Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 96/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 96/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 597/44/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 96/F
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 5 iunie 2013
PREȘEDINTE - liviu herghelegiu - judecător
GREFIER - I. R. - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
PROCUROR – G. P.
din cadrul DNA - Serviciul Teritorial G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea plângerii formulate de petentul ROȘEȚ I. G., domiciliat în T., .., nr.7, jud.G., în temeiul disp.art.2781 Cod procedură penală, împotriva ordonanței nr.260/P/2011 din 31.05.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală - Secția de combatere a corupției, menținută prin rezoluția de respingere a plângerii nr.279/II/2/2013 din 23.04.2013 a procurorului șef al secției de combatere a corupției - Structura centrală – Direcția Națională Anticorupție - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimatul M. V. P..
La apelul nominal au răspuns părțile.
Procedura este completă, fiind îndeplinită în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată și că s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 260/P/2011 și lucrarea nr. 279/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției, după care ;
La solicitarea Curții, petentul Roșeț I. G. susține că își menține plângerea formulată și că nu dorește angajarea unui avocat ales deoarece nu are posibilități materiale.
Intimatul M. V. P. de asemenea, susține că nu dorește angajarea unui avocat ales.
Curtea, în conformitate cu disp. art.301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Petentul solicită să fie introdusă în cauză și numita G. M. C., viitoarea sa soție, în calitate de petent. Aceasta este martoră și cunoaște toate aspectele din proces. De altfel, plângerea este formulată în numele amândurora și dorește să fie audiată, pentru că nu a fost audiată în cursul urmăririi penale. La DNA – Structura centrală nu i s-a permis nici să studieze dosarul. Mai susține că are cunoștință și despre procurorul de ședință, care este din T., ceea ce îl face să aibă anumite suspiciuni privind obiectivitatea acesteia, însă nu înțelege să formuleze cerere de recuzare împotriva ei.
Curtea, potrivit disp.art.302 Cod procedură penală, pune în discuție cererea formulată de petent, pentru introducerea în cauză a numitei G. M. C..
Procurorul susține că cercetările au fost demarate în cauză ca urmare cererii formulate de petentul Roșeț I. G., astfel că cererea privind introducerea în cauză a numitei G. M. C. apare ca nefondată.
Intimatul M. V. P. se opune introducerii în cauză a numitei G. M. C., ca persoană care a făcut plângere împotriva sa.
C., deliberând, respinge cererii formulate de petentul Roșeț I. G., pentru introducerea în cauză a numitei G. M. C., având în vedere că atât din referatul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul G., în dosarul nr.866/P/2011, cât și din ordonanța nr.260/P/2011 a Direcției Naționale Anticorupție – Structura Centrală și rezoluția nr. 279/II/2/2013 a procurorului șef al secției de combatere a corupției - Structura centrală – Direcția Națională Anticorupție - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că această cauză a fost demarată la sesizarea numitului Roșeț I. G., în calitate de martor denunțător, iar pe durata întregului proces cel care a exercitat căile de atac și a formulat plângere este tot Roșeț I. G.. În această fază a procedurii nu se poate introduce o altă parte în proces.
Petentul Roșeț I. G., intimatul M. V. P. și procurorul de ședință susțin că nu au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul Roșeț I. G. susține că situația în care se află a fost generată de faptul că nu a dorit să dea suma de 900 euro, drept „șpagă”.
După neînceperea urmăririi penale, dată de DNA – Structura Centrală, dat fiind că procurorul T. P., nu avea competența să facă cercetări în continuare, fiind vorba de ofițeri SIPI, cauza a fost cercetată de Structura Centrală unde, și aici, s-au făcut o . nereguli de către procurori.
În tot acest timp, viața sa și a familie sale au fost amenințate permanent, situație recunoscută și de Ministerul de Interne, care a solicitat includerea sa într-un program de protecția a martorilor, lucru pe care l-a refuzat pentru că, în aceeași zi, s-a primit ordin de la procurorul M. I., pentru mutarea dosarului, privind pe numiții I. D., C. C., C. Sotir ș.a., către P. Tulcea, spre competentă soluționare. Este vorba despre dosarul nr.886/P/2011, instrumentat de procurorul T. P., care a fost strămutat către P. Tulcea.
Singurul lucru care s-a instrumentat în cauză a fost un flagrant. Au mai fost stenograme și înregistrări, despre care intimatul M. P. V. a susținut că nu știa nimic. Există însă contradicții între declarațiile date de acesta și subofițeri. Timp de 6 luni nu s-a făcut nimic, însă s-a motivat, spre final, că există probe suficiente, pentru a se pune la dispoziție tehnică, pentru anchetarea și urmărirea acelor învinuiți. În tot acest timp, viața sa și a familiei s-a aflat în pericol permanent. Are un copil de 11 ani. A refuzat să fie inclus în programul de protecția a martorilor, pentru că nu mai avea dreptul să vorbească, ar fi fost izolat.
