub acest aspect având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, gradul de pericol social al faptei săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială pentru fapta săvârșită, valoarea prejudiciului creat și faptul că acesta a fost achitat integral, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale și, în principiu ,a recunoscut și regretat fapta.
De asemenea, se constată că prima instanță a efectuat și o judicioasă operațiune de analiză a apărărilor formulate de inculpat, înlăturând în mod temeinic și justificat aceste apărări.
Astfel, în mod corect, cu privire la solicitarea inculpatului prin apărător de a i se aplica dispozițiile art. 741 Cod penal întrucât a achitat prejudiciul, instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile acestui articol (în prezent declarat neconstituțional) și implicit cauza de nepedepsire întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu are caracterul unei infracțiunii economice ,iar valoarea socială ocrotită de OUG 23/2008 o reprezintă fondul piscicol, infracțiunea dedusă judecății fiind o infracțiune de pericol și nu de prejudiciu.
Referitor la solicitarea de către inculpat a achitării în baza art. 11 pct. 2, lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, pe motivul ca acesta nu este înscris într-o asociație de pescari și nu are autorizație de pescuit, instanța, în mod corect a constatat că legea nu cere îndeplinirea acestor condiții pentru existența infracțiunii .
Referitor la solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art. 11 pct. 2, lit. a în referire la art. 10, lit. b1 Cod procedură penală întrucât se află la primul impact cu legea penală și a recunoscut săvârșirea faptei, în mod corect prima instanța a constatat că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, întrucât fapta săvârșită de inculpat este prevăzută de o lege penală speciala ( OUG 23/2008 privind pescuitul și acvacultura), fiind incriminată ca o infracțiune, iar gradul de pericol social se apreciază de instanță în raport de valoarea ocrotită.
Nici motivele de recurs invocate de inculpat prin apărătorul ales nu sunt fondate.
Astfel, în ceea ce privește susținerile inculpatului ,în sensul că judecarea cauzei s-ar fi judecat cu lipsă de procedură deoarece era internat în spital trebuie avut în vedere că dispozițiile art. 177 alin. 5 Cod procedură penală, potrivit cărora bolnavii aflați în spital trebuie citați prin administrația acestuia, trebuie analizată prin coroborare cu dispozițiile art. 291 al.3 Cod procedură penală, modificat prin Legea nr.202/2010 care stabilesc în mod expres că în momentul în care partea își angajează avocat ales, nu mai este citată pentru niciunul dintre termene.
Acest din urmă text de lege nu prevede nicio excepție, astfel încât la momentul angajării avocatului ales, nu se mai impunea citarea inculpatului în cauză, indiferent de locul în care se afla, cu o singură excepție prevăzută în art. 314 Cod procedură penală, când aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie, caz care nu era incident în această cauză.
Este evident că intenția inculpatului a fost de tergiversare a procesului penal și la ajungerea unei soluții de încetare a procesului penal pe motiv de intervenire a prescripției răspunderii penale atâta timp cât acesta s-a internat în spital în perioada 04.03. -06.03.2013, deși știa că are termen de judecată la data de 04.03.2013. Oricum, în ceea ce privește comportamentul procesual al inculpatului se constată că acesta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, deși a fost legal citat.
Referitor la lipsa apărătorului ales, se reține că pentru infracțiunea dedusă judecății apărarea nu era obligatorie, iar avocatul ales a lipsit nejustificat la termenul la care au avut loc dezbaterile, fără ca la dosar să existe vreo dovadă prin care acesta să își motiveze sau să justifice în vreun fel absența . De altfel, în cauză erau incidente prevederile art. 171 al.41 din Codul de procedură penală, în sensul de a-și asigura substituirea, în măsura în care aprecia că nu putea fi prezent, asistența juridică nefiind obligatorie în prezenta cauză, sancțiunea aplicabilă fiind amendă penală sau închisoarea de la 1 la 3 ani. Instanța de fond a procedat în mod legal, soluționând cauza fără asistență din oficiu.
În ceea ce privește solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, se constată că aceasta ar fi oarecum și formală, toate liniile de apărare invocate azi de apărător fiind analizate punctual de către instanța de fond, care a răspuns fiecăreia dintre ele.
În mod corect instanța de fond a reținut că nu se impune aplicarea prevederilor art.741 Cod penal, în cauză nefiind vorba de o infracțiune economică ci de o infracțiune de pericol, care nu presupune cauzarea unui prejudiciu și pe cale de consecință ea nu se încadrează între cele strict enumerate la art.741 Cod penal, astfel încât nu este aplicabil acest text de lege.
Nici solicitarea vizând aplicarea art.10 lit. b Cod proc.penală nu este fondată, deoarece textul de lege nu condiționează existența infracțiunii de faptul că inculpatul ar trebui să facă parte dintr-o asociație de pescari și să dețină autorizație de pescuit. A fost de asemenea analizată de către instanța de fond și nu există niciunde în textul de lege mențiunea că este necesară existența unei asociații de pescari și a unei autorizații de pescuit, astfel că aceste condiții nu pot fi adăugate la textul de lege într-o interpretare extensivă.
Cu privire la ultima solicitare de aplicare a art.10 lit.b1 Cod procedură penală, se constată că datorită modului și împrejurărilor concrete în care inculpatul a săvârșit faptele și de cantitatea mare de pește transportată, în mod corect s-a reținut că fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O. G. ( fiul lui D. si E., născut la data de 23.05.1957 în loc Măicănețti, jud. V., domiciliat în Galati, .. 3, .. 1, ., jud. G. și în G., ., jud. G., cetățean român, studii liceale, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP_ ) împotriva sentinței penale nr. 458/11.03.2013 a Judecătoriei B..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul O. G. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 .06.2013 .
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. M. C. D. L. C.
Grefier,
C. G.
Red.jud.A.B./19.06.2013
Jud.fond D.M.S.
Tehnored. C.G. /2 ex./19 Iunie 2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 266/2013.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 830/2013.... → |
|---|
