Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 206/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 206/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-08-2013 în dosarul nr. 1873/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 206/A
Ședința publică din data de 12 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A.-M. M. - judecător
Judecător - A. B.
Grefier - G. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. M. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de condamnatul P. G., deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 18/14.06.2013 a Tribunalului B..
La apelul nominal a răspuns apelantul condamnat P. G., în stare de arest, asistat de av. P. A., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 3532/03.07.2013 emisă de Baroul G..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că acest termen a fost acordat la cererea apelantului condamnat, pentru a-și angaja avocat. De asemenea, s-a arătat că Tribunalul B. a înaintat dosarul nr._, solicitat la termenul anterior.
S-a procedat la verificarea identității apelantului condamnat P. G., care a confirmat datele de stare civilă existente la dosar.
Întrebat fiind, apelantul condamnat precizează că nu și-a angajat avocat ales și că este de acord ca apărarea să îi fie asigurată de avocatul desemnat din oficiu.
Totodată, apelantul condamnat P. G. solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât concubina sa urmează să îi trimită o declarație legalizată la notar, referitoare la schimbarea declarației dată în instanță, la faptul că era martoră și a devenit parte vătămată.
Apărătorul apelantului condamnat P. gheorghiță, av. potrivitu A., depune la dosar un memoriu din partea acestuia, în care face referire la aspectele invocate.
Precizează că i-a explicat condamnatului care sunt cazurile de revizuire, i-a adus la cunoștință că motivele pe care dumnealui le invocă nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală. Apelantul condamnat consideră că o declarație în formă autentică, pe care ar da-o Parnica M., ar reuși să îi încadreze cererea de revizuire în dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
De asemenea, i-a explicat condamnatului că, în situația în care dorea, avea posibilitatea să depună acea declarație autentificată până la acest termen de judecată, urmând ca instanța să aprecieze în ce măsură se încadrează în dispozițiile art. 394 alin.1 lit. a Cod procedură penală.
Ca atare, lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea formulată de apelantul condamnat privind acordarea unui termen pentru motivul invocat.
Precizează că i-a explicat condamnatului foarte clar la termenul de arhivă motivul pentru care instanța de fond i-a respins cererea de revizuire.
CURTEA pune în discuție cererea de amânare a cauzei formulată de apelantul condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere obiectul cauzei, consideră că cererea formulată de condamnat nu poate decât să conducă la tergiversarea acesteia și în consecință, se opune admiterii acesteia.
CURTEA, având în vedere faza de admisibilitate în principiu asupra căreia s-a pronunțat prima instanță, ținând cont că în cauză s-a mai acordat un termen, consideră neconcludentă și neutilă cauzei solicitarea formulată de către revizuent, de amânare a judecării pentru a depune respectivul înscris.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului condamnat P. G., av. P. A., susține că acesta a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 18/2013 a Tribunalului B..
Prin această sentință, instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 403 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, a respins cererea de revizuire formulată de condamnat pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate.
Susține că i-a explicat condamnatului care sunt cazurile de admisibilitate a unei cereri de revizuire, însă acesta consideră că instanța de fond nu a avut în vedere declarațiile mincinoase ale martorei P. M. și în mod greșit a apreciat că nu este admisibilă cererea sa.
Din punctul său de vedere, instanța nu poate intra pe fondul cauzei fără să verifice și fără să fie îndeplinite în prealabil dispozițiile art. 394 alin. 1 Cod procedură penală. În situația în care condamnatul se referă la dispozițiile art. 394 alineatul 1 lit. b Cod procedură penală, trebuie să fie îndeplinite dispozițiile art. 395 alin. 1 Cod procedură penală, referitoare la situațiile care constituie cauze de revizuire și modul în care pot fi acestea dovedite.
Având în vedere că la dosarul cauzei nu există nicio hotărâre judecătorească, nicio ordonanță a procurorului care să ateste că declarația făcută de martora Parnica M. este mincinoasă, urmează ca instanța să aprecieze cu privire la cererea formulată de condamnat.
În situația în care condamnatul și-ar baza apărarea pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, în sensul de a se fi descoperit fapte sau împrejurări noi, solicită să se aibă în vedere că acesta a depus la dosar un certificat de deces și un certificat de căsătorie.
Condamnatul susține că Parnica M. a dat o declarație la urmărirea penală, pe care nu și-a menținut-o în fața instanței, în sensul că în anul 2010 a fost la înmormântarea unei rude a sa. Din certificat de deces depus la dosar rezultă că acea rudă la care face referire Parnica M. nu a decedat în 2010, ci în 2011. În acest fel, condamnatul vrea să dovedească Parnica M. a dat o declarație mincinoasă.
Față de această situație, lasă la aprecierea instanței cu privire la apelul declarat de condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de condamnatul P. G..
Consideră că instanța de fond a analizat motivele invocate de condamnat și în mod corect a constatat că acestea nu se încadrează în dispozițiile art. 394 din Codul de procedură penală.
Probele au fost verificate atât la fond, cât și în căile de atac. Condamnatul a avut posibilitatea să formuleze cereri și solicite probe la momentul desfășurării acelor procese, la acest moment nefiind posibil, dat fiind obiectul prezentului proces.
Solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, cu obligarea apelantului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelantul condamnat Plecan G., având ultimul cuvânt, solicită să se aibă în vedere că în declarația dată la procuror martora a precizat că ruda respectivă a decedat în anul 2010, ori din certificatul de deces depus la dosar rezultă că aceasta a decedat în anul 2011.