În condițiile în care a fost „hărțuit” în permanență, a mediatizat cazul pentru a se apăra față de numitul „Pazvante” din T.. Prin acțiunile pe care le-a făcut „s-a pus” cu mafia din T.. Aceștia au fost prinși, prin înregistrările telefonice, prin procurorul J., intimatul M., existând la dosar dovezi în acest sens. Este vorba despre numitul P. I., care a fost arestat.
Susține că DNA G. a solicitat doar ordonanța dată de procurorul P. L., nu tot dosarul, pentru a se verifica probatoriul administrat de procurorul T. P., timp de 2 ani, pentru destructurarea grupului infracțional. Dl procuror I. G. a promis că va lua atitudine, însă nici până în momentul de față nu a fost chemat să dea vreo declarație. Poate dovedi implicarea numitul P. M. în tot ce s-a întâmplat.
Să se observe convorbirea telefonică – fila 77 dosar 260/P/2011, în care infractorul P. I. se adresează procurorul J. N. cu apelativul de „tată”, discuție despre care atât DNA G., cât și DNA București nu au luat act.
Mai arată că la data efectuării flagrantului s-a găsit în portbagajul infractorului, dosarul oficial al Parchetului de pe lângă Judecătoria T.. A aflat despre acest lucru studiind dosarul Tribunalului G., în care există mult mai multe stenograme și interceptări, printre care și cele din dosarul nr.846 al judecătoriei. În acest dosar se face vorbire despre magistrați ai Parchetelor din G., care trebuiau să opună anumite foloase în portbagajul numitului P..
A cerut copii de pe acele înscrisuri însă nu i s-a dat curs cererii, motivat de faptul că nu are calitate de petent în dosar, ci de martor denunțător.
Mai arată că a fost agresat în sediul poliției din T., a adus la cunoștință numitului Balcan, a trimis e-mail la IGPR și după o lună a primit răspuns că imaginile video s-au șters.
De asemenea, „clanul B.” l-a urmărit, a fost amenințat cu pistolul în parc, în timp ce mergea la soția sa, care este medic terapeut.
În toate procesele în care s-a apărat singur i s-a dat doar o amendă administrativă lui C., fratele celui din dosarul de la Tulcea.
Consideră că totul i se trage de la înfrățirea, prietenia și legăturile foarte strânse dintre polițiști, procurori și alți interlopi din județul G..
Face referire la intimatul M. P., care a fost ofițer SIPI, care în Secția II de poliție, în mașină, i-a tot sugerat că poate merge înainte cu acțiunea sa privindu-l pe P. și că permisul de conducere va fi obținut fără probleme. I-a replicat tot timpul că dorește să-și obțină permisul legal, pentru că a muncit 10 ani în Italia și nu este în situația de „a-și cerși” permisul de conducere. A fost abordat de P., după ce a ieșit de la examenul de sală, l-a felicitat și i-a spus că examenul pentru traseu se face electronic. La numitul M., programările se făceau telefonic. I s-a spus că programarea îl costă 300 de euro, însă nu a dat curs acestei solicitări și s-a dus la subalternul numitul M., subofițerul B. M., cu care se cunoștea, tot lucrător SIPI până acum câteva zile, pentru că este și el amenințat și terorizat, disperat, ca să plece din sistem. Acest lucru a fost adus la cunoștință Ministrul de Interne.
Este indignat că a adus la cunoștință organelor de stat despre corupție și se tace, nu se face nimic. N. T. – Procuror General al României este cel care a dat neîncepere a urmăririi penale când mama sa a fost în audiență la procurorul J., să-i ceară legal să studieze dosarul în care fiul ei era agresat și bruscat. N. T. a motivat că mama sa a încercat să scoată telefonul să-l fotografieze pe P.-procurorul J. N.. Mama sa nu avea ce face cu o așa fotografie. La acel timp N. T. era șeful inspecției judiciare, acolo unde este și numita Balcan C. D..
A făcut plângere împotriva acelei rezoluții și de asemenea numeroase plângeri la Consiliul Superior al Magistraturii, în care a arătat despre dosarul găsit la flagrant și multe altele, precum și la DIICOT și DNA G.. Peste tot i se promite, dar nimic nu se face, în timp ce el este tot timpul amenințat.
Mai susține că intimatul M. P. în declarația dată minte, însă DNA București nu a ținut cont și nu a dat dispoziție pentru înregistrarea video a subofițerilor, a autorizației de interceptare a imaginilor audio-video a subofițerilor care se întâlneau cu M. P. la un restaurant „Casa românească” din G..
Intimatul M. P. a declarat că își aduce aminte de o zi din luna octombrie, când a fost vizitat de numitul I. – examinator auto, la ora 6.30 dimineață, respectiv din interceptări făcute legal de procurorul T. P., fiind ziua de 21.10.2011, pentru că acesta trebuia să se deplaseze la T. pentru examenul de traseu. S-a mai reținut că tot în acea zi, la orele 9.27, I. „s-a confesat” lui M. P. că se simte rău și trebuie să meargă la spital. M. P., în declarația dată, a arătat însă, că a aflat despre starea de sănătate a numitului I. de la colegi, declarație pe care o consideră mincinoasă. La fel și declarațiile date de ceilalți.
Susține că a făcut o mică anchetă, ca un cetățean oarecare, pentru că DNA București nu a făcut-o și a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale.
Intimatul M. P. a mai susținut că tot în acea perioadă a aflat de la un coleg despre starea de sănătate a numitului I. și l-a sunat pe acesta. Din interceptările telefonice rezultă că situația a stat tocmai invers.
Numitul M. E. – subofițer, a susținut că nu-l cunoaște pe P. M., că nu are o relație personală cu acesta, fapt ce este contrazis de interceptările telefonice, pentru că P. M. i se adresează acestuia cu „E.”, când îi spune la orele 8.46 lui I. să-i aducă aminte de „E.”.
Se poate observa din convorbirile telefonice limbajul codificat, ceea ce denotă că era ceva de ascuns. Numitul M. P. în toate convorbirile telefonice vorbește codificat cu subofițerii din subordine. Era în înțelege cu aceștia.
Consideră că există obiectul urmăririi intimatului M. P., care a trecut de curând la SPP, că în județul G. există un sistem bine opus la punct cu care se luptă fără prea mult succes.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea plângerii și tragerea la răspundere a celor vinovați. Să se trimisă cauza la Direcția Națională Anticorupție, pentru redeschiderea procedurii penale. De asemenea, solicită audierea în calitate de martor a numitei G. M. C..
Intimatul M. P. V. susține că DNA București a hotărât, după 5 luni de cercetare, că fapta de care a fost acuzat nu există. Susține că petentul este confuz și face referiri la multe lucruri, persoane, cu care nu are nicio legătură, și, în marea lor majoritate nici nu le cunoaște.
În referatul de neîncepere a urmăririi penale, s-a apreciat că unitatea de poliție din care făcea parte și-a făcut corect datoria și s-a finalizat cu arestarea făptuitorului. Nu a avut cunoștință de interceptările la care face referire petentul. Nu a discutat nimeni, în afară de șeful său și cu ofițerul cu care lucra despre cazul respectiv, nu a solicitat și nici nu a primit vreo sumă de bani de la persoanele pe care le-a arătat petentul și nici de la alte persoane.
Nu intra în atribuțiile sale de serviciu să folosească autorizația de interceptare telefonică. Nu poate da alte amănunte fiind secrete de serviciu.
Mai susține că activitatea sa de la serviciu SIPI implică mult volum de muncă fizică și din acest motiv discuta cu mulți oameni respectând fișa postului. La data de 21.10.2011, i-a solicitat numitului I., cu care a fost coleg de liceu și cu care nu are alte relații cu acesta decât strict profesionale, să-l ajute și schimbe permisul de conducere. În acest sens, la acea dată, s-a întâlnit cu acesta pe traseu pentru a-i da niște formulare. Nu-și amintește de discuțiile privind reținerea a „două locuri”.
Cât timp a lucrat la serviciu de „Informații” nu a intervenit pe lângă ofițerii examinatori de la serviciu „Permise” pentru promovarea sau nepromovarea examenelor și nici nu a oferit sume de bani acestora și pe care îi cunoștea în virtutea relațiilor de serviciu. Nu cunoștea că aceștia sunt interceptați în dosarul procurorului P. T..
Și menține declarația pe care a dat-o în primul dosar și mai precizează că nu și-a îndeplinit decât atribuțiile de serviciu conform fișei postului și că nu a avut nicio atribuție în punerea în executarea sau urmărirea desfășurării față de interceptările la care face referire petentul.
În opinia sa, petentul opune la îndoială capacitatea persoanelor care lucrează în sistemul de informații.
Cunoaște cum s e face o cercetare, probabil la fel a procedat și DNA în privința sa, iar în dosarului lui P. este și munca sa și nu putea să-și vândă munca. Nu poate da amănunte pentru că este un secret de serviciu, fiind informații clasificate.
Petentul a intervenit și a susținut că DNA – Structura Centrală s-a sesizat din oficiu și că procurorul M. S. și-a schimbat declarația după 5 luni de cercetare.
Intimatul precizează că procurorul nu și-a schimbat declarația ci a preluat din probatoriu. Petentul nu cunoaște demersul cercetărilor pentru că nu are pregătire juridică.
Procurorul susține că obiectul cauzei de față îl constituie plângerea formulată de petent în conformitate cu disp.art.2781 Cod procedură penală și vizează rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.260/P/2011 a Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției, iar plângerea prealabilă formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția nr.279/II/2/2013.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale luată față de intimatul M. P. s-a întemeiat pe actele premergătoare efectuate în cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, favorizarea infractorului și furnizarea de informații nedestinate publicității, prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, art.264 Cod penal și art.12 lit.b din Legea nr.78/2000.