Partea vătămată a susținut că a dus-o acasă și că acolo nu era nimeni, fiind plecați la o înmormântare, deși toată familia era acasă.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 18/14.06.2013 a Tribunalului B., în baza art. 403 alin.1, 2 și 3 C.pr.pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P. G., împotriva sentinței penale nr. 45/ 11 martie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, definitivă prin decizia 3742/ 24.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 192 al.2 C.p.p. a fost obligat revizuentul-condamnat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut, printre altele, că prin sentința penală nr. 45/11 martie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, definitivă prin decizia 3742/ 24.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului P. G. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea unor drepturi civile, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 al.1 în referire la art.2 pct.12 din Legea nr.39/2003.
În fapt, s-a reținut că inculpatul P. G. împreună cu inculpații P. L., P. C., P. M., P. R. I., C. M. și M. V., s-au constituit într-un grup infracțional organizat și au sprijinit activitatea acestui grup prin săvârșirea în formă continuată a unor infracțiuni de trafic de persoane pe relația Franța – România, în vederea obținerii în mod direct de beneficii financiare.
Instanța a reținut că faptele inculpatului au fost dovedite cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, cât și în cea a cercetării judecătorești.
Prin prezenta cerere, condamnatul revizuent a invocat faptul că la judecarea cauzei pe fond, martora P. M. a făcut declarații mincinoase, că aceasta ar fi trebuit să fie inculpată și că pedeapsa aplicată este prea mare.
Potrivit art. 394 C.pr.pen. revizuirea poate fi cerută atunci când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire ce cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Conform art. 395 alin. 1 C.pr.pen., cererea de revizuire formulată în temeiul art. 394 alin. 1 lit.b C.pr.pen. privind săvârșirea de către un martor, un expert sau interpret a infracțiunii de mărturie mincinoasă este dovedită exclusiv prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
Săvârșirea de către martora audiată în cauza în care s-a dispus condamnarea revizuentului de fapte dintre acelea descrise la art. 260 C.pen., nu a fost stabilită prin nici o hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului, astfel încât, prezenta cerere de revizuire întemeiată pe acest motiv a fost inadmisibilă.
Critica adusă sentinței de condamnare privind dozarea pedepsei aplicată inculpatului a fost, de asemenea, inadmisibilă pe calea revizuirii, întrucât acest motiv nu se regăsește printre motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 Cod pr.pen.
Pe de altă parte, probele administrate în cauză și care au stat la baza hotărârii de condamnare, precum și încadrarea juridică și cuantumul pedepsei au fost analizate în căile de atac exercitate de revizuent.
Trebuie precizat că revizuirea nu este o cale de atac devolutivă, în sensul că în soluționarea ei nu se procedează la readministrarea probelor administrate la soluționarea cauzei în fond, decât dacă se probează existența unuia din cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) C.p.p.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel condamnatul P. G. iar într-un memoriu depus la dosar, acesta a arătat că partea vătămată P. M. precizează fals că la data de 11.01.2010, bunica lui, C. M. era în viață, lucru neadevărat, deoarece aceasta a decedat la data de 26.12.2011. Audiată în instanță P. M. a revenit în ultima declarație, iar când a venit la el în penitenciar, i-a spus că a fost bătută cu un baston de cauciuc la sediul Poliției B.. A solicitat și audierea a patru martori, Jârloveanu G., C. M., N. F. și M. Gigel.
Apelul este nefondat.
În mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 45/11.03.2012 aTribunalului B., formulată de condamnatul P. G..
Motivele invocate de condamnat, respectiv că P. M. a făcut declarații mincinoase despre el și ar fi trebuit să fie inculpată în dosar, că R. R. (vărul lui) a vrut să se răzbune pe el și pe familia lui, iar pedeapsa aplicată este prea mare, nu se încadrează printre cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 al. 1 lit. a, b, c, d, e Cod procedură penală.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar exercitarea ei se poate realiza doar în prezența a cel puțin unul dintre cazurile legale stabilite de textul arătat.
De asemenea, articolul menționat prezintă situațiile în care comiterea unor infracțiuni ar conduce la admisibilitatea acestor căi de atac, dacă sunt îndeplinite anumite condiții de probare a acestor fapte, care însă nu se regăsesc în prezenta cauză.
Condamnatul dorește practic o prelungire a probațiunii din cauza inițială și o reindividualizare a pedepsei, aspecte care fac obiectul căilor ordinare de atac.
Susținerile în apărare sa, care vizează o nouă interpretare a materialului probator și audierea celor patru martori menționați, nu reprezintă cazul de revizuire prevăzut de art. 394 al. 1 lit. a Cod procedură penală, nefiind vorba de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Față de cele arătate și de art. 371, 372, 378, 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat acest apel.
Văzând și dispozițiile Protocolului UNBR – MJ și ale art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul P. G. (zis N., fiul lui C. și L., născut la data de 02 aprilie 1987 în B., CNP-_, cu domiciliul în B., . ., județul B., în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr. 18/14.06.2013 a Tribunalului B..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe condamnatul P. G. la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru apel –avocat P. A., va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru condamnatul P. G..
Pronunțată în ședință publică, azi 12 august 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A.-M. M. A. B.
Grefier,
Red. A.M. M./12.08.2013
Tehnored. G.V./3 ex./23.08.2013
Fond: M. T.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