În cuprinsul plângerii adresată instanței de judecată și din depoziția sa, petentul a arătat că demersul său a vizat opinia sa cu privire la conținutul actelor premergătoare efectuate de P., pe care le-a apreciat ca fiind incomplete, reaprecierea fiind personală.
Față de motivele invocate și raportat la conținutul plângerii inițiale, consideră că nu s-au adus elemente de noutate care să modifice situația obiectivă care a făcut obiectul analizei de către DNA – Secția I, respectiv încălcarea unor atribuții de serviciu de către intimatul M. P..
Pe cale de consecință, solicită respingerea plângerii formulate, ca nefondată.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra procesului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr._, petentul Roșeț I. G. a formulat plângere împotriva ordonanței nr.260/P/2011 din 31.05.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală – Secția de combatere a corupției, menținută prin rezoluția de respingere a plângerii nr.279/II/2/2013 din 23.04.2013 a procurorului șef al Secției de combatere a corupției – Structura centrală – Direcția Națională Anticorupție - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin ordonanța nr.260/P/2011 din 31.05.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală – Secția de combatere a corupției, s-a dispus în baza art.228 alin.1 și 6 Cod procedură penală și art.10 lit.a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de numitul M. P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, art.264 alin.1 Cod penal și art.12 lit.b din Legea nr.78/200.
Tot prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul G., în vederea efectuării de cercetări față de învinuiții P. I. și C. Sotir sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.257 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alion.2 Cod penal și față de învinuiții M. E. G., Irimea D. li S. S. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul de la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală – Secția de combatere a corupției a avut în vedere că prin procesul-verbal din data de 06.12.2011, ora 12.30, P. s-a sesizat din oficiu cu privire la posibila săvârșire a infracțiunii prev. de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, de către numitul M. P., ofițer în cadrul MAI - Serviciul de Informații și Protecție Internă G..
D. fiind conținutul faptelor avute în vedere la sesizarea față de numitul M. P., cercetările au vizat și posibila comitere de către acesta a infracțiunilor de favorizare a infractorului, prev. de art.264 alin.1 Cod penal și de folosire de informații nedestinate publicității în scopul obținerii de foloase necuvenite, prev. de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000, fapte de care ar fi profitat subofițerii de poliție M. E. G., Irimea D. și S. S. din cadrul Compartimentului Examinări al SPCRPCIV G..
În dosarul nr.886/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. a fost începută urmărirea penală față de P. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.257 alin.2 Cod penal, constând în faptul că la data de 08.08.2011 a pretins denunțătorului Roșeț I. G. suma de 250 euro pentru a interveni pe lângă examinatorii din cadrul Serviciul Permise de Conducere G. în vederea promovării facile a examenului de obținere a permisului de conducere categoriile D și E, proba de traseu. S-a reținut că P. I. a contactat persoane ce urmau cursurile școlilor de șoferi din T. și G. cărora le promitea, în schimbul unor sume de bani, că va interveni pe lângă examinatorii SPCRPCIV G. în vederea promovării examenului pentru obținerea permisului de conducere.
În dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul G. s-a mai reținut că banii primiți de P. I. ajungeau la examinatori, în această modalitate acționând agenții de poliție M. E. G., Irimea D. și S. S. din cadrul Compartimentului Examinări al SPCRPCIV G.. Față de agenții de poliție menționați mai sus, P. de pe lângă Tribunalul G. a început urmărirea penală prin rezoluția din 05.12.2011, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art.254 alin.1 Cod penal, reținându-se că, în perioada 2010-2011, în schimbul unor sume de bani primite prin intermediul învinuitului P. I., au favorizat mai multe persoane, facilitându-le promovarea probei de traseu și obținerea permiselor de conducere, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu. S-au făcut mențiuni cu privire la acești subofițeri de poliție și fapte reținute în sarcina lor, întrucât, pentru persoana ce a atras competența unității de parchet, s-au avut în vedere posibile încălcări ale atribuțiilor de serviciu, furnizarea de informații și acte de favorizare a infractorului prin care ar fi fost ajutați.
Din interceptările telefonice efectuate în dosarul nr.886/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. cu privire la persoanele urmărite penal, s-au presupus suspiciuni că numitul M. P., ofițer din cadrul Serviciul de Informații și Protecție Internă de la nivelul județului G., nu a pus în executare autorizațiile privind luarea de imagini relative la întâlnirile dintre subofițerii de poliție sus-menționați. A mai rezultat că M. P., în perioada nepunerii în executare a măsurilor, a ținut legătura telefonic și s-a întâlnit la domiciliul său cu agentul de poliție Irimea D., persoană față de care s-au efectuat cercetări în dosarul penal menționat mai sus. Din discuțiile telefonice a rezultat că M. P. s-a interesat la Irimea D. dacă are locuri disponibile pentru promovarea examenului de obținere permise de conducere. Cei doi s-au întâlnit la domiciliul ofițerului DIGIPI la ora 6 dimineață la data de 2._, zi în care s-au întâlnit și în jurul orei 09.27. De asemenea, în perioada 20.10.2011 – 24.10.2011 cei doi au discutat la telefon.
Prin ordonanța nr.89/P/2012 din 02.05.2012, P. de pe lângă Tribunalul G. a dispus declinarea competenței sub aspectul săvârșirii de către numitul M. P., a infracțiunii prev. de art.132 din Legea nr.78/2000, precum și față de învinuitul P. I. „pentru alte acte materiale aflate în conținutul infracțiunii continuate de trafic de influență” prev. de art.257 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, rezultând că actele materiale probate de P. au fost trimise în judecată prin rechizitoriul nr.886/P/2011 din 31.01.2012. Tot prin ordonanța nr.89/P/2012 din 02.05.2012, P. de pe lângă Tribunalul G. a dispus declinarea competenței și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. de art.257 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 ain.2 Cod penal de către învinuitul C. Sotir și pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită prev.de art. 254 alin.1 Cod penal de către agenții de poliție M. E. G., Irimea D. și S. S.. Actele primite în urma acestei ordonanțe de declinare au fost atașate la dosarul cu nr. de mai sus ce a fost constituit anterior în baza sesizării din oficiu.
Cu privire la persoanele și faptele pentru care competența nu aparține Direcției Naționale Anticorupție, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței, ținând cont de natura imperativă a normelor juridice ce reglementează pe verticală sfera de atribuții a unităților din Ministerul Public.
Cercetările efectuate cu privire la M. P., persoană care, prin calitatea de ofițer de poliție, a atras competența acestei unități de P., au relevat lipsa de date suficiente care să justifice tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârșire infracțiunilor prev. de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, art.264 alin.1 Cod penal și art.12 lit.b din Legea nr.78/2000. Nu s-a dovedit că acest ofițer de poliție să fi încălcat atribuțiile de serviciu, să fi favorizat in rem ori in personam vreo persoană care anterior să fi comis infracțiunea concretă ca faptă manifestată în realitatea obiectivă și nici să fi folosit ori permis accesul la informațiile nedestinate publicități. M. P. nu a efectuat acte care să fi îngreunat ori zădărnicit urmărirea penală a subofițerilor de poliție M. E. G., Irimea D. și S. S. sau pentru a asigura folosul ori produsul vreunei infracțiuni concrete comise de aceștia anterior, nerezultând nici ca aceasta să nu fi pus în aplicare autorizațiile de interceptare și înregistrare emise în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul G.. În acest dosar reiese că actele de cercetare penală și interceptările au fost efectuate fără posibile piedici cauzate de M. P., astfel că, după o bună documentare și probare a activității infracționale, P. I. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru mai multe acte materiale de trafic de influență.
Din declarațiile persoanelor audiate în dosarul penal menționat nu au reieșit date din care să reiasă existența infracțiunilor pentru care a fost suspectat numitul M. P., în prezent ofițer în cadrul Serviciului de Protecție și Pază. Reiese că acesta a avut cunoștință de implicarea lui P. I. în comiterea de fapte de trafic de influență în legătură cu dobândirea de permise de conducere, sens în care structura din care făcea parte în acea perioadă a îndeplinit atribuțiile specifice. M. P. a precizat că nu a știut că în dosarul în care a fost cercetat P. I. au fost anchetați și subofițerii de poliție M. E. G., Irimea D. și S. S. și a menționat că îi cunoștea pe primii doi și relaționa cu ei pe domenii ce nu au legătură cu cercetările penale efectuate în vreun dosar. M. P. a confirmat datele ce au reieșit din interceptările efectuate în dosarul nr.89/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. și a precizat că prin conținutul lor discuțiile purtate telefonic ori ambiental nu au vizat infracțiuni ci aspecte fără legătură cu posibile fapte de corupție, în perioada în care nu știa că cercetările din dosarul în care a fost anchetat P. I. au fost extinse și față de lucrători de poliție.
În declarațiile date în ziua de 22.05.2012, subofițerii de poliție M. E. G., Irimea D. și S. S. au precizat că nu au cunoștință dacă există vreun dosar penal în care sun cercetați și că din presa locală au aflat că sunt bănuți de infracțiuni de corupție. Trebuie avut în vedere că în rechizitoriul în care s-a dispus trimiterea în judecată a lui P. I. s-a dispus disjungerea și față de acești învinuiți pentru fapte de luare de mită, date de au putut ajunge la cunoștința opiniei publice locale dat fiind caracterul public al fazei de judecată a procesului penal și accesul la dosarul din instanță a părților și apărătorilor din dosar. Cei trei au menționat că nu au primit vreodată informații de la M. P. cu privire la dosare penale ori activități operative și că nu au comis anterior vreo infracțiune în raport de care acesta să fi comis acte de favorizare.
În prezentul dosar penal, s-a apreciat că nu se justifică interceptări și înregistrări de convorbiri ori comunicări telefonice în cadrul anchetei efectuate față de numitul M. P., dat fiind și conținutul redărilor de convorbiri din dosarul nr.89/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. și faptul că acesta a încetat activitatea în cadrul autorității unde lucra în perioada faptelor ce au stat la baza sesizării din dosar. În ce privește discuțiile și întâlnirile avute de M. P., ce au determinat constituirea prezentului dosar penal, s-a constatat că acestea nu duc la presupunerea rezonabilă a comiterii de infracțiuni. Reiese că la data de 21.10.2011, ora 6.22, M. P. s-a întâlnit cu Irimea D., în aceeași zi cei doi discutând la telefon aspecte ce nu par să aibă legătură cu dosarul penal în care în acea perioadă erau anchetați penal învinuiții menționați mai sus. Cei doi au mai avut discuții telefonice, scurte, la data de 20.10.2011 și 24.10.2011 fără conținut care să justifice formularea vreunei acuzații penale.
Împotriva ordonanței nr.260/P/2011 din 31.05.2012 a Direcției Naționale Anticorupție - Structura Centrală – Secția de combatere a corupției a formulat plângere, conform art.275 -278 Cod procedură penală, petentul Roșeț I. G., criticând soluția dispusă de procurorul de caz arătând următoarele:
„Văzând că toate aceste instituții își bat joc de mine, descurajat de nonacțiunile acestora (cel ce a îndrăznit> ideea să nu dea șpagă și prin acțiunile întreprinse cu sprijinul doamnei procuror P. T.), am organizat un miting de protest în fața Parchetului General, miting la care s-au alăturat și alți tecuceni ce întâmpinau piedici, venite din partea instituțiilor tecucene și gălățene pentru soluționarea dosarelor care le-au înaintat la acestea (poliție, parchete, instanțe de judecată ale județului G.), dar și alți cetățeni ai acestei țări ce de asemenea au de reproșat ceva acestor instituții din țară. În încheiere vă rog să luați act de nenumăratele nereguli comise atât în cadrul instituțiilor gălățene, acolo unde încă există acest grup infracțional, dar și a neregulilor venite din partea CSM-ului, DNA-ului și a Parchetului General care, din cauza birocrației aș dori să cred, nu a luat încă act de gravitatea faptelor ce se comis în interiorul județului G. cu complicitatea unor magistrați, polițiști, doctori (IML), consilieri locali, etc. A se avea în vedere și faptul că acei ofițeri DGIPI care-mi montau tehnică ambientală audio-video, erau cei care tocmai își anunțau
Prin rezoluția nr.279/II/2/2013 din 23.04.2013 a procurorului șef al Secției de combatere a corupției – Structura Centrală – Direcția Națională Anticorupție - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea petentului Roșeț I. G. a fost respinsă ca nefondată.
S-a arătat în motivarea rezoluției nr. 279/II/2/2013 că, în conformitate cu dispozițiile art.222 alin.2 Cod procedură penală, denunțătorul este obligat să indice procurorului de caz, în concret,care sunt mijlocele de probă de natură să susțină acuzele formulate.
Or, în ceea ce-l privește pe prezumtivul făptuitor M. P., ofițer SIPI G., probațiunea administrată în cauză nu a fost necesară și suficientă pentru a justifica emiterea unui act de acuzare în cauză.
S-a opinat că, în evaluarea judiciară a probelor, procurorul de caz a adoptat o soluție legală și temeinică pe considerentul că, în cauză sunt incidente prevederile art.10 lit.a Cod procedură penală, în sensul că faptele penale reclamate lipsesc în materialitatea lor.
Împotriva ordonanței nr.260/P/2011 și a rezoluției nr. 279/II/2/2013 a formulat plângere, conform art.2781 Cod procedură penală, petentul Roșeț I. G., criticând soluția dispusă de procuror sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
A arătat că soluția adoptată de procuror se bazează pe o interpretare trunchiată și vădit eronată a înregistrărilor convorbirilor telefonice atașate la dosar.
A mai arătat că procurorul de caz nu a administrat probatoriul „clasic” necesar instrumentării unei astfel de cauze, nu a extins cercetările cu privire la alte fapte de corupție săvârșite de persoane cu funcții de conducere (ex: J. N. – P. procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria T.) și că nu i-a acordat dreptul la a propune probe sau martori în dovedirea celor susținute de el.
A solicitat admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și administrării probatoriului specific și necesar.
Analizând plângerea formulată din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea apreciază că ceasta este fondată, urmând a fi admisă din următoarele motive:
- Aspecte de procedură penală:
a) Se constată că în mod greșit procurorul de caz s-a pronunțat prin „ordonanță” cu încălcarea prevederilor art.203 alin.1 Cod procedură penală, atât timp cât în cauză nu fusese începută urmărirea penală (in rem sau in personam) în condițiile art. 228 Cod procedură penală;
b) Se constată că în mod greșit procurorul șef secție a procedat la vituperizarea petentului Roșeț I. G., arătând că acesta nu a respectat disp.art.222 alin.21 Cod procedură penală și negând astfel rolul activ al organelor de urmărire penală în strângerea probelor necesare aflării adevărului și lămuriri cauzei sub toate aspectele, prevăzute de art.202 Cod procedură penală.
De asemenea, s-a omis faptul că sesizarea Direcției Naționale Anticorupție – Structura Centrală s-a făcut nu la plângerea petentului Roșeț I. G. ci din oficiu, la sesizarea procurorului P. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul G., cea care a instrumentat dosarul nr.886/P/2011.
A cere petentului Roșeț I. G., ca în plângerea sa să indice, potrivit art.222 alin.21 Cod procedură penală, mijloacele de probă pe care înțelege să le folosească, apare ca o probatio diabolica având în vedere specificul acestei cauze și că mijloacele de probă constituie fie secrete de serviciu, fie acces neautorizat la informații care ar putea periclita siguranța națională, fie informații clasificate.
c) Sub aspect procedural nu rezultă ce legătură are prezenta cauză cu dosarul nr.57/P/2013 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial G. (fila 101 dosar urmărire penală) și nici cu dosarul nr.89/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. (fila 14 dosar urmărire penală).
2. Aspecte asupra fondului cauzei:
a) Dosarul a fost instrumentat de către DGA București, cu toate că era un dosar de urmărire penală proprie a procurorului. Practic procurorul de caz nu a efectuat niciun act de urmărire penală, însușindu-și actele efectuate, pe baza de delegare, de către DGA București.
b) Materialul probator administrat conține o . contradicții evidente, care nu au fost lămurite de procurorul de caz.
- Nu s-au verificat susținerile petentului M. V. P. dacă într-adevăr, în jurul datei de 21.10.2011 îi expira durata de valabilitate a permisului de conducere și dacă s-a întâlnit cu Irimea D. pentru a-i înmâna o fișă medicală (formular) necesară preschimbării permisului de conducere. În acest sens trebuiau cerute relații de la organele abilitate care au eliberat permisul de conducere lui M. V. P.;
- Nu s-a verificat dacă, potrivit atribuțiilor de serviciu, Irimea D. avea în dotare fișe medicale (formulare)n pentru preschimbarea permisului de conducere și în ce situații putea dispune de aceste formulare;
- Deși în declarația dată M. V. P. arată că s-a întâlnit la 21.10.2011, ora 6.00, cu Irimea D. pentru ca acesta să-i înmâneze un formular de fișă medicală necesar pentru preschimbarea permisului auto, în transcrierea convorbirilor telefonice dintre cei doi, M. V. P. îl roagă pe Irimea D. „să-i păstreze două locuri”. Asupra acestui aspect nici M. V. P. și nici Irimea D. nu au fost întrebați și nu s-a procedat la o eventuală confruntare între cei doi cu privire la acest aspect.
- Deși în declarația sa M. G. E. afirmă că nu îl cunoaște pe M. V. P. și nu au avut niciun fel de relații, din analiza discuțiilor purtate între M. V. P. și Irimea D., primul face referire la „E.” (M. G. E.), dovada clară că M. V. P. îl cunoștea pe M. G. E..
Pentru lămurirea acestui aspect trebuia audiat Irimea D. și efectuate confruntări între M. V. P. – M. G. E., Irimea D. –M. G. E., M. V. P. – Irimea D..
- În declarația dată la 22.05.2012, M. V. P. afirmă că nu știa de starea sănătății lui Irimea D., aspect infirmat de transcrierea convorbirii din 21.10.2011, ora 9.27.
- De asemenea, deși M. V. P. afirmă că nu se afla în nici un fel de relații ci Irimea D., acesta nu a fost întrebat de ce la 21.10.2011, ora 9.27 a intrat în discuții privind starea de sănătate a lui Irimea D..
c) Procurorul de caz, nu a administrat probele specifice, ce rezultau în mod evident, din actele premergătoare efectuate și nici nu a avut rol, activ în aflarea adevărului, potrivit art.202 Cod procedură penală.
Considerăm că față de actele premergătoare efectuate în cauză, trebuiau administrate următoarele mijloace de probă:
- Audierea, în calitate de martor a dnei procuror P. T. de la Pachetul de pe lângă Tribunalul G. cea care a instrumentat dosarul nr.886P/2011 asupra faptelor și împrejurărilor care au îndemnat-o să sesizeze Direcția Națională Anticorupție – Structura centrală, cu privire la posibilele infracțiuni săvârșite de M. V. P. și ce mijloace de probă deținea în acest sens.
- Identificarea și audierea, în calitate de martori, a șefilor ierarhici ai lui M. V. Pasul, din cadrul MAI – Serviciul de Informații și Protecție Internă G., la data săvârșirii presupuselor fapte, cu privire a atribuțiile de serviciu pe care le avea M. V. P., dacă a respectat aceste atribuții și care a fost implicarea sa în dosarul instrumentat de P. de le lângă Tribunalul G. sub nr.886/P/2011.
- Ridicarea și atașarea de copii de pe înscrisurile relevante din dosarul nr.886/P/2011, precum și de pe declarațiile numiților: Roșeț I. G., M. E. G., Irimea D., S. S., P. I., precum și de pe declarațiile martorilor care cunosc aspecte relevante în prezenta cauză: L. Irimea S., B. I., C. B. M., M. C. G., S. C.-G., N. G., C. Sotir, T. N., O. N. L..
De asemenea, trebuia verificată soluția dispusă în dosarul nr.886/P/2011 al Pachetului de pe lângă Tribunalul G. (scoatere de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, trimiterea în judecată) și în cazul trimiterii în judecată soluția pronunțată de instanța de judecată și modalitatea de rămânere definitivă a hotărârii judecătorești.
Potrivit susținerilor petentului Roșeț I. G., dosarul nr.886/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G., ar fi fost preluat de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea, potrivit dispoziției date de dl procuror M. I. –Procuror șef secție urmărite penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
- Ridicarea de copii de pe înscrisurile considerate relevante din dosarul nr.89/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. (fila 14 dosar urm.pen.), precum și transcrierea informațiilor aflate pe cele 16 DVD-uri și 4 CD-uri.
De asemenea, trebuia lămurită legătura dintre prezenta cauză și dosarul nr.89/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G., având în vedere că acest din urmă dosar a fost solicitat de către Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală, tocmai pentru fi atașat la dosarul nr.260/P/2011 al Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală, adică tocmai prezenta cauză dedusă judecății.
Totodată, trebuia lămurit ce s-a întâmplat cu dosarul nr.89/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. (a fost atașat la dosarul nr.269/P/2011 al Direcției Naționale Anticorupție – Structura Centrală sau a fost restituit), precum și soluția dispusă în acest dosar, iar dacă s-a dispus trimiterea în judecată, soluția pronunțată de instanța de judecată și modalitatea de rămânere definitivă a acestei hotărâri judecătorești.
- Trebuia lămurită legătura dintre prezenta cauză și dosarul nr.57/P/2013 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial G..
De asemenea, trebuia verificată, și eventual atașată, soluția dispusă de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial G. în această cauză, iar în cazul trimiterii în judecată, soluția pronunțată de instanța de judecată și modalitatea rămânerii definitive a acestei hotărâri judecătorești.
d) Petentul Roșeț I. G. a arătat că pe parcursul instrumentării cauzei nu a avut acces la dosar și nu i s-a permis să propună probe și martori, sens în care a solicitat audierea în calitate de martor a prietenei sale (viitoare soție) G. M. C., despre care a afirmat că știe aspecte esențiale soluționării cauzei.
Tot petentul a arătat că procurorul de caz nu a dat dovadă de rol activ, arătând că la fila 76 dosar urmărire penală există transcrierea unei convorbiri între P. I. (cercetat pentru art.257 Cod penal ) în dosarul nr.886/P/2011 al Pachetului de pe lângă Tribunalul G.) și numitul J. N. – P. procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., și care în opinia petentului ar fi fost înțeles, sub aspectul infracțional cu învinuitul P. I..
De asemenea, petentul a afirmat că este de notorietate pe raza municipiului T., că în autoturismul lui P. I. s-a găsit, în portbagaj, cu ocazia unei percheziții, un dosar penal aparținând Parchetului de pe lângă Judecătoria T..
Față de cele expuse, Curtea apreciază că probatoriul administrat până în prezent este insuficient pentru a se putea lămuri cauza sub toate aspectele și a se dispune o soluție legală și temeinică.
Urmează că în baza prevederilor art.2781 alin.8 litb Cod procedură penală, Curtea să admită plângerea formulată de petentul Roșeț I. G..
Vor fi desființate ordonanța de neîncepere a urmăririi penale nr.260/P/2011 din 31.05.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală - Secția de combatere a corupției și rezoluția de respingere a plângerii nr.279/II/2/2013 din 23.04.2013 a procurorului șef al Secției de combatere a corupției - Structura centrală – Direcția Națională Anticorupție - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se va trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale în cauză (in rem) și continuarea cercetărilor conform celor arătate în prezenta hotărâre judecătorească.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului proces penal, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul ROȘEȚ I. G., domiciliat în T., .., nr.7, jud.G..
În baza art.2781 alin.8 lit.b Cod procedură penală, desființează ordonanța nr.260/P/2011 din 31.05.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală - Secția de combatere a corupției, menținută prin rezoluția de respingere a plângerii nr.279/II/2/2013 din 23.04.2013 a procurorului șef al secției de combatere a corupției - Structura centrală – Direcția Națională Anticorupție - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale în cauză.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 iunie 2013.
Președinte,
L. H.
Grefier,
I. R.
Red. L.H. – 19.06.2013
Tehnored. I.R. – 20.06.2013
2 ex
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 979/2013. Curtea de... → |
|---|
